Sistemul social global si sistemul politic

Sistemul social global si sistemul politic

I. Definitia notiunii de sistem global si sistem politic. Particularitatile sistemului politic.

II. Componentele structurale si functionale ale sistemului politic

III. Functiile sistemului politic

I. Privita in ansamblul ei, societatea umana ne apare ca un sistem social global, structurata la randul ei in sisteme partiale sau subsisteme care dispun de structuri, mecanisme, functii proprii. Dintre sistemele partiale (subsisteme) care structureaza societatea, cele mai importante sunt: sistemul politic, economic, al educatiei si instructiei, informational, militar, societatea civila.

Dintre acestea cel mai important este cel politic, acesta fiind in legatura directa cu rolul pe care politicul il exercita in organizarea si conducerea oricarei societati.

Politicul a contribuit la geneza societatii. Fara el si institutiile lui, societatea nu s-ar fi putut inchega.

De aceea, orice societate, indiferent de marimea sa, natura sa politica, nivelul sau de dezvoltare, va cuprinde cu necesitate sistemul politic.

Analiza sistemica a societatii, adica inteleasa ca un sistem social global, structurata de sisteme sau subsisteme, e o metoda de cercetare relativ recenta.

Ea deriva din teoria sistemelor si a fost creata si pusa in circulatie in 1937 de cercetatorul italian Leon Bertolanffy.

Cu toate acestea, ideea studierii societatii ca un tot unitar si a domeniilor ce o structureaza este veche. Asemenea incercari au existat inca din Antichitate, in special in lucrarile lui Aristotel.

Mai mult, Francisc Barthon in 1651, in lucrarea sa ,, Leviatanul'' sustine ca societatea nu poate fi cunoscuta si cercetata decat daca e cercetata in functie de domeniile sale. El avea in vedere in special domeniul politic. Si alti cercetatori in perioada moderna au fost preocupati de studiul din perspectiva sistemica a societatii.

Primul care a inaugurat o asemenea cercetare de pe principii stiintifice a fost cercetatorul nord-american David Easton, care in 1953 si 1956 va publica doua lucrari pe aceasta problema: ,,Sistemul Politic" si ,,O Analiza Sistemica a Vietii Politice". El e primul care realizeaza de pe principii sistemice studiul societatii si in special al politicului, relevand caracterul deschis al acestui sistem si mai ales rolul politicului in societate.

Cercetarea sistemica va fi continuata si in Franta de Jean Lapiere care in 1968 va publica ,,Analiza Sistemelor Politice" unde va incerca de pe principii functionaliste sa defineasca sistemul politic ca un ansamblu de procese de decizie.

O incercare mult mai relevanta de analiza sistemica a societatii o va face in 1970 cercetatorul sovietic Fedev Burlaski. Lucrarea sa are multe puncte valoroase, dar si limite. Valoarea e data de faptul ca el imbogateste structura sistemelor politice prin includerea in cadrul acestora, a comunicatiei politice pe care multi autori fie ca o ignorasera sau nu o considerasera componenta a acestor sisteme.

Limitele cercetarii lui Burlaski sunt date de faptul ca el a luat ca model de cercetare sistemul totalitar sovietic, nedemocratic limitat ca posibilitate de dezvoltare si perfectionare. De aceea din punct de vedere functional analiza lui este limitata, nu corespunde sistemului democratic.

Si cercetatori romani precum Ovidiu Trasnea si Aneta Busuioc, in special, au incercat din perspectiva sistemica sa studieze societatea.

Aneta Busuioc intr-o lucrare filosofica-politica sustinea ca pentru a putea fi cunoscuta explicata si studiata societatea trebuie conceputa ca un sistem.

Notiunea de sistem politic e relativ recenta. Pana la aceasta s-au folosit si alte notiuni organizare politica sau sistem de organizare politica. Prima organizare politica a fost specifica cercetarii din domeniul dreptului constitutional. Ea era nerelevanta, incompleta intrucat avea in vedere doar un aspect al politicului cel de organizare, fara a lua in discutie functionalitatea acestuia.

Sistemul de organizare politic este termenul creat si pus in circulatie de Marxism si urmarea sa particularizeze sistemul politic comunist de cel capitalist, vrand sa-i demonstreze superioritatea acestuia.

Cu timpul s-a impus notiunea de ,,sistem politic''. In general literatura de specialitate defineste sistemul politic ca un sistem partial al sistemului global constituit din relatii, institutii, conceptii, comunicatii, norma si conduita, spiritualitate, toate de natura politica, prin care se asigura organizare, functionarea si conducerea societatii.

In raport cu alte sisteme partiale, sistemul politic se particularizeaza prin urmatoarele trasaturi

- e cel mai important sistem partial al societatii. Importanta sa decurge din rolul determinant pe care il are in societate politica, materializat in special in organizarea si conducerea acesteia.

