Circumstantele agravante si atenuante

Circumstantele agravante si atenuante

1) Dispozitiile partii generale a Codului Penal

Aceste dispozitii se pot referi la aplicarea in timp si spatiu a legii penale, la forma consumata ori de tentativa in care s-a realizat infractiunea, la contributia adusa la savarsirea infractiunii etc..

2) Limitele de pedeapsa fixate in partea speciala
3) Gradul de pericol social al faptei savarsite
Pentru determinarea gradului de pericol social se tine cont de doua etape. Mai intai, se apreciaza daca gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi in prezen-ta unei infractiuni. Apoi, se apreciaza acest grad tinandu-se cont de o scara de valori personala a fiecarui judecator.
4) Persoana faptuitorului
Orice sanctiune produce efecte diferite asupra fiecarui faptuitor in parte, in func-tie de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
5) Imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala
In stiinta dreptului, aceste stari, situatii sau imprejurari care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala sunt denumite cauze. In cadrul acestor cauze se face diferenta intre stari si circumstante.
Sunt considerate stari de agravare: Starea de recidiva, infractiunea continu-ata, concursul de infractiuni.
Sunt considerate stari de atenuare: Tentativa si minoritatea faptuitorului.
Circumstantele pot fi: legale sau judiciare, atenuante sau agravante.
Pe langa aceste criterii prevazute de art. 72, cod penal, la individualizarea pedepsei se mai tine cont si de prevederile art. 27, cod penal atunci cand infractiu-nea este comisa in participatie, pentru a se determina cota de contributie a fiecarui participant.
A. Circumstantele atenuante legale

Acestea sunt cele prevazute expres in art. 73, cod penal, a caror aplicare este obligatorie si care au ca efect atenuarea pedepsei aplicabile infractorului.
Circumstantele atenuante legale prevazute in articolul mentionat sunt:
1) Depasirea limitelor legitimei aparari
Pentru a fi circumstanta atenuanta trebuie indeplinite conditiile: a) Savarsirea faptei sa constea intr-o aparare in fata unui atac material, direct, imediat, injust si care sa puna in pericol grav persoana sau drepturile ei. b) Fapta infractorului sa constea intr-o aparare disproportionata. c) Excesul de aparare sa nu se datoreze starii de tulburare sau temere in care s-a aflat infractorul.
2) Depasirea limitelor starii de necesitate
Conditii: a) Fapta trebuie sa constea intr-o actiune de salvare in fata unui pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel. b) Urmarea cauzata de actiunea de salvare sa fie vadit disproportionata fata de urmarea pe care ar genera-o pericolul. c) Faptuitorul sa-si fi dat seama ca exista aceasta disproportie.
3) Starea de provocare
Este definita in art. 73, lit. b), cod penal si consta in savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinate de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.
Conditiile starii de provocare:
I. Conditiile actului provocator: a) Sa constea intr-o violenta, o atingere grava a demnitatii persoanei sau o alta actiune ilicita grava. Potrivit acestei conditii, amenintarea sau violenta psihica nu constituie act provocator, deoarece ea nu este nici violenta si nici atingere grava adusa demnitatii. Totusi, ea poate fi inclusa la alta actiune ilicita grava. b) Poate fi comis cu orice forma de vinovatie sau chiar de catre o persoana iresponsabila. c) Sa determine o stare de puternica tulburare. Aprecierea acestei conditii se fa-ce in concreto, in fiecare caz particular instanta apreciind daca acea persoana a fost sau nu in stare de tulburare. d) Sa nu fi fost determinat de catre cel care a comis fapta in stare de provocare.
II. Conditiile ripostei: a) Trebuie sa fie concomitenta sau posterioara actului de provocare. b) Sa fie intentionata. c) Sa fie determinata de actul provocator, adica sa existe o cauzalitate psihica intre actul provocator si riposta. d) Sa se indrepte impotriva provocatorului.

B. Circumstantele atenuante judiciare

Sunt acele imprejurari care atenueaza raspunderea penala, ramanand la latitudinea judecatorului decizia de a le alege si de a le aplica. Aceste circumstante sunt intr-un numar nelimitat, judecatorul putand alege una sau mai multe, in functie de caracteristicile fiecarei infractiuni sau a fiecarui infractor.
Codul penal prevede expres in art. 74, cu titlu exemplificator, trei imprejurari care pot constitui circumstante atenuante:
1) Conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii.
2) Staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita.
3) Atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperi-rii ori arestarii participantilor.
In afara de circumstantele prevazute in art. 74, cod penal mai pot exista alte circumstante atenuante judiciare neprevazute expres in lege, cum ar fi: starea de betie accidentala incompleta, starea de betie voluntara completa (uneori), nivelul intelectual al faptuitorului, mediul din care provine acesta etc..
In cazul in care instanta alege o circumstanta atenuanta judiciara ea este obligata sa motiveze retinerea acesteia si sa aplice tratamentul sanctionator atenuat.

