Romania Mare si problema Basarabiei

Imediat dupa primul razboi mondial, observatorii occidentali erau extrem de optimisti in legatura cu viitorul noii Romanii. Dupa prognozele lui R.W. Seton-Watson, unul din principalii sustinatori ai Romaniei la Paris, 'Doua generatii de pace si guvernare corecta ar putea transforma Romania intr-un adevarat paradis.'¹ Dupa cum s-a dovedit insa, Romania nu a avut parte de nici una dintre cele doua. Politica a continuat sa fie la fel de corupta ca si pe vremuri in Regat, dupa cum era cunoscut 'vechiul regat' al Valahiei si Moldovei veslice. Anii '20 au fost relativ stabili, conform standardelor romanesti, viata politica fiind dominata de Partidul Liberal si de conducatorul acestuia, Ionel Bratianu. Insa moartea lui Bratianu si a regelui Romaniei, Ferdinand, in 1927, anunta o perioada de rapide schimbari guvernamentale si intrigi de palat, in cei douazeci de ani care au urmat Marii Uniri, au fost numiti douazeci de primi-ministri si au fost schimbate douazeci si noua de cabinete, dintre care numai doua si-au dus mandatul pana la capat.² Instabilitatea politica era atat de mare incat, in februarie 1938, succesorul lui Ferdinand, Carol al II-lea, a urmat exemplul Albaniei, Iugoslaviei si Bulgariei, declarand instituirea dictaturii regale, acesta constituind primul pas facut de Romania pe drumul politicii autoritariste ce avea sa cuprinda cea mai mare parte a Europei pana la sfarsitul respectivei decade. Germenii democratiei, pe care comentatorii occidentali favorabili Romaniei sperau sa-i vada materializandu-se in perioada interbelica, reali sau doar imaginati, au fost curand distrusi de forta coruptiei, a intrigilor de curte si a reactiunii dreptei. Totusi optimismul initial al lui Seton-Watson si al celorlalti era lesne de inteles. Rolul jucat de Romania in razboi a scos in evidenta importanta ei strategica pentru aliatii occidentali. Bogatele rezerve de petrol ale tarii, accesul la Dunare si la Marea Neagra, precum si pozitia sa de avanpost al latinitatii intr-o regiune indeobste slava sau germanica a Europei au facut din Bucuresti aliatul logic al strategilor de la Paris si Londra. Mai ales dupa 1917, revolutia rusa din octombrie constituind o lectie grea pentru conducatorii politici ai Europei Occidentale, Franta si Marea Britanic erau dispuse sa mentina legaturi puternice cu Romania, aceasta fiind privita ca un stat-tampon impotriva amenintarii bolsevice dinspre est.

In plus, tara reusise sa iasa din razboi cu structura guvernamentala si monarhica intacte. Revolutiile, loviturile de stat si de palat, cu care se confruntau politicienii din alte parti ale Europei Estice si Centrale dupa 1918, erau total inexistente in Romania Mare. Desi razboiul generase disensiuni grave in interiorul Partidului Conservator, candva puternic, doua dintre constantele politicii romanesti dinainte de razboi - liberalii si familia Bratianu - aveau mai multa putere ca oricand. Alegerile din noiembrie 1919 (primele in care s-a garantat votul universal pentru barbati) si evolutia unor grupari politice noi, reformiste, pornind din noile provincii - Transilvania, Bucovina si Basarabia - pareau sa indice, de asemenea, dezvoltarea unui sistem politic mai receptiv la nevoile populatiei in mare parte agrare a Romaniei si mai putin bazat pe politica de culise a politicienilor de la Bucuresti. Romania parea sa fi iesit, de asemenea, invingatoare din redistribuirea postbelica a teritoriilor. Aproape toate teritoriile habsburgice promise in secret Romaniei, in august 1916, ca stimulent pentru a o convinge sa intre in razboi de partea aliatilor, fusesera incluse in noile granite ale statului. Bucovina, Maramures, Crisana, Transilvania si o parte a Banatului, pe langa Basarabia, ce apartinuse anterior Rusiei, si Dobrogea, regiune detinuta mai inainte de bulgari, s-au unit cu Regatul, granitele tarii fiind garantate de Tratatul de la Trianon, din iunie 1920. La sfarsitul razboiului, populatia si teritoriul Romaniei erau mai mult decat duble fata de cifrele din 1913. Coplesit de emotie, regele Ferdinand le spunea delegatilor transilvaneni din 1918 ca 'puteti simti pulsul patriei mame batand in acelasi ritm cu al vostru Dupa Basarabia, dupa Bucovina, nu ne mai lipsea decat una din cele mai pretioase nestemate: Transilvania si regiunile unguresti locuite de romani. Astazi ne-ati adus aceasta ultima piatra de temelie ce incununeaza marea opera a unirii. Putem privi cu incredere spre viitor, pentru ca temeliile sunt puternice.'³

Pietrele de temelie ale Romaniei Mari s-au dovedit insa a fi pietre de poticnire. Cresterea suprafetei Romaniei a diluat mult componenta etnica romaneasca, in timp ce inainte de razboi in Regat locuiau mai putin de 10% minoritati, in 1919 acestea reprezentau aproape 28% din populatia Romaniei Mari. Maghiarii, germanii, evreii si alte grupuri etnice erau uneori priviti de politicienii romani ca musafiri, straini, prezenti acolo in mod total nelegitim, in cel mai bun caz o problema tolerabila si in cel mai rau o coloana a cincea extrem de primejdioasa, ce sustinea pretentiile revizioniste ale statelor vecine. Tratamentul aplicat minoritatilor de catre Romania si mai ales refuzul de a ingloba drepturile minoritatilor, consfintite prin Tratatul Ligii Natiunilor, in constitutia din 1923 au contribuit la alterarea imaginii internationale a tarii.⁴ Schimbarile demografice generate de extinderea teritoriala au impulsionat, de asemenea, radicalismul studentesc si nationalismul populist care si-au gasit ulterior expresia in miscarea fascista Garda de Fier.

O importanta sursa de instabilitate provenita din castigul teritorial era statutul Basarabiei - singura achizitie teritoriala a carei pozitie in cadrul Romaniei Mari nu a fost niciodata asigurata printr-un tratat international, infuriati de incercarea 'oligarhiei bucurestene' sa obtina teritorii de la o Rusie slabita, bolsevicii au intrerupt relatiile diplomatice cu Romania in ianuarie 1918, au confiscat tezaurul romanesc, care fusese pastrat la Moscova in timpul razboiului, iar din mai pana in septembrie 1919 au sustinut o 'Republica Sovietica Socialista Basarabeana' nerecunoscuta, proclamata de comunistii basarabeni.5La Conferinta de Pace de la Paris au fost prezentate numeroase contestatii in legatura cu anexarea Basarabiei si intr-un anumit moment, in anii '20, sovieticii chiar au intocmit un plan secret de a recastiga Basarabia prin forta, proiect descoperit de agentii britanici din Istanbul.⁶

Rezolvarea disputei cu la statutul international al Basarabiei a ramas una din principalele preocupari ale Ministerului de Externe Roman din perioada interbelica si de asemenea o adevarata cruciada personala a celui mai talentat diplomat al tarii, Nicolae Titulescu. Nu numai ca Uniunea Sovietica nu a recunoscut niciodata unirea Basarabiei cu Romania, dar, spre deosebire de cazul fostelor teritorii habsburgice, unirea nu a fost recunoscuta nici de puterile occidentale. Granita cu Basarabia a fost ultima si cea mai conflictuala problema discutata de diplomatii prezenti la Conferinta de Pace de la Paris. Pe americani si mai ales pe Woodrow Wilson ii deranja faptul ca nu avusese loc nici un plebiscit in respectiva provincie.⁷Britanicii si francezii nu erau nici ei inclinati sa accepte schimbari teritoriale care puneau in primejdie interesele fortelor tariste inca luptand impotriva bolsevicilor in razboiul civil rusesc.⁸ Cu toate acestea, dupa insistente repetate la Paris, in octombrie 1920, primul-ministru al Romaniei, Take lonescu, a reusit sa obtina semnarea unui tratat care sa recunoasca pretentiile Romaniei asupra Basarabiei si sa-i stabileasca obligatiile fata de populatia ruseasca.⁹ Cu toate acestea, o data ce Japonia nu a semnat niciodata acest tratat, iar Statele Unite si Rusia nici nu au fost invitate sa-1 semneze, el a ramas un instrument fara mare valoare juridica.¹⁰ Principala problema, se plangea primul-ministru roman Statelor Unite, nu era ca puterile aliate se opuneau unirii cu Basarabia, ci ca acestea rareori puteau fi convinse sa se gandeasca la aceasta posibilitate cu mai multa atentie. 'Aceiasi oameni cumsecade care credeau ca Ucraina e un instrument muzical importat din Hawaii au crezut cand au vazut numele de Basarabia pe hartie ca aceasta face parte din Arabia.'¹¹

Runde succesive de negocieri au avut loc in anii 1920 si 1930, dar nici una nu a reusit sa rezolve problema basarabeana, in 1923, Romania a incercat sa restabileasca relatii normale cu Uniunea Sovietica, dar negocierile de la Viena au esuat imediat ce s-a ridicat problema Basarabiei, in 1929, atat Romania, cat si Uniunea Sovietica au semnat Pactul Kellogg-Briand, care excludea posibilitatea unui razboi, dar problema Basarabiei a fost din nou ridicata la ceremonia semnarii pactului la Moscova, in 1932 au avut loc discutii la Riga in legatura cu semnarea unui pact de neagresiune romano-sovietic, dar Moscova inca nu accepta pierderea Basarabiei. Un an mai tarziu, in timpul discutiilor de la Londra pentru definirea unui act de agresiune, sovieticii au declarat ca ei ar putea accepta controlul de facto al Romaniei asupra Basarabiei, dar chiar si dupa completa normalizare a relatiilor dintre Bucuresti si Moscova, in 1934, nu a fost semnat nici un document legal valabil care sa garanteze statutul provinciei.¹²

