Stefan Octavian Iosif (11
septembrie 1875, Brasov
- 22 iunie 1913, Bucuresti) a fost un poet
si traducator roman, membru fondator al Societatii
Scriitorilor Romani.
Viata si opera
Urmeaza studiile
liceale la Brasov si Sibiu.
Isi stabileste reputatia de poet in epoca prin volumele:
Patriarhale (1901), Romante din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credinte (1905). Din initiativa lui
Emil Garleanu, St. O. Iosif si Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din
Bucuresti s-au intrunit intr-o prima consfatuire de lucru in
ziua de 13 martie 1908, alcatuind o comisie provizorie pentru elaborarea
statutelor preconizatei Societati a Scriitorilor Romani. St. O. Iosif si Dimitrie Anghel se cunoscusera la Paris, in 1901, unde se
aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totusi cateva
trasaturi care ii uneau: amandoi erau poeti, nutrind o mare sete
de instruire si afirmare literara, si amandoi erau - structural
vorbind - niste visatori si niste romantici. Desi
psihologic se deosebeau, in plan mai larg se intalneau si se
'completau' in chip fericit: pe cand interiorizatul St. O. Iosif
se simtea atras de exuberantul Anghel, acesta din urma afla in
persoana delicatului Iosif un fel de 'reper' literar si
temperamental, de care avea nevoie. Fiind si
apropiati ca varsta (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi
s-au imprietenit. O relatie benefica si pentru literele
romanesti. Si-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au inceput
sa publice lucrari originale si numeroase traduceri din
literatura franceza, ajungand in cele din urma sa semneze impreuna
celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum aparut in 1908 si
comentat de critica si istoria literara, atat la aparitie, cat
si mai tarziu. Din pacate au iubit aceeasi femeie, pe poeta
si prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a casatorit in 1904 cu
St. O. Iosif, cu care a avut o fiica,
numita Corina. In 1910 relatiile dintre soti
se racesc si, in 1911, cei doi divorteaza.St. O. Iosif moare in spital, la 22 iunie 1913. Natalia
Negru se recasatoreste in 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri
de septicemie in 1914, in urma unei tentative nereusite de sinucidere prin
impuscare[1], dupa ce isi
impuscase sotia intr-o criza de gelozie. Natalia Negru
supravietuieste si va mai trai
aproape 50 de ani.
