Continutul contractului de comert international

Continutul contractului de comert international

Continutul oricarui contract este dat de clauzele pe care partile le introduc in contract. Acestea pot fi clauze necesare sau clauze facultative.

Clauze necesare

Clauze care se refera la identificarea partilor contractului

v     Nume, prenume, domiciliu, sediu, statu juridic, numarul de inregistrare la Registrul Comertului

Clauze care se refera la obiectul contractului

v     In situatia in care obiectul il constituie o marfa in mod obligatoriu trebuie trecute o serie de elemente care sa identifice marfa respectiva: tipul produsului, seria, alte caracteristici care sa il identifice dintre produse de acelasi tip, etc

v     Datorita faptului ca marea majoritate au ca obiect bunuri viitoare partile trebuie sa precizeze suficiente elemente pentru determinarea lor ulterioara

Cantitatea marfii

v     Specificatii cu privire la unitatea de masura in care s-a efectuat determinarea cantitativa, locul si momentul deternimarii cantitative, precum si documentul pe baza caruia se atesta cantitatea marfii respective

Calitatea marfii

v     Modul de determinare a acesteia, locul si momentul determinarii calitatii marfii si documentele care atesta aceasta calitate

v     Marfa poate fi insotita de o serie de buletine de analiza, certificate de garantie, carti tehnice, etc

Lipsurile cu privira la cantitatea si calitatea marfii vor fi materializate printr-o reclamatie. Partile sunt obligate sa indice continutul acesteia, scotand in evidenta obligatii cumparatorului pana in momentul in care se va solutiona reclamatia respectiva

Ambalarea si marcarea

v     Partile sunt obligate sa indice in mod expres felul ambalajului

v     Daca acesta intra in proprietatea cumparatorului se va specifica pretul ambalajului

v     Daca ambalajul ramane in proprietatea vanzatorului se va mentiona termenul de returnare, precum si in sarcina cui sunt repartizate cheltuielile ocazionate de aceasta returnare

Livrarea si termenele de livrare

v     Regula generala este ca in contract pot fi trecute o data certa de livrare sau un anumit interval de timp in care sa se faca livrarea respectiva

v     Daca livrarea se face in transe in contract trebuie specificate termenele intermediare si cel final

v     In situatia in care partile nu au stabilit termenul de livrare ele sunt obligate sa stabileasca modul de determinare al acestuia

v     Partile trebuie sa treaca in contract care vor fi conditiile care permit modificarea termenului de livrare, care sunt conditiile care permit refuzarea marfii, documentele care atesta livrarea marfii

Clauze care se refera la pretul obiectului contractului

v     De regula pretul este stabilit in momentul incheierii contractului

v     Valoarea pretului unui contract nu poate fi considerata ca fiind valoarea absoluta , pretul putand fi determinat si ulterior. In aceasta situatie partile trebuie sa specifice in contract care vor fi criteriile de determinare a pretului, stabilind in acest sens o limita inferioara si una superioara intre care trebuie sa se situeze pretul definitiv. Totuodata trebuie mentionata data si locul efectuarii platii

v     Este posibila introducerea in contract a clauzei conform careia vanzatorul accepta o reducere a pretului in cazul in care cumparatorul achita intreaga suma la data livrarii marfii sau la o data anterioara

v     Trebuie mentionate instrumentele de plata folosite de cele doua parti

3.1 Indexarea pretului

v     Acest concept presupune o intelegere a partilor contractante cu privire la o recalculare a pretului dintr-un contract in situatia in care intre momentul incheierii contractului si cel al executiei lui au survenit o serie de modificari cu privire la materiile prime, energie, forta de munca, etc

Clauze de adaptare a contractului

A.     Clauze prin care se urmareste ajustarea automata a componentelor contractului

a)      Clauza cilentului mai favorizat

In situatia in care una dintre parti, numita promitent, care va imbraca forma vanzatorului sau furnizorului de bunuri si servicii, incheie un contract cu o terta persoana careia ii acorda conditii mai favorabile decat cele din contractul initial, el va fi obligat sa acorde aceleasi conditii si partii contractante din contractul initial

De regula o astfel de clauza se foloseste in contractele pe termen lung

Avand la baza principiul bunei credinte, promitentul care a acordat conditii mai bune unui tert, trebuie sa notifice acest lucru celeilalte parti din contractul initial. Prin aceasta trebuiesc scoase in evidenta ce se intelege prin conditii mai favorabile si la care din elementele contractului se refera

