Obiective, principii si responsabilitati in relatiile publice

Obiective, principii si responsabilitati in relatiile publice

Pentru atingerea unor obiective atent selectionate, relatiile publice incearca sa evite eforturile inutile. Obiectivele pot fi declarate si reale dar pot fi de asemenea si ascunse. Unele organizatii declara anumite obiective, care sunt aparent nevinovate, dar de fapt, ele urmaresc cu totul altceva. De aceea, este indicat sa se faca o anumita disociere atenta.

In situatia in care se opereaza cu obiective duble, exista riscul ca la dezvaluirea lor, imaginea organizatiei sa se deterioreze. De aceea, conducatorii organizatiilor si consilierii sai trebuie sa analizeze foarte bine aceste riscuri inainte de a hotari obiectivele activitatii de relatii publice.

Obiectivele relatiilor publice in cadrul unei organizatii pot fi:

a)     "Stabilirea pozitiei organizatiei in raport cu publicul sau;

b)     Dobindirea unei imagini placute;

c)     Promovarea unor produse sau servicii ale organizatiei;

d)     Identificarea si aplanarea conflictelor aparute in organizatie;

e)     O atitudine pozitiva din partea liderilor si angajatilor organizatiei dar si a altor organizatii cu care se colaboreaza;

f)      Incurajarea comunitatii de a avea o atitudinea pozitiva;

g)     Prevenirea opiniilor eronate si a prejudecatilor si incercarea de a schimba acest fel de gindire prin dovezi;

h)     Formarea unui personal capabil si cu performante in munca in organizatie;

i)      Incheierea de contracte cu noi parteneri dar si pastrarea relatiilor cu partenerii deja existenti;

j)      Educarea publicului pentru formarea unei anumite conceptii de preferat pozitive pentru organizatie, dar nu cu minciuni ci cu fapte concrete si reale;

k)     Investigarea atitudinii diverselor grupuri fata de organizatie;

l)      Formularea politicilor oganizatiei;

m)   In cazul in care imaginea este deteriorata, se incearca refacerea acesteia"[1].

Conform autorilor Newsom, VanSlyke Turk si Kruckeberg, cele zece principii de baza dupa care se poate descrie functia si rolul practicii relatiilor publice sunt urmatoarele:

Relatiile publice sunt legate de fapte, nu de fictiune.

Relatiile publice sunt un serviciu public, nu personal.

Practicienii de relatii publice trebuie sa aiba curajul sp spuna NU unui client sau sa refuze un program care insala.

Practicianul de relatii publice nu trebuie sa minta niciodata presa, direct, sau prin implicatii.

Probabil ca practicianul de relatii publice a fost primul ombudsman.

Nu ne putem permite ca relatiile publice sa fie un joc de noroc.

Pentru a intelege ce spun publicurile, un practician de relatii publice nu are nevoie numai de intuitie ci si de stiintele sociale.

Domeniul relatiilor publice cere aptitudini multidisciplinare.

Practicienii de relatii publice trebuie sa alerteze si sa sfatuiasca , pentru ca oamenii sa nu fie luati prin surprindere.

Un practician de relatii publice este tot atat de bun pe cat de buna ii este reputatia"[2].

Responsabilitatea in fata publicului este obligatia esentiala a relatiilor publice.

"Cei mai multi profesionisti in relatii publice recunosc ca ei si organizatiile lor au responsabilitati etice fata de cel putin zece publicuri diferite:

Clienti: A fi responsabil fata de un client inseamna nu doar sa fii judicios cu banii sai, ci si sa spui nu (cateodata), pentru ca nu intotdeauna clientul are dreptate;

Mass media de informare: Ele merita o utilizare onesta si valida a canalelor lor- adica nu trebuie amestecate in situatii compromitatoare, cum ar fi a le minti, a le insela sau a le transmite o informatie eronata sau incompleta;

Agentii guvenramentale: Specialistul PR trebuie sa fie o sursa de informatie pentru guvern;

Institutiile din sistemul de educatie: Atat aceste institutii cat si specialistii PR isi pot imbogati cunoasterea printr-o colaborare stransa si profesionista;

Clienti ai produsului sau serviciilor clientului dumneavostra: Clientii au dreptul sa se astepte la bunavointa si integritate cand cumpara produsele sau serviciile unei companii;

Actionarii si analistii: Multi relationisti isi datoreaza slujbele investitorilor in afacerea lor si a celor care consiliaza asemenea investitii, din moment ce astfel de investitori pregatesc cadrul economic si climatul general de incredere al companiei;

Comunitatea: Deoarece comunitatea locala furnizeaza deseori elemente esentiale, precum utilitatile publice, scutiri de taxe, planurile de urbanism si promovarea prin Camera de Comert, comunitatea locala in care opereaza o companie are dreptul sa se astepte la respectarea mediului, la returnarea corecta a taxelor, la angajarea de localnici si la contributii ale corporatiei la finantarea si la dedicarea unei parti din activitate proiectelor comunitatii locale;

Concurenta: Alte afaceri au si ele dreptul sa se astepte, din partea firmelor consiliate in relatiile publice, la un mediu al competitiei corect, care sa se afle in limitele legii si sa nu violeze drepturile sau intimitatea individului;

Criticii: Este foarte probabil ca practica relatiilor publice sa provoace critici din partea tuturor formelor de public dar insasi existenta ei cu functie si rol organizator este criticata din cel putin doua perspectivefilosofice;

Specialistii in relatii publice- Chiar specialistii din acest domeniu asteapta din partea celorlalti sa sprijine, sa mentina, sa respecte, sa sustina standarde de comportament care sa castige respectul pentru practica relatiilor publice"[3].