Constitutia din 1866 - CAROL I

CAROL I Din gratia lui Dumnedeu si prin vointa notionala Domn al Romanilor;
La toti de facia si viitori sanetate:
Adunarea generala a Rominii a adoptat in unanimitate si Noi sanctionam ce urmeaza:

Constitutia din 1866

Cuvantul "constitutie" este intrebuintat din timpuri foarte vechi si pana in ziua de astazi in diverse domenii ale stiintei. Continutul notiunii, desemnat prin acest cuvant nu a fost acelasi nici chiar in domeniul dreptului.

De aceea este nevoie sa vedem, in mod succint, care a fost intelesul acestui termen de la origine si pana in prezent.

Cuvantul "constitutie" provine de la cuvantul latin constitutio care inseamna "asezare cu temei", "organizare". Cuvantul este folosit inca din timpul Imperiului Roman si prin el erau desemnate legile date de catre imparat. Este cunoscuta, de pilda, denumirea de "constitutii imperiale". Cuvantul apare astfel sinonim cu acela de lege. In ceea ce priveste legile de organizare a statului, acestea erau denumite legi fundamentale. Cuvantul "constitutie" a fost intrebuintat pentru a desemna legea fundamentala de-abia in secolul al XVIII-lea, in perioada pregatirii revolutiei burgheze.

Constitutia se prezinta deci ca un ansamblu de norme de baza prin care clasa dominanta da societatii o anumita forma de organizare si anume aceea determinata de modul de productie dominant[1].

Constitutia ca lege fundamentala, reprezinta expresia vointei clasei dominante. Constitutia, prin urmare, consacra prin norme juridice fundamentale acele randuieli care convin intereselor clasei dominante. Necesitatea unei constitutii ca fundament al organizarii institutional-politice s-a conturat in societatea romameasca in conditiile procesului de modernizare a intregii vieti social-politice, si culturale de la sfarsitul secololui XVIII si inceputul secolului XIX, in contextul patrunderii si difuzarii ideilor revolutionare franceze, adirma in 1938 Nicolae Iorga, care desemna ideea de constitutie ca "cea dintai necesitate in statele romansti".

Anul 1866 are o dubla semnificatie pentru Principatele Romane; venirea la tron a unei noi dinastii -ramura Sigmaringen a familiei Hohenzollern- si adoptarea Constitutiei ce va servi drept lege fundamntala , cu modificari impuse de unele imprejurarii , pana in ajunul celui de-al doila razboi mondial.

Constitutia din 1866 , care consacra monarhia consitutionala , reprezinta prima constitutie a Romaniei moderne , inaugurand un sistem politic bazat pe principiile liberalismului si democratiei. Ea s-a inspirat din legea fundamentala a Belgiei din 1831 , considerata la acea vreme cea mai liberala constitutie din Europa[2].

La data de 29 iunie 1866 , Adunarea Electiva a adoptat , in unanimitate de 91 de voturi , Constitutia . La 30 iunie 1866 Domnul Principatelor -Unite Romane Carol I depune juramantul pe Constitutie , pe care o sanctioneaza si o promulga in aceeasi zi [3].

Desi votat in unanimitate de Adunarea Constituanta , proiectul de constitutie prezentat de guvern a fost viu dezbatut si chiar amendat pe parcursul a unsprezece sedinte . Urgenta cu care s-a dezbatut urma sa puna puterile garante in fata unui fapt implinit , iar existenta unui model excelent a inlesnit aceasta realizare .

Inainte de a analiza caracteristicile acestei Constitutii , trebuie sa fie mentionat un fapt cu totul remarcabil . Desi tara se afla inca sub suzeranitatea Impriului Otoman caruia ii platea tribut si din care facea parte nominal , totusi nici una din prevederile ei nu mentioneaza si nu face cel putin cea mai mica referire la acasta dependenta . Articolul 1 era formulat astfel :

"Art . 1 - Principatele Unite Romane construiesc un singur stat indivizibil , sub denumirea de Romania ."

Calificativul de indivizibil era un raspuns la insistenta puterilor garante ca Principatele sa se separe prin alegerea unui nou domn . De asemenea , denumirea de Romania , in contradictie cu prevederile Conventiei de la Paris , sublinia hotararea de a aduce la implinire toate doleantele exprimate de Adunarile Ad-Hoc .