Data la care va produce efect aceasta clauza va fi data acordarii conditiilor mai avantajoase din contractul incheiat cu tertul

Daca promitentul refuza adaptarea contractului, beneficiarul clauzei se poate adresa institutiei de arbitraj, putand cere chiar rezilierea acelui contract

b)      Clauza ofertei concurente

Beneficiarul acestei clauze este cumparatorul si apare in situatia in care pe parcursul executarii unui contract tert ii face o oferta de contractare in conditii mai avantajoase decat cele din contractul in curs de executare

Pentru a nu interveni difunctionalitati in aplicarea acestei clauze oferta facuta de o terta persoana va fi analizata prin comparatie cu oferta din contractul initial de catre o institutie abilitata

B.     Clauze prin care se revizuiesc componentele contractului prin negocieri intre parti

a)      Clauza de impreviziune (hardship)

Introducerea acestei clauze in continutul unui contract permite modificarea continutului contractului atunci cand pe parcursul executarii acestuia se produc anumite evenimente care nu au putut fi prevazute la incheierea contractului, in afara culpei partilor, si care creeaza pentru unul dintre contractanti consecinte destul de anevoioase pentru a fi echitabil sa le suporte de unul singur

In aceste conditii partea indreptatita notifica celeilalte parti care sunt elementele de imprevizibilitate aparute, facand dovada lor, si propune reanalizarea prin negociere a clauzelor contractuale

Daca cealalta parte nu este de acord cu continutul respectivei notificari, evenimentele notificate vor fi certificate de o institutie credibila (Camera de Comert)

Clauza de forta majora

Clauza cu privire la arbitraj

Clauza cu privire la legea aplicabila acelui contract

Clauze de extindere a relatiilor contractuale

1. Promisiunea unilaterala de a contracta

Presupune obligatia uneia dintre parti, a promitentului, de a vinde celeilalte parti, beneficiarul,un anumit bun la data la care beneficiarul va declara ca doreste sau intr-o anumita perioada

Daca in decursul perioadei in care face promisiunea promitentul refuza incheierea contractului solicitat de beneficiar, acesta are dreptul la anumite despagubiri

2. Clauza primului refuz

Promitentul se obliga fata de cealalta parte sa incheie o anumita operatiune cu aceasta inainte de a o realiza cu o terta persoana

Clauza de forta majora: notiunea de forta majora este definita diferit in cele doua mari sisteme de drept

In sistemul de drept continental (european) se foloseste o definitie sintetica:forta majora este acel eveniment care intervine ulterior incheierii contractului, in afara controlului partilor, imposibil de prevazut si de inlaturat, si care impiedica executarea obligatiilor contractuale

Sistemul de drept anglo-saxon merge pe ideea exemplificarii situatiilor apreciate de ei ca fiind de forta majora spunand: constituie forta majora o situatie de razboi, un embargou, diferite calamitati naturale si alte situatii de acest fel care duc la imposibilitatea executarii obligatiilor contractuale

In ultima perioada este folosita in activitatea practica o definitie eclectica care le imbina pe cele doua

Clauza de forta majora o vom gasi in aproape toate contractele

Pe perioada derularii acestui eveniment de forta majora are loc suspendarea contractului

Perioada de suspendare poate fi stabilita de catre parti - de regula 6 luni -, iar dupa trecerea perioadei, daca acel eveniment continua sa isi produce efectele se va trece la rezilierea contractului

Clauza cu privire la arbitraj: in situatia in care apar anumite litigii in derularea unui anumit contract, acestea pot fi solutionate pe 3 cai:

a)      Amiabila

b)      De catre instantele judecatoresti: din punct de vedere material litigiile care rezulta din contractul comercial international vor fi solutionate de catre tribunalele comerciale si acolo unde nu sunt tribunale comerciale de catre sectiile comerciale ale tribunalelor civile

      Valoarea litigiilor care rezulta din acel contract trebuie sa fie de cel putin 10 miliarde de lei; daca valoarea este mai mica litigiul va fi solutionat de catre judecatorie

      Din punct de vedere teritorial este indreptatit sa solutioneze tribunalul de la domiciliul paratului