Doi factori politici importanti au impiedicat efortul de a asigura granita estica a Romaniei. In primul rand, relatiile Regatului cu Polonia si Franta au restrans uneori libertatea de manevra a Regatului in relatiile cu sovieticii. Romania era legata de Polonia printr-o alianta militara defensiva semnata in 1921 si de Franta printr-un tratat de cooperare si prietenie incheiat in 1926. Cele trei tari se angajasera sa-si coordoneze politica externa in problemele importante de securitate europeana si mai ales in ce privea relatiile cu statul bolsevic. Ceea ce fusese conceput ca o relatie de securitate mutuala, a ajuns totusi sa-i plaseze uneori pe romani, din punct de vedere diplomatic, intr-o adevarata camasa de forta. Din cauza acestei obligatii de a-si coordona politica externa cu a celorlalti, Romania a fost obligata sa renunte la ideea unei negocieri cu sovieticii in momente in care rezolvarea problemei Basarabiei ar fi putut fi profitabila si posibila (la inceputul anilor 1920, de exemplu) si a trebuit sa-si normalizeze mai tarziu relatiile cu Moscova, intr-un moment politic mai putin favorabil (la mijlocul anilor 1930).¹³

Acesta a fost, de fapt, si argumentul repetat de multe ori de Alexandru Cretzeanu, ministrul de externe roman din perioada 19391941. Cretzeanu sustinea ca incercarea francezilor de a-i izola pe bolsevici la inceputul anilor 1920 - asa-numita politica franceza a sarmei ghimpate fata de noul stat sovietic - a fost principalul impediment in clarificarea statutului Basarabiei. Zece ani mai tarziu, desi toti aliatii Romaniei aveau acum o pozitie mai blanda fata de Moscova, Romania a mentinut aceeasi politica a neacceptarii nici unui compromis si a ajuns astfel singurul stat vecin Uniunii Sovietice fara reprezentant la Moscova.¹⁴

In al doilea rand, pozitia regelui in sistemul politic romanesc i-a plasat adeseori pe Titulescu si pe alti diplomati romani intr-o pozitie destul de incerta. De la instalarea dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen in 1866, regele fusese intotdeauna un adevarat arbitru al politicii romanesti. Sustinerea din partea regelui era conditia sine qua, nona viabilitatii oricarui partid. Avand acordul regelui, conducatorul partidului aflat la putere putea avea oricand un cuvant de spus in formarea oricarui nou guvern. Asa cum Carol I (1866-1914) fusese regele conservatorilor, tot astfel Ferdinand (1914-1927) a devenit sustinatorul lui Ionel Bratianu si al liberalilor. Moartea lui Ferdinand si a patriarhului familiei Bratianu in 1927 parea sa constituie o deschidere si pentru alte partide, dintre care unele isi trageau fortele din noile provincii. Aceste grupuri sperau sa-1 castige pe Carol al II-lea (1930-1940) de partea lor si sa gaseasca in el sustinatorul pe care conservatorii si liberalii il gasisera in unchiul tatalui sau, Carol I, si in tatal sau, Ferdinand. Cu toate acestea, instabilitatea anilor 1930 facea ca politica din Romania sa fie mai putin una a partidelor si mai mult una a personalitatilor. Nici o grupare politica nu putea pretinde ca ocupa o pozitie speciala pe langa regele Carol al II-lea, a carui instabilitate comportamentala era bine cunoscuta. Simpla afinitate a regelui pentru o personalitate politica sau alta determina adeseori conducerea noului cabinet. Acest lucru era evident mai ales in cazul lui Titulescu, cand regele revenea asupra unor pozitii pe care Titulescu le considera deja stabile si le acorda sprijinul rivalilor sai din Ministerul de Externe.¹⁵ Pozitia regelui introducea mereu un element de incertitudine in negocieri, care ii indeparta adeseori pe sovietici de la masa tratativelor. O astfel de instabilitate institutionala era oricum dificila, indiferent de persoana aflata pe tron, dar ea era si mai dificila in masura in care decizia ultima ii apartinea lui Carol, pe care insusi tatal sau il descrisese candva ca fiind un om cu un creier ca branza Gruyere - cu cateva parti extrem de bune, dar si o multime de goluri.¹⁶ Chiar si dupa normalizarea relatiilor sovieto-romane, dupa 1934, statutul Basarabiei a ramas o problema mereu disputata.

BASARABENII IN ROMANIA MARE

In anii 1920 si 1930, cercetatorii romani au folosit extrem de multe date pentru a demonstra conditiile de viata mult mai bune ale basarabenilor sub conducerea romana si era, de fapt, adevarat ca viata acestora se imbunatatise mult in perioada interbelica pentru ca romanii incercasera sa integreze fosta provincie tarista in noul regat. Reforma agrara, mai intai votata de Sfatul Tarii in 1918 si apoi ratificata de Parlamentul Romaniei in 1920, redistribuise aproximativ 1,8 milioane de hectare de teren agricol (mai mult de jumatate din total) la 357 000 de tarani.¹⁷ O institutie de stat speciala, Casa Noastra, fusese infiintata la Chisinau pentru a le oferi taranilor de curand improprietariti titlurile legale de proprietate, reforma agrara incheindu-se in 1923. Proiectele obstesti fusesera toate accelerate. Strazile principale din Chisinau fusesera pavate, iar mlastinile aflate de-a lungul raului Bac, din partea de jos a orasului, fusesera asanate pentru a combate malaria.¹⁸ Fusesera introduse trenuri noi care legau Chisinaul de Bucuresti si alte orase romanesti, produsele basarabene putand fi astfel comercializate pe pietele din vest, in vechea Moldova si in intregul Regat, in anii 1930 fusesera construite sau infiintate drumuri noi, poduri peste Prut, aeroporturi, linii telefonice si statii radio in Basarabia. Fusesera, de asemenea, infiintate scoli, cursuri de educatie pentru adulti si camine culturale de catre Ministerul invatamantului din Romania, armata si organizatii filantropice particulare, adeseori cu dublul scop de a mari gradul de alfabetizare (an limba romana) si de a cultiva sentimentul patriotic romanesc in provincia de la granita.¹⁹ Pana in 1930, gradul de alfabetizare se ridicase la 30%.²⁰

Totusi Basarabia nu a reusit niciodata sa se ridice la nivelul Transilvaniei sau al Regatului. Basarabia avea cea mai numeroasa populatie rurala dintre toate provinciile romanesti. Aproximativ 87% din populatie traia in afara oraselor (dintre care 93% erau vorbitori de limba romana), rusii si evreii formand jumatate din populatia oraseneasca.²¹La sfarsitul anilor 1930, unul din patru cetateni romani aveau curent electric in locuinta, dar in Basarabia cifrele indicau unul din sapte, in aceeasi perioada, basarabenii au avut de suferit de pe urma unora dintre cele mai puternice epidemii, boli infectioase ca febra tifoida, scarlatina, difteria, encefalita fiind printre cele mai frecvente si rata mortalitatii fiind printre cele mai inalte din cauza acestor boli.²² Sistemul zemstvei, care permitea un oarecare de autonomie locala in educatie, sanatate si alte sfere, a fost eliminat in 1918, accesul basarabenilor la serviciile sociale fiind drastic redus, in consecinta.²³Un observator american a fost atat de ingrozit de conditiile lor de viata incat nu a putut gasi un termen de comparatie american decat in statul Arkansas, lovit de saracie.²⁴

Dificultatile economice si de infrastructura mentineau si ele Basarabia intr-o stare deplorabila. Multe dintre aceste probleme au fost mostenite de la Imperiul Rus. inde unirea cu Romania, nu existau mai mult de 180 de km de sosea asfaltata in Basarabia si drumurile noroioase care strabateau provincia deveneau impracticabile pe vreme ploioasa.²⁵ Rusii construisera aproximativ 1200 de km de cale ferata in gubernii inainte de 1917, dar caile ferate aveau mai degraba o importanta strategica decat economica si faceau legatura intre orasele basarabene si Rusia sau Ucraina, dar nu faceau legatura intre orasele respective. De asemenea, materialul rulant primitiv pre-cum si calea ferata rusa, cu distanta mai mare intre sine se dovedeau si ele probleme majore.²⁶ Veniturile din productia de vinuri, domeniu extrem de important al economiei inainte, au scazut din cauza pierderii pietei din Rusia Sovietica si preferintei pentru vinurile frantuzesti pe piata romaneasca. Razboiul comercial cu Polonia, dupa 1926, a distrus si el una dintre principalele cai de export ale vinului basarabean si a continuat sa submineze productia si in anii 1930.²⁷ Secetele grele din 1921, 1924 si 1925 au constituit si ele o lovitura puternica pentru o agricultura deja in declin.

Administratia romana, puternica si corupta, prezenta si in alte parti ale regatului, parea sa fie si mai puternica si mai corupta in Basarabia. Refugiatii din Transnistria, care emigrasera masiv in Basarabia in timpul razboiului, erau considerati de politia secreta romana potentiali agenti bolsevici, asa cum basarabenii din alte parti ale Romaniei erau acuzati ca formeaza 'cuiburi' comuniste in universitati.²⁸ Agentii de la Siguranta si politia locala se straduiau sa demaste astfel de grupuri, supraveghindu-i indeaproape mai ales pe rusi si pe evrei, in primul rand banuiti de incercari de propaganda sovietica.²⁹ Drept rezultat, a aparut printre basarabeni sentimentul ca Basarabia fusese mai degraba ocupata de Romania decat unita cu ea.³⁰ Chiar cei mai ferventi sustinatori ai unirii din 1918 observau duritatea administratiei romane. Tinand cont de puterea bolsevismului in provincie, ei insistau totusi ca anumite 'sacrificii umane' erau justificate cand erau facute 'pe altarul pacii si ordinii'.³¹

Pentru localnici, alte aspecte ale prezentei romanesti evidentiau pur si simplu lipsa de respect pentru Basarabia ca partener egal in noua Romanie. Vechilor membri ai Sfatului Tarii li se oferise cincizeci de hectare de pamant drept recunoastere a serviciilor aduse natiunii, dar ofiterii armatei romane care se casatoreau cu femei din Basarabia primeau o suta de hectare.³² Una din cele mai ilustrative povestiri pcomportamentul romanesc notoriu mai putea fi inca auzita in anii 1990 in Moldova, personajul principal fiind comandantul roman din Edinet, un oras din nordul Basarabiei. Pentru a-i in-vata pe basarabeni sa-i salute pe ofiterii romani, comandantul se pare ca i-ar fi ordonat locotenentului sau sa treaca prin oras cu cascheta sa in varful unui bat, cerandu-le oamenilor sa salute cascheta pentru a exersa³³. Astfel de incidente, fie ele reale sau imaginare, au intrat rapid in memoria colectiva basarabeana. 'Era vorba sa ne unim cu romanii', se plangea un scriitor basarabean in 1930, 'nu sa fim cuceriti de ei'.³⁴