Ca forma de guvernamant , Romania se transforma dintr-o monarhie electiva intr-o monarhie ereditara(art . 82).

In cele 8 titluri si 133 de articole , Constitutia consacra infaptuirea statului national roman , proclama monarhia constitutionala pe principiul separarii puterilor , precum si drepturile si libertatile cetatenesti . Religia , alta decat cea de rit crestin , nu mai este socotita un obstacol la impamantenire . Cetatenii sunt declarati egali in fata legilor , privilegiile fiind abolite . Sunt proclamate libertatea individuala si inviolabilitatea domiciliului . Confiscarea averilor si pedeapsa cu moartea , cu excptia unor cazuri speciale , sunt interzise . Propietatea de orice natura este declarata sacra si inviolabila . Libertatea fara nici o rezerva a cultelor ca si a invatamantului , precum si libertatea intrunirilor publice si de asociere sunt recunoscute .

Cele 8 titluri ale Constitutiei sunt:

1. Despre teritoriul Romaniei
2. Despre drepturile romanilor
3. Despre puterile statului
4. Despre finante
5. Despre puterea armata
6. Dispozitiuni generale
7. Despre revizuirea Constitutiei
8. Dispozitii tranzitorii si suplimentare[6]

Titlul I "Despre teritoriul Romaniei"- consacra faptul ca Principatele Unite Romane constituie un singur stat indivizibil cu numele de Romania (art. 1), al carui teritoriu "este nealienabil", limitele sale neputand fii schimbate sau rectificate decat in virtutea unei legi (art. 2). Teritoriul Romaniei "nu se poate coloniza cu populatiuni de ginta straina" (art.3) si este "impartita in judete, judetele in plasi, plasile in comune".

Titlul II "Despre drepturile romanilor" (art.5-30), prevedea drepturile si libertatile cetatenilor; libertatea constiintei, a presei, a invatamantului si a intrunirilor (art.5). Constitutia prevedea ca aceste drepturi pot fii exercitate numai de catre cetatenii romani, cei ce nu sunt de rit crestin nu pot dobandi impamantenirea (art.7) . Aceasta restrictie, care excludea pe evrei si pe turci de la posibilitatea dobandirii cetateniei romane,nu se regaseste in articolul corespunzator din Constitutia belgiana (art.4) si se explica prin considerente sociale si economice pentru evrei care constituiau o comunitate numeroasa, cu o mare pondre economica,si pentru turci din considerente de ordin istoric, aceasta restrictie fiind prezenta in toate vechiile capitulatii dintre principate si Imperiul Otoman ,ceea ce garantase pastrarea identitatii nationale. Toti romanii sunt declarati egali in fata legii fara diferente de clasa (art.10), toate privilegiile scutirile si monopolurile de clasa sunt oprite "pentru tot-d'a-una in Statul Roman" (art.12). Titlurile de noblete nu erau admise in statul roman. Libertatea individuala este garantata, iar domiciliul inviolabil, pedeapsa cu moartea nu se reinfiinta, "afara de casurile prevedute in codul penal militar in timp de resbel" (art.18). Art.19 declara sacra si inviolabila proprietatea de orice natura, iar art.20 prevede ca "proprietatea data teranilor prin legea rurala si despagubirea garantata proprietarolor prin acea lege nu vor putea fii niciodata atinse. Se proclama libertatea absoluta a constiintei iar religia ortodoxa este proclamata "religiunea dominanta a Statului Roman", prin art.21. Invatamantul este declarat liber, gratuit, iar cel primar obligatoriu. Libertatea presei este garantata, specificandu-se ca ziarele nu aveau nevoie de autorizatie pentru a aparea, nu puteau fi puse sub regimul avertismentelor si nici nu puteau fi suprimate sau suspendate. '

In Titlul III, "Despre puterile statului" (art.3-107) se proclama principiul separarii puterilor in stat, cu precizarea ca ele "emana de la natiune" si se exercita numai prin "delegatiune".

Drepturile electorale se bazau in continuare pe cens, alegatorii fiind impartiti in patru colegii electorale in functie de venit, profesie si demnitati obtinute-vot cenzitar. Normele sistemului electoral, prevazute in Titlul III au fost dezvoltate in legea electorala promulgata la 28 iulie 1866.

