Organizatia Mondiala a Comertului

Organizatia Mondiala a Comertului

Organizatia Mondiala a Comertului (WTO) este o organizatie internationala care supervizeaza un numar mare de acorduri care definesc 'regulile comerciale' dintre statele membre. WTO este succesoarea "Acordului general asupra tarifelor si comertului" si opereaza in directia reducerii si abolirii barierelor comertului international.

Sediul WTO se afla in Geneva, Elvetia. In 13 mai 2005, Pascal Lamy a fost ales director general al WTO. Acesta a preluat functia de la predecesorul sau, Supachai Panitchpakdi la data de 1 septembrie, 2005. Pana la data de 19 august, 2005 au existat 148 de memberi ai organizatiei. Tuturor membrilor WTO li se recomanda sa-si ofere reciproc statutul de natiunea cea mai favorizata, astfel incat (cu mici exceptii) concesiuni comerciale oferite de un membru WTO unei tari trebuie sa fie oferite tuturor membrilor WTO.

La sfarsitul anilor '90, WTO a devenit o tinta majora a protestelor miscarilor anti-globalizare.

Origini

Organizatia Mondiala a Comertului a fost creata la 1 ianuarie 1995 pentru a inlocui Acordului general asupra tarifelor si comertului (GATT - General Agreement on Tariffs and Trade) care cuprindea o serie de tratate comerciale incheiate la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cu scopul de a facilita comertul liber. Principiile si acordurile GATT au fost adoptate de WTO care a fost insarcinata cu administrarea si extinderea acestora. Spre deosebire de GATT, WTO are o structura institutionala substantiala.

Efectiv, WTO este succesoarea mult amanata a Organizatiei Internationale a Comertului care initial a fost planificata a fi urmasa GATT-ului. Carta internationala a Organizatiei Internationale a Comertului a fost stabilita in cadrul conferintei Natiunilor Unite asupra comertului si ocupatiei, organizata la Havana in martie 1948, insa a fost blocata de Senatul american. Unii istorici au presupus ca nereusita e posibil sa fi rezultat din temerile venite din interiorul comunitatii de afaceri americane, acelea ca Organizatia internationala a comertului, (ITO) ar fi putut fi folosita pentru a regulariza, mai degraba decat pentru a liberaliza marile afaceri (Lisa Wilkins, 1997).

Functii

WTO are doua functii de baza: este un forum de negocieri pentru discutii asupra regulilor comerciale noi, dar si deja existente si ca si un corp de acord in privinta disputelor.

Negocieri

Acolo unde cele mai multe organizatii opereaza pe "o tara, un vot" sau pe baza "voturilor masurate", multe decizii ale WTO, cum ar fi adoptarea intelegerilor (si a reviziilor aduse acestora) sunt determinate de consens. Acest lucru nu inseamna insa ca s-a ajuns la unanimitate: doar ca nici un membru nu gaseste o decizie a fi atat de inacceptabila, incat sa insiste pe o anumita obiectie. Votul este folosit doar ca un mecanism de reducere sau in cazuri speciale.

Avantajul consensului este acela ca incurajeaza eforturile de a gasi decizia acceptata de catre toti. Principalele dezavantaje includ cererile de alocare a unei perioade de timp mai mare si mai multe runde de negocieri, pentru a dezvolta o decizie in consens, iar tendinta ca acordurile finale sa foloseasca un limbaj ambiguu asupra partilor contencioase puncteaza faptul ca viitoarele interpretari ale tratatului vor fi dificile.

Richard Steinberg (2002) este de parere ca desi modelul conducerii prin consens a WTO ofera comert initial bazat pe lege, rundele comerciale se incheie prin comert bazat pe putere, favorizand Europa si Statele Unite si pot sanu conduca la pareto eficienta. Cele mai notabile nefunctionalitati ale consensului de la intalnirile ministeriale de la Seattle (1999) si de la Cancn (2003) au aparut din cauza refuzului catorva tari in curs de dezvoltare de a acepta propunerile.

Rezolutia disputei

Ca si multe alte organizatii internationale, WTO nu are o putere semnificativa pentru a intari deciziile pe care le ia atunci cand un membru face o plangere impotriva unui alt membru. Daca deciziile luate de corpul de acord in privinta disputelor nu sunt indeplinite, se pot lua masuri de despagubire pentru membrul care a facut plangerea, insa nici o alta actiune de constrangere nu este disponibila. Asta inseamna ca state puternice din punct de vedere economic, cum sunt Statele Unite ale Americii, pot sa ignore hotararile luate impotriva lor de catre state cu economii mai slabe, deoarece cele din urma nu au puterea de a forta SUA sa isi schimbe pozitia. Acesta a fost cazul, de exemplu, cu decizia corpului de acord din martie 2005 in cazul DS 267 prin care se declarau ilegale subventiile americane pentru bumbac.