Norme cu caracter de competenta generala, care sunt folosite:

v     Va fi competenta in solutionarea unui litigiu instanta unde-si are domiciliul, resedinta sau sediul paratul

v     In cadrul unei asociatii sau societati fara personalitate juridica, competenta va reveni acelei instante unde-si va avea domiciliul persoana careia asociatii i-au incredintat presedentia/conducerea acelei asociatii sau societati. In lipsa unei astfel de persoane, competenta poate fi acea instanta de la domiciliul oricaruia dintre asociatii acelei societati

v     Daca paratul din strainatate nu are domiciliul cunoscut, competenta sa solutioneze acel litigiu va fi instanta de la domiciliul sau resedinta reclamantului din tara

Norme de competenta alternativa

v     Aceste norme permit reclamantului sa opteze pentru una din instante, care ar fi amandoua competente daca legea nu ar prevedea in mod expres anumite situatii in favoarea reclamantului

v     Competenta revine instantelor romane, desi paratul nu domiciliaza in tara daca:

Locul unde a luat nastere sau locul unde trebuie executate obligatiile contractuale este in Romania

Locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg o serie de obligatii contractuale sau efectele acelui fapt juridic se produc in Romania

Statia de cale ferata, portul, aeroportul de incarcare/descarcare a marfurilor/pasagerilor se afla pe teritoriul Romaniei

Bunul asigurat din acel contract sau locul unde s-a produs riscul cu privire la acel bun se afla pe teritoriul Romaniei

Norme de competenta exclusiva

v     Fac ca anumite categorii de titigii sa revina in exclusivitate instantelor romane:

      Litigiile care au ca obiect bunuri imobile care sunt situate pe teritoriul Romaniei

      Actiunile care au ca obiect anumite raporturi intersocietare pana la lichidarea in fapt a societatiivor fi solutionate de instanta unde acea societate isi are sediul principal

      Cererile care se formuleaza in materie de faliment vor fi solutionate de catre instantele de unde isi are sediul principal debitorul

      Executarea silita va fi facuta de catre instanta desemnata printr-o anumita hotarare judecatoreasca

c)      De catre instantele de arbitraj

Argumente in favoarea solutionarii litigiilor pe calea arbitrajului:

• Costurile de judecata sunt mai mici
• Partile pot stabili sa suporte impreuna cheltuielile de judecata sau ca acestea sa fie suportate de partea care a pierdut procesul respectiv
• Principiul confidentialitatiiparticipa doar partile aflate in litigiu si eventual invitati ai acestora la solutionarea litigiilor
• Partile pot sa stabileasca completul de arbiraj
• Partile stabilesc care este instanta de arbitraj
• Partile pot sa stabileasca limba in care va fi solutionat litigiul respectiv

Arbitrul care solutioneaza:

      Sunt cei mai buni specialisti in anumite domenii care se gasesc in activitatea comertului international

      La arbitrajul institutionalizat presedintele acelei curti de arbitraj stabileste care este componenta acestor arbitrii, acestia fiind alesi pe o perioada de trei ani si prin rotatie

Alegerea completului de judecata

v     Fiecare parte aflata in litigiu isi alege un arbitru, iar cei doi arbitrii astfel alesi isi aleg un supraarbiru, deci completul va fi intotdeauna format dintr-un numar impar de arbitrii

v     Completul poate fi format si dintr-un singur arbiru

Arbitrii ca atare actioneaza in mod independent fata de partile aflate in litigiu. Hotararea arbitrara se ia cu majoritate de voturi. Arbitrul care are o alta opinie trebuie sa isi motiveze aceasta opinie in scris si s-o argumenteze. Hotararea astfel pronuntata este definitiva. O astfel de hotarare poate fi modificata printr-o actiune de anulare.

Termenul de solutionare a unui astfel de litigiu este de 5 luni. In acest interval fiecare parte poate sa ceara amanarea o singura data. Instanta pentru motive temeinice poate cere amanarea procesului cu cel mult doua luni de zile. Daca una dintre partile la litigiu nu se prezinta la sedinta finala de solutionare a litigiului, hotararea va fi pronuntata in lipsa acestuia.

Hotararea pronuntata are caracter obligatoriu si trebuie sa se treaca la executia imediata a acesteia.

