Ion Antonescu - Tineretea si cariera militara

Ion Antonescu

Ion Antonescu (nascut la Pitesti 15 iunie 1882 1 iunie 1946 inchisoarea Jilava) a fost prim-ministru al Romaniei si sef al statului in timpul celui de al doilea razboi mondial, din 4 septembrie 1940 pana pe 23 august 1944.

Cuprins

1 Tineretea si cariera militara

2 Puterea politica

3 Procesul si moartea

4 Antonescu si Holocaustul

5 Note

1.Tineretea si cariera militara

Antonescu s-a nascut intr-o familie burgheza cu ceva traditii militare. a absolvit scolile militare de la Craiova si Iasi. A absolvit Scoala de Cavalerie in 1904 si Academia Militara in 1911 ca sef de promotie.

Ca locotenent, Antonescu a luat parte la represiunea rascoalei taranesti din 1907 din zona orasului Galati. In 1913 a participat la luptele celui de al doilea razboi balcanic din Bulgaria, primind cea mai inalta decoratie militara romaneasca. Pe durata luptelor de pe frontul de rasarit al primului razboi mondial (1916-1918), Antonescu a avut functia de Sef de stat major al Maresalului Constantin Prezan. In aceasta functie el a fost creatorul planurilor de aparare cu succes a Moldovei in fata invaziei trupelor germane conduse de Maresalul de camp Mackensen, din a doua jumatate a anului 1917, (in conditiile in care restul Romaniei fusese deja ocupate de germani in anul 1916).

Antonescu a avut reputatia unui comandant militar foarte priceput si pragmatic. Duritatea sa i-au adus porecla de Cainele rosu.

Intre anii 1922 si 1926, Antonescu a fost atasat militar al Romaniei in Franta si Marea Britanie. Dupa reintoarcerea in Romania a fost promovat Comandant al 'scolii Superioare de Razboi' intre 1927 si 1930, Sef al Marelui Stat major al Armatei intre 1933 si 1934 si Ministru de Razboi intre 1937 si 1938.

[modifica]

2.Puterea politica

Generalul Antonescu a fost numit prim-ministru de catre regele Carol al II-lea in septembrie 1940, dupa ce Romania fusese silita sa cedeze Basarabia si nordul Bucovinei Uniunii Sovietice (28 iunie 1940) si nordul Transilvaniei Ungarie (30 august 1940). La numai doua zile de la numirea sa in post, l-a silit pe regele Carol al II-lea sa abdice. Fiul lui carol, Mihai a devenit noul rege. Antonescu s-a autoproclamat Conducator si a preluat toata puterea in stat, lasandu-i regelui un rol pur decorativ.

In fata perspectivei unui razboi pe trei fronturi, (Germania in vest, Uniunea Sovietica in est si Bulgaria in sud), Antonescu a cauta sa faca o alianta cu Germania Nazista, in speranta ca va putea recupera macar teritoriile ocupate de sovietici. Acest parteneriat era dorit de germani datorita rezervelor de petrol foarte importante ale Romaniei.

Antonescu s-a apropiat politic de partidul fascist si antisemit Garda de Fier, oferindu-le mai multe portofolii guvernamentale, (15 septembrie 1940). El spera sa poata aduce sub controlul sau Garda de Fier, deoarece activitatile lor paramilitare subminau autoritatea statului. Aceasta perioada de coabitare intre General si Garda a facut ca statul sa fie decretat Stat national-legionar. Pana in cele din urma, cum cererile legionarilor pentru cresterea rolului lor politic in guvern au fost in mod repetat respinse de Antonescu, Garda de Fier s-a rasculat (Rebeliunea legionara 21 ianuarie 1941). Antonescu a zdrobit rapid rebeliunea gardista, (avand aprobarea tacita a germanilor, care doreau stabilitate economica in Romania), a scos in afara legii Garda de Fier si a intemnitat pe toti conducatorii acesteia care nu au reusit sa fuga din tara.