C. Circumstantele agravante legale

Sunt prevazute expres in art. 75 (1), cod penal:

1) Savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna.
E o circumstanta reala, deoarece se refera la fapta. Aceasta se rasfrange asupra tuturor participantilor care au cunoscut-o sau prevazut-o. E importanta determina-rea sferei participantilor pentru a decide daca fapta a fost comisa de 3 sau mai mul-te persoane. Se au in vedere autorul, coautorii si complicii concomitenti. Nu intra in calcul instigatorii si complicii anteriori. Circumstanta, fiind reala, se resfrange si asupra acestora in masura in care au cunoscut-o sau au prevazut-o.
Aceasta circumstanta agravanta este realizata indiferent daca toate cele trei per-soane sunt prezente ori nu la locul faptei, indiferent de contributia acestora la savar-sirea infractiunii si indiferent daca toti raspund penal. Ea nu se aplica atunci cand in continutul agravat al infractiunii intra ca element circumstantial savarsirea faptei de doua sau mai multe persoane impreuna.
Ex: Furtul calificat comis de doua sau mai multe persoane -; art. 209 (1), lit. a), cod penal
Mai general spus, opereaza regula privind raportul dintre circumstantele generale si cele speciale. De asemenea, nu are importanta, pentru retinerea agravan-tei, daca victima a stiut sau nu ca fapta se comite de trei sau mai multepersoane.
2) Savarsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra mem-brilor familiei sau prin mijloace ce prezinta pericol public. a) Savarsirea infractiunii prin acte de cruzime
Pentru a fi o infractiune comisa prin acte de cruzime trebuie sa indeplineasca doua conditii:
- Presupune o ferocitate din partea infractorului, o salbaticie in comiterea faptei, prin care se cauzeaza victimei suferinte inutile pe o perioada indelungata de timp.
- Savarsirea faptei trebuie, prin natura ei, sa cauzeze un sentiment de oroare celor ce asista sau celor ce afla de savarsirea ei.
Cele doua conditii trebuie sa fie indeplinite cumulativ, accentul cazand pe prima dintre ele. Pentru a retine agravanta nu e necesar ca actele de cruzime sa fi dus la moartea victimei. De asemenea, e necesar ca victima sa se fi aflat in viata in momentul aplicarii loviturilor ce constituie cruzimi.
Savarsirea infractiunii prin cruzimi este prevazuta si ca element circumstantial al omorului deosebit de grav in art. 176 (1), lit. a), cod penal, deci nu poate fi retinuta in acest caz ca agravanta generala, aceasta fiind prevazuta in aceasta situ-atie ca agravanta speciala. b) Savarsirea infractiunii prin violente asupra membrilor familiei
A fost introdusa prin legea 197/2000. Aici intra orice actiune violenta comisa asupra membrilor familiei. Prin membru al familiei se intelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul.
Se pune problema infractiunilor in cazul carora se poate retine aceasta agravanta. Aceasta nu se poate retine in cazul infractiunilor de loviri sau alte violente, vatamare corporala grava, sau viol. Asta pentru ca exista o agravanta speciala cu acest continut.
Agravanta ar putea fi retinuta in cazul vatamarii corporale grave (art. 182, cod penal), in cazul de talharie intre membrii familiei, in caz de santaj, violare de domi-ciliu sau alte asemenea fapte ce absorb actele de violenta. c) Savarsirea faptei prin metode ori mijloace care prezinta pericol public