O data cu influxul de personal adminstrativ si de colonisti romani din Regat precum si cu statutul de teritoriu disputat al regiunii, orice abuz al functionarilor militari si civili a fost in mod necesar amplificat.³⁵ Dupa cum nota redactorul-sef al Afacerilor Externe in ca-latoriile sale prin Basarabia in anii 1920, administratia provinciei constituia cea mai serioasa amenintare pentru securitatea Romaniei:

Administratia civila romaneasca, deja recunoscuta pentru lipsa ei de efi-cienta, s-a indepartat si mai mult de standardele de civilizatie in Basarabia, in comparatie cu alte zone ale Romaniei. Aceasta este o mare problema cu atat mai mult cu cat Basarabia este expusa propagandei bol-sevice Noua Romanie ar trebui sa demonstreze aici tot ce are mai bun Pana cand administratia romana nu reuseste sa imbunatateasca vizibil viata provinciei, agitatorii de peste granita vor gasi intotdeauna teren favorabil pentru ideile comuniste.³⁶

Agentii comunisti infiltrati prin sate, aventurierii de tot felul si administratorii romani din provincie ofereau propagandei bolsevice exemple perfecte ale 'capitalismului funciar' romanesc. Dincolo de aceste probleme totusi, insusi poporul basarabean s-a dovedit a fi cel mai mare obstacol in calea completei integrari a regiunii in cadrul Romaniei Mari. Basarabia era una dintre regiunile cu cea mai mare diversitate etnica ale Regatului, in care prezenta romanilor in orase era cel mai putin vizibila, in 1930, in Basarabia traiau 352 000 de rusi, 314 000 de ucraineni si 205 000 de evrei; evreii singuri constituiau 26,6 din populatia urbana.³⁷ Toate aceste grupuri etnice aveau propriile lor nemultumiri la adresa puterii centrale romanesti si deveneau, in schimb, tinta grupurilor nationaliste si antisemite.³⁸

Rusii erau in primul rand o problema pentru ca, asa cum se plangea conducatorul comunitatii lor, faptul ca erau tratati ca 'bolsevici deghizati' de catre romani nu facea decat sa serveasca planurilor organizatorilor comunisti.³⁹ Multi profesori si functionari rusi fusesera inlaturati din administratia locala si putinii ramasi erau obligati sa vorbeasca romaneste sau altfel erau ei insisi concediati.⁴⁰ Scolile particulare pentru minoritatile etnice au primit aviz de functionare dupa 1925, dar chiar si in acestea limba de predare era romana. Pana in 1938, nu mai ramasese nici o scoala de stat ruseasca sau ucrainena si numai cate una particulara.⁴¹ Bisericile si bibliotecile ruse au fost si ele inchise si romanizate. Sub conducerea lui Gurie, mitropolitul roman ortodox al Chisinaului, a fost lansata o campanie pentru impunerea calendarului religios roman si a serviciului in limba romana in randul congregatiilor rusesti. Cand cativa rusi au preferat sa-si ingroape mortii fara preot mai degraba decat sa accepte un preot roman, procesiunile de acest tip au fost interzise in timpul zilei pe strazile principale.⁴²

In 1939, mai ales dupa atacurile sovietice si germane din septembrie asupra Poloniei, guvernul roman a inceput sa ia masuri de rezolvare a acestor cazuri. Au fost date directive pentru permiterea importului de carti rusesti, pentru introducerea de clase cu predare in limba rusa si ucraineana in scolile de stat, pentru redeschiderea bibliotecilor rusesti, pentru permiterea serviciului religios in limba rusa precum si alte masuri de cooptare a conducatorilor comunitatilor slave. insa resentimentele fata de politica Bucurestiului erau deja mult prea adanci.

Dincolo de minoritatile etnice, moldovenii insisi s-au dovedit a fi o problema. Dupa ce, Sfatul Tarii a votat pentru unificare, regele Ferdinand i-a intampinat pe moldovenii din Basarabia ca pe 'fratii reintorsi in patria-mama'.⁴⁴ Sarcina integrarii acestor frati s-a dovedit insa mult mai dificila decat isi imaginasera unionistii. Charles Upson Clark, un important comentator american al politicii romanesti dintre cele doua razboaie, nota dificultatile administratiei romanesti in impunerea unor reforme simple cum ar fi introducerea calendarului gregorian si a noului program al magazinelor. Prima s-a izbit de opozitia clerului basarabean, care-si incuraja enoriasii sa continue sa se orienteze dupa calendarul ortodox iulian, iar cealalta, care incerca sa stabileasca un program unitar in tot regatul, de a deschide magazinele la ora opt dimineata, se opunea traditiei moldovenesti de a deschide mai tarziu dimineata.⁴⁵ Chiar si limba era o problema.'Basarabenii mai varstnici, obisnuiti cii alfabetul chirilic aveau dificultatii in folosirea limbii romane moderne.⁴⁶ Conducatorii bisericii basarabene se opuneau si ei oarecum introducerii alfabetului latin, care era privit ca o inovatie laica, neortodoxa; alfabetul chirilic era inca folosit in anii 1930 pentru semnele rutiere din Chisinau.⁴⁷

Propaganda culturala din Basarabia a avut totusi unele rezultate. Dupa reticenta initiala, profesorii locali au inceput sa agreeze ideea invatarii romanei si multi dintre ei au facut cereri pentru burse oferite de stat pentru a se perfectiona si a-si continua studiile la Chisinau.⁴⁸ Practica lingvistica autohtona asociata cu intensa propagan-da culturala a guvernului roman au avut ca rezultat invatarea limbii romane de catre majoritatea moldovenilor; in_1903 mai ramasesera doar vreo 12 000 (mai putin de 1%) care nu considerau romana limba tor natala, chiar daca nu toti vorbitorii de limba romana puteau citi in alfabet latin.⁴⁹Programele de educatie publica si cursurile de alfabetizare pentru adulti, bazate pe vechile programe culturale finantate de armata romana in timpul razboiului, au continuat in timpul perioadei interbelice. Combinatia de scopuri strategice si activitate culturala a ramas prioritara pentru ca dezvoltarea culturala servea atat la cimentarea pozitiei Basarabiei in cadrul Romaniei Mari, cat si la contra cararea amenintarii bolsevice de la est de Nistru. 'Avem nevoie de biblioteci publice in Basarabia', scria un profesor local, 'pentru ca fortareata baionetelor romanesti aflate de-a lungul Nistrului sa fie sustinuta de fortareata spiritului romanesc.'⁵⁰ Profesorii si propagandistii trimisi din regat se straduiau sa trezeasca un sentiment al patriotismului romanesc la taranii moldoveni. Pentru unii, faptul ca provincia era atat de inapoiata constituia o tabula rasa pe care se puteau inscrie idealurile patriotismului romanesc. Asa cum raporta unul dintre activisti, 'faptul ca Basarabia este atat de inapoiata cultural este cel mai mare avantaj al nostru. Daca ar fi existat o cultura in Basarabia, aceea ar fi fost ruseasca [dar] cartile rusesti nu au reusit sa stearga sufletul curat si pur al moldovenilor 'Lucram intr-un mediu in care trebuie sa cream totul de la inceput si nu trebuie sa distrugem prea mult.'⁵¹

Dupa succesele initiale de la inceputul anilor 1920, au inceput sa apara problemele. Periodicele in limba romana precum si alte publicatii au fost rare pana in anii 1930. Desi publicatiile romanesti cunoscusera un moment de varf in timpul primului razboi mondial, in 1930 Chisinaul se putea lauda cu cinci cotidiene in limba rusa si doar doua saptamanale in limba romana, situatie pe care Asociatia Jurnalistilor Basarabeni a atribuit-o faptului ca provincia fusese tratata ca o 'colonie africana' de catre oficialitatile de la Bucuresti.⁵² Lipsa ziarelor romanesti a fost totusi in egala masura rezultatul preferintei lingvistice si al neglijentei celor din capitala. Publicul cititor a continuat sa prefere rusa romanei, situatie denuntata ca 'nenaturala', 'antinationala' si 'imorala' de militantii ferventi ai panromanismului.⁵³ Aceste practici pareau sa confirme adeseori obisnuita batjocura a romanilor cu privire la identitatea paradoxala a moldovenilor: Tata rus, mama rus, dar Ivan moldovean.⁵⁴

Politicienii basarabeni considerau si ei viata in Romania Mare mult mai putin primitoare decat se asteptau. Multora le lipsea abilitatea politica necesara pentru a concura cu politicienii experimentati si eu membrii Jockey Clubului de la marginile Bucurestiului, care controlau politica romaneasca.⁵⁵ Cu tot sistemul zemstvei si al dumei de stat, conducatorii guberniilor basarabene cunosteau foarte putin politica electorala total neortodoxa a Romaniei Mari. Datorita obiceiului destul de ciudat ca regele sa-1 numeasca pe primul-ministru inainte de alegeri, succesul in politica necesita atat un mecanism politic puternic, care sa poata determina rezultatul alegerilor, cat si legaturi puternice la curte, care sa garanteze investirea candidatilor potriviti pentru sarcina de a forma guvernul. Basarabenii nu aveau nici mecanismul, nici accesul preferential la putere necesar succesului electoral si s-au trezit in curand coplesiti de coruptia si barfele de curte ce caracterizau viata politica romaneasca. Dupa cativa ani de la unire ei au fost absorbiti de vechile partide politice, liberalii si national-taranistii, si orice idee a basarabenilor ca bloc regional distinct a disparut cu desavarsire.⁵⁶ Ion Inculet si Pantelimon Halippa au intrat in numeroase parlamente romanesti din anii 1920 si 1930, dar ei nu au mai ajuns niciodata la statutul pe care il aveau atunci cand se aflau in centrul miscarii nationale basarabene din 1918.