Trupele romane s-au alaturat Wehrmachtului german in atacul impotriva Uniunii Sovietice (iunie 1941), au eliberat teritoriile ocupate de URSS si a cucerit orasul Odessa. Antonescu a ordonat executarea fara judecata a evreilor si comunistilor din oras ca represiune la aruncarea in aer a cladirii in care se afla Staul Major romanesc (Masacrul de la Odessa).

Dupa eliberarea Basarabiei si a Bucovinei de nord, Antonescu a implicat Armata Romana in razboiul antisovietic dincolo de granitele tarii, adanc in teritoriul URSS. Aceasta hotarare a dus nu numai la o miscare de opozitie printre politicienii romani, dar si la situatia in care Romania s-a vazut in fata unui razboi cu Puterile Aliate. Dupa infrangerea din batalia de la Stalingrad, unde Armata Romana a avut pierderi uriase, popularitatea lui Antonescu a scazut dramatic.

In vara anului 1944, in vreme ce sovieticii avansau impingand inapoi frontul catre granitele Romaniei, Antonescu a refuzat sa-si schimbe pozitia si sa ceara un armistitiu, (s-a spus ca datorita simtului onoarei, dar si datorita lipsei de pricepere politica). De aceea, pe 23 august 1944, Regele Mihai, sprijinit de principalele partide politice, l-a destituit pe Antonescu si l-a arestat.

Alte surse afirma ca arestarea maresalului Ion Antonescu a fost facuta la presiunile agentilor sovietici Lucretiu Patrascanu, si inginerul Ceausu (alias Emil Bodnaras) tocmai datorita faptului ca negocierile cu aliatii erau in faza terminala iar maresalul urma sa se deplaseze a doua zi (24 august 1944) pe linia frontului tocmai pentru a supraveghea personal aplicarea acestui armistitiu. Or sovieticii nu-si puteau permite aceasta deoarece ar fi pierdut influenta asupra Romaniei dar si asupra Bulgariei, Iugoslaviei si poate chiar a Ungariei.

Rezultatul arestarii pripite a maresalului Ion Antonescu a fost caderea frontului din Moldova, ceea ce a dus la caderea in prizonierat a zeci de mii de soldati romani si a ocuparii de catre trupele sovietice a unei zone din Bucovina mai mare decat cea cedata in urma ultimatului din 1940 si in plus a Tinutului Herta.

3.Procesul si moartea

Dupa ce a fost arestat, Antonescu a fost predat sovieticilor. Ostatic al sovieticilor, tinut in arest timp de doi ani in URSS, a fost readus in tara doar pentru a fi judecat exemplar. Condamnat la moarte de instanta Tribunalului Poporului la data de 17 mai 1946, a fost executat la Jilava alaturi de fosti colaboratori apropiati, la 1 iunie.

Raportul oficial a consemnat ca 'Ion Antonescu a cerut sa fie executat de soldati ai armatei, nu de gardienii inchisorii, dar a fost refuzat, iar el a replicat: Canaliile, canaliile!

'. Dupa care s-a dat comanda pentru executie. Armele au fost incarcate si atunci cand s-a tras, Maresalul a salutat ridicandu-si palaria cu mana dreapta, dupa care a cazut. Maresalul s-a ridicat imediat, sprijinindu-se intr-un cot si a spus: Nu m-ati impuscat, domnilor, foc!, dupa care gardianul sef s-a dus la Antonescu cu pistolul in mana si l-a impuscat in cap. Doctorul i-a examinat si a spus ca Antonescu si Vasiliu[1] erau inca in viata. Gardianul sef s-a dus din nou la Vasiliu, dar i s-a blocat pistolul cand a incercat sa traga. A luat o pusca de la unul dintre gardieni si a tras un foc in capul lui Vasiliu, dar dupa aceia pusca s-a blocat si ea.'

'A schimbat pusca cu alta si a mai tras alte 3 focuri in diferite parti ale corpului lui Vasilescu dupa care s-a dus la Maresal si i-a tras 3 focuri in piept. Doctorul i-a examinat din nou si a spus ca Antonescu era mort, dar Vasiliu mai era in viata. Din nou, gardianul a tras un foc in capul lui Vasiliu. Creierii lui Vasiliu au fost imprastiati, dar el mai misca si mai spunea ceva ce nu putea fi inteles. Gardianul s-a dus din nou si i-a mai tras doua focuri in cap dupa care doctorul l-a declarat si pe Vasiliu mort.'

