Majestatea Sa Regele Mihai I de Romania (n. 1921)

Introducere

Nici o alta persoana nu simbolizeaza mai bine tragedia romanilor din ultima jumtate de secol, decit Regele Mihai. El s-a nascut sa devina un mare rege intr-o tara a carei dezvoltare era comparabila cu cea a Belgiei. Dar istoria a fost potrivnica lui si poporului sau. Intii a trebuit sa lupte impotriva nazistilor, iar mai apoi impotriva comunistilor. El a fost un monarh constitutional, intr-o vreme in care Europa era dominata de dictatori.

Aceste pagini contin istoria unui rege si a poporului sau, istorie cu mult mai dramatica decit al oricarui alt rege european din ultimul secol. Este o istorie despre eroism si modestie, despre victorii si infringeri, dar inainte de toate, este parte din istoria unui popor care a dat lumii nu numai pe Dracula si Ceausescu. Este istoria Majestatii Sale Regelui Mihai I de Romania.

Inaintasii (1866-1921)

Familia regala romana provine din una dintre cele mai proeminente case domnitoare din istoria Europei: Dinastia Hohenzollern (vezi genealogia). Familia Hohenzollern a jucat un rol extrem de important in Germania evului mediu. Ramura principala a familiei Hohenzollern, singura supravietuitoare pina in zilele noastre, ramura Nurenmberg, s-a impartit in anul 1200 in doua linii: linia Franconica si cea Svaba.

Fondatorul Familiei Regale Romane, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost descendent al liniei Svabilor si s-a nascut in Sigmaringen (in sudul Germaniei de azi), in aprilie 1839. Carol a venit in Romania in 1866, incognito. Aceasta precautie era necesara, deoarece a trebuit sa traverseze Austria, care era in relatii de tensiune cu Prusia la acea vreme. El a fost proclamat 'domnitor' al Romaniei in acelasi an, iar in 1881 el devenea primul Rege al Romaniei.

Ferdinand, unul din nepotii lui Carol (care nu a avut mostenitori directi) a succes unchiului sau la tron. In timpul domniei sale, visul romanilor de a se uni intr-un singur stat a devenit realitate. El a fost incoronat Rege al Romaniei Mari in 1922.

Regele Ferdinand si regina Maria au avut mai multi copii, cel mai mare dintre ei, principele Carol, urmand sa mosteneasca coroana de otel a Romaniei. Carol a fost primul Hohenzollern nascut in tara noastra. Inteligent si cultivat, cu o personalitate debordanta, Carol ar fi putut sa fie un mare rege, insa defectele i-au umbrit calitatile, au zdruncinat dinastia si au subrezit democratia din Romania.

In timpul primului razboi mondial, parasindu-si indatoririle de militar, Carol a fugit impreuna cu Zizi Lambrino, fiica unui maior din anturajul Curtii, la Odessa, unde cei doi s-au si cununat in anul 1918. Casatoria lor morganatica a fost insa anulata, astfel ca, in 1921, dupa o lunga calatorie in jurul lumii, principele Carol urma sa o cunoasca pe Elena, din familia regala a Greciei. In acelasi an, Carol si Elena s-au casatorit, iar pe 25 octombrie 1921 se nastea, la Sinaia, in Castelul Foisor, Mihai, viitorul Rege al Romaniei.

Copilaria. Prima domnie (1927-1930)

Nasterea unui nou principe a fost vestit in toata tara prin salve de tun. Acest eveniment asigura intarirea dinastiei si implicit a institutiei monarhice. Iata cum anunta regele Ferdinand venirea pe lume a lui Mihai: ' Ferdinand I prin gratia lui Dumnezeu si vointa Nationala Rege al Romaniei. La toti de fata si viitori sanatate!
Astazi Pronia Cereasca a harazit Dinastiei un nou vlastar.
Alteta Sa Regala Principesa Mostenitoare Elena a Romaniei a dat nastere unui fiu, care a primit numele de Mihai.
Sunt incredintat ca intreg poporul roman, care atat in clipele de bucurie ca si in cele de griji a fost intotdeauna sprijinul Tronului si Dinastiei, va sarbatori cu insufletire fericitul eveniment impreuna cu Mine si Familia Mea.
Dragostei poporului Meu prea iubit incredintez pe principele nou nascut.
Dat la Palatul Regal in ziua de 25 octombrie 1921, No 4266'
['Universul', vineri, 28 octombrie 1921].

Nu trecusera decat putini ani de la incetarea primului razboi mondial iar in Romania aveau loc mari reforme politice si sociale. Reforma agrara promisa de catre Regele Ferdinand ostasilor de pe campurile de lupta a fost pusa in aplicare, astfel ca sute de mii de tarani deveneau proprietari de pamant; in 1923, Parlamentul Romaniei aproba o noua Constitutie, considerata a fi una din cele mai liberale din Europa acelor vremuri. In aceasta Constitutie se stipula ca Tronul Romaniei este mostenit din tata in fiu, cu excluderea perpetua femeilor de la succesiune. Astfel, Mihai devenea al doilea in linia directa a succesiunii la tron.

Copilaria lui Mihai a fost insa marcata de neintelegerile aparute intre parintii sai. Nu dupa mult timp de la nasterea sa, tatal sau, principele Carol, a inceput o aventura cu Elena Lupescu. Aceasta relatie avea sa se dovedeasca mai mult decat un simplu amor pasager. Carol s-a indepartat tot mai mult de sotia lui, si, dupa trei ani de la prima intalnire cu Elena Lupescu, fuge cu aceasta, in 1925, in strainatate, la Paris. De acolo, il anunta pe Rege ca renunta la titlul de principe mostenitor si la toate drepturile si obligatiile ce decurg din acesta.

Regele Ferdinand a trebuit sa-si modifice prevederile testamentare, si sa-l inlature pe Carol din familie. In 1926, Mihai ajungea, la numai cinci ani, mostenitorul tronului Romaniei, iar tatal sau devenea un 'simplu' cetatean cu numele de Carol Caraiman, locuind la Paris impreuna cu amanta lui.

Din pacate, dupa numai 13 ani de domnie, Regele Ferdinand se stinge din viata la numai 62 de ani, rapus de o necrutatoare boala. Chiar daca nu a fost lunga, domnia sa a marcat enorm istoria Romaniei. Cand a preluat Coroana, in anul 1914, Romania avea mai putin de 150 de mii de km patrati si aproximativ 7.7 milioane de locuitori. La moartea sa suprafata Romaniei atingea 295 de mii de km patrati si o populatie de peste 17 milioane de locuitori. Transformarile nu au fost numai cantitative ci poate in primul rand calitative, Regele Ferdinand lasand mostenire o tara cu un regim de democratie parlamentara in care votul universal luase locul votului censitar practicat in Romania dinaintea primului razboi mondial.

La 20 iulie 1927, plecand de la Sinaia, micul Rege Mihai soseste, impreuna cu mama sa, la Bucuresti, fiind intampinat de primul ministru Ionel Bratianu. Membrii Regentei depun juramantul in fata parlamentului iar in toate garnizoanele din tara se jura credinta noului Rege. Regenta era constituita din trei membri: principele Nicolae, unchiul lui Mihai, Miron Cristea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si Gheorghe Buzdugan, presedintele Inaltei Curti de Casatie. Prin decesul ultimului, in Consiliul de regenta a intrat ulterior George Sarateanu.

Regele-copil isi incepe scoala primara la Castelul Peles, din Sinaia, resedinta de vara a familiei regale, avandu-l ca mentor pe profesorul Nicolae Saxu.