Tari membre

WTO cuprindea 76 de tari membre la infiintare. Alti 72 de membri au urmat in urmatorii zece ani, ultima fiind Cambodgia care a aderat la data de 13 octombrie 2004. O lista actuala de membri poate fi gasita aici.

Exista tari care nu sunt membre si care au participat ca observatori la WTO: Algeria, Andorra, Azerbaidjan, Bahamas, Belarus, Bhutan, Bosnia si Hertegovina, Capul Verde, Guineea Ecuatoriala, Etiopia, Sfantul Scaun (Vatican), Iran, Irak, Kazahstan, Laos, Liban, Libia, Federatia Rusa, Samoa, Sao Tom si Prncipe, Arabia Saudita, Serbia si Muntenegru (fiecare republica a aplicat separat pentru fi membra), Seychelles, Sudan, Tadjikistan, Tonga, Ucraina, Uzbekistan, Vanuatu, Vietnam si Yemen. Multe dintre aceste tari doresc sa devina membre.

Iranul a aplicat pentru prima oara la WTO in 1996, insa aplicatia sa a fost blocata de catre Statele Unite de 22 de ori, sub acuzatia ca Teheranul ar sustine terorismul international. In luna martie, 2005, SUA a declarat ca isi va folosi dreptul de veto pentru a incepe negocierile pentru aderarea Iranului. Statele Unite au ales sa nu blocheze ultima cerere de aderare, ca parte a unei intelegeri legate de programul nuclear. Nici Rusia nu este inca tara membra, desi a aplicat pentru aderarea la GATT in 1993.

Cronologie

• 1986-1994 - Runda din Uruguay a negocierilor GATT, culminand cu Acordul de la Marrakech care a pus bazele WTO.
• 1 ianuarie, 1995 - WTO isi incepe existenta.
• 1 mai, 1995 - Renato Ruggiero devine director general pe 4 ani.
• 9 decembrie - 13 decembrie, 1996 - Conferinta ministeriala inaugurala de la Singapore.
• 18 mai - 20 mai, 1998 - A doua conferinta ministeriala, de la Geneva, Elvetia.
• 1 septembrie, 1999 - Mike Moore a devenit director general.
• 30 noiembrie - 3 decembrie, 1999 - A treia conferinta ministeriala, de la Seattle, Washington, SUA.
• 9 noiembrie - 13 noiembrie, 2001 - A patra conferinta ministeriala, de la Doha, Qatar incepe cu Runda de la Doha.
• 11 decembrie, 2001 - Republica Populara Chineza a aderat la WTO dupa 15 ani de negocieri (cele mai lungi negocieri din istoria GATT).
• 1 ianuarie, 2002 - Republica Chineza (Taiwan) a aderat la WTO.
• 1 septembrie, 2002 - Supachai Panitchpakdi devine director general.
• 10 septembrie - 14 septembrie, 2003 - A cincea conferinta ministeriala, de la Cancun, Mexic
• octombrie 2004 - Cambodgia devine membra WTO
• 13 decembrie - 18 decembrie, 2005 - A sasea conferinta ministeriala va avea loc la Hong Kong.

Critici

WTO promoveaza globalizarea economica si comertul liber, care sunt considerate de multi ca fiind doua teme problematice. Tratatele WTO au fost acuzate de tendinte de partialitate fata de corporatiile multinationale si fata de natiunile bogate. In timp ce parteneriatul este voluntar, criticii sunt de parere ca neparticiparea plaseaza tarile neparticipante sub embargo, creand un sistem international de reguli economice fortate si descurajand schimbul si experimentarea.

Procesul de luare a deciziilor in cadrul organizatiei si in ceea ce priveste organizatia a fost, de asemenea, supus criticilor. Cei trei mari membri - Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeana si Japonia - au fost acuzate de faptul ca se folosesc de WTO pentru a exercita o influenta exagerata asupra statelor membre mai putin influente. In plus, unii cred ca statele membre au adoptat tratatele WTO in mod nedemocratic sau in detrimentul propriilor cetateni sau al mediului inconjurator