Inculet, mai ales, fusese intotdeauna sceptic in privinta unei uniri a republicii basarabene cu Romania. Ca reprezentant al guvernului provizoriu Kerenski din Basarabia si ca membru al Partidului Socialist Revolutionar, el avea prea putine afinitati cu regatul Romaniei si cu guvernul conservator condus de Alexandru Marghiloman, aflat la putere in momenturunirii. Pentru Inculet si pentru alti membri doritori de reforma din Sfatul Tarii nu avea nici un sens sa fuga de autocratia rusa pentru a accepta oligarhia romaneasca. Chiar si atunci cand haosul generat de revolutie a facut intrarea in Romania Mare necesara, Inculet si colegii sai continuau sa sustina ca reformele agrare si electorale initiate deja de Sfatul Tarii puteau servi drept model pentru restul regatului. 'Consideram ca in cazul in care puteam impune votul universal si rezolvam problema agrara in acest coltisor al Romaniei', reflecta Inculet ulterior, 'acestea vor constitui o ga-rantie a gasirii unor solutii pentru aceste probleme in viitor si in Romania.'⁵⁷

Inculet se va impaca insa oarecum cu unirea, ajungand ministru in cateva guverne liberale si atragandu-si oprobriul colegilor sai basarabeni pentru schimbarea orientarii politice. Dar in ciuda panegiricelor la adresa idealului unirii si primirii calduroase a fratilor de pes-te Prut, majoritatea basarabenilor si a conducatorilor lor politici au ramas la pe na om iniei Mari din punct de vedere social. Asa cum se plangea in 1922 cel mai important istoric basarabean al Bisericii, Nicolae Popovschi, o astfel de situatie nu putea duce decat la slabirea legaturilor dintre Basarabia si Regat, la esecul construirii natiunii si la triumful regretabil al politicianismului de la Bucuresti, 'in ce priveste politicianismul, am avut o pregatire excelenta, il stim nu numai teoretic, ci si practic. Stim cum sa-i folosim cu iscusinta toate metodele si parghiile, printre care chiar si calomnia sau intrigile, impotriva adversarilor nostri Si cand observam ca acesta a otravit atat de usor si atat de adanc sufletele intelectualilor nostri, ne intrebam : Ce va deveni construirea natiunii in Basarabia pe aceasta cale ? Este aceasta renastere nationala ?'⁵⁸

Unirea a fost probabil o 'mare dezamagire', scria conducatorul Partidului National Taranesc, luliu Maniu, dar aceasta s-a datorat problemelor din politica romaneasca si nu problemelor unirii istorice.⁵⁹ in anii 1930, chiar si cei mai pasionati sustinatori ai integrarii incepusera sa aiba indoieli cu privire la capacitatea statului roman de a se reforma si la dorinta autoritatilor centrale, de a respecta identitatea regionala specifica a Basarabiei. Intelectualii din provincie ii indemnau mereu pe scriitori/etnografi si lingvisti sa cerceteze cultura populara autohtona a taranilor basarabeni, temandu-se ca politica de 'culturalizare' a Bucurestiului ar putea duce eventual la disparitia dialectului moldovenesc si la inlocuirea lui cu limba 'galicizata' a aristocratiei de la Bucuresti.⁶⁰

Reticenta basarabenilor de a imbratisa idealul panromanismului si deziluzia resimtita de unii conducatori ai provinciei nu trebuie sa ne surprinda. Dupa 1812 Prutul a inceput sa-i separe tot mai mult pe basarabeni de vecinii lor de la vest. Basarabenii fusesera pezenti in momentele: definitorii, ale aparitiei constiintei nationale oiaafiesti in randurile elitelor politice din Valahia si Moldova. Ei fusesera absenti de la toate momentele istorice importante: revolutia din 1821 indreptata impotriva otomanilor, standardizarea si latinizarea limbii si alfabetului romanesc in anii 1840 si 1850, crearea unui stat romanesc unitar in 1859, crearea unei Case dinastice romanesti in 1866 si 1881 si cucerirea independentei fata de inalta Poarta in 1878. Ideea taranului basarabean cu privire la identitatea sa nationala nu era astfel doar produsul politicii de asimilare rusesti, ci riunasesvirJiuiLjies-chimbatajie la anexarea prcodncjei de catre Rusia in 1812, din timpurile cand ideea unei natiuni romane ce se intindea de la Tisa la Nistru - chiar si ideea de 'natiune in sensul modern al cuvantului era inca extrem de noua. 'Basarabenii de azi', nota un ofiter de cavalerie roman in 1918, 'sunt fiii si nepotii moldovenilor din 1812. Doar pana acolo ajunge ideea lor despre propriile origini.'⁶¹

O situatie similara se putea intalni si in randurile elitelor basarabene. Depinzand de Moscova pentru educatie, slujbe si promovari dupa 1820, prea putini citadini basarabeni au gasit vreun folos in legaturile cu Iasii, Bucurestii sau alte centre romanesti. Pana la sfarsitul secolului, politica imperiala rusa nu numai ca reusise sa creeze o elita loiala, vorbitoare de limba rusa, care sa guverneze provincia de la frontiera, dar se asigurase si ca socialistii si alte grupari radicale din provincie - cele care se opuneau cel mai puternic tarismului - priveau tot spre gruparile rusesti de acelasi tip si nu spre cele romanesti - pentru indrumare si inspiratie. Atat conducatorii reactionari, cat si cei revolutionari din Basarabia, adusi in prim-plan de evenimentele care au zguduit imperiul in 1914-1917, impartaseau scepticismul fata de declaratiile de fratie si bunavointa ale romanilor. Pentru primii, Bucurestiul constituia o amenintare la fel de mare ca si bolsevicii, o data ce ambele tindeau spre distrugerea statului tarist si stabilirea unor structuri politice sau sociale noi pe ruinele sale. Pentru cei din urma, nu prea existau motive sa-1 schimbe pe tarul Nicolae al II-lea cu regele Ferdinand, sa renunte la angajamentul reformei agrare si al votului universal in schimbul unui nationalism panromanesc, ai carui sustinatori ardenti erau incurajati de iredentistii din Regat. Dupa 1918, politica Bucurestiului parea sa accentueze rezervele cu care multi basarabeni, oricare le-ar fi fost orientarea politica, venisera in statul romanesc.

POLITICA SOVIETICA

LA GRANITA ROMANEASCA

Sovieticii si-au manifestat intotdeauna dorinta de a gasi o solutie pasnica la problema Basarabiei, dar agitatia excesiva si eforturile propagandistice contraziceau declaratiile lor de buna-credinta. Asa cum romanii incercau sa-i integreze pe basarabeni in Romania Mare, tot astfel si sovieticii aveau planuri de a-i atrage in directia opusa, in anii 1920 si la inceputul anilor 1930 agentii bolsevici erau extrem de activi in satele basarabene, avioanele sovietice raspandeau manifeste in intreaga provincie si schimburile de focuri intre soldatii sovietici si romani de pe cele doua maluri ale Nistrului erau extrem de frecvente. Bandele de raufacatori, adeseori asociate cu agitatorii bolsevici, strabateau satele jefuindu-i pe tarani si gasindu-si adapost printre cei nemultumiti de prezenta romanilor.⁶² Conform cifrelor furnizate de romani, nu mai putin de 118 incursiuni bolsevice peste Nistru au fost inregistrate intre 1921 si 1925, iar intre 1918 si 1925 Ministerul Roman de Externe a inregistrat mai mult de 3000 de incidente 'teroriste' sponsorizate de bolsevici, de la spionaj si agitatie pana la de-monstratii si rebeliuni deschise.⁶³

Eficacitatea acestor eforturi era totusi indoielnica. Desi taranii basarabeni nu erau prea entuziasmati de prezenta jandarmilor si sol-datilor romani, ei erau si mai putin atrasi de indemnurile bolsevicilor de colectivizare si expropriere a bunurilor taranesti.⁶⁴ Refugiatii au continuat sa treaca Nistrul in numar mare pentru a ajunge in Romania de-a lungul anilor 1930, tendinta pe care autoritatile sovietice au atribuit-o preeminentei 'chiaburilor' si a altor elemente antisovietice din Ucraina.⁶⁵ insa insistenta sovieticilor asupra problemei teritoriale atat la masa tratativelor, cat si in satele basarabene a mentinut relatiile dintre Moscova si Bucuresti destul de tensionate. Romanii ii considerau vinovati pe agentii provocatori sovietici pentru toate agitatiile din orasele Hotin (ianuarie, 1919), Bender (mai, 1919) si Tatar Bunar (septembrie, 1919), mici revolte care au fost inabusite cu multa violenta de armata romana. Mai ales Tatar Bunaru era cuprins de propaganda sovietica, ce insista asupra politicii lipsite de lege si opresive a 'capitalistilor de la Bucuresti' si a politiei lor secrete, Siguranta.