Inca de mic copil, Mihai avea sa se arate pasionat de automobile si de mecanica, pasiuni care aveau sa-i fie de folos mai tarziu in viata. Prima sa masina cu motor, primita de la mama sa, se numea 'Gandacul rosu' si era propulsata cu ajutorul unor baterii electrice. ' am inceput sa conduc un Rolls Royce, care apartinuse bunicului meu, Regele Ferdinand' avea sa-si aminteasca Regele Mihai. 'Asta se intampla insa pe un fel de islaz, in apropiere de Bucuresti uneori si la Sinaia' [Andrei Savulescu - 'Regele Mihai-automobilist, mecanic, pilot profesionist']. Toate acestea se petreceau in 1927, cand Mihai avea numai 6 ani.

In 1930 insa, tatal sau avea sa revina in tara pe calea aerului, si la numai doua zile, pe data de 8 iunie 1930, Carol a fost proclamat Rege in fata camerelor reunite ale parlamentului.

Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia (1930-1940)

La reintoarcerea lui Carol a contribuit din plin situatia din tara, viata politica fiind marcata de numeroasele divergente existente intre partidele politice ale acelor vremuri. Introducerea votului universal nu a adus numai foloase prin posibilitatea tuturor cetatenilor de a-si exprima optiunile ci a generat si o faramitare a vietii politice. Daca inainte de primul razboi mondial in Romania existau doua partide puternice -liberalii si conservatorii- a caror alternanta la putere asigura stabilitatea sistemului politic, dupa razboi situatia s-a schimbat radical. Partidul conservator s-a dezintegrat, locul sau pe scena politica fiind luat de alte partide. In schimb, partidul liberal condus cu o mana de fier de catre Ionel Bratianu a ramas o buna bucata de timp la guvernare, fiind de altfel si principala grupare politica ce se opunea reintoarcerii lui Carol pe tron.

Insa moartea lui Ionel Bratianu, la scurt timp dupa aceea a Regelui Ferdinand in anul 1927, a diminuat mult din autoritatea guvernului. In acelasi timp, Regenta nu avea nici ea autoritatea necesara si aceasta in primul rand pentru ca Principele Nicolae, fratele lui Carol si unchiul lui Mihai, care ar fi trebuit sa fie stalpul Regentei, era total dezinteresat de politica. Nicolae considera obligatiile sale de regent ca pe un sir de corvezi. Spiritul sau impulsiv, renumit de altfel in epoca, ca si relatia sa cu Ioana Dumitrescu, sotia unui avocat pe nume Radu Saveanu, a daunat mult imaginii Regentei. De altfel, principele Nicolae nici nu avea sa se opuna reintoarcerii fratelui sau pe tron, ba din contra, a favorizat discret curentul 'carlist'.

Anul 1928 avea sa marcheze venirea la putere pentru prima oara a Partidului National Taranesc, partid format din fuziunea Partidului National din Ardeal, condus de Iuliu Maniu, cu Partidul Taranesc din vechiul Regat, condus de Ion Mihalache. Noul guvern venea la putere cu un enorm capital de popularitate, insa criza economica mondiala, ca si probemele interne, au facut ca instabilitatea politica din Romania sa se accentueze. Pe acest fond, curentul 'carlist' a inceput sa se mareasca, din ce in ce mai multa lume vazand in Carol omul care ar putea pune capat certurilor politice dintre partide. Astfel, spre seara zilei de 6 iunie 1930, dupa un zbor plin de peripetii, Carol ajunge incognito la Bucuresti. Pe data de 8 iunie, Parlamentul decidea anularea legilor care il indepartau pe Carol de la succesiune, acesta fiind proclamat Rege. Pentru prima oara in istoria moderna a Europei un tata urma la tron fiului sau

Cand tatal sau a venit pe tron, Mihai era elev de scoala primara. Pentru el acest eveniment a insemnat o adevarata drama personala. Si aceasta nu pentru ca a fost indepartat de pe tron, capatand in schimb un titlu pompos de 'Mare Voievod de Alba-Iulia', ci in primul rand pentru ca avea sa fie practic despartit de mama lui. Desi Carol ii promisese solemn lui Iuliu Maniu, primul ministru, ca va intrerupe legatura cu amanta sa, Elena Lupescu, la scurt timp dupa ce a devenit Rege, el a readus-o in tara. Din aceasta cauza, Principesa Elena a fost nevoita sa paraseasca Romania, in anul 1932, stabilindu-se in Italia, la Florenta. Mihai nu avea voie sa o vada decat de doua ori pe an, cate trei saptamani, cand mergea sa o viziteze. Principesa Elena avea sa se intoarca in tara abia in 1940, cand fiul ei avea sa redevina Rege.

Dupa terminarea scolii primare la Castelul Peles, Mihai si-a continuat studiile intr-o clasa special organizata pentru el, condusa de generalul Traian Grigorescu. Elevii care urmau sa fie colegii Principelui mostenitor au fost selectati dintre cei care avusesera media 10 la admiterea in liceu (pe atunci cursurile liceale durau 8 ani, din clasa a 4-a pana in clasa a12-a). Clasa speciala a fost alcatuita din copii din toate categoriile sociale, de la fiul unui mecanic de locomotiva pana la fiul unui mare industrias, incluzand si cate un reprezentant al principalelor minoritati din Romania, adica un secui si un sas. Lista profesorilor includea multe nume sonore, savanti cu recunoastere internationala, cum ar fi istoricul Nicolae Iorga sau geograful Simion Mehedinti. La sfarsitul anilor de studiu s-au organizat excursii in intreaga tara, combinate cu lectii de sinteza din domeniul geografiei si istoriei. Acestea au oferit viitorului Rege posibilitatea de a cunoaste pe viu multe din lucrurile studiate in orele de curs si, in primul rand, cultura, religia si obiceiurile locuitorilor din toate provinciile istorice romanesti. Mihai era tratat lafel ca si ceilalti elevi, fara a fi protejat in vreun fel. Intre cei 12 elevi ai clasei speciale s-au stabilit relatii de adevarata prietenie, relatii intarite si de faptul ca isi petreceau o buna parte din vacantele de vara impreuna, la Sinaia. De altfel, unul dintre ei, pe nume Mircea Ionnitiu, avea sa devina secretarul particular al lui Mihai, insotindu-l pe Rege si in exil, in anul 1948.

Evolutia situatiei Romaniei in timpul domniei lui Carol, devenit Regele Carol al II-lea, intre 1930 si 1940, a fost marcata pe de-o parte de avantul economic ce a urmat crizei mondiale, Romania atingand in anul 1938 cel mai inalt nivel economic din perioada interbelica, iar pe de alta parte, domnia lui Carol a insemnat si dezintegrarea sistemului democratiei parlamentare, ceea ce a dus la instauarea in acelasi an (1938) a dictaturii regale. Este bine de amintit ca in timp ce in Romania mai functiona inca, la mijlocul anilor '30, o constitutie democratica si liberala, in majoritatea tarilor de pe continent conducerea se afla de mai multi ani in mana unor dictatori. Instaurarea dictaturii Regelui Carol a fost mult facilitata atat de contextul european cat si de dezamagirea populatiei fata de partidele politice acelor vremuri. In acelasi timp, au inceput sa se exprime si in Romania miscari extremiste, dintre care cea mai importanta a fost Miscarea Legionara, ceea ce a dus la aparitia violentei ca mijloc de rezolvare a rafuielilor politice. In timpul lui Carol al II-lea au fost asasinati nu mai putin de doi prim-ministri, I.G. Duca, prim ministru liberal si Armand Calinescu, initial membru taranist, devenit ulterior sef al unui guvern autoritar in timpul dictaturii regale. In acelasi timp, deasupra Europei incepeau sa se adune nori negri prevestitori ai unui nou razboi.