Prin acestea se inteleg mijloace susceptibile sa aduca atingere unui numar mare de persoane sau unor bunuri foarte importante. Sunt cuprinse aici orice mijloace de comitere care prezinta o potentialitate de pericol mai mare decat cea pe care o implica comiterea faptei. Este suficient ca prin metodele sau mijloacele folosite sa se produca acest pericol, nefiind necesar sa se fi produs si urmarea potentiala. Ca exemplu am avea savarsirea faptei prin incendiere, inundare sau distrugere prin explozie.
In cazul infractiunii de distrugere calificata sau in cazul infractiunii de omor, nu se retine agravanta generala, ci cea speciala.
Cand o astfel de imprejurare este prevazuta si ca element circumstantial al unei infractiuni calificate nu se valorifica decat ca element circumstantial.
3) Savarsirea infractiunii de catre un major impreuna cu un minor.
Aceasta circumstanta se aplica doar in cazul pluralitatii ocazionale (participatiei) si nu se aplica in cazul pluralitatii naturale sau pluralitatii constituite.
Pentru retinerea circumstantei nu este necesar ca minorul sa raspunda penal, fiind suficient ca el sa participe la comiterea infractiunii. De asemenea, se va retine aceasta circumstanta si daca minorul este cel care l-a introdus in campul infractio-nal pe major. In cazul in care majorul nu cunoaste varsta minorului nu se retine circumstanta agravanta deoarece majorul este intr-o eroare de fapt (art. 51).
4) Savarsirea infractiunii din motive josnice.
Sunt considerate motive josnice: invidia, rautatea, gelozia, razbunarea etc.. Exista si in cazul acestei modalitati de savarsire a infractiunii o circumstanta agra-vanta speciala si anume omorul calificat comis in interes material (art. 175 (1), lit. b), cod penal).
5) Savarsirea infractiunii in stare de betie anume provocata in vederea comiterii faptei (betie preordinata).
Ratiunea instituirii acestei agravante se leaga de gradul de pericol social mai ri-dicat a unei persoane ce comite fapta in aceasta stare. Pentru retinerea circumstantei faptuitorul trebuie sa comita fapta in stare de betie completa sau incompleta pe care si-a provocat-o el in ideea ca aceasta l-ar fi ajutat sa comita fapta.
Se pune problema daca ea presupune in mod necesar premeditarea. Raspunsul ar fi ca nu presupune, deoarece premeditarea necesita o stare de relativ calm si un timp relativ indelungat de luare a hotararii. Daca aceasta circumstanta agravanta nu presupune premeditarea, atunci cand autorul a si premeditat savarsirea faptei, cele doua circumstante se pot retine concomitent.
6) Savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate.
Pentru a se retine aceasta agravanta nu este suficient ca infractiunea sa fie comisa in timpul unei calamitati, ci trebuie ca persoana sa fi profitat efectiv de aceasta calamitate.
In acest caz nu este necesar ca starea de necesitate sa fie instituita de Guvern, fiind suficient ca ea sa existe. Ca circumstanta agravanta speciala avem aici furtul calificat in timpul unei calamitati (art. 209 (1), lit. h), cod penal).