Societatea basarabenilor, cu centrul la Moscova, era principala organizatie responsabila pentru agitatia si propaganda sovietica. Sus-tinuta fiind de Internationala Comunista si de Organizatia Internationala pentru Ajutorarea Luptatorilor pentru Revolutie⁶⁶, numele complet al societatii facea evidente pretentiile ei: Societatea unita a basarabenilor 'Sa-si ia invadatorii romani mainile de pe Basarabia!' Publicatiile ei, printre care si bilunarul Basarabia rosie, deplangeau asprimea regimului romanesc si-i incurajau pe taranii basarabeni sa se ridice si sa li se alature muncitorilor din Uniunea Sovietica intr-un singur stat proletar.⁶⁷ Alte grupari, ca Asociatia Emigrantilor Basarabeni din Paris, erau finantate indirect de sovietici si actionau pentru a convinge guvernele occidentale de injustetea pretentiilor teritoriale romanesti.⁶⁸

Pe la mijlocul anilor 1920, esecul repetat al negocierilor teritoriale, receptia slaba a propagandei comuniste la sate si incapaciatatea bolsevicilor de a determina o rebeliune la scara larga (demonstrata de esecul de la Tatar Bunar) au constituit deopotriva impulsul pentru o noua tactica in politica sovieticilor fata de Basarabia: crearea unei republici sovietice autonome dincolo de Nistru, la granita rasariteana a Romaniei. Noua 'Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca' (RASSM) a fost stabilita in interiorul Ucrainei Sovietice la 12 octombrie 1924. Alcatuita din portiuni ale regiunilor ucrainene Odessa si Podolia, RASSM se intindea pe 7516 km²de la regiunea din jurul raului Olsanka, in nord, pana la estuarul Nistrului, in sud, si aproximativ 140 km spre est, aproape pana la valea sudica a raului Bug.⁶⁹an timpul razboiului civil zona si-a schimbat conducatorii de nu mai putin de douasprezece ori, pe masura ce Armata Rosie, cazacii, fortele independente ucrainene, rusii albi si banditii ce strabateau tinuturile s-au aflat in mod temporar la putere. Dupa victoria bolsevicilor din toamna lui 1920, regiunea cunoscuta in Romania sub numele de Transnistria a fost cuprinsa in granitele Ucrainei si astfel, dupa 1922, in granitele Uniunii Sovietice. RASSM reprezenta mai putin de 2% din totalul suprafetei si populatiei Ucrainei si, cu toate ca nominal era republica moldoveneasca', ea era alcatuita mai ales din ucraineni. Etnicii ucraineni formau aproape 49% din populatia de 572 114 de locuitori din 1926, in timp ce mai putin de o treime din populatie erau moldoveni. Rusii (9%), evreii (8%) si germanii (2%) erau si ei reprezentati in numar semnificativ.⁷⁰Chiar si dupa crearea acestei 'patrii' moldovenesti, aproximativ 85 000 de persoane inregistrate ca moldovene au ramas in alte parti ale Ucrainei, in afara RASSM.⁷¹

RASSM, aparent infiintata la cererea maselor de transnistreni, aparuse in urma unei intentii evidente de a intari propaganda sovietica de dincolo de Nistru, de a exercita presiuni asupra Bucurestiului in negocierile privind viitorul Basarabiei si de a servi ca magnet politic ce ar putea indeparta Basarabia si mai mult de Bucuresti. Asa cum nota o publicatie sovietica, referindu-se la noua republica, in 1926, 'crearea RASSM este inceputul eliberarii Basarabiei. Odata inceputa dezvoltarea economica si culturala a Moldovei, Romania cea condusa de aristocratie nu va mai reusi sa-si mentina controlul asupra Basarabiei.'⁷² Republica era, de asemenea, o modalitate de a influenta politica romaneasca in totalitatea ei, un prim pas spre aprinderea acelei scantei a revolutiei care sa elibereze toata populatia Romaniei de sub jugul burghezo-mosieresc.

Tabelul 3

Populatia RASSM in 1926 si 1936

NOTA: Liniile de pauza indica lipsa informatiei SURSA: Vsesoiuznaia perepis' naselentia 1926 goda,Moscova, Izdanie TSU Soiuza SSR, 1929, 13: 39-41 si AOSPRM, f. 49, inv. l, d. 3997, p. 108.

RASSM facea parte din politica sovietica la granita in sens mai larg, aceea de a folosi logica eliberarii nationale pentru a desparti regiunile de granita de statele burgheze carora le apartineau, in anii 1920, pe langa RASSM, au mai fost infiintate inca alte doua republici autonome, extrem de controversate, in regiunile de granita: Republica Autonoma Karelia, aparuta la granita cu Finlanda in 1920 si ridicata la statutul de Republica Unionala Karelo-Finlandeza intre 1940 si 1956, si Republica Autonoma Bureat-Mongola, aparuta la granita cu Mongolia in 1923, dar a carei suprafata a fost redusa considerabil si care a fost redenumita in 1937. Fiecare entitate teritorial-administrativa de acest fel a aparut ca urmare a izolarii politice general acceptate a unei natiuni separate de granite internationale. Ele aveau rolul de a exercita presiuni asupra statelor vecine - Finlanda, Romania si Mongolia - pentru ca acestea sa cedeze parti ale teritoriului lor sau chiar intregul lor teritoriu si erau infiintate ca niste capete de pod ale influentei sovietice in nordul si centrul Europei ca si in intregul Orient indepartat, in fiecare republica autonoma sovietica socialista, continutul politicii culturale a constat in anumite momente in insistenta asupra diferentelor dintre ..populatia, locala si populatiile inrudite aflate de cealalta parte a granitei internationale si in alte momente ai incercat sa submineze legaturile elementare de limba si cultura dintre cele doua. Telul era insa in mare parte acelasi: efortul de a folosi politica nationala si de construire a natiunii ca instrumente ale politicii externe, contracarand astfel pretentiile 'nationalistilor burghezi' din statele vecine cu propriile lor mijloace.

Pentru a submina aceste pretentii, Chisinaul a fost declarat capitala RASSM si intreaga Basarabie a fost inclusa in granitele oficiale ale republicii, orasele transnistrene Balta si Tiraspol fiind numite capitale provizorii pana la eliberarea Basarabiei.⁷³ Mikola Skripnik, comisar popular al justitiei in acea perioada in Ucraina, evidentia astfel problema regiunii de granita intr-un discurs tinut la scurta vreme dupa infiintarea RASSM:

Noi consideram ca granita nu este de-a lungul Nistrului, ci de-a lungul Prutului. Da, pentru o vreme, capitalistii detin inca Basarabia, dar aceasta este o chestiune de fapt, nu de drept. Dreptul este de partea noastra. Pe harta noastra, Basarabia este inclusa si ea intre granitele rosii caci Basarabia trebuie sa fie o parte inseparabila a RASSM.⁷⁴

Conform sovieticilor, Basarabia era o parte a Moldovei Sovietice in egala masura cu regiunea de pe malul estic. Astfel de epitete ca 'leagan al Moldovei Rosii' sau 'Basarabia mica' folosite pentru RASSM erau utilizate pentru a accentua pretentiile Moscovei ca Basarabia ramasese o regiune ilegal ocupata a Moldovei Sovietice. Malurile Nistrului au fost puternic fortificate, se auzeau frecvent impus-caturi de o parte si de alta a raului, iar raidurile republicii sovietice in Basarabia erau ceva absolut obisnuit. Autoritatile RASSM ordonau ca lumini puternice sa arda continuu in Tiraspol, aflat de cealalta parte a Nistrului, in fata orasului romanesc Bender, pentru a le demonstra taranilor basarabeni avantajele vietii in republica sovietica, unde progresul tehnologic se facea deja simtit.⁷⁵

O data cu aparitia RASSM, Uniunea Sovietica a inceput sa-si justifice intr-un mod cu totul nou pretentiile fata de Basarabia, acestea bazandu-se acum mai mult pe nationalitate si mai putin pe dreptul international, in primele sale dispute cu Bucurestiul, guvernul bolsevic a inaintat in mare parte argumente legale si politice impotriva anexarii Basarabiei de catre Romania. Cristian Rakovski, adversarul cel mai hotarat al lui Titulescu in problema Basarabiei in anii 1920, ii condamna pe romani pentru folosirea argumentelor etnice si istorice pentru a justifica controlul asupra regiunii. Rakovski sustinea ca o data ce inglobarea regiunii in regat nu exprima dorinta poporului basarabean, ditii romani erau obligati 'sa gaseasca in etnologie, antropologie si filologie teorii care sa justifice astfel de expresii ca dreptul suveran al romanilor in Basarabia.' Pentru Rakovski, faptul ca principalii locuitori ai Romaniei si Basarabiei vorbeau aceeasi limba era total irelevant:

Noi nu negam faptul ca o mare parte a populatiei Basarabiei este moldoveneasca Ceea ce este important nu este procentul unui element etnic sau al altuia, ci dorinta populatiei Noi stim ca majoritatea populatiei Elvetiei vorbeste limba germana si ca o parte a ei vorbeste franceza, dar nimeni nu sugereaza de aici ca acele cantoane care vorbesc germana ar trebui sa se uneasca cu Germania, iar cele care vorbesc franceza sa se uneasca cu Franta.⁷⁶

Numeroase note deprotest trimise guvernului roman de sovietici, dupa ianuarie 1918, foloseau argumente similare: ca muncitorilor si taranilor basarabeni nu li se oferise niciodata sansa de a-si decide propria soarta si ca ocupatia romaneasca a regiunii dintre Prut si Nistru reprezenta mai degraba o incercare a capitalistilor romani de a submina revolutia bolsevica. Abia in martie 1924, cu sapte luni inainte de crearea RASSM, sovieticii au renuntat la ideea drepturilor istorice si etnice asupra Basarabiei intr-un document pregatit pentru o noua runda de negocieri romano-sovietice la Viena:

Guvernul Uniunii Sovietice crede ca populatia Basarabiei ar trebui sa decida ea insasi daca doreste sa faca parte in continuare din Uniunea Sovietica, daca vrea sa paraseasca uniunea si sa se uneasca cu Romania sau daca, in cele din urma, ar dori sa existe ca stat independent suveran. Guvernul Uniunii Sovietice insista ca, in problema Basarabiei, el nu isi construieste argumentatia pornind de la punctul de vedere al drepturilor istorice asupra Basarabiei, pe care le-a mostenit de la fostul guvern tarist.'