Situatii in care o astfel de hotarare poate fi anulata:

Nu a fost respectata vointa partilor cu privire la obiectul litigiului respectiv

Hotararea nu a fost semnata de una dintre partile aflate in litigiu sau de catre un arbitru

Nu s-a respectat locul cerut de parti cu privire la solutionarea litigiului

Nu s-a respectar instanta care a fost ceruta sa solutioneze litigiul

Investirea instantei de arbitraj

Exista doua modalitati prin care partile pot cere ca un litigiu rezultat dintr-un anumit contract sa fie solutionat pe calea arbitrajului:

Clauza compromisorie

Compromisul

SEMINAR 3

Liberalitate= prin serviciul prestat partea care-l presteaza isi micsoreaza patrimoniul (donatie)act juridic cu titlu gratuit

Acte dezinteresate= mandat neremunerat

Contract numit=are la baza o reglementare legala

Contract nenumit= contractul de factoring

Contract de adeziune= intocmit de una dintre parti si doar luat la cunostinta si semnat de cealalta parte (contractul la cablu)

Rezolutiune= produce efecte retroactiv, afecteaza contractele cu actiune dintr-o data

Nulitate= produce efecte retroactiv, dar la incheierea contractului nu au fot indeplinite conditiile cerute de lege

Reziliere= produce efecte in viitor, afecteaza contractele cu executaresuccesiva

Contractul poate fi:

v     Consensual:este necesar doar acordul de vointa

v     Solem: pe langa acordul de vointa trebuie sa respecte forma ceruta de lege

v     Real: pe langa acordul de vointa este necesara predarea efectiva a bunului

Creanta certa (constatata in scris), lichida (este exprimata in bani) si exigibila (are scadenta).

Plata poate fi:

v     Cherabila: se executa la domiciliul debitorului

v     Portabila: se executa la domiciliul creditorului

Falimentul: o procedura judiciara speciala de executare silita asupra patrimoniului debitorului aflat in incetare de plati, facuta in scopul satisfacerii creditorilor, in mod colectiv si pe cat posibil egal

Datorita faptului ca in RCI comerciantii pot avea anumite resedinte, filiale sau sucursale si pe teritoriul altor state, in mod inevitabil pot aparea conflicte de legi si de juristictie cu privire la aceasta procedura a falimentului.

Exista doua teorii in literatura de specialitate

a)      Teoria unitatii falimentului

Competenta de declarare a falimentului este limitata la tribunalul de la domiciliul sau sediul comerciantului

Aceasta lege, care e competenta la domiciliul sau sediul comerciantului, reglementeaza declararea, organizarea si efectele falimentului

b)      Teoria pluralitatii falimentului

Falimentul poate fi declarat in orice tara unde exista un sediu secundar, o sucursala sau alte bunuri ale deboitorului cu consecinta declansarii in paralel a mai multor proceduri falimentare pentru fiecare tara in care debitorul are o sucursala sau alte bunuri si un sediu secundar

Aceste falimente vor fi supuse legilor statului pe teritoriul carora se afla bunurile debitorului si vor produce efecte privind numai fractiunea de patrimoniu aflate pe teriotoriul respectiv

In romania este utilizata teoria unitatii falimentului, astfel ca legea romana se va aplica in ceea ce priveste falimentul si societatile straine cu sediul pe teritoriul roman.

In conformitate cu legea romana a falimentului se va aplica doar debitorilor care au calitatea de comercianti.

Germania, Austria si Olanda aplica legea falimentului tututor persoanelor fizice si juridice, indiferent ca au sau nu calitatea de comerciant. In Germania si Olanda societatile de drept public nu pot fi declarate in stare de faliment.

Sistemul de drept roman spune ca debitorul trebuie sau poate fi declarat in stare de faliment in situatia in care el este in incetare de plati, adica se afla in imposibilitatea de a face fata pasivului eligib cu activul sau disponibil.

In Spania, Italia, Anglia si Germania debitorul trebuie sa fie declarat insolvabil (pasivul depasesete activul).

Instanta care declanseaza procedura de faliment este de regula sesizata de catre:

o       Creditorii debitorului falit

o       Camera de Comert si Industrie

o       Insusi debitorul falit

Masurile preventive care se iau in faza prealabila falimentului, vor fi reglementate de legea ce guverneaza falimentul respectiv. O masura preventiva este concordatul, adica intelegerea dintre debitorul falit si creditorii acestuia de a suspenda pe o perioada de timp aceasta procedura a falimentului.

Falimentul poate produce doua categorii de efecte:

1. efecte nepatrimoniale: publicitatea care se face prin hotararea judecatoreasca; posibilitatea debitorului de a decadea din anumite drepturi
2. efecte patrimoniale: dreptul de administrare si de dispozitie asupra bunurilor debitorului sunt transferate asupra lichidatorului numit de catre judecatorul sindic, care conduce procedura acelui faliment. Aceasta desesizare se va restrange si asupra bunurilor pe care debitorul respectiv le poate eventualdobandi pe parcursul procedurii de faliment