In 1938, Regele Carol a instaurat un regim de dictatura personala, decretand desfiintarea partidelor politice, creand totodata un partid unic. Sperantele acestuia de a se transforma in 'Regele renasterii nationale' (partidul unic se numea initial Frontul Renasterii Nationale) s-au dovedit a fi desarte. Inconjurat de o camarila alcatuita din tot felul de personaje dubioase care ii erau introduse de catre amanta sa, Elena Lupescu, Carol al II-lea devenea din ce in ce mai nepopular.

Anii care au urmat aveau sa aduca mari nenorociri pentru Romania: in august 1939 s-a semnat intre Germania hitlerista si URSS-ul lui Stalin un protocol secret care prevedea printre altele si impartirea teritoriala a Romaniei. Aceasta intelegere a fost pusa in aplicare un an mai tarziu cand URSS a ocupat Basarabia si Bucovina de Nord iar Ungaria, sprijinita de catre germani, a luat si ea Ardealul de Nord-Vest.

Pierderea unor parti atat de insemnate din teritoriul tarii, fara sa se fi tras nici un foc de arma a fost considerata o rusine natioanala, toata lumea facandu-l raspunzator pe Regele Carol. Lipsit de sprijin intern si international, trebuind sa faca fata manifestatilor de nemultumire din tara, Carol s-a vazut nevoit, in septembrie 1940, sa cedeze o buna parte din prerogativele sale generalului Antonescu, pe care l-a numit prim ministru. Ba mai mult, atributiile ce mai ramaneau monarhului erau mai mici chiar decat cele inscrise in constitutile democratice anterioare instauraririi dictaturii regale. Romania se afla deja in sfera de influenta a Germaniei, iar generalul Antonescu devenise practic noul dictator. A doua zi, 6 septembrie, la presiunile generalului, Regele Carol semneaza actul de renuntare la prerogativele regale, lasand pe umerii fiului sau, Mihai, de numai 19 ani povara domniei. Este de precizat ca Regele Carol a evitat sa pronunte in vreun fel cuvantul abdicare in actul de renuntare la tron, probabil gandindu-se la o eventuala reintoarcere. Pe 7 septembrie, Carol a parasit Romania impreuna cu Elena Lupescu, cu un tren special cu 12 vagoane.

 Mihai I, Rege al Romaniei (1940-1947)

A doua domnie a Regelui Mihai a inceput in conditii dramatice, intr-o Romanie mica, ciuntita din toate partile, intr-o Europa in razboi. Prerogativele regale fusesera drastic limitate, intreaga putere executiva aflandu-se in mainile lui Ion Antonescu si a guvernului sau compus in mare parte din membrii miscarii legionare.

Generalul venise la putere cu ajutorul legionarilor si, in consecinta, primul decret dat sub domnia Regelui Mihai a fost practic o consfintire a acestei stari de fapt aparute in ultimele zile dinaintea abdicarii tatalui sau:
'Art.1. Statul roman devine stat national legionar;
Art.2. Miscarea legionara este singura miscare recunoscuta in noul stat ();
Art.3. Domnul general Ion Antonescu este conducatorul statului legionar si seful regimului legionar;
Art.4. Domnul Horia Sima este conducatorul miscarii legionare.'
Si pentru ca miscarea legionara era o miscare extremista care uza de mijloace violente pentru a-si impune vointa, crimele politice ale noului regim nu au intarziat sa-si faca 'aparitia'. Legionarii nu erau de fapt la primele atentate, pentru ca cei doi prim-ministri asasinati in timpul lui Carol al II-lea au fost ucisi tot de catre acestia. Aflati la putere, legionarii si-au indreptat 'atentia' in principal impotriva acelor oameni politici sau personalitati ale vietii publice care s-au remarcat prin atitudinea lor anti-legionara. Intre cei ucisi s-au numarat marele savant Nicolae Iorga, care a fost si profesorul de istorie al Regelui Mihai, si profesorul Virgil Madgearu, om politic national-taranist si remarcabil economist.

Pe plan extern Romania a devenit practic un satelit al Germaniei atat din punct de vedere politic cat si din punct de vedere economic.

Situatia Regelui Mihai in acea perioada era una foarte stranie. Desi era formal seful Armatei si suveran al Romaniei, participarea sa la decizile politice si militare ale guvernului a fost sistematic impiedicata de catre Antonescu. Maresalul (intre timp Antonescu fusese inaintat la rangul de maresal) l-a inconjurat pe Rege cu oameni care il informau despre toate miscarile tanarului suveran. Multi dintre aghiotantii regali trimiteau rapoarte scrise maresalului, rapoarte care duceau la schimbari permanente ale personalului din jurul Regelui.

In mijlocul acestor sicane zilnice, Regele Mihai a trait si un moment de bucurie prin reintoarcerea din exil a mamei sale. Regina-Mama Elena fusese practic alungata de catre Carol al II-lea, insa Antonescu a considerat oportuna reintoarcerea ei in primul rand pentru a desavarsi educatia fiului ei. Mihai si mama sa au reusit sa schimbe atmosfera de la Curtea regala, reducand din fastul costisitor impus de catre Carol al II-lea. De asemenea aleile din jurul Castelului Peles au fost redeschise accesului publicului.

In acest timp, pe fondul violentelor si asasinatelor comise de catre legionari, conflictul dintre Ion Antonescu si Horia Sima a devenit tot mai acut, indreptandu-se cu pasi rapizi catre o confruntare deschisa. Astfel, in luna ianuarie a anului 1941, legionarii lui Sima au declansat o rebeliune armata cu scopul de a-l inlatura pe Antonescu si a pune mana pe intreaga putere. Insa Antonescu, primind 'suport moral' din partea lui Hitler, a trecut, cu ajutorul armatei, la inabusirea rebeliunii. Nereusind in tentativa lor de a-l atrage pe Regele Mihai de partea lor, legionarii au fost inlaturati de la putere, Horia Sima refugiindu-se tocmai in Germania, unde Hitler avea sa-l 'tina' ca modalitate de santaj la adresa lui Anotnescu.

La 27 ianuarie 1941 Antonescu a constituit un guvern militar, din care legionarii au fost complet eliminati. S-a instaurat, in acest fel, al treilea regim autoritar din istoria moderna a Romaniei, dupa cel al lui Carol al II-lea si cel national-legionar. Mijloacele de propaganda ale acelor vremi il elogiau zi de zi pe maresalul Antonescu, semnificativa in acest sens fiind o statistica a presei (evident oficiale pentru ca presa libera practic nu exista) anului 1943 care a publicat peste 1290 de articole elogioase la adresa maresalului fata de numai 261 despre Rege.

Anul 1941 avea sa marcheze intrarea Romaniei in razboi. La 22 iunie Antonescu a ordonat armatei sa treaca Prutul. In acest fel, Romania s-a alaturat din prima zi Germaniei in razboiul contra Uniunii Sovietice, cu speranta redobandirii teritoriilor pierdute nu numai in est ci si in vest. Antonescu credea ca prin angajarea in razboi alturi de germani ii va face pe acestia din urma sa sprijine Romania in redobandirea Ardealului de nord ocupat de catre Ungaria, tot in 1940. Aceasta speranta s-a dovedit desarta, pentru ca in spatele unor false promisiuni, Hitler cauta sa se foloseasca atat de Romania cat si de Ungaria in realizarea scopurilor sale.