"Puterea legislativa se exercita colectiv de catre domn si representatiunea nationala" (art.32). Activitatea legislativa se exercita numai prin acordul dintre domn si reprezentanta nationala formata din Adunarea Deputatilor si Senat. Legile sunt supuse sanctiunii domnului numai dupa ce sunt discutate si votate liber de majoritatea ambelor adunari (art.32). Fiecare dintre cei trei factori-domn, Adunarea Deputatilor si Senat-se bucura de initiativa legislativa (art.33).

Puterea Executiva o avea domnul care o exercita "in mod regulat prin Constitutiune", adica prin ministrii numiti si revocati de el. Puterile constitutionale ale domnului sunt ereditare, "din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu excluderea perpetua a femeilor si coboratorilor lor" (art.89). Mesajul domnului avea caracterul unei initiative personale deoarece constituia un program de legiferare. Persoana domnului este neviolabila (art.92). Toate actele sale au valabilitate numai daca sunt semnate de un ministru care devine astfel raspunzator de actul respectiv. Din dreptul de initiativa al domnului rezulta ca ministrul era dator sa obtina aprobarea lui pentru fiecare proiect de lege pe care vroia sa-l aduca in fata Representatiunii Nationale, in numele domnului. Aceasta aprobare se numea sanctiune prealabila. Domnul are dreptul de a acuza pe ministrii si de a-i trimite in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie (art.101), dar nu poate ierta sau micsora pedeapsa hotarata ministrilor de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Cea de-a treia putere in stat, puterea judecatoreasca, se exercita de catre curti si tribunale, ale caror hotarari se pronunta in virtutea legii si se executa in numele legii(art.36) "sub nici un fel de numire si sub nici un fel de cuvant nu se pot crea comisii si tribunale extraordinare (art.104). In toate materiile criminale si pentru delictele politice si de presa se intruneste un juriu.

Titlul IV "Despre finante" (art.108-117) consemneaza ca impozitele statului se pot stabili si percepe numai in virtutea unei legi (art.109) si numai in folosul statului judetului sau comunei (art.108). Sunt interzise privilegiile in materie de impozite (art.111), iar diferite fonduri provenite din case speciale sunt cuprinse in bugetul general al statului (art.117) .

Titlul V "Despre puterea armata" (art.118-123) prevede ca "tot romanul face parte sau din armata regulata, sau din militie, sau din garda cetateneasca" (art.118), contingentul armatei fiind stabilit de o lege votata anual (art.120).O lege speciala reglementeaza mentinerea garzii cetatenesti (art.121), aceasta putand fi mobilizata numai in virtutea unei legi (art.122). Nici o trupa straina nu poate fi admisa in serviciul statului nici ocupa teritoriul Romaniei, nici trece pe el decat in puterea unei anumite legi.

Titlul VI "Dispozitiuni generale"(art.124-128) stabileste culorile Romaniei-albastru, galben si rosu- art.124, Bucurestiul este numit capitala statului roman si resedinta Guvernului (art.125), obligativitatea publicarii tuturor legilor si regulamentelor de administratie generala, judeteana sau comunala, precum si interzicerea suspendarii constitutiei.

Titlul VII "Despre revizuirea Constitutiunei" (art.129) acorda dreptul puterii legislative ordinare sa constate ce anume dispozitii din Constitutie nu mai corespund si trebuie schimbate; dizolvarea de drept a ambelor adunari si convocarea altora.

Titlul VIII "Dispositiuni transitorii si suplimentare" (art.130-133) prevede elaborarea in scurt timp a unor legi speciale referitoare la descentralizarea administrativa, responsabilitatea ministrilor, stavilirea abuzurilor, comulului, modificarea legii pensiilor, admiterea si inaintarea in functiile administratiei publice, precum si la dezvoltarea cailor de comunicatie, exploatarea minelor si padurilor, la fluviile si raurile navigabile sau flotabile, la organizarea armatei, a justitiei militare precum si la revizuirea codicelor si legilor existente "spre a pune in armonie cu Constitutiunea de fata". Ultimul articol al Constitutiei prevede ca nealienabilitatea pamanturilor fostilor clacasi, in timpul de douazeci de ani prevazut prin legea rurala, este mentinuta".[10]

PRINCIPALELE MODIFICARI:

1. Legea Revisuitoare a ARTICOLULLUI 7 din Constitutiune, sanctionata prin Decretul-Regal nr. 2186 din 12 octombrie 1879 (publicata in Monitorul Oficial nr. 323 din 13/25 octombrie 1879).