Pe scurt, sustineau sovieticii, Sfatul Tarii nu fusese o adunare pe deplin reprezentativa, votul favorabil unirii nu fusese nicidecum unanim, nu avusese loc nici un plebiscit in randurile basarabenilor, iar trupele de ocupatie romane comisesera mari atrocitati. Din toate aceste motive, exista o mare animozitate intre moldoveni si romani, pe care cei din urma o alimentau tratand pamantul basarabean si oamenii ca si cum ar fi fost proprietatea lor de drept. Argumente similare fusesera oferite si inainte de catre aristocratia basarabeana la Conferinta de Pace de la Paris⁷⁸ si Titulescu insusi se temea ca ele constituiau de fapt cele mai puternice argumente legale impotriva controlului romanesc in Basarabia.⁷⁹

Totusi infiintarea RASSM a semnalat cristalizarea unui nou argument impotriva ocupatiei romanesti a Basarabiei, care incepuse sa se dezvolte la scurta vreme dupa incheierea razboiului civil rusesc: notiunea ca majoritatea populatiei din Basarabia constituia un grup etno-national separat de cel romanesc si ca inglobarea lor intr-un stat romanesc unitar le uzurpase dreptul la autodeterminare nationala. Desi Rakovski ii criticase mai inainte pe romani pentru ca apelasera la argumente etnice in apararea pretentiilor lor asupra Basarabiei, pe la mijlocul anilor 1920, sovieticii insisi renuntasera sa mai foloseasca contraargumente pur juridice si incepusera sa-si elaboreze propria lor viziune in ce priveste 'moldovenitatea'. Pentru ambele parti implicate in conflict, etnografia a devenit astfel calul de bataie al diplomatiei avand in vedere ca atat romanii, cat si sovieticii priveau istoria si noile discipline ca antropologia, etnolingvistica si chiar etnobiologia ca posibile arme intr-o lupta diplomatica din ce in ce mai aprinsa. O data cu aparitia unei 'natiuni moldovene' si cu crearea patriei provizorii care era RASSM, identitatea etnonationala a moldovenilor in-sisi a ajuns in centrul eforturilor propagandistice sovietice.

DEFINIREA MOLDOVENILOR PRINTRE ROMANI SI SOVIETICI

Pentru istoricii, publicistii si politicienii romani din perioada interbelica, unirea din 1918 a Basarabiei cu Romania reprezenta punctul culminant al unei lupte de secole pentru unificarea pamanturilor populate de natiunea romana. Atat din perspectiva istorica, cat si din cea etnica, dreptul romanilor asupra Basarabiei era considerat indiscutabil.⁸⁰ Situatia era desigur mult mai complexa insa. in ciuda celor mai sustinute eforturi ale intelectualilor de la Bucuresti de a-i trezi pe taranii basarabeni la 'romanitatea' lor, multi moldoveni au ramas total neinteresati de identitatea lor romaneasca subanteleasa. Crearea RASSM a accentuat controversa asupra problemei identitatii oferind, in mod evident, natiunii moldovene o patrie. Dar ideea ca locuitorii Regatului si majoritatea populatiei basarabene formau un singur grup etnic nu era nici de la sine inteleasa si nici universal acceptata inainte de 1918 si nici chiar dupa unire.

Aceasta era o situatie care-i infuria pe nationalistii panromanismului din Romania Mare. in brosura scrisa in 1920 si numita Ce natiune suntem noi i eseistul basarabean Porfirie Fala se plangea de folosirea termenului moldovean in Basarabia, notand ca termenul e mai degraba geografic decat etnic si ca populatia nativa nu ar trebui sa se lase influentata de incercarile 'strainilor' de a-i convinge de contrariul.⁸¹ Pana in 1938, dupa douazeci de ani de la marea unire, fostul membru al Sfatului Tarii Ion Pelivan sustinuse ca o astfel de situatie nu putea fi remediata niciodata atata timp cat intelectualii basarabeni insistau sa vorbeasca limba rusa, despartindu-se astfel de cultura ro-mana si nereusind sa-si faca datoria de a transmite mesajul panromanesc in satele basarabene.⁸²

Nationalistii contemporani, sustinatori ai panromanismului, ii priveau pe moldoveni in viziunea dubla caracteristica populismului. Pe de o parte, taranul moldovean era apreciat ca depozitar al traditiilor si valorilor culturale romanesti imemoriale. Cu toata rusificarea elitei basarabene, inchiderea scolilor moldovenesti si alte eforturi tariste de a inabusi sentimentele nationale in provincie, taranul moldovean isi pastrase totusi portul caracteristic, traditiile si limba pe toata perioada stapanirii rusesti. Basarabia, sustinea Pantelimon Halippa, devenise astfel Piedmontul Romaniei, o regiune care privea dincolo de interesele sale regionale urmarind idealul unificarii nationale.⁸³ Pe de alta parte, cand taranii moldoveni adoptau cu oarecare incetineala mesajul panromanesc - cand nu reuseau sa inteleaga ecuatia simpla dintre identitatea romaneasca din Regat si limba si cultura pe care le stiau din vechime ca fiind 'moldovenesti' - sustinatorii panromanismului ii denuntau ca fiind slugile rusilor, victimele inculte ale inselatoriilor tariste, care au ramas oarbe in fata adevaratei lor identitati nationale.

Aceasta pozitie ambivalenta si situatia economica si sociala a basarabenilor in cadrul Romaniei Mari constituiau suficient material de macinat in moara sovietica. Sentimentul romanilor cu privire la misiunea lor civilizatoare in Basarabia, sustinea unul din conducatorii RASSM in 1928, ilustra caracterul burghez si esential rasist al ideii unitatii romano-moldovene:

Manuitorii penitei din Romania au lansat sloganul 'Latinitate inseamna civilizatie in timp ce slavismul inseamna nostalgie si distrugere'. Aceasta este cea mai recenta inventie, cel mai nou slogan inventat de ei pentru a castiga opinia publica burgheza de partea Basarabiei si a necesitatii extinderii teritoriului Romaniei aristocratice pana la raul Bug.

Astfel de argumente sovine, sustinea autorul, nu faceau decat sa furnizeze dovezi in plus pentru a sustine zicala ca 'A fi roman nu este o natiune, ci o profesie'.⁸⁴

Propagandistii de la Moscova sau de la Balta nu erau totusi pe deplin consecventi in vederile lor cu privire la identitatea Moldovei. Unii negociatori si propagandisti sovietici au insistat la inceput asupra aspectelor mai degraba politice decat etnice ale problemei basarabene. Rakovski si alti scriitori sovietici erau intru totul de acord cu ideea ca romanii si moldovenii formau un grup etnonational unitar, dar in acelasi timp ei negau relevanta acestui fapt in stabilirea statutului international al Basarabiei, in doua opere definitorii asupra istoriei si etnografiei Basarabiei, publicate dupa revolutie,⁸⁵ etnograful rus L.S. Berg considera eticheta de moldovean ca pe ceva pur geografic si nicidecum etnic:

Moldovenii sunt romani ce locuiesc in Moldova, Basarabia si partile invecinate ale guberniilor Podolia si Herson; un numar mic locuiesc de asemenea in gubernia Ekaterinoslav Elemente dialectale nesemnificative ii deosebesc de romanii din Valahia, numiti si valahi.⁸⁶

Cel mai prolific propagandist sovietic in problema Basarabiei, Vladimir Dembo, era in egala masura convins de lipsa de importanta a factorului etnic. Tratatul sau din 1924, Sa nu uitam niciodata! Cronica insangerata a Basarabiei, denunta incercarile romanilor de a folosi etnografia in politica.⁸⁷ Desi speculatiile lui Dembo incercau sa demonstreze ca erau de fapt prea putine afinitati intre romani si moldovenii din Basarabia din cauza inglobarii acestora din urma in Imperiul Rus cu o suta de ani in urma, el era totusi gata sa admita, de dragul argumentului, ca ambele grupuri faceau parte, in fond, din aceeasi natiune panromaneasca. Cu toate acestea, identitatea etnica a moldovenilor nu era deloc semnificativa, caci oricum ei nu avusesera posibilitatea sa voteze liber pentru unire.

Desi publicatiile bolsevice se opuneau sovinismului etnic al romanilor, dupa 1924 scriitorii sovietici au inceput sa-si articuleze ei insisi propriile argumente etnice pentru a-si sustine pretentiile asupra Basarabiei. In cartea sa Moldova Sovietica si problema Basarabiei, publicata la numai un an dupa Sa nu uitam.', Dembo a adus doua argumente noi in favoarea cedarii Basarabiei de catre romani Uniunii Sovietice, in primul rand, Dembo sustinea ca moldovenii nu reprezentau atat o natiune aparte, cat o clasa sociala aparte. Populatia moldoveneasca din Basarabia era formata mai ales din tarani care scuturasera jugul nobilimii din Valahia si Moldova vestica - refugiati din regat care se stabilisera la est de Prut cu un secol in urma. Descendentii acestor tarani liberi aveau astfel prea putine in comun cu fostii lor stapani de la vest de Prut.⁸⁸

In al doilea rand, Dembo sustinea ca taranii refugiati care formau baza identitara a Moldovei moderne nu se oprisera la Nistru, ci se asezasera, de fapt, si la est de acest rau, in regiunea Transnistria, inglobata dupa 1924 in RASSM. Astfel, populatia RASSM era 'indeaproape inrudita, prin legaturi de sange, cu populatia Basarabiei'.⁸⁹ Regimul asprii impus basarabenilor dupa 1918 nu facuse decat sa intareasca solidaritatea de clasa a popoarelor Basarabiei si Moldovei Sovietice. Dmitri Milev, contemporanul lui Dembo si unul dintre scriitorii cei mai importanti din RASSM, lauda radacinile proletare ale moldovenilor in poemul sau din 1926 Norod moldovenesc:

In lanturi grele, chinuit, Veac intreg ai petrecut Vrajmasii tai te-au pregonit, Soare-n viata n-ai stiut!