Intrarea Romaniei in razboi a fost bine primita atat de catre populatie cat si de catre armata, Rege sau oamenii politici democrati din opozitie, Iuliu Maniu si Constantin Bratianu, cu toate ca Antonescu a ordonat declansarea luptelor fara sa se consulte cu nici un factor politic. Ba mai mult, Antonescu nici macar nu incheiase vreun tratat sau vreo conventie cu Germania care sa stipuleze conditiile si limitele colaborarii. Edificator despre felul in care vedea maresalul conducerea tarii este faptul ca Regele Mihai nici macar nu a fost anuntat despre inceperea razboiului, afland despre aceasta de la radio BBC.

Daca recucerirea Basarabiei si Bucovinei de nord au fost actiuni fara indoiala populare, continuarea razboiului dincolo de raul Nistru, care reprezenta granita de est a Moldovei istorice si a Romaniei mari, a fost intampinata cu ostilitate. Regele Mihai i s-a opus cu hotarare, ca si unii generali din armata sau oamenii politici democrati. Iuliu Maniu a adresat nenumarate memorii in care atragea atentia maresalului Antonescu asupra marii greseli pe care a facut-o trimitand trupele sa lupte pe teritorii care nu au apartinut niciodata Romaniei. Campania din est a adus nenumarate complicatii si in relatiile tarii noastre cu Anglia si Statele Unite, in cele din urma, la presiunile Rusiei, cele doua puteri aliate raspunzand in cele din urma anterioarelor declaratii razboi ale Romaniei. Cu toate aceste conditii, reprezentantii Statelor Unite au precizat ca ei considera participarea la razboi a romanilor ca nefiind expresia liberei vointe, ci o constrangere din partea Germaniei naziste.

Treptat, pe masura ce trupele romane se afundau din ce in ce mai adanc pe teritoriul sovietic, opozitia din tara incepea sa se coaguleze iar eforturile diplomatice ale acesteia incep sa se indrepte catre gasirea unor solutii de scoatere a Romaniei din razboiul impotriva aliatilor. Discursul Regelui Mihai cu ocazia anului nou 1943, rostit la radio, a avut o semnificatie aparte:
'Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, caruia istoria i-a harazit pana acum atatea suferinte, intretatiate doar de rare luminisuri de dreptate, este ca sfarsitul framantarilor sangeroase care sfasie omenirea sa-i aduca consfintirea definitiva a drepturilor sale nepieritoare'. Tot atunci, pe 1 ianuarie 1943, Regele a declarat public, in fata intregului corp diplomatic venit sa-l felicite, ca spera intr-o 'pace bazata pe dreptate, libertate si intelegere'.

Regele Mihai si familia regala

Mircea Ciobanu: A existat un om despre care puteti spune ca v-a initiat in chestiunile legate de viitorul statut de monarh al Romaniei?

Mihai: Nu. Sau mai bine zis, nu un om anume. Imprejurarile au dictat totul. Tatal meu nu m-a tinut la curent cu nimic. Mecanismul guvernarii a fost departe de mine. La fel si viata politica a tarii si de la Palat. Ori de cate ori il intrebam: "Ce se intampla cu adevarat?", Regele schimba vorba. Niciodata nu a vrut sa stea de vorba cu mine - in asa fel, incat m-am gasit adeseori in situatia neplacuta de a ma duce la Urdareanu[1], pe care nu-l stimam si in ale carui opinii nu prea aveam incredere, ca sa-mi explice ce se intampla in tara - legionarii se agitau intr-un fel de neinteles, in noiembrie '39, pe la sfarsit, avusese loc atentatul impotriva lui Stefanescu-Goanga, rectorul Universitatii de la Cluj, ce sa mai vorbim de moartea lui Armand Calinescu si celelalte atentate Lamuririle lui Urdareanu mi se pareau suspecte, ca tot ce venea de la persoana lui. Regele nu comunica in aproape nici o privinta cu mine. Il vedeam rar si pentru ca eram elev la liceu. []

Intalnirile cu tatal meu n-au fost semnificative decat in masura in care erau destinate parca sa ma contrarieze. E greu de crezut, dar imi scotocea prin corespondenta. Mare lucru nu era in scrisorile mele, iar scrisorile pe care le primeam nu puteau sa contina la varsta aceea nimic primejdios, dar, daca aveam ghinionul sa las vreun plic deschis pe masa, plicul ajungea la el - asta era lucru sigur. Eram uimit. Fusesem invatat de mama ca scrisorile si sertarele unui om nu se deschid si ca ele apartin vietii lui particulare.

Cred ca asa tinea el sa-mi atraga atentia ca asupra mea vegheaza un ochi mereu treaz si mereu curios, sa nu-mi inchipui ca sunt aparat cumva de statutul meu. []

Despre Magda Lupescu stiam poate mai putine lucruri decat stiau colegii mei de clasa. Aflasem ca aceasta persoana exista si ca ea este cauza despartirii mele de mama Dar n-o vazusem. Mi se spuneau si multe minciuni. Mi-aduc aminte, era intr-o dimineata, veneam din palatul mare unde aveam si scoala, si am iesit in gradina ca sa ma duc in casa noua din spatele Palatului. Cand am iesit eu pe usa, din casa noua, a iesit si Magda Lupescu pe usa - si a dat sa se urce in masina. Cand m-a vazut, s-a retras repede. Am auzit cum a trantit usa. Asa am vazut-o intaia oara, de departe. Si poate am facut o prostie, o imprudenta, in fine, dar a doua zi am povestit toata istoria asta, care in sufletul meu luase intre timp proportii considerabile, unuia dintre colegii mei, Mavrus. Il socoteam ceva mai apropiat de mine, altminteri nu i-as fi spus nimic. Daca as fi stiut ca parintii lui intretineau legaturi de prietenie cu Magda Lupescu Prin ei, informatia a ajuns la ea. In fine. Dupa doua - trei zile, tatal meu m-a chemat si mi-a comunicat ca a aflat totul, drept care a socotit de cuviinta ca e momentul s-o cunosc si eu []

Cu timpul, mi-am dat seama ca e o persoana vulgara, nu stiu cum sa spun, o natura tipatoare, stridenta. [] Unii afirma ca a fost frumoasa. Eu n-am gasit-o niciodata asa. Daca ar fi sa mai adaug ceva, as spune ca raspandea in jurul ei un fel de neliniste, ceva rau. Alaturi de ea nu puteai sa scapi de o anumita stinghereala. Chiar si atunci cand voia sa-ti intre in voie, o facea
intr-un fel agresiv.

Era un om care se imbraca numai in culori batatoare la ochi. []

Dar sfarsitul oricaror bune sentimente pe care le-as fi putut nutri fata de tatal meu a fost in ziua cand mi-a comunicat ca pot sa ma adresez doamnei Magda Lupescu ca propriei mele mame. Asta nu mai stiu in ce an a fost. Dupa o asemenea invitatie, cred ca si Regele, daca ar fi stat sa se gandeasca putin mai mult, si-ar fi dat seama ca nu mai trebuie sa pretinda ca relatiile noastre sa evolueze vreodata in sens pozitiv. []

Numai daca as fi pus la socoteala traficul de influenta pe care-l exercita in apropierea Regelui, si tot mi-ar fi fost nesuferita femeia aceea. [] In plus, avea o pricepere a ei anume, de a drumul la robinetul lacrimilor ori de cate ori o cereau imprejurarile. Cum nu-i intra cineva in voie, cum ceva nu-i era pe plac, cum se ivea posibilitatea unui refuz atunci cand se pregatea sa formuleze cine stie ce capriciu sau cerere - incepea sa planga.

Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al Romaniei, Bucuresti, Editura Humanitas, 1991, pp. 105-118

Mihai al Romaniei

De la Wikipedia, enciclopedia libera

Sari la: Navigare, cautare

Regele Mihai si Regina Ana (descarca versiunea mare)

Regalitatea romana Casa de Hohenzollern-Sigmaringen Carol I Ferdinand Copii    Printul Carol    Printul Nicolae Nepoti    Mircea Carol (morganatic)    Printul Mihai Carol al II-lea Mihai I

Regele Mihai I al Romaniei (*25 octombrie 1921, Sinaia) este fiul Regelui Carol al II-lea. A fost suveran al Romaniei intre 20 iulie 1927 - 8 iunie 1930, precum si intre 6 septembrie 1940 - 30 decembrie 1947.

Mihai a devenit pentru prima data rege dupa moartea bunicului sau Ferdinand si in urma renuntarii la tron a lui Carol al II-lea (decembrie 1925). Detronat de tatal sau, dupa doar trei ani, a reprimit coroana un deceniu mai tarziu, dupa abdicarea lui Carol al II-lea, ramanand conducator al regimului pro-german al maresalului Ion Antonescu.

Dupa colaborarea Romaniei cu Germania in Al Doilea Razboi Mondial si dupa ce fortele sovietice au intrat in Romania, regele Mihai a organizat arestarea lui Antonescu in 23 august 1944. S-a opus guvernelor pro-sovietice in perioada anilor 1945-1946. A fost obligat sa abdice in 30 decembrie 1947 si s-a exilat in Versoix (Elvetia), iar revenirea nu i s-a permis pana in 1997.

[modifica]

Vezi si

In plina campanie electorala, ZIUA nu a uitat importanta datei de 10 Mai. Va prezentam un interviu in exclusivitate, realizat la Versoix, cu Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei

Republica s-a instaurat cu pistolul

Comunistii s-au temut ca m-as putea adresa poporului de Anul Nou 1948

L.V.: Ce ati facut in zilele premergatoare fatidicului 30 decembrie 1947?

Regele Mihai: M-am dus la Sinaia, sa sarbatoresc Craciunul. Un Craciun trist, aveam mari griji pentru viitorul tarii. In plus se instaurase o liniste nefireasca, nimeni de la guvern nu ma mai cauta. Linistea a durat insa pana in 30 decembrie 1947, cand am fost rugat telefonic sa vin de urgenta la Bucuresti, pentru a regla o chestiune cu Groza

L.V. : Banuiati ca era vorba de abolirea in forta a monarhiei?

Regele Mihai: Nu, eram convins ca Groza vrea sa se refere la problema casatoriei mele cu Principesa Ana, mai ales ca eu cerusem cu putin timp inainte guvernului permisiunea pentru aceasta casatorie. Dar, pe de alta parte, eram informat ca guvernul Groza dorea sa transeze definitiv problema monarhiei constitutionale din tara noastra. Eram pus la curent ca o actiune iminenta ar fi fost prevazuta pentru aprilie 1948, cand comunistii doreau sa schimbe Constitutia tarii, ori acest lucru ar fi echivalat cu abolirea monarhiei. De ce au avansat izgonirea noastra pe 30 decembrie 1947 nu stiu exact, dar pot sa banuiesc: le-a fost teribil de frica ca ma pot adresa inca o data poporului meu, cu ocazia mesajului traditional de Anul Nou. M-au obligat, deci, sa abdic, doar ca sa nu ma pot adresa natiunii. Le era frica de reactia poporului, care, pot sa spun, era in acele momente tragice aproape in intregime alaturi de mine.

Abdicarea mi-a fost impusa cu forta si santajul

L.V.: Cum ati receptat, Sire, intalnirea din data de 30 decembrie 1947, de la Palatul Elisabeta, cu Petru Groza si Gheorghe Gheorghiu-Dej?

Regele Mihai: Pe langa tristetea acestei intervederi, pe langa actele care mi-au fost puse sub nas, ca sa spun asa, a fost si un dezgust total pentru felul cum argumentau ei lucrurile. In plus de asta, casa era inconjurata de trupe Tudor Vladimirescu, dotate cu artilerie, telefoanele imi erau taiate.

L.V.: Este adevarat, Sire, ca la un moment dat Petru Groza s-a laudat ca are un revolver in buzunar?

Regele Mihai: Nu, nu s-a laudat Dar dupa ce s-au terminat toate acestea, m-a rugat sa-i pipai buzunarul. Am simtit ca are un pistol acolo! Apoi Groza s-a intors catre mama mea si a spus: 'Asta ca sa nu mi se intample si mie ce i s-a intamplat lui Antonescu!'

L.V. Deci 'Republica' s-a instaurat sub presiunea unui revolver, tinut in buzunarul unui prim-ministru, care nici macar prin alegeri libere nu fost ales

Regele Mihai: Se stie foarte clar cum a fost instaurata asa-zisa republica Iar instaurarea ei a incalcat total si brutal regimul constitutional legal din tara noastra! Faptul ca primul ministru Groza m-a amenintat cu un pistol, pentru mine asta inseamna un act profund ilegal si toate actele care decurg din semnarea unui act in aceste conditii sunt nule din punct de vedere juridic! In orice tara civilizata, o semnatura sau o promisiune obtinute prin santaj sau amenintare sunt nule si neavenite. Deci eu nu pot sa recunosc valabila aceasta abdicare, dat fiind ca ea mi-a fost impusa cu forta si santajul, iar, pe de alta parte, poporul roman nu a fost consultat deloc ce doreste.

Comisia de Inventariere nu le-a lasat sa luam nici macar o scrumiera de la Peles

L.V. In ziua de 30 decembrie 1947 nu v-a fost frica ca veti fi lichidat fizic?

Regele Mihai: Ma puteam astepta oricand si la asta! Eram impacat cu gandul ca este posibil si acest lucru. Soarta mea nu ma interesa deloc. Ma ingrijora in primul rand ce se va intampla in continuare cu Tara. Eram prea preocupat de gravele probleme ale tarii romanesti ca sa mai am timp sa ma mai gandesc si la viata mea!

L.V.: Ce a urmat dupa 30 decembrie 1947?

Regele Mihai: Ne-am intors la Peles. Aici totul era deja sub controlul trupelor Tudor Vladimirescu. Am gasit o comisie trimisa de Groza care inventaria de zor toate lucrurile. Mama mea a suferit groaznic. La aceste umilinte de neimaginat pentru ea, i se mai adauga suferinta ca pentru a patra oara trebuia sa plece in Exil. Fusese de doua ori obligata sa plece de la Curtea Greciei impreuna cu tatal sau, iar o data plecase in Exil fiindca asa dorise tatal meu. Acum pleca pentru ca asa vroiau rusii La Peles, tot timpul unul din Comisia de Invetariere umbla dupa mama mea, nu a lasat-o sa ia nici macar o scrumiera de pe masa

Am fost nevoit sa ma maturizez inainte de vreme

L.V. Nu este mult cinism in legenda ca ati plecat in Exil cu vagoane de aur?

Regele Mihai: Da, este cinism, mult cinism! Aceasta legenda, de fapt, mai precis, aceasta minciuna sfruntata, nu este noua. Ea a fost lansata deliberat de comunisti imediat dupa ce am plecat din tara. Singurul lucru care mi s-a permis sa-l iau au fost cele patru masini, care au fost incarcate in doua vagoane separate. O masina era un Jeep, facut mie cadou de guvernul american, in 1944. Celelalte trei erau masini cumparate de noi in toamna lui 1947, pentru uzul Palatului si pe care General Motors ni le-a livrat cu putin timp inainte ca sa fiu izgonit.

L.V.: Sire, Va pun o ultima intrebare: cum ati caracteriza pe scurt ce s-a intamplat in Romania in anii 1947-1948?

Regele Mihai: Au fost anii cand, sub protectia tancurilor rusesti, s-a instaurat comunismul la noi, pas cu pas. La 20 de ani eram regele unei tari care intrase in razboi, iar peste trei ani a trebuit, aproape singur, sa tin piept rusilor si comunistilor care vroiau sa puna mana pe tara. Am fost nevoit sa ma maturizez inainte de vreme. Acum, calvarul meu continua, sunt impiedicat sa vin la mine in tara, sa-mi vad locurile natale de care sunt atat de legat.. Dar astea sunt, totusi, chestii personale, detalii care au mai putina importanta Important insa pentru mine este prin ce a trecut tara si prin ce trece ea acum! Asta ma doare pe mine, la asta ma gandesc zi si noapte!

Mesajul de 10 Mai al Majestatii Sale catre Tara

Izolarea Romaniei ar fi un dezastru pentru Europa

Regele Mihai cere imperios alegeri corecte, democratice si pasnice

Romani,

Precum o mare parte din istoria noastra si semnificatia zilei de 10 Mai a fost permanent falsificata si rastalmacita. Astazi, cand comemoram a 130-a aniversare a zilei de 10 Mai, avem, fata de noi insine, datoria sa fim fideli Istoriei.

A fost ziua in care Regele Carol I a instaurat un regim constitutional si a asezat temeliile unui stat modern si democratic. A fost, de asemenea, ziua in care tara noastra si-a obtinut deplina independenta. Armata romana, triumfatoare, a fost organizata si condusa de Regele Carol I. Dar aniversarea nu este numai a monarhiei: este ziua in care s-au realizat visurile romanilor, ziua cand unitatea a condus la victorie si progres.

Pentru mine, 10 Mai reprezinta aspiratia noastra permanenta la unitate si amintirea neintrerupta a realizarilor si sacrificiilor facute in trecut. Astazi datoria noastra este sa pomenim in fata lui Dumnezeu pe toti cei care si-au dat viata pentru independenta si pentru crearea Statului Roman modern.

In viata fiecaruia dintre noi sunt momente importante si de cumpana. In fata fiecarei incercari ne strangem fortele din experienta trecutului, ne adunam gandurile si nadajduim un viitor mai bun. Intocmai ca fiecare dintre noi si natiunea se afla periodic in fata unor evenimente importante. Dupa aproape sapte ani de la prabusirea dictaturii, stiu ca ne aflam in fata unei noi incercari majore: Europa este pe cale de a se reconstrui, iar Romania trebuie sa se asigure ca va ramane parte integranta acestui proces.

Este o sarcina care nu depinde numai de noi, dar care nu va fi incununata de succes decat daca vom angaja impreuna aceleasi calitati, forte si motivatie, pe care le reunim fiecare in viata noastra particulara.

Romania nu are nevoie sa dovedeasca ca face parte din Europa. Bucurestiul este o capitala europeana in aceeasi masura ca Parisul sau Praga, indisolubil legata prin cultura, traditie si viata intelectuala, de celelalte capitale.

De aceea, primele mele cuvinte se adreseaza celorlalte puteri europene prietene: Romania nu poate fi considerata ca diferita de celelalte si nu trebuie sa i se ceara sa indeplineasca conditii mai severe decat cele aplicabile altor state.

Da, este adevarat ca suntem mai saraci si este evident ca dicactura comunista a fost mai aspra decat oriunde. Dar Romania nu este sortita sa fie saraca. Binecuvantata de Dumnezeu cu vaste resurse naturale si cu un popor talentat, Romania va depasi fara nici o indoiala situatia economica actuala si va reinflori, asa cum a facut-o in trecut. Acest proces nu poate fi indeplinit fara integrarea in institutiile europene existente, Uniunea Europeana si NATO.

Scopul acestui proces este sa rezolve problemele continentului si sa stearga diviziunile trecutului. Romania nu poate fi lasata in afara acestor structuri decat cu riscul unui dezastru pentru intreaga Europa. Romania a fost prima tara care a semnat Programul Parteneriatului pentru Pace al NATO si a fost un participant de seama la activitatile Aliantei. Am sprijinit toate rezolutiile Natiunilor Unite si am contribuit la mentinerea pacii in regiunea Iugoslaviei. Am reformat Armata si bunele relatii de securitate pe care le avem astazi cu Ungaria certifica intentiile noastre raman pacifice.

Ca si Carol I, acum mai bine de un secol, Eu nu cer privilegii si nu astept compasiune. Nu cerem decat dreptate si respect pentru ce infaptuim, respect bazat pe intelegerea faptului ca procesul integrarii in Europa este si va ramane legat de adevaratele transformari democratice la noi.

De aceea, nu trebuie sa oferim nici un motiv valabil acelora care, in Vest, ignora Romania atunci cand NATO si Uniunea Europeana primesc noi stat, in calitate de membri. Romania este o tara importanta doritoare si capabila sa contribuie la securitatea si peosperitatea Europei. Cu Romania, continentul va fi unit si va trai in pace. Fara Romania, Europa va ramane divizata si spectrul instabilitatii va reveni.

Romani,

Nu voi inceta sa fac toate eforturile pentru a promova interesele Romaniei in lumea intreaga. Trebuie insa sa admitem ca ne raman inca multe de facut prin noi insine.

Alegerile din acest an vor trebui sa fie corecte, cu adevarat democratice si sa se desfasoare in pace. Alegerile nu sunt un scop in sine, ele sunt numai o parte a unui proces catre o societate deschisa si catre eliberarea spiritelor.

Privatizarea economiei trebuie accelerata. Stiu foarte bine ca, pentru multi dintre voi, schimbarile din domeniul economiei au adus greutati si suferinta. Dar stiu si ca asa zisa privatizare lenta nu este o solutie buna. Nu va lasati tentati de slogane de felul ,nu ne vindem tara', caci nu de asa ceva este vorba, problema este sa gasim investitori straini, gata sa contribuie la prosperitatea noastra.

Stiu ca romanii nu au ales comunismul si ca foarte putini in Romania astazi sunt responsabili de dezastrul provocat de acest regim. Cu toate acestea, trebuie sa ne asumam cu totii povara erorilor si crimelor trecutului si sa le eliminam cat mai repede cu putinta. Astazi, diferenta fundamentala este intre cei care au vointa sa contribuie la viitorul nostru succes comun si nu se gandesc numai la castigul lor personal si cei care nu au aceasta vointa.

Daca vrem sa fim recuoscuti ca membri cu drepturi egale, ai marilor familii europene si ai instiutiilor sale, trebuie sa fim capabili sa ne aducem contributia noastra in egala masura cu ceilalti. Acei politicieni, care pentru motive si socoteli personale incetinesc mersul Romaniei catre integrarea in Europa, poarta o grea raspundere in fata generatiilor viitoare.

Intreaga mea familie mi se alatura in lupta pentru dobandirea locului care se cuvine Romaniei pe continent. Nu pot sa termin mai bine decat cu fraza atat de indragita de Carol I, primul Rege al statului nostru modern:

,PRIN STATORINICIE LA IZBANDA!'

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Familia Regala - Cronologie

Aceasta scurta conologie acopera perioada 1856-2001 si reflecta evenimente legate, intr-un fel sau altul, de monarhia si membrii familiei regale din Romania

18 martie 1856 - Tratatul de la Paris. Pe baza acestui tratat se convoaca adunarile ad-hoc care hotarasc unirea principatelor Moldova si Tara Romaneasca (Muntenia) sub conducerea unui principe ereditar strain. Principatele se aflau sub suzeranitate turca.

4 ianuarie 1859 - Unirea principatelor romane sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, luptator roman in revolutia din 1848.