A avut loc ca urmare a obtinerii independentei Romaniei . Independenta insasi atragea necesitatea revizuirii Constitutiei deoarece aceasta, anticipand evenimentul, de la inceput fusese conceputa pentru un stat independent. Necesitatea a rezultat din dispozitiile art. 44 din Tratatul de pace de la Berlin din 3 iulie 1878, prin care s-a recunoscut Independenta Romaniei. Aceasta dispozitie venea in contradictie cu prevederile art. 7 alin. 2, din Constitutia Romaniei, care restrangea drepturile strainilor la impamantenire.

2. Legea sanctionata prin Decretul-Regal nr. 1786 din 8 iunie 1884 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 51 din 8/20 iunie 1884) prin care s-au modificat ori abrogat urmatoarele prevederi din Constitutie:

I. Modificari:

a) ARTICOLUL 1, 24, 40, 44, 45, 58, 59, 61-63, 69, 72, 75, 77, 78, 105, 118, 121, 131, 133;

b) ARTICOLUL 68 a fost transformat in ARTICOLUL 68, 69 si 70

c) s-a introdus un articol fara numar, dupa ARTICOLUL 71;

d) s-au inlocuit denumirile de 'Principatele-Unite' si cea de 'Domn' cu 'Romania' si 'Rege';

II. Abrogari:

ARTICOLUL 60, 70, 71 si 122

Modificarea Constitutiei a sporit si mai mult puterile regelui ca sef al statului. El exercita o serie de atributii legislative, executive, judecatoresti ; sanctiona si promulga legile, incheia conventile cu alte state, intocmea regulamente in vederea legilor, era seful armatei, etc. In plus rolul primului ministru este in continua crestere, datorita preponderentei guvernului fata de parlament, unele atributiuni speciale revnindu-i in mod direct. Revizuirea privea de asemenea dreptul de vot prin reducerea numarului colegiilor de la patru la trei din Adunarea Deputatilor, prin scaderea censului necesar pentru a avea dreptul de vot si prin excluderea scutirilor de cens. Se prevad si noi garantii pentru librtatea presei prin interzicrea oricarui fel de cenzura si a restului preventiv in materie de presa. Se desfiinteaza garda cetateneasca, prin revizuirea articolului 121, care in forma lui primara prevedea mentinera ei. Se introduce un nou articol final, care primeste numarul 133 prin care se dispunea ca prevederile Constitutiei se vor aplica si in Dobrogea prin legi speciale.

3. Legea pentru modificarea articolelor 19, 57 si 67 din Constitutie, sanctionata prin Decretul-Regal nr. 721 din 19 iulie 1917 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 93 din 20 iulie/2 august 1917). Acum se modifica Legea Electorala adoptandu-se introducerea votului universal. Se aduc de asemenea si modificari importante la posibilitatea expropieri proprietatilor particulare pentru cauza de utilitate nationala.

Constitutiunea din 1866 si-a incetat aplicabilitatea la data intrarii in vigoare a Constitutiei din 1923.

Constitutia din 1866, consacra faurirea statului national roman proclamand monarhia constitutionala, pe temeiul separarii puterilor in stat, precum si drepturile si libertatile cetatenesti, prin continutul si forma sa ea poate fi considerata prima Constitutie a Romaniei. Prin esenta sa ea este o Constitutie democratica,moderna.

Au existat multe voci care au contestat Constitutia din 1866, sustinand ca aceasta nu a fost in concordanta cu realitatile sociale din Romania, deoarece era considerata un document burghez, pregatit pentru o tara a carei burghezie forma doar o patura subtire a populatiei. In varful ierarhiei sociale ramaneau boierii care doreau mentinerea privilegiilor economice si politice. La capatul opus se afla taranimea care reprezenta peste 80% din populatie si care nu avea experienta politica. Lipsea in mare masura opinia publica educata si o populatie formata din cetateni capabili sa faca mecanismul politic sofisticat prezentat in Constitutie sa functioneze, asa cum intentionasera autorii sai. In consecinta, lumea reala nu concorda intotdeauna cu textul scris si, in ceea ce priveste principiile inalte, trebuia sa se ajunga la un compromis pentru a se mentine structurile si fictiunile constitutionalismului.

