Tratatul de la Versailles - Schimbari teritoriale

Introducere

Tratatul de pace de la Versailles a fost semnat intre Germania si Aliati la sfarsitul Primului Razboi Mondial. A fost negociat in timpul Conferintei de Pace de la Paris care a avut loc la Versailles incepand cu 18 ianuarie 1919. Au fost prezenti reprezentanti ai SUA, Anglia, Franta si Italia; Republica Germana, care inlocuise vechea forma de guvernamant la sfarsitul razboiului, a fost exclusa de la negocieri. In prima parte a tratatului a fost inclusa Liga Natiunilor, prima organizatie de pace mondiala, careia i-a fost data responsabilitatea de a executa prevederile a multor tratate de dupa Primul Razboi Mondial. Tratatul a fost semnat pe 28 iunie 1919 in Sala Oglinzilor din Palatul Versailles de langa Paris. SUA nu a ratificat tratatul, dar a semnat separat cu Germania Tratatul de la Berlin la 2 iulie 1921.

Refacerea si reparatiile

Prin tratatul de la Versailles, Germania a fost obligata sa renunte la serviciul militar obligatoriu; sa-si reduca armata la 100000 de oameni; sa demilitarizeze toate teritoriile din stanga Rinului si de asemenea 50 kilometri in dreapta Rinului; sa opreasca toate importurile, exporturile si aproape toata productia de armament; sa-si limiteze flota la 24 de nave, fara submarine, personalul naval sa nu depaseasca 15000 de oameni; si sa abandoneze toata aviatia militara si navala pana la 1 octombrie 1919. William II trebuia judecat pentru crime de razboi de catre un tribunal international, dar procesul nu a avut loc niciodata.

Pentru pagubele provocate in timpul razboiului de Aliati, Germaniei i sa cerut sa faca reparatii financiare extinse. Pe langa bani, plata a fost facuta si sub forma de nave maritime, trenuri, animale si resurse naturale. Dificultati au aparut insa in colectarea platilor, iar situatia nu a fost reglementata decat dupa conferinta de la Lausanne in 1932.

Schimbari teritoriale

Germania a recunoscut neconditionat suveranitatea Belgiei, Poloniei, Cehoslovaciei si Austriei, si a denuntat tratatele de la Brest-Litovsk si Bucuresti. Pe langa acestea a mai pierdut si 71000 de kilometri patrati, adica mai mult de 13 din posesiunile sale Europene. Alsacia-Lorena a fost returnata Frantei, si bazinul Saar era condus de o comisie a Ligii Natiunilor timp de 15 ani. Belgia primea micile districte Eupen-et-Malmedy si Morenet. In urma plebiscitului tinut in 1920 a fost hotarata soarta Schleswig-ului central si de nord, cuprinzand 3981 kilometri patrati, care a fost reunit cu Danemarca, dar mai tarziu a revenit Germaniei. Poloniei i-au fost cedate mari parti din provincia Posen si din Prusia de vest. Plebiscitele din sud-estul Prusiei si din districtul Marienwerder din vestul Prusiei, tinute in 1920, au produs majoritati substantiale pentru Germania. Plebiscitul din Silesia Superioara (1921) a dat majoritatea Germaniei, dar Consiliul Ligii Natiunilor, invitat sa rezolve controversele, a dat cea mai bogata parte Poloniei. O portiune din Silesia Superioara (acum in republica Ceha) a fost cedata Cehoslovaciei in 1920. Portul Danzig a fost cedat principalilor Aliati si puterilor asociate, care au recunoscut independenta orasului Danzig (azi Gdansk) sub administrarea Ligii Natiunilor, dar sub juridstictia Poloniei privind relatiile externe. De asemenea, Germania a pierdut intregul sau imperiu colonial.