11 spre 12 februarie 1866 - Cuza este inlaturat, formandu-se o Locotenenta domneasca. Membrii acesteia incep demersurile pentru aducerea unui print strain la conducerea Principatelor Unite.

30 martie 1866 - dupa ce Filip de Flandra refuza tronul Principatelor, Locotenenta Domneasca a publicat o Proclamatie prin care recomanda alegerea prin plebiscit a lui Carol-Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen ca domn al Romaniei cu numele de Carol I.

10 Mai 1866 - Carol I soseste in Bucuresti, capitala Romaniei. Depune juramantul in fata Parlamentului. Aceasta zi va deveni Sarbatoarea nationala a Regatului Romaniei pana in 1947.

29 iunie 1866 - O noua Constitutie, care instituie principile monarhiei parlamentare, a separaririi puterilor in stat si votul censitar.

3 noiembrie 1869 - Carol se casatoreste cu Elisabeta de Wied.

20 august 1870 - Se naste Maria, fiica cuplului princiar, care moare de scarlatina in 1877. Carol si Elisabeta nu au mai avut copii.

12 aprilie 1877 - Incepe razboiul ruso-turc. Romania permite trecerea trupelor rusesti pe teritoriul sau. Turcii bombardeaza localitatile romanesti de la Dunare.

26 aprilie 1877 - Romanii riposteaza la Calafat, deschizand foc asupra orasului Vidin, de pe malul opus al Dunarii.

10 Mai 1877 - dupa ce cu o zi inainte Parlamentul dezbate problema, Carol I proclama solemn Independenta absoluta a Romaniei. Comunistii, dupa 1947, au incercat sa inlature orice urma a monarhiei din istoria tarii, 'mutand' sarbatorirea independentei pe 9 mai.

16 august 1877 - Are loc la cartierul imperial rusesc intalnirea lui Carol cu tarul Alexandru al II-lea, si marele duce Nicolae. Carol I preia conducerea reunita a trupelor romane si ruse. Dupa lupte grele, turcii cer armistitiu.

19 februarie 1878 - Pacea de la San Stefano. Rusii refuza participarea Romaniei la tratative. Ba mai mult, ocupa judetele de sud ale Basarabiei, teritoriu romanesc.

14 martie 1881 - Se aproba proiectul de lege prin care Romania devine din Principat Regat, iar Carol primeste titlul de Rege al Romaniei.

10 Mai 1881 - Romania este proclamata Regat.

19 aprilie 1889 - Principele Ferdinand, nepotul Regelui Carol I, soseste in tara ca viitor mostenitor al tronului.

29 decembrie 1892 - Ferdinand se casatoreste cu Maria de Edinborough, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.

15 octombrie 1893 - Se naste Carol, fiul lui Ferdinand si al Mariei, viitorul Rege Carol al II-lea. Dupa el au mai urmat cinci copii: Elisabeta, viitoare Regina a Greciei, Maria, viitoare Regina a Iugoslaviei, Nicolae, Ileana (Maica Alexandra- dupa ce se va calugari) si Mircea care avea sa moara de febra tifoida la numai 4 ani in timpul primului razboi mondial.

16 iunie 1913 - declansarea celui de-al doilea razboi balcanic. Pe 27 iunie, Romania declara razboi Bulgariei. In urma acestui razboi Romania primeste sudul Dobrogei (Cadrilaterul).

1914 - declansarea primului razboi mondial. Romania ca aliat al Austro-Ungarei si Prusiei ar fi trebuit sa intre in razboi alaturi de puterile centrale.

21 iulie 1914 - Consiliul de Coroana proclama neutralitatea Romaniei. Regele Carol, desi fidel intelegerilor cu puterile centrale, se supune in cele din urma hotararii consiliului.

27 septembrie 1914 - Regele Carol I moare, la 75 de ani (dupa doi ani moare si Regina Elisabeta, sotia sa). Principele Ferdinand devine Rege.

28 septembrie 1914 - Regele Ferdinand I depune juramantul. El promite ca va fi 'un bun roman', ceea ce insemna ca nu se va opune intrarii in razboi impotriva Austro-Ungariei si Prusiei.

14 august 1916 - In Consiliul de Coroana se hotaraste intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei. Se declara razboi Austro Ungariei, iar trupele romane intra in Transilvania. Riposta Puterilor Centrale este foarte puternica.

noiembrie 1916 - Regele si Guvernul isi muta sediul la Iasi. Bucurestiul ca si o buna parte din Romania este ocupata de trupele germane.

vara 1917 - Lupte eroice la Marasesti, Oituz, Marasti. Trupele romane obtin memorabile victorii.

octombrie-noiembrie 1917 - retregerea Rusiei din razboi ca urmare a revolutiei bolsevice.

27 martie 1918 - Sfatul Tarii de la Chisinau, capitala provinciei ocupate de rusi (Basarabia), proclama unirea cu regatul Romaniei.

24 aprilie 1918 - Se semneaza pacea partiala intre Romania si Puterile Centrale. Regele Ferdinand nu a ratificat acest tratat de pace, care devenea astfel nul.

15 noiembrie 1918 - Bucovina, provincie aflata sub ocupatie austriaca, se uneste cu Romania.

1 decembrie 1918 - Marea Adunare de la Alba Iulia proclama unirea Transilvaniei cu Regatul Romaniei. Tratatele de pace de dupa incheierea primului razboi mondial aveau sa valideze aceste acte.

august 1919 - dupa ce in timpul razboiului Carol fugise cu Ioana Lambrino la Odessa, acesta renunta pentru a doua oara la tron. In cele din urma, in februarie 1920 Carol revine asupra deciziei.

10 martie 1921 - Principele Carol se casatoreste cu Elena, Principesa din familia regala a Greciei.

25 octombrie 1921 - Se naste Mihai, fiul lui Carol si al Elenei, viitorul Rege al Romanilor.

15 octombrie 1922 - Regele Ferdinand si Regina Maria sunt incoronati la Catedrala din Alba Iulia ca Suverani ai Romaniei Intregite.

28 martie 1923 - Regele Ferdinand promulga 'Constitutia din 1923', una din cele mai democratice constitutii ale vremii, act care consfintea votul universal. Tot in perioada de dupa razboi, are loc si reforma agrara promisa de Rege.

30 decembrie 1925 - In urma plecarii Principelui Carol cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris, si a scrisorii acestuia de renuntare pentru a treia oara la tron, Consiliul de Coroana convocat de Ferdinand il proclama pe Mihai mostenitor al tronului Romaniei.

20 iulie 1927 - Moare Regele Ferdinand, dupa numai 13 ani de glorioasa domnie. Mihai devine pentru prima data Rege, sub obladuirea Regentei formate din Patriarhul Miron Cristea, Principele Nicolae, fratele lui Carol, si George Buzdugan.

6 iunie 1930 - Carol se intoarce in tara, si dupa doua zile este proclamat Rege, cu numele de Carol al II-lea. Dupa scurt timp, revine in Romania si amanta Regelui.

1 noiembrie 1932 - Divortul dintre Carol si Elena. Mama lui Mihai este nevoita mai apoi sa paraseasca Romania.

10 februarie 1938 - Regele Carol al II-lea abroga Constitutia din 1923 si instaureaza 'dictatura regala'.

1 septembrie 1939 - Inceperea celui de-al doilea razboi mondial.

26 iunie 1940 - URSS adreseaza un ultimatum Romaniei prin care cere cedarea Basarabiei. Dupa doua zile Romania cedeaza.

19-21 august 1940 - Tratative romano-bulgare prin care Romania cedeaza Cadrilaterul.

30 august 1940 - Dictatul de la Viena. Romania pierde in favoarea Ungariei Transilvania de Nord-Vest, teritoriu locuit in majoritate de romani.