In continuarea acestei idei, istoricul Nicolae Iorga combate cu vehementa Constitutia sustinand ca aceasta nu este altceva decat "o calamitate si lucrarea unor ideologi care urmasera notiuni abstracte precum faurirea statului, care nu avea nici o legatura cu cursul anterior al dezvoltarii politice a Romaniei".

In ciuda acestor opinii, Constitutia din 1866 a reprezentat fundamentul democratic al vietii politice al Romaniei Moderne,Romania intrand astfel in randul monarhiilor constitutionale.

BIBLIOGRAFIE

• Barbulescu Mihail, Deletant Dennis, Hitchins Keith, Papacostea Serban, Teodor Pompiliu  Istoria Romaniei , Editura Corint, Bucuresti, 2007.
• Cernea Emil, Molcut Emil, Istoria Statului si Dreptului Romanesc, Editura Univrsul Juridic, Bucuresti, 2006.
• Focseneanu Eleodor, Istoria Constitutionala a Romaniei(1859-1991), Editura Humanitas, Bucuresti, 1998.
• Muraru Ioan, Iancu Gheorghe, Pucheanu Mona-Lisa, Popescu Corneliu Liviu, Constitutiile Romane, Regia Autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti, 1993.
• Pop Teodor Leon, Constitutiile Romaniei, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984.

Scurtu Ioan, Alexandrescu Ion, Bulei Ion, Mamina Ion, Enciclopedia de Istorie a Romaniei, Editura Meronia, Bucuresti, 2001.

Vieriu Eufemia, Constitutia Romana adoptata la 29 iunie 1866, Curs Universitar.

• Voicu, Costica, Istoria Statului si Dreptului Romanesc, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006.

Continutul Constitutii din 1866 este:

-numele tarii era Romania,

-proclama- principiul monarhiei ereditare,

-libertatile si drepturile fundamentale ale cetateanului,

-suveranitatea nationala,

-guvernamant reprezentativ,

-proprietatea era declarata sacra si inviolabila,

-se consacra principiul egalitatii in drepturi si al separarii puterilor in stat,

- dreptul la azil politic,

-libertatea presei, etc.,

-nu erau amintite raporturile cu Imperiul Otoman.

-Puterea executiva- exercitata de catre domnitor si ministrii numiti si revocati de catre acesta,

-domnitorul-avea dreptul de veto absolut,

-drepturi in materie legislativa,

-putea convoca, amana sau dizolva Adunarea Deputatilor si Senatul,

-sanctiona sau nu o lege,

-forma guvernul,

-avea dreptul de a bate moneda,

-conducatorul armatei,

-numeste sau confirma in toate functiile publice,

-avea dreptul de amnistie, gratiere, de a incheia tratate sau conventii, de a

conferii decoratii,

-toate hotararile tribunalelor se executa in numele domnitorului, etc.

-Puterea legislativa detinuta de Reprezentanta Nationala formata din doua Camere: Adunarea Deputatilor si Senatul,

-Adunarea Deputatilor- drept de legiferare,

-drept de autoconducere,

-dezbatea si adopta bugetul,

-dreptul de interpelare,

-raspundea la mesajul tronului etc.

-Puterea judecatoreasca-era incredintata judecatoriilor, instanta suprema era Curtea de Casatie.

Constitutia a fost completata de un sistem electoral, potrivit acestuia pentru alegerea deputatilor corpul electoral era impartit in patru colegii:-colegiul I-format din marii propietari,

-colegiul II-format din proprietari rurali mjlocii,

-colegiul III-includea oraseni, liberi profesionisti, profesori, ofiteri in retragere, etc.,

- votul era direct,

-colegiul IV-votul era indirect,

-format din marea masa a taranilor, 50 de alegatori desemnau un delegat, toti delegatii din judet alegeau un deputat.

Pentru alegerea senatorilor-colegiul I era rezervat proprietarilor de fonduri rurale cu un venit de peste 300 de galbeni,

-colegiul II rezervat proprietarilor de imobile din orase cu un venit pana la 300 de galbeni.

Domnia era implicata in toate structurile de putere ale statului. Continutul Constitutiei reliefeaza compromisul dintre conservatori si liberali dar si victoria conservatorilor asupra liberalilor.

Constitutia a fost necesara dezvoltarii Romaniei moderne, consolidarii institutiilor burgheze si a statului national. In plan extern a fost perceputa ca o manifestare a independentei.[14]