Competenta de atributiune a Inaltei Curti de Casatie si Justitie

221. Atributele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si structurile interne de judecata ale acesteia. 222. Materii litigioase date in competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie. 223. Competenta "materiala" a sectiilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Atributele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si structurile interne de judecata ale acesteia. Inalta Curte de Casatie si Justitie este continuatoarea Inaltei Curti de Casatie ¹ care, la randul ei, a fost o institutie de inspiratie franceza ² , avand insa antecedente institutionale in vechiul drept romanesc ³ . Articolul 126 din Constitutia Romaniei, revizuita, a reinstaurat Inalta Curte de Casatie si Justitie ⁴ . Articolul 16 si urm. din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara ⁵ reglementeaza organizarea, conducerea si competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Am consemna intre atributele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, atribute care, prin complementarietatea lor, ii definesc si rolul, urmatoarele:

a) In conditii specifice, de compatibilitate cu principiul independentei justitiei, Inalta Curte de Casatie si Justitie este factorul structurant al activitatii instantelor judecatoresti. In acest sens, consideram ca au deplina semnificatie cel putin prevederile art. 126 alin. (1) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 si ale art. 16 alin. (2) din aceeasi lege. Justitia - proclama art. 126 alin. (1) din Constitutie - "se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti" stabilite de lege. Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale - art. 126 alin. (3) din Constitutie si art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004;

b) Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura - cum deja a putut rezulta prin invocarea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 - "interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti". Ea este deci atat "pazitoarea legii", cat si factorul de promovare a unitatii de jurisprudenta. Intre mijloacele procedurale institutionalizate in acest scop, indicam recursul in interesul legii (art. 329 C. proc. civ.). Mentionam insa, de asemenea, prevederile art. 24 din Legea nr. 304/2004, in sensul carora, daca o sectie a Curtii considera ca este cazul a se reveni asupra propriei jurisprudente, judecata va fi intrerupta si vor fi sesizate Sectiile Unite ale instantei supreme, judecata reluandu-se dupa pronuntarea acestora asupra sesizarii privind schimbarea jurisprudentei; ⁶

c) Inalta Curte de Casatie si Justitie nu este un al treilea grad de jurisdictie: instantele judecatoresti au fost grupate cate doua, instanta suprema fiind instanta de recurs in cazurile prevazute de lege; ⁷

d) De regula, instanta suprema nu judeca in fond, ea procedeaza astfel numai exceptional, fie pe temeiul legii comune de procedura, fie pe temeiul unor legi speciale ⁸ ;

e) In Romania exista o singura instanta suprema - art. 16 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. Unicitatea instantei supreme este nu numai singura compatibila cu structura unitara a statului roman, dar si solutia adecvata pentru a-si putea indeplini rolul ei - asigurarea "interpretarii si aplicarii corecte si unitare a legii de catre celelalte instante" ⁹ ;

f) Inalta Curte de Casatie si Justitie este unul dintre "partenerii" Curtii Constitutionale in procedura controlului constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora. Intr-adevar, potrivit art. 146 alin. (1) lit. a) din Constitutie - si art. 23 din Legea nr. 304/2004 - Curtea Constitutionala poate fi sesizata si de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru a se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora ¹⁰ . Precizam insa, in context, ca, asemenea oricarei alte instante, ea sesizeaza, potrivit legii, Curtea Constitutionala, daca inaintea sa se ridica o exceptie de neconstitutionalitate;

g) La sfarsitul fiecarui an, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in Sectii Unite, stabileste cazurile in care este necesara imbunatatirea legislatiei si le comunica ministrului Justitiei.

Inalta Curte de Casatie si Justitie este organizata in 4 sectii - civila si de proprietate intelectuala, penala, comerciala, de contencios administrativ si fiscal -, fiecare avand competenta proprie, Completul de 9 judecatori si Sectiile Unite. Completele de judecata se constituie cu 3 judecatori din aceeasi sectie. Daca numarul de judecatori necesar formarii completului de judecata nu se poate asigura, acesta va fi constituit cu judecatori de la celelalte sectii, desemnati de catre presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau de catre vicepresedintele acesteia. In afara completelor de judecata ale sectiilor functioneaza si un complet constituit din 9 judecatori, specializati, in functie de natura cauzei.

Materii litigioase date in competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Din cuprinsul art. 4 C. proc. civ., ale art. 19 si urm. din Legea nr. 304/2004 si al art. 299 C. proc. civ. rezulta ca instanta suprema judeca:

Recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege. In principiu insa, in situatiile in care, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila sau ale legii speciale, incheierile sau alte hotarari pronuntate de instantele judecatoresti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cai de atac este de competenta instantei imediat superioare celei care a pronuntat hotararea in cauza sau, dupa caz, de competenta instantei expres prevazute de lege;

Recursurile in interesul legii, recursurile deci avand ca scop "asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a legii pe intreg teritoriul Romaniei" - asa-zisul "recurs doctrinar";

In alte materii date prin lege in competenta sa. Aceste "alte materii" sunt cele prevazute in legea de procedura sau in legi speciale. Bunaoara: solutionarea conflictului de competenta, cