Petru I al Rusiei

Petru I (Petru cel Mare) (Rusa: Пётр I Алексеевич sau Pyotr I Alekseyevici) (n. 10 iunie 1672 - 8 februarie 1725 / 30 mai 1672- 28 ianuarie 1725 dupa vechiul calendar ) a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 pana la moartea sa.

Primii ani

Se naste la 30 mai 1672 -anul 7180 dupa calendarul folosit pe atunci in Rusia la Moscova si este fiul tarului Aleksei Mihailovici si a celei de-a doua sotii, Nataliei Kirilovna Nariskina. In 1676, tatal sau moare, lasandu-l urmas la tron pe fiul sau, Fiodor, care abia implinise 15 ani. La 27 aprilie 1682, tarul Fiodor al III-lea moare fara sa-si aleaga urmasul -Ivan, fratele sau de 16 ani cu mintea tulbure sau Petru, fratele vitreg, iute ca argintul viu, aprig, istet dar in varsta de numai 10 ani? Multimea rosteste numele lui Petru, care primeste numele de Petru I. Insa tarevna Sofia, sora buna al lui Ivan si sora vitrega al lui Petru urzeste planuri de razbunare. Profita de faptul ca trupele de streliti se rascoala si dupa multa violenta, jafuri, omoruri obtine ca din 29 mai sa fie doi tari : Ivan si Petru, iar ea, tarevna Sofia este numita regenta, din cauza sanatatii subrede a lui Ivan. Boierii Dumei se supun. La 25 iunie 1682, in Catedrala Adormirii Maicii Domnului, are loc in prezenta patriarhului, a opt mitrolpoliti, patru arhiepiscopi, doi episcopi si opt arhimandriti, ciudata incoronare a celor doi tari ai Rusiei, dintre care unul bolnav si fara minte, iar celalalt un copil ingrozit.

Petru, de la primii pasi a cunoscut oroarea, violenta, minciuna. Doar mama sa, care il inconjoara cu multa dragoste are chip curat si nevinovat dar traieste ca intr-un vis iar el simte o nevoie mistuitoare de a se misca, de a porunci. Ca si sora lui vitrega, Sofia, de care se teme si pe care o uraste. Regenta ia o hotarare de neclintit : fratele sau, Ivan va ramane alaturi de ea la palat, in vreme ce Petru si mama lui vor fi trimisi in satul Preobrajenskoe, in apropiere de Moscova. De invatat, invata la nimereala. Dobandeste un talmes-balmes de cunostinte rudimentare de aritmetica, geometrie, artilerie si fortificatii, insa setea lui de cunoastere este neostoita; deprinde stiinta navigatiei, se joaca in fiecare zi de-a razboiul impreuna cu banda galagioasa si vesela a tovarasilor sai de joaca, fii de boieri. La 27 ianuarie 1689 in varsta de 17 ani se casatoreste cu Evdokia Lopuhina, o fata de 20 de ani, frumusica, de rang mijlociu.

La 6 octombrie 1689 pleaca la Moscova, dupa ce tarevna Sofia este trimisa la manastirea Novodevicie iar la 19 februarie 1690 se naste fiul sau, tareviciul Aleksei. In ciuda multelor si feluritelor indeletniciri -manevre pe uscat si pe apa, petreceri si iubiri- Petru stie ca lucrurile merg in tara din ce in ce mai rau. Boierii si oamenii de rand sunt vaditi nemultumiti de tar, pe care-l socotesc usuratic, prea legat de sfetnicii straini, prins in jocuri militare fara noima si ocari nerusinate impotriva Bisericii.

Marea Ambasada

Petru stie ca inaintea lui, un singur print rus a cutezat sa treaca dincolo de granitele tarii sale: marele duce al Kievului, Iziaslav, care s-a dus in 1075 la Mayence, ca oaspete al regelui Henric al IV-lea. Pentru un rus trecerea granitelor inseamna tradare. Cu toate dojenile duioase ale boierimii si ale clerului, Petru nu se lasa. Marea Ambasada va merge la Amsterdam, Berlin, Viena, Roma, Copenhaga, Venetia, Londra, numai in Franta nu, de vreme ce Ludovic al XIV-lea ii sprijina pe turci. Marea Ambasada, alcatuita din 250 de persoane, paraseste Moscova la 10 martie 1697 cu tarul Petru I calatorind incognito sub numele de Piotr Mihailov. Ajuns la Koppenbrugge, este invitat la cina de printesa electoare Sofia de Hanovra si de fiica acesteia, Sofia-Charlotta, printesa electoare de Brandenburg. Mananca cu mana, se murdareste cu sos, nu stie la ce slujeste servetul. Insa, purtarea fireasca a lui Petru, vioiciunea si iuteala raspunsurilor o uimesc pe Sofia-Charlotta, care se simte cuprinsa de simpatie la vederea acestui vlajgan care n-are mai mult de 25 de ani si-i intrece cu cel putin jumatate de cap pe uriasii din garda ei, lat in umeri, cu chip hotarat, cu ochi negri stralucind sub fruntea bombata, cu sprancene arcuite si gura carnoasa, umbrita de o mustata subtire.