D. Circumstantele agravante judiciare

Sunt acele imprejurari care confera faptei un caracter agravant, fara ca ele sa fie prevazute de legea penala. Legea nu le mentioneaza nici ca titlu exemplificativ.
Art. 75 (2), cod penal se limiteaza la a preciza faptul ca instanta poare retine cu titlu de circumstante agravante si alte imprejurari ce confera faptei un caracter grav. Ramane la latitudinea instantei sa aprecieze existenta unor astfel de circumstante.
Sunt considerate in doctrina penala circumstante agravante judiciare: betia voluntara, comiterea unui furt de catre un politist sau talharia comisa de cel care efectueaza serviciul de paza.
Se pot retine ca agravante judiciare imprejurari reglementate de judecator ca agravante speciale, dar aplicandu-se la alte infractiuni decat cele pentru care sunt reglementate expres. De asemenea, se pot retine ca circumstante agravante impreju-rari ce privesc modul de savarsire a infractiunii sau mijloacele folosite.
Art. 175, lit. a), cod penal prevede ca o circumstanta agravanta speciala la omor, premeditarea. Astfel, premeditarea nu mai poate fi retinuta ca agravanta ju-diciara la omor, dar poate fi retinuta la alte infractiuni, cum ar fi violul sau talharia.

Efectele circumstantelor
Sub aspectul efectelor nu exista nici o deosebire intre circumstantele legale si cele judiciare. Circumstantele judiciare o data retinute produc aceleasi efecte ca cir-cumstantele legale.
A. Efectele circumstantelor atenuante   
I. Efectele asupra pedepselor principale
Circumstanta atenuanta poate determina fie o coborare a pedepsei sub minimum special, fie o inlocuire cu o alta specie de pedeapsa.
1) Efectele asupra detentiunii pe viata
Potrivit art. 77, cod penal, atunci cand exista circumstante atenuante in cazul unei pedepse cu detentiunea pe viata, instanta este obligata sa inlocuiasca aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii cuprinsa intre 10 si 25 de ani.
2) Efectele asupra pedepsei inchisorii
Aceste efecte sunt reglementate in art. 76, cod penal: a) Cand minimum special al pedepsei inchisorii este de 10 ani sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub minimum special, dar nu mai jos de 3 ani. b) Cand minimum special al pedepsei inchisorii este de 5 ani sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub minimum special, dar nu mai jos de un an. c) Cand minimum special al pedepsei inchisorii este de 3 ani sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub minimum special, dar nu mai jos de 3 luni. d) Cand minimum special al pedepsei inchisorii este de un an sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub acest minim, pana la minimum general. e) Cand minimum special al pedepsei inchisorii este cuprins intre 3 luni si 1 an, pedeapsa se coboara sub acest minim, pana la minimum general (15 zile -; 3 luni) sau se aplica pedeapsa cu amenda, care, dupa noile modificari, prevazute de Legea 169/2002, nu poate fi mai mica de 2.500.000 lei. Cand minimum special este sub 3 luni se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 2.000.000 lei.
Exista o situatie de exceptie, cand reducerea pedepsei inchisorii nu se poate face decat pana la o treime din minimul special, dar noul minim nu poate fi mai mic de 5 ani. Aceasta exceptie se aplica atunci cand e vorba de urmatoarele tipuri de infractiuni: infractiuni contra sigurantei statului, infractiuni contra pacii si omenirii, infractiuni de omor, infractiuni savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane sau infractiuni prin care s-au produs consecinte deosebit de grave.
Atunci cand minimum special se modifica in urma retinerii circumstantelor atenuante are loc si modificarea maximului special. Acesta va fi inferior minimului special prevazut de lege pentru infractiunea comisa, chiar si cu o zi.
Nu este nici o diferenta privind limitele de pedeapsa daca este retinuta o singura circumstanta atenuanta sau daca sunt retinute mai multe.
3) Efectele asupra pedepsei cu amenda
Art. 76 (1), lit. f), cod penal prevede: Cand pedeapsa prevazuta de lege e amen-da, aceasta se coboara sub minimul ei special, putand fi redusa pana la 150.000 lei, in cazul in care minimul special este de 350.000 lei sau mai mare, ori pana la mini-mul general, cand minimul special este sub 350.000 lei.
II. Efectul asupra pedepselor complementare
Consta in aceea ca aplicarea pedepselor complementare devine facultativa. Atunci cand exista circumstante atenuante, pedeapsa complementara privativa de drepturi poate fi inlaturata.

B. Efectele circumstantelor agravante
Spre deosebire de circumstantele atenuante, circumstantele agravante determina o depasire facultativa a limitei speciale de pedeapsa. In cazul in care instanta a retinut cel putin o circumstanta agravanta legala sau judiciara, aceasta poate, in mod facultativ, sa aplice o pedeapsa pana la maximul special. Daca acesta este neindestulator mai poate adauga un spor de pana la 5 ani in cazul pedepsei inchisorii si de pana la jumatate din maximul special in cazul amenzii (art. 78, cod penal). In cazul pedepsei inchisorii, sporul de 5 ani nu poate depasi o treime din maximul special.
Circumstantele agravante nu au efect asupra pedepsei detentiunii pe viata. De asemenea ele nu au ca efect inlocuirea pedepselor prevazute de lege si nu au efect asupra pedepselor complementare.

