Enrico Fermi

Enrico Fermi (n.29 septembrie 1901 - d.28 noiembrie 1954) fizician italian, laureat al Premiului Nobel pentru Fizica pe anul 1938, descoperitorul fisiunii nucleare. A avut un rol important in conceperea proiectului Manhattan de punere la punct a bombei nucleare.

Date biografice

Enrico Fermi s-a nascut la Roma la 29 septembrie 1901 ca fiu al lui Alberto Fermi, inspector principal la ministerul comunicatiilor si Ida de Gattis. De mic, era foarte inventiv, impreuna cu Giulio, fratele mai mare, a construit un electromotor si aeromodele dupa schite proprii. Dupa moartea prematura a fratelui sau, in 1915, Enrico isi ineaca tristetea in studiul matematicii si fizicii. Dupa absolvirea liceului la Roma, isi continua studiile la Scoala Normala Reala din Pisa. Fermi stapanea foarte bine fizica clasica si teoria relativitatii, astfel ca a publicat cateva lucrari stiintifice, iar in anul 1922 si-a sustinut teza de doctorat.Din anul 1924 a inceput sa predea fizica si matematica la Universitatea din Florenta, unde a publicat o lucrare renumita, referitoare la matematica statistica a particulelor. In aceasta lucrare a pus bazele asa-numitei statistica Fermi-Dirac, care a fost larg aplicata in fizica atomica si l-a facut vestit peste hotare, mai tarziu si in Italia.

In anul 1928, Fermi a fost numit profesor de fizica teoretica la Universitatea din Roma si, in acelasi an, a fost ales membru al Academiei Regale a Italiei (Rgia Accademia d'Italia). Aici a activat timp de 10 ani si a pus bazele scolii italiene de fizica moderna.

In 1934 a efectuat experiente de bombardare a nucleelor elementelor grele cu neutroni - primele cercetari in domeniul fisiunii nucleare. Pentru cercetarile in domeniu proprietatilor neutronilor, Fermi a primit, in anul 1938, Premiul Nobel. Dupa decernarea premiului, Fermi nu s-a mai intors in tara. S-a stabilit cu toata familia in Statele Unite, in semn de protest impotriva actiunilor antisemite ale guvernului italian fascist, desi acestea se refereau numai la sotia sa. A primit un post de profesor de fizica la Universitatea Columbia, unde si-a continuat activitatea de cercetare, concentrandu-se, in special, asupra eliberarii energiei nucleului de uraniu.

A condus lucrarile de constructie a primului reactor nuclear la Universitatea din Chicago, realizand (2 decembrie 1942) prima reactie nucleara in lant controlata. A dezvoltat teoria matematica a emisiei neutrinice, a studiat reactiile pion-nucleon si a participat (Los Alamos) la constructia bombei atomice. Numele sau a fost atribuit elementului transuranic - fermiu.