- in raport cu celelalte subsisteme, sistemul politic, prin institutiile sale, prin deciziile pe care acestea le ia si le aplica,    are rol de reglare a societatii, de impunere a directiilor evolutiei sale.

- el e un sistem deschis, intr-o continua devenire, dezvoltare si perfectionare. Are capacitatea de innoire, integrare de noi elemente si valori care apar in procesul evolutiei societatii. Nu numai ca regleaza societatea atat in ansamblu cat si a domeniilor constitutive, dar politicul e singurul sistem capabil sa se auto-regleze atunci cand functionalitatea sa este deficitara sau imposibila.

- in raport cu societatea privita ca sistem global, sistemul politic manifesta o autonomie relativa, aceasta fiind impusa de necesitatea functionalitatii sale de impunerea deciziilor si hotararilor sale. Fara aceasta autonomie sistemul politic nu s-ar putea impune. Aceasta nu trebuie sa conduca la ideea ca el poate fi independent fata de societate, de sistemele sale

II. Problema definirii sistemelor politice, a componentelor sale, a nascut si inca mai naste, in literatura de specialitate controverse. Ea trebuie, insa, sa porneasca de la unitatea si diversitatea partilor sale constitutive, de la rolul sau in societate, de la raportul sau cu celelalte sisteme partiale.

Sistemul politic, nici structural si nici functional, nu se poate prezenta la fel in toate societatile, ci exista o mare deosebire intre sistemele politice din societatile democratice si cele totalitare. Distinctia este nu numai structurala ci si a functiilor pe care sistemele le exercita in aceste societati.

In general, din punct de vedere structural, sistemul politic este format din urmatoarele elemente: relatiile politice, institutiile politice, spiritualitatea politica, norma si comportamentul politic, comunicatia politica, actiunea politica.

RELATIILE POLITICE - este una dintre cele mai importante componente pentru ca ele sunt in masura sa puna in miscare sistemul, sa-l faca sa functioneze, sa-l umanizeze. Fara aceste relatii nu s-ar putea vorbi de sistem politic, de functionalitatea sa.

Si in acest caz s-au ivit discutii privind definirea relatiilor politice. Unii autori au avut in vedere doar componentele politice, definindu-se ca relatii de putere , autoritate, decizie, ignorand componenta umana, sociala a acestora. De aceea, altii s-au pronuntat pentru o inglobare a componentelor sociale umane. Relatiile politice pot fi definite, din aceasta perspectiva, ca relatii ce se nasc si se dezvolta, ale cetateanului cu viata politica, in calitatea sa de alegator, membru al unor formatiuni politice, .........., de participant la viata politica.

Altii au extins notiunea de ,,relatii politice" vazand in acestea relatii ce se nasc si dezvolta intre marile comunitati umane: grupuri, categorii, clase sociale, partide, formatiuni politice.

Cand relatiile politice se stabilesc intre state, popoare, ele capata un caracter international. Indiferent cum vom defini relatiile politice, acestea au anumite particularitati in raport cu celelalte componente ale sistemului politic:

- obiectul activitatii relatiilor politice este cel al puterii, in special al puterii politice, mentinerea acesteia, controlul sau cucerirea ei.

- pornind de la rolul politicului in societate, relatiile politice isi extind sfera de cuprindere si la celelalte domenii ale societatii, organizandu-le si conducandu-le.

- activitatea acestora in societate se realizeaza in mod organizat, constient, programatic.

Deci, in functionalitatea lor, ele se folosesc de institutiile statului, de programele politice ale partidelor si formatiunilor, si nu in ultimul rand, pornind de la caracterul ideologic al politicului, de la faptul ca relatiile politice sunt create si puse in miscare de un anumit emitent politic, clasa, formatiune politica, vom constata ca au un anumit caracter partinic, adica ele vor promova interesele si aspiratiile emitentului, clasei, grupului social.

COMUNICAREA POLITICA - Este o componenta relativ noua, ea fiind, in mare masura, rezultatul exploziei informationale cu care se confrunta societatea si partile sale constitutive.

In raport cu celelalte componente, comunicarea politica se distinge prin urmatoarele particularitati:

- exercita cu prioritate in sistemul politic o functie de difuzare a valorilor, cunostiintelor, informatiilor. Acest transfer de cunostiinte si date are un sens dublu: atat dinspre cei ce guverneaza spre guvernati cat si invers.

- intr-o societate democratica deschisa, sistemele politice trebuie sa manifeste o relativa independenta fata de politic, pentru a-si asigura obiectivitatea si rolul social.

Comunicarea nu trebuie subordonata de cei ce guverneaza, ci folosita de acestia in uniformizarea cunostiintelor in indoctrinare.

Difuzarea corecta, obiectiva, a datelor, informatiilor, are un deosebit impact asupra cetatenilor, organismelor si sistemelor politice societale (institutii politice). Corect informate, acestea isi vor pozitiona actiunea in cunostinta de cauza in legatura directa cu cerintele dezvoltarii sociale.