[modifica]

4.Antonescu si Holocaustul

Rolul lui Antonescu in Holocaust este un subiect foarte controversa. S-a spus ca Antonescu nu era de acord cu doctrina rasista a lui Hitler, ('doctrina rasei superioare'), si ca antisemitismul lui ar fi fost alimentat de fapt de nationalismul economic. Oricum, este discutabil daca antisemitismul lui era de natura economica sau de natura metafizica si prin aceasta bazat pe argumente rasiale, cel putin tinand cont de documentele ce ne-au ramas de la el. Se pare ca Antonescu a crezut, la fel ca si Hitler, ca in lume se duce o lupta intre fortele Intunericului (evreii si bolsevicii) si cele Luminii (crestinii si arienii) si din acest motiv fortele Luminii trebuie sa-si distruga inamicii.

Pozitia lui Antonescu fata de evrei pare sa fie ambivalenta. Mama sa vitrega, Frida Cuperman, era evreica, la fel ca si Rasela Mendel, cu care s-a casatorit pe vremea cand era atasat militar la Londra. In Romania de dinaintea primului razboi mondial, au fost numai acte sporadice de violenta rasiala. In perioada interbelica, a existat exceptia cutremuratoare a pogromului de la Iasi, cand peste 10.000 de evrei au fost ucisi in iulie 1941, aceasta chiar mai inainte ca Holocaustul lui Hitler sa inceapa. Pana in 1942, Antonescu a permis si chiar a incurajat miscarea sionista, gandind ca prin emigrarea evreilor in Palestina aflata sub mandat britanic s-ar putea rezolva 'problema evreiasca'. Aceasta politica a fost oprita la insitentele germane si datorita refuzului britanic de a primi evrei din tarile inamice. In acest moment, este sigur ca Antonescu a pregatit deportarea masiva a evreilor din Romania in lagarele de exterminare germane din Polonia ocupata (octombrie 1942). Acest plan a fost abandonat odata cu primele infrangeri de pe frontul de rasarit.

In acest timp, cea mai mare parte a evreilor din Basarabia si Bucovina fusesera anihilati. In 1941, dupa inaintarea armatei romane dincolo de granita Nistrului, avand ca pretext presupusele atacuri intreprinse de 'grupuri de rezistenta evreiesti', Antonescu a ordonat deportatrea in Transnistria a tuturor evreilor basarabeni si bucovineni, considerati cu totii de catre propaganda oficiala 'agenti comunisti'. 'Deportarea' era un eufemism, cei mai multi evrei fiind ucisi in asa numitele 'trenuri ale mortii', in drumul catre zona de 'relocare' din rasarit. Putinii supravietuitori ai 'trenurilor mortii' si ai lagarelor din Transnistria s-au intors in Romania dupa razboi.

Alte crime au fost infaptuite de plutoane ale mortii, (exista documente care atesta ordinele explicite date de Antonescu in aceasta chestiune), victimele fiind populatia evreiasca surprinsa de inaintarea armatei romane in Transnistria ocupata. Mai multe zeci de mii de evrei au fost ucisi la Odessa (Masacrul de la Odessa), Bogdanovca, Akmecetka in 1941 si 1942. Executantii ordinelor lui Antonescu nu au lucrat cu precizia germanilor. Conform celor scrise de Raul Hilberg: 'Au fost situatii in care germanii au intervenit pentru a restrange si incetini avantul masurilor romanesti. In acele timpuri, romanii se miscau prea rapid pentru birocratia germana. Hilberg, The Destruction of the European Jews, p. 759).

Aproximativ 25.000 de tigani au fost de asemenea deportati in Transnistria, si se estimeaza ca jumatate din ei au murit.

5.Note

Impreuna cu Maresalul Antonescu au mai fost executati ministrul de externe Mihai Antonescu, Guvernatorul Transnistriei Alexianu si generalul de jandarmi Piky Vasiliu.

Maresali ai Romaniei

Alexandru Averescu | Constantin Prezan | Ion Antonescu