La boieri si la ciocoi Ai robit din an in an,

Crescut in munca si in nevoi

Sarac ai fost tu si sarman

Subjugat si fara nume,

Fara drepturi de omenie,

Pe veci uitat de toti in lume

Condamnat ai fost tu la robie.⁹⁰

Pentru Dembo, Milev si ceilalti, puterea de emancipare a revolutiei bolsevice le oferise un viitor mai luminos moldovenilor, dar revolutia nu putea fi incheiata atata timp cat fratii proletari din Basarabia continuau sa trudeasca 'sub calcaiul nobililor.'⁹¹ Spre acesti frati ai lor de dincolo de Nistru, apartinand aceleiasi clase sociale, trebuiau sa se intoarca basarabenii si nu spre fratii lor de dincolo de Prut.⁹² Orice incercare de a ascunde aceasta legatura de clasa prin retorica nationalista ar trebui sa le reaminteasca basarabenilor ca stramosii lor fugisera candva de 'greutatile de nesuportat la care-i supusesera in Principatele danubiene stramosii bancherilor, mosierilor si industriasilor romani de astazi, care acum pretind a le fi 'frati' taranilor moldoveni.'⁹³

Totusi, chiar daca moldovenii erau separati de romani, cultura lor prea putin dezvoltata presupunea o activitate sustinuta din partea celor ce planificau cultura sovietica. Acest punct de vedere era evident in brosura Basarabia muncitorilor si puterea sovietica, parte a unei serii timpurii de discursuri si dezbateri folosite de agentii provocatori sovietici. Asa cum sustinea autorul, puterea transformatoare a revolutiei trebuia folosita pentru a crea o cultura independenta, sovietica si autentic moldoveneasca si pentru a-i ridica pe moldoveni la nivelul deja obtinut de alte popoare ale fostului imperiu.⁹⁴ Asa cum nota un alt autor intr-o trecere in revista a politicii culturale din RASSM, limba moldoveneasca si literatura ei erau inca in stadiul 'acumularilor primitive' de forte culturale; datorita nivelului scazut de dezvoltare in perioada tarista, cultura moldoveneasca a fost, mai mult decat in orice parte a uniunii, un adevarat 'copil al revolutiei din octombrie'.⁹⁵

Atata timp cat Basarabia ramanea sub control romanesc, reformarea revolutionara a societatii moldovenesti nu putea decat sa ramana un plan indepartat. Crearea RASSM le oferea totusi politicienilor sovietici si planificatorilor culturali un laborator - 'Basarabia mica', cum o descria adeseori Vladimir Dembo - in care sa cultive semintele care vor rodi candva dincolo de Nistru, in Basarabia ocupata, si chiar mai departe, in 'Basarabia mica', scria Dembo in 1925, 'se orga-nizeaza fortele care, fara pusti si baionete, vor constitui nucleul, germenele din care se va dezvolta guvernul, administratia si cultura Basarabiei, intinzandu-se pana la Dunare si la Prut.'⁹⁶ Ideea ca romanii si moldovenii din Basarabia si din RASSM erau doua grupuri etno-nationale complet separate, vorbind limbi diferite si cu trasaturi istorice, culturale si chiar biologice separate va deveni un element standard al discursului .sovietic in, .problema Basarabiei si principala justificare pentru pretentiile teritoriale ale Moscovei.

Note:

1 R.W. Seton-Watson, A History of the Roumanians: From Roman Times to the Com' pletion of Unity, Cambridge, Cambridge University Press, 1934, p. 554.

2 Marin Nedelea, Prim-ministrii Romaniei Mari,Bucuresti, Viata Romaneasca, 1991, p. 3.

3 Citat in loan Scurtu, Monarhia in Romania, 1866-1947,Bucuresti, Danubius, 1991, p. 70.

4 Jonathan Eyal, 'International Protection of Ethnic Minorities: The Case of Romania between the Wars' (teza de doctorat, Universitatea Oxford, 1987).

5 'Sobatie istoriceskoi vajnosti', in Sovetskaia. Moldavia, 12 octombrie 1989, p. 2.

6 Louis Fischer, Men and Politics: An Autobiography, Londra, Jonathan Cape, 1941, p. 131.

7 Ion Pelivan, Ion Inculet si Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920), Bucusti, Tipografia ziarului 'Universul', 1920, p. 9.

8 Sherman David Spector, Romania la Conferinta de Pace de la Paris,Iasi, Centrul pentru Studii Romanesti, 1995, p. 273.

9 Andrei Popovici, The Political Status of Bessarabia, Washington, Ransdell, 1931, p. 251-255.

10 Tratatul a fost mai intai ratificat de Marea Britanic, in ianuarie 1921, urmata de Romania, in aprilie 1922, Franta, in martie 1924, si Italia, in martie 1927. Vezi Philip

E. Mosley, 'Is Bessarabia Next?', in Foreign Affairs 18, nr. 3, 1940, p. 559.

11 Principele Antoine Bibesco, Redeeming Bessarabia, New York, Socieof the Friends of Roumania, 1921, p. 1-2. E, de asemenea, posibil ca sovieticii sa fi descurajat intentiile Japoniei de a ratifica tratatul in 1920, prevenind astfel intrarea sa in vigoare. Vezi Bruce A. Elleman, 'The 1925 Soviet-Japanese Secret Agreement on Bessarabia', in Diplomacy and Statecraft 5, nr. 2, 1994, p. 287-325.

12 Pentru detalii cu privire la negocierile asupra Basarabiei intre cele doua raz-boaie, vezi Walter M. Bacon, Jr., Behind Closed Doors: Secret Papers on the Failure of Romanian-Soviet Negotiations, 1931-1932, Stanford, Hoover Institution Press, 1979; Dov B. Lungu, Romania and the Great Powers, 1933-1940, Durham, N.C., Duke University Press, 1989; Valeriu Florin Dobrinescu, Luptele diplomatice asupra Basarabiei, si, Centrul pentru Studii Romanesti, 1996.

13 Dov B. Lungu, 'Soviet-Romanian and the Bessarabian Question in the 1920s', in Southeastern Europe/L'Europe du sud-est 6, nr. 1, 1979, p. 29-45.

14 Alexandre Cretzianu, The Lost Opportunity, Londra, Jonathan Cape, 1957, p. 24.

15 Lungu, Romania and the Great Powers, p. 83-96.

16 Citat in Cretzianu, The Lost Opportunity, p. 21.

17 loan Scurtu et al., Istoria Basarabiei: De la inceputuri pana in 1998,ed. a doua, Bucuresti, Semne, 1998, p. 146; Ion Nistor, Istoria, Basarabiei,Bucuresti, Humanitas, 1991, p. 317, 322. Situatia din Basarabia era totusi diferita de aceea din alte provincii ale Romaniei o data ce mare parte a pamantului fusese deja obtinut de taranii dornici depamantan 1917 si 1918.

18 A.S. Weinberg, Chisinaul in trecut si prezent: schita istorica,Chisinau, Tipografia Carmen Silva, 1936, p. 39.

19 Irina Livezeanu, Cultural Politics in Greater Romania, Ithaca, N.Y., Cornell University Press, 1995, p. 103.

20 Nistor, Istoria Basarabiei, p. 309.

21 Sabin Manuila, Studiu etnografic asupra populatiei Romaniei, Bucuresti, Editura Institutului Central de Statistica, 1940, p. 34-36. 22 Anuarul Statistic al Romaniei, 1937 si 1938, Bucuresti, Editura Institutului Central de Statistica, 1939, p. 486-487, 150-153.

23 Teofil loncu, 'Ce sunt zemstvele in Basarabia?' in Basarabia economica l, nr. 4, 1919, p. 35-44.

24 Charles Upson Clark, United Romania, New York, Dodd Mead, 1932, p. 341.

25 Charles Upson Clark, Bessarabia: Russia and Roumania on the Black Sea, New York, Dodd Mead, 1927, p. 18-19; Em. de Martonne, Ce am vazut in Basarabia, Paris, Imprimerie des Arts et des Sports, 1919, p. 11.

26 Clark, Bessarabia, p. 22.

27 Romania a impus taxe la importul de carbune din Polonia; Varsovia a raspuns cu taxe asupra importurilor de vin din Romania. loan Scurtu, Istoria Basarabiei, p. 146.

28 Rapoal inspectorului general adjunct al Sigurantei in Basarabia catre directorul general, n.d., ANR-DAIC, f. Ministerul Instructiunii, d. 273/1921, f. 12; Scrisoare a ministrului invatamantului catre rectorul Universitatii din Cernauti, 26 aprilie 1921, ANR-DAIC, f. Ministerul Instructiunii, d. 273/1921, f. 5.

29 Scrisoare a directorului general al Politiei din Chisinau catre ministrul de interne, 20 octombrie 1921, ANR-DAIC, f. Ministerul Instructiunii, d. 273/1921, f. 17; Raportul lui Gh. Theodorescu, inspector in judetul Suceava, 11 martie 1920, ANRDAIC, f. Ministerul Instructiunii, d. 305/1920, ff. 4-5. Vezi si rapoartele politiei din ANR-DAIC, f. Pantelimon Halippa, d. 70/1931, d. 73/1933, d. 77/1934.

30 T. Vicol, 'Constatari triste', in Basarabia, Ziar saptdmanal independent,18 decembrie 1924, p. l; D.R., 'Cum se compromite autoritatea de stat in Basarabia', in Viata Basarabiei [ziar], 6 august 1933, p. 1.

31 Paul Cazacu, Zece ani de la unire: Moldova dintre Prut si Nistru: 1918-1928,Bu-curesti, Tipografia ziarului 'Universul', 1928, p. 283.

32 Scrisoare a lui Daniel Ciugureanu catre ministrul pentru Basarabia, n.d., ANRDAIC, f. loan Pelivan, d. 793/f.d., ff. 1-2.

33 M.A. Baluh, Cu ce vine URSS: catre animia Octeabriului a 15-a si RASSM in ve-tuirea de 8 ani, Tiraspol, Editura de Stat a Moldovei, 1932, p. 33.

34 A. Trei Schini, De la regimul teocratic, spre regimul democratic: Amintirile unui basarabean: 1870-1930,Chisinau, Cartea Romaneasca, 1930, p. 60.

35 Scrisoare a generalului Rascanu, comisar sef al guvernului in Basarabia si Bucovina, catre primul ministru Averescu, 7 mai 1927, ANR-DAIC, f. Presedintia Consiliului de Ministri, d. 10/1927, ff. 88-89.

36 Hamilton Fish Armstrong, The New Balkans, Londra, Harper and Brothers, 1926, p. 158, 160.

37 Manuila, Studiu etnografic, p. 34-35, 38-39.

38 Livezeanu, Cultural Politics, p. 120-127.

39 Gheorghe M. Tzamutali, 'Memorandum asupra situatiei minoritatii ruse in Romania si a dreptului sau de a-si atinge telurile', 30 octombrie 1930, ANR-DAIC, f. Pantelimon Halippa, d. 577/1930, ff. 12-15.

40 A. Iu. Skvortova, 'Russkie v Bessarabii posle eio prisoedinenia k Rumanii (1918 nacealo 20-h gg.)', in Vne Rossii: Sbornik nauc'nah statei o russkih i russkoi kul'ture Moldavii, Chisinau, Institutul Minoritatilor Nationale, Academia de Stiinte a Moldovei, 1997, p. 40-48.