Dornic sa afle tot, alearga in dreapta si-n stanga, opreste de nenumarate ori trasura pentru ca vrea sa masoare un pod, sa ceceteze o moara de vant sau sa stea de vorba cu oamenii de la joagar, cutreiera santiere, ii intampina pe pescuitorii de balene care se intorc din Groelanda, se apuca sa cerceteze practica tipografica, urmeaza cursurile de anatomie ale profesorului Ruysch. Desi nu este prea priceput, ia parte la interventii chirurgicale si-si cumpara o trusa de chirurg de care nu se va mai desparti. Petru vrea sa fie o enciclopedie vie si sa le impartaseasca si compatriotilor sai ceea ce a invatat. Si pentru ei, si pentru el a venit sa culeaga tot ce ce se poate din stiinta Apusului. La Londra, intrigat de sistemul parlamentar englez, asista, in mare taina, la o sedinta a Camerei Lorzilor. Petru e nevoit sa recunoasca ca roadele diplomatice ale calatoriei sale de 18 luni sunt mai degraba negative. Se intoarce in Rusia de urgenta dupa ce primeste un mesaj: s-au rasculat din nou strelitii.

Reforme

ntors acasa omoara strelitii, taie barbile boierilor sai, isi trimite sotia sa se retraga intr-o manastire, da un ucaz prin care interzice tuturor barbatiilor sa-si lase barba in afara de slujitorii Bisericii. Cei care vor dori sa-si pastreze barba vor fi nevoiti sa plateasca un bir. Dupa ce s-a razboit cu barbile, Petru incepe batalia cu vesmintele. Daca Rusia vrea sa mearga repede inainte, nu trebuie sa ramana imbracata in vechiturile de pe vrema lui Boris Godunov. Un ucaz dat la 4 ianuarie 1700 hotaraste ca 'boierii, oamenii de la curte, functionarii vor purta imbracaminte ungureasca, cu caftanul de deasupra pana sub genunchi, iar cel de dedesupt mai scurt'. Cei care nu se supun ucazului platesc amenda. Unii mormaie ca vesmintele astea nu sunt bune pentru clima aspra a Rusiei.

Obiceiurile din strabuni mai primesc o lovitura: reforma calendarului. La 20 decembrie 1699, cand mai ramasese doar cateva zile pana la sfarsitul veacului, Petru da un ucaz prin care numaratoarea anilor urmeaza sa se faca din acea clipa dupa calendarul european, fiecare an incepand la 1 ianuarie si nu la 1 septembrie ca pana atunci. Nu merge atat de departe incat sa instituie calendarul gregorian, care, fiind, cel de la Roma, n-ar fi potrivit pentru ortodocsi; se multumeste cu cel iulian, care are o intarziere de 11 zile (trecerea la calendarul gregorian se va face la 1 februarie 1918 de catre guvernul URSS). Hotaraste ca, la 1 ianuarie 1700 toata lumea sa-si impodobeasca portile caselor, sa ia parte la slujbele de la Biserica si sa-si faca urari de Anul Nou. Veselia asta silita nu tulbura inimile moscovitilor. Unii soptesc : 'Cum a putut Dumnezeu sa faca lumea iarna ?' iar altii merg mai departe : 'Biblia spune ca Antihristul are sa schimbe vremea. Petru I este asadar Antihristul'.

Ultimele reforme

Pune in locul vechii Dume a boierilor un Consiliu de ministri restrans, caruia ii adauga o Camera de justitie si infiinteaza un Senat care are autoritate legislativa, judecatoreasca si executiva. Senatul se supune tarului. Inlesneste oamenilor din popor patrunderea in randurile nobilimii. Prin ucazul din 16 ianuarie 1724, un soldat, chiar daca nu este de neam, poate ajunge ofiter, primind totodata rang de nobil, pe care-l vor mosteni urmasii sai. Incurajeaza cresterea animalelor, introduce rase noi de bovine, infiinteaza cele dintai herghelii, le arata taranilor cum sa secere graul cu secera si nu cu cosorul. Datorita lui, industria rusa cunoaste un avant nebanuit. Ii scuteste de serviciul la stat si de impozite pe cei ce construiesc fabrici si pe rudele acestora, le acorda imprumuturi fara dobanda, precum si privilegiul de a cumpara, incepand din 1721, robi de la mosieri pentru a-i folosi in intreprinderile proprii. Prin ucazul din 23 martie 1714, Petru schimba statutul familiilor aristocratice, prin care impiedica faramitarea pamantului; fiul sau fiica cea mai mare vor mosteni tot pamantul, ceilalti copii isi vor imparti intre ei bunurile mobile.

Sfarsitul

In noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1725, Petru se plange de dureri cumplite, pricinuite de retentia de urina. Medicii nu au nici o indoiala ca gangrena a cuprins colul vezicii urinare. A sosit clipa sa numeasca urmasul la tron. Totusi, tarul tace. La 28 ianuarie, la ora sase dimineata, la 53 de ani si dupa 43 de ani de domnie, Petru cel Mare isi da sufletul. Clanul puternic din jurul Ecaterinei citeste o proclamatie prin care Ecaterina I e numita imparateasa legitima a toate Rusiile. La 4 martie, dupa 5 saptamani de la moartea tarului, timp in care trupul nu fusese acoperit de giulgiu si capacul nu fusese pus pe sicriu, Natasa, mezina, moare de varsat. Imparateasa hotaraste ca tatal si fiica sa fie ingropati in aceeasi zi. In strainatate, vestea mortii lui Petru este primita cu usurare.