Concursul intre circumstantele agravante si cele atenuante
Prin dispozitiile art. 80 (1), cod penal s-a prevazut ordinea in care li se da efici-enta cauzelor de agravare si de atenuare cand acestea sunt concurente in aceeasi cauza. Astfel, mai intai se va da eficienta circumstantelor de agravare, apoi circum-stantelor de atenuare, dupa care se va da eficienta starii de recidiva.
Atunci cand exista mai multe atenuante, pedeapsa se coboara o singura data sub minim, tinandu-se insa cont la individualizarea judiciara de numarul agravantelor. La circumstanta agravanta sporul se aplica o singura data, nu de atatea ori cate agravante avem. De asemenea, legiuitorul a stabilit ca, daca exista un concurs intre circumstantele atenuante si cele agravante, coborarea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie.
Avem situatii cand circumstantele (de atenuare sau de agravare) vin in concurs cu cauzele de atenuare sau agravare. Astfel, daca avem in concurs minoritatea, tentativa si cauzele de atenuare, tratamentul sanctionator se aplica in aceasta ordine. Daca avem concurs intre recidiva, infractiune continuata si circumstante agravante se aplica:
- Recidiva inaintea concursului.
- Infractiunea continuata si circumstantele agravante in orice ordine.
- Prima data infractiunea continuata si circumstantele agravante, apoi recidiva, iar in final concursul.
E important sa nu se depaseasca limitele de la art. 80, cod penal.
Daca avem concurs intre circumstante atenuante si o cauza de agravare, cum ar fi recidiva se procedeaza in felul urmator. Opinia majoritara spune ca intr-o astfel de ipoteza nu mai este obligatorie coborarea sub minimul special si aceasta ca efect al circumstantelor atenuante. Argumentul folosit in acest caz este faptul ca, daca atunci cand exista o circumstanta agravanta nu mai e obligatorie coborarea sub minimul special, atunci nici cand exista recidiva nu mai este obligatorie coborarea.

3. Exemplu_Decizia nr.3169 din 20 iunie 2002

Prin sentinta nr.117 din 14 iunie 1999, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a condamnat pe inculpatul M.G. pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta in art.178 alin.2 C.pen. si a mai multor infractiuni de vatamare corporala din culpa prevazuta in art.184 alin.1, 2, 3 si 4 din acelasi cod.

Instanta a retinut ca, in seara zilei de 17 iulie 1998, dupa ce a consumat bauturi alcoolice, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul pe drumurile publice; la un moment dat a intrat pe contrasens si a lovit forntal un autoturism care se deplasa regulamentar din sens opus.

Potrivit buletinului de analiza toxicologica, inculpatul avea 1,4 %0 alcool in sange.

In urma impactului o persoana a decedat si mai multe au suferit leziuni traumatice.

Prin decizia nr.22 din 16 februarie 2000, Curtea Militara de Apel a admis apelurile declarate de procuror, inculpat si partile civile si a dispus rejudecarea cauzei de prima instanta.

Rejudecand cauza, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, prin sentinta penala nr.1 din 4 ianuarie 2001, a achitat pe inculpat pentru infractiunea prevazuta in art.37 alin.1 din Decretul nr.328/1966 care, de asemenea, a format obiectul trimiterii in judecata, si l-a condamnat pentru celelalte infractiuni retinute in sarcina sa cu ocazia primei judecati.

Prin decizia nr.75 din 21 iunie 2001, Curtea Militara de Apel a admis apelul declarat de procuror si a schimbat incadrarea juridica din infractiunea prevazuta in art.178 alin.2 in cea prevazuta in art.178 alin.3 C.pen. si a condamnat pe inculpat pentru infractiunea prevazuta in art.37 alin.1 din Decretul nr.328/1966.

Recursul declarat de inculpat este fondat.

Potrivit art.41 alin.3 C.pen., o infractiune este complexa cand in continutul sau intra ca element sau circumstanta agravanta o actiune sau inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.

In acest sens infractiunea de ucidere din culpa prevazuta in art.178 alin.3 C.pen. este o infractiune complexa, deoarece contine, ca o agravanta a infractiunii de ucidere din culpa, savarsirea faptei de catre un conducator de vehicul cu tractiune mecanica avand o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se afla in stare de ebrietate.

In acelasi timp, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana  care are in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se afla in stare de ebrietate este prevazuta ca infractiune distincta in art.37 alin.1 din Decretul nr.328/1966.

In atare situatie infractiunea prevazuta in art.37 alin.1 din Decretul nr.328/1966 isi pierde autonomia infractionala, fiind absorbita, ca circumstanta agravanta, in continutul infractiunii de ucidere din culpa prevazuta in art.178 alin.3 care, in acest caz constituie, potrivit art.41 alin.3 C.pen., o infractiune complexa.

Instanta de apel, condamnand pe inculpat atat pentru infractiunea prevazuta in art.178 alin.3 C.pen., cat si pentru cea prevazuta in art.37 alin.1 din Decretul nr.328/1966, a pronuntat o decizie nelegala, retinand, pentru aceeasi imprejurare, doua agravante.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat a fost admis, s-a casat decizia, s-a schimbat incadrarea juridica si s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit incadrarii mentionate.