NORMA SI COMPORTAMENTUL POLITIC

NORMA POLITICA

Viata sociala in general, cea politica in particular, e reglata, se desfasoara in baza unor norme, reglementari, prescriptii. Cu atat mai mult, viata politica, ca urmare a rolului politicului in societate, trebuie reglementata de anumite reguli, prescriptii, indicatii care sa asigure un cadru pentru manifestarea individului, organizatiilor politice in viata politica.

Spre deosebire de normele morale, economice, religioase, juridice, cea politica se individualizeaza prin cateva caracteristici:

- aplicarea si respectarea normei politice nu este obligatorie pentru toti cetatenii si institutiile sociale ci numai pentru cei ce sunt angajati in viata politica, in activitatea ei.

- respectarea normei politice, aplicarea ei, nu se face prin forta cognitiva a institutiilor statului cum este cazul normei juridice ci prin liberul consimtamant al cetateanului, constiintei sale.

La baza respectarii acesteia, stau anumite traditii, obiceiuri:

- pentru a reglementa viata / normele politice la institutii....iau forma unor statute, regulamente, care stabilesc normele respective, drepturile si obligatiile, sanctiunile si recompensele membrilor.

- normele politice reglementeaza si viata politica internationala real. de org. internationala. Ele au la baza dreptul international. Acestea reflecta stadiul dezvoltarii relatiilor internationale, trasatura dominanta a manifestarii acestora..., directia, tendinta majora in dezvoltarea lumii contemporane.

- desi la nivelul oricarei societati se constituie un sistem de norme politice bazate pe unele trasaturi comune, aceasta nu exclude posibilitatea ca un partid, formatiune, institutie politica sa-si aiba propriile norme politice.

COMPORTAMENTUL POLITIC

Reprezinta, valorificarea in practica a actiunii politice, a normelor dupa care se desfasoara aceasta, a valorilor. Este un barometru al vietii politice dintr-o societate. Ca forma a comportamentului social, comportamentul politic este acea atitudine, conduita, pozitie pe care cetatenii, institutiile politice dintr-o societate, o au fata de viata politica in general, de institutiile, valorile sale.

Comportamentul politic se afla in stransa legatura cu norma politica. El se distinge prin urmatoarele caracteristici:

- in cadrul oricarei societati, vom intalni un comportament individual al cetateanului ca participant la viata politica (alegator, membru de partid politic etc) si un comportament colectiv propriu claselor sociale, partidelor, institutiilor, formatiunilor politice.

- desi se manifesta in si prin individ, comportamentul politic nu este suma comportamentelor individuale ci el reflecta si este rezultatul nivelului de dezvoltare al societatii respective, al stadiului de dezvoltare a vietii sale politice.

- comportamentul politic nu este ceva innascut, dat, automat, al societatii, ci el se formeaza, modeleaza, in urma actiunii unor factori sociali precum: familia, scoala, mass-media, institutiile politice. Deci, comportamentul politic este un format social, nu un dat.

- la baza oricarui comportament politic stau o multime de nevoi, interese. Dintre acestea, interesul politic este cel care orienteaza, directioneaza actiunea politica, o declanseaza, ii da scop, finalitate, o selecteaza.   

- ca si in cazul normei politice, si in cazul comportamentului politic, la nivelul societatii se formeaza un comportament politic societal. Aceasta nu exclude posibilitatea ca institutiile, formatiunile politice, partidele, sa-si creeze propriul lor comportament.

III. Problema functionalitatii sistemului politic care pune in evidenta locul, rolul acestuia in societate a nascut si inca mai naste (bi)controverse. Multi ganditori au in vedere numai rolul reglator al sistemului politic in societate. Altii pun in evidenta rolul acestuia in legitimarea celor ce guverneaza, in integrarea in societate a anumitor valori.

De regula, sistemul politic, realizeaza in societate (in special in cele democratice deschise), urmatoarele functii:

- functie de organizare si conducere a societatii, a sistemului sau global. Aceasta se infaptuieste prin hotararile, deciziile, luate si aplicate de institutiile politice ale sistemului: Parlamentul, Guvernul, institutiile globale, autoritatile locale.

- functie de .... Aceasta se realizeaza tot prin deciziile, hotararile, masurile politice luate si aplicate de institutiile politice ale sistemului. Politicul aloca fiecarui sistem in parte, societatii in ansamblu, resursele financiare, umane, necesare, ritmul, dinamica evolutia.

- functia de autoreglare. Se realizeaza atat la nivelul propriilor sale institutii, cat si prin distribuirea valorilor catre societate. Functiile sistemului politic nu se manifesta izolat, ci     intr-o stransa corelatie cu ale celorlalte sisteme partiale, se intrepatrund, se completeaza reciproc. Ele difera de la o societate la alta, in functie de stadiul de dezvoltare a acelei societati, de obiectivele urmarite, de contextul intern sau international.