41 Scurtu, Istoria Basarabiei, p. 164; Nistor, Istoria Basarabiei, p. 308-309.

42 Scrisoare a Inspectoratului de Politie din Chisinau catre ministrul pentru Basarabia, Pantelimon Halippa, 16 februarie 1931, ANR-DAIC, f. Pantelimon Halippa, d. 70/1931, f. 3.

43 'Raport asupra acordurilor incheiate cu reprezentantii minoritatii ruse', ANRDAIC, f. Presedintia Consiliului de Ministri, d. 145/1939, ff. 7-11; 'Raport asupra re-zolvarii revendicarilor reprezentantilor minoritatii ucrainene din 29 septembrie 1939', ANR-DAIC, f. Presedintia Consiliului de Ministri, d. 144/1939, ff. 1-6. Vezi si ANR-DAIC, f. Presedintia Consiliului de Ministri, d. 144/1939, ff. 6-11, 34-35.

44 Citat in Stefan Ciobanu, Unirea Basarabiei,Chisinau, Universitas, 1993, p. 274.

45 Clark, Bessarabia, p. 287-290.

46 'Frati moldoveni, invatati slova latina!' in Viata Basarabiei [ziar], l februarie 1925, p. 1.

47 D.J. Hall, Romanian Furrow, Londra, George G. Harrap and Co., Ltd., 1939, p. 207.

48 Vezi scrisorile si aplicatiile din ANR-DAIC, f. Ministerul Instructiunii, d. 168/ 1925.

49 Manuila, Studiu etnografic, p. 34-35, 54-55.

50 Porfirie Fala, Cugetarile unui luptator moldovean in timpul revolutiei rusesti din 1917,Bucuresti, Editura Casei Scoalelor, 1927, p. 48.

51 Scrisoare a propagandistului C. Stan catre ministrul invatamantului, 26 aprilie 1920, ANR-DAIC, f. Ministerul Instructiunii, d. 118/1920, f. 53.

52 Constantin Matu, O necesitate desconsiderata; presa romaneasca in Basarabia, Chi-sinau, Cartea Romaneasca, 1930, p. 5, 14.

55 Ion Pelivan, Sa vorbim romaneste,Chisinau, in Gazeta Basarabiei, 1938, p. 4-6.

54 Cassian R. Munteanu, Prin Basarabia romaneasca: insemnari de calatorie, Lugoj, Tipografia losif Sidon, 1919, p. 16.

55 Dimitrii Bogos, 'Regionalism', in Viata Basarabiei, 27 septembrie 1931, p. 2.

56 Constantin Stere, 'Cele doua cai', ibidem,23 octombrie 1921, p. l; Pantelimon Halippa, 'Cuvinte de indrumare despre administratie', ibidem, 31 ianuarie - 7 februarie 1932, p. l.

57 Citat in Stelian Stoian, 'Viata politica din Basarabia in perioada de autonomie provizorie (27 martie - 27 noiembrie 1918): Activitatea Sfatului Tarii', in Revista de istorie a Moldovei, 1992, nr. 2, p. 49.

58 Nicolae Popovschi, Problema nationalizarii in Basarabia,Chisinau, Tipografia Societatii de Editura Nationala 'Luceafarul', 1922, p. 24.

59 luliu Maniu, 'Zece ani de la unirea Basarab', in Viata Basarabiei, 15 aprilie 1928, p. 1.

60 Vezi Al. David, 'Culturalizarea maselor in Basarabia', tindem,30 noiembrie 1932, p. l; Stefan Ciobanu, 'Basarabia care nu se vede', ibidem, 25 decembrie 1932, p. l; I. Zaborovschi, 'Basarabia: cateva precizari istorice', ibideml, nr. 2 (1932): 2528; T. Perunciuc, 'Lexiconul terminijor entopici din limba romana din Basarabia', in Arhivele Basarabiei 2, nr. l, 1930, p. l-^3.

61 M.C. Schina, Pe marginea unirii: Basarabia, ianuarie 1918 - iunie7979,.Bucuresti, Institutul de Arte Grafice, 1938, p. 12-13.

62 Scrisoare a ministrului de razboi catre ministrul instructiunii, 22 august 1921, f. Ministerul Instructiunii, d. 282/1921, f. 13.

63 Antony Babel, La Bessarabie: Etude historique, ethnographique et economique,Paris, Librairie Felix Alean, 1926, p. 212, n. l; Gh. Tatarascu, Internationala a IH-a si Basarabia,Bucuresu, Independenta, 1925, p. 30-34. Vezi, de asemenea, tratarea detaliata a problemei de catre inspectorul general pentru Basarabia al politiei secrete roma-nesti, Z.I. Husarescu, Miscarea subversiva in Basarabia,Chisinau, Atelierele Imprimeriei Statului, 1925.

64 Hall, Romanian Furrow, p. 206-207.

65 Protocolul intrunirii Biroului Politic al Comitetului Moldovenesc CPbU, 2 februarie 1932, .Asupra incercarii de trecere a frontierei in masa din raionul Slobozia', AOSPRM, f. 49, inv. l, d. 2068, p. 1.

66 Organizatia, cunoscuta sub numele de Mejdunarodnaia organizatia pomosci bor-tam revoliutii (MOPR), a existat intre 1922 si 1947 si a fost implicata intr-o serie de activitatii agitatorii si de propaganda si in afara Basarabiei.

67 Pentru o istorie a socatii si a activitatii MOPR precum si a altor organizatii agitatorii si de propaganda, vezi Ia. M. Kopanski, Obscestvo Bessarabtev v SSSR i soiuz bessarabskih emigrantov (1924-1940),Chisinau, Stiinta, 1978.

68 Vezi J. Ohotnikov si N. Bacinski, La Bessarabie et lapaix europSenne, Paris, Association des Emigres Bessarabiens, 1927.

69 M.N. Boceacer, Moldavia, Moscova, Gosizdat, 1926, p. 5-7.

70 Vsesoiuznaia perepis' naselenia 1926 goda, Moscova, Izdanie TSU Soiuza SSSR, 1929, 13:39.

71 Moldova: Materialile statistice, Balta, Moldavskoe Statisticeskoe Upravlenie, 1928, p. 304.

72 M.N. Boceacer, Moldavia' p. 46.

73 A. Repida, Obrazovanie Moldavskoi ASSR,Chisinau, Stiinta, 1974, p. 112. Vezi si harta din M.N. Boceacer, Moldavia,p. 58. Capitala provizorie a fost mutata la Tiraspol in 1929.

74 Citat in A. Repida, Obrazovanie, p. 106-107.

75 Hall, Romanian Furrow, p. 208.

76 C.G. Rakovsky, Roumania and Bessarabia, Londra, W. Coates, 1925, p. 9, 12, 18.

77 Citat in A. Antoseak, 'Osvobojdenie Bessarabii i severnoi Bukovina', in Mejdunarodnaia jizn', 1991, nr. 8, p. 154.

78 Vezi Paul Miliukov, The Case for Bessarabia: A Collection of Documents,ed. a H-a, Londra: Russian Liberation Committee, 1920; A.N. Krupenski si A.C. Schmidt, Ce-este 'problema Basarabiei', Paris, Imprimerie Lahure); idem, 'Parlamentul' basarabean, (1917-1918),Paris, Imprimerie Lahure; Krupenski fusese anterior maresal al curtii, iar Schmidt fost primar al Chisinaului.

79 Nicolae Titulescu, Basarabia pamant romanesc,Bucuresti, Rum-Irina, 1992,

p. 55-58.

80 Vezi Ion G. Pelivan, Drepturile romanilor asupra Basarabiei, Paris, Imprimerie i des Arts et des Sports, 1920); idem, Cronologia celor mai importante evenimente din viata l Basarabiei (idem); idem, Unirea Basarabiei cu Patria-mama, Romania (idem).

81 Porfirie Fala, Ce neam suntem ? O lamurire pentru moldovenii din Basarabia,Chi-sinau, in Glasul Tarii, 1920.

82 Pelivan, Sa vorbim, p. 6.

83 Pantelimon Halippa, manuscris nedatat, ANR-DAIC, f. Pantelimon Halippa, d. 122/f.d., f. llv.

V. Holostenko, 3 goda national'nogo stroitel'stva v AMSSR, 10 lei national'nogo ugnetenia v Bessarabii, Balta, Gosizdat Moldavii, 1928, p. 36-37, 56.

85 L.S. Berg, Bessarabia: strana, liudi, hoziaistvo,Petrograd, Ogni, 1918 si idem, Naselenie Besarabii: etnograficeskii sostav i cislenost',Petrograd, Rossiiskaia Akademia Nauk, 1923. Berg a fost, de fapt, un reputat etnograf tarist, care, la fel ca multi fosti cercetatori 'burghezi', a continuat sa lucreze si in perioada bolsevica.

86 L.S. Berg, Naselenie Bessarabii, p. 29.

87 V. Dembo, Nikogda ne zabat'! Krovavaia letopis' Bessarabii, Moscova, Krasnaia Nov', 1924.

88 V. Dembo, Sovetskaia Moldavia i bessarabskii vopros, Moscova, Izdatel'stvo otdela Obscestva bessarabtev, 1925.

89 Ibidem, p. 15.

90 D. Milev, Norod moldovenesc, in Plugarul ros, 28 iulie 1926, p. 3.

91 Pavel Chior, Basarabia sub cakaiu boieresc, Balta, Editura de Stat a Moldovei, 1928.

92 A.G., 'Pervaia godovscina Sovetskoi Moldavii', in Krasnaia Bessarabia 1926, nr. l, p. 26.

93 V. Dembo, Bessarabskoe krestianstvo pod vlastiu kulakov i pomescikov, Moscova, Iz-

datel'stvo TK MOPR SSSR, 1931, p. 9. 94 Viktor Garski, Trudovaia Bessarabia i sovestkaia vlast', Moscova, Gosizdat, 1921, p. 16.

K.N. Derjavin, 'Literaturnoe stroitel'stvo v sotialisticeskoi Moldavii', in Trudi Instituia slavianovedenia Akademii Nauk SSSR 1932, nr. l, p. 239-296. Dembo, Sovetskaia Moldavia, p. 38.