5 august 1940 - In urma tulburarilor din tara, Carol al II-lea cedeaza majoritatea puterilor generalului Antonescu.

6 august 1940 - Carol abdica in favoarea fiului sau, Mihai, care devine pentru a doua oara Rege. Se instaureaza statul national-legionar condus de Ion Antonescu si Horia Sima. Regele are puteri pur simbolice.

20-27 ianuarie 1941 - Rebeliunea legionara. Dupa infrangerea legionarilor, se instaureaza dictatura militara a lui Ion Antonescu.

22 iunie 1941 - Romania intra in razboi impotriva URSS, alaturi de Germania.

1 ianuarie 1943 - In mesajul sau de anul nou, Regele Mihai ia pozitie impotriva razboiului, ceea ce starneste furia germanilor.

1943-1944 - In urma infrangerilor suferite in Rusia, Regele Mihai, alaturi de partidele de opozitie, poarta tratative secrete cu reprezentantii Puterilor Aliate.

martie 1944 - Trupele rusesti (sovietice) intra pe teritoriul Romaniei.

23 august 1944 - In urma refuzului lui Antonescu de a incheia armistitiul cu aliatii, Regele Mihai il demite, numind apoi un guvern militar condus de generalul Sanatescu si sprijinit de partidele democrate, inclusiv de minusculul partid comnunist. In cursul serii Regele transmite prin radio o proclamatie catre popor, prin care anunata acceptarea armistitiului cu Aliatii. Au loc lupte grele intre romani si germani, in urma carora Capitala Romaniei este eliberata fara nici un ajutor din partea sovieticilor.

30 august 1944 - Trupele rusesti (sovietice) ajung in Bucurestiul eliberat complet de carte trupele romane.

12 septembrie 1944 - Semnarea la Moscova a armistitiului.

25 octombrie 1944 - Transilvania este eliberata in inrtegime chiar in ziua de nastere a Regelui Mihai.

2 decembrie 1944 - Sanatescu isi da demisia din functia de premier. Este numit ca sef al guvernului generalul Nicolae Radescu.

6 martie 1945 - In urma amenintarilor rusesti, la putere vine un guvern procomunist, condus de Petru Groza.

20 august 1945 - Regele Mihai, sprijinit de Iuliu Maniu si Constantin Bratianu, liderii principalelor partide democratice, cere demisia guvernului procomunist. Cu sprijinul sovieticilor, Petru Groza refuza sa demisioneze si isi continua activitatea de premier.

21 august 1945 - Regele refuza colaborarea cu guvernul procomunist si declanseaza 'greva regala'. Regele inceteaza a mai promulga actele si legile emise de guvern. Greva va dura pana in ianuarie 1946.

8 noiembrie 1945 - Cu ocazia onomasticii Regelui, are loc o mare manifestatie promonarhista si anticomunista. Guvernul deschide focul si opereaza nenumarate arestari.

ianuarie 1946 - In urma lipsei de suport din partea SUA si a Angliei, Regele inceteaza greva, insa numeste in guvern doi membrii ai partidelor democratice.

19 noiembrie 1946 - Alegeri parlamentare. In urma victoriei covarsitoare a democratilor lui Maniu si Bratianu guvernul procomunist falsifica grosolan rezultatele.

29 iulie-4 noiembrie 1947 - In urma unei inscenari, sunt arestati si judecati Iuliu Maniu si alti lideri democrati. Maniu este condamnat la temnita pe viata.

noiembrie 1947 - Regele Mihai, participand la nunta Elisabetei a Angliei, actuala Suverana, cauta sprijinul liderilor occidentali pentru actiunile sale impotriva comunistilor si sovieticilor. Mihai se logodeste cu Ana de Bourbon-Parma, cu care se va casatori un an mai tarziu, in exil. Comunistii sperau ca Mihai nu se va mai intoarce in tara, Insa Regele revine in Romania, anuntand guvernul si de intentile sale de a se casatori. Toate acestea duc la precipitarea evenimentelor.

30 decembrie 1947 - Palatul Regal este inconjurat de trupe sovietice si unitati romane fidele comunistilor. Sub santaj si amenintarea cu pistolul din partea lui Petru Groza, Regele este nevoit sa abdice. Comunistii proclama Republica Populara.

3 ianuarie 1948 - Regele paraseste Romania cu trenul, alaturi de mama sa si de cativa apropiati.

martie 1948 - Regele Mihai declara la Londra ca abdicarea sa a fost obtinuta prin forta si in consecinta este nula. Ca urmare a acestor declaratii, guvernul comunist retrage cetatenia romana Regelui si membrilor Familiei Regale. Sunt confiscate toate proprietatile regale.

1948-1989 - Dupa ce a locuit o vreme in Anglia, Mihai se stabileste in Elvetia, la Versoix. De aici va superviza activitatea Comitetului National Roman, principala organizatie a exilului roman, condus de Nicolae Radescu, fostul prim ministru si ulterior de C. Visoianu, fost ministru de externe. In fiecare an Regele Mihai transmite Mesaje catre tara si tine legaturile cu refugiatii care vin din Romania.

22 decembrie 1989 - Dictatorul Nicolae Ceausescu este inlaturat de la putere in urma revoltei populare de la Timisoara si apoi din Bucuresti si din alte orase. Puterea este preluata de un grup de comunisti condus de Ion Iliescu.

ianuarie 1990 - Regele Mihai solicita organelor provizorii ale puterii reinstaurarea constitutiei democratice din 1923. Acestea refuza si ii interzic Regelui sa se intoarca in tara cu ocazia Pastelui.

20 mai 1990 - Alegeri in urma carora Iliescu se legitimeaza ca presedinte, iar guvernul este condus in continuare de Petre Roman.

24 decembrie 1990 - Dupa ce initial Regelui i se permite sa intre in Romania, guvernul condus de Iliescu si Roman organizeaza o ambuscada pe autostrada Bucuresti Pitesti. Regele Mihai este ridicat de catre trupe de politie inarmate si dus la Otopeni de unde este expulzat.

23 aprilie 1992 - Regele Mihai revine cu ocazia Pastelui in Romania. Este intampinat (conform CNN) de peste un milion de romani. In urma acestei primiri triumfale, puterea de la Bucuresti interzice orice alta vizita a Regelui in tara, de teama popularitatii in crestere a opozitiei democratice si a monarhiei.

septembire 1992 - alegeri castigate din nou de carte Ion Iliescu si FSN.

11 noiembrie 1995 - Moare Corneliu Coposu, creatorul unificarii opozitiei democrate, fost secretar al lui Iuliu Maniu pana in 1947, si fost detinut politic cu 17 ani petrecuti in inchisorile comuniste, presedinte al Partidului National Taranesc Crestin Democrat. Corneliu Coposu a fost unul din prinicipalii apropiati si colaboratori ai Regelui Mihai.

1992-1996 - Regelui i se interzice sistematic sa revina in tara.

17 noiembrie 1996 - Turul doi al alegerilor prezidentiale il aduce la putere pe Emil Constantinescu. Alegerile parlamentare au fost castigate de CDR, formatiunea infiintata de Corneliu Coposu.

28 februarie1997 - Regele Mihai revine din exil, reprimind un pasaport romanesc. Regele este intampinat de zeci de mii de romani cu ocazia calatoriilor sale prin tara.

martie-mai 1997 - Regele Mihai sustine in tarile occidentale cauza Romaniei in privinta intrarii in NATO.

Regele Mihai se intoarcea si se restabileste in Romania, si, in present se discuta promulgarea legii de retrocedare a proprietatilor pe care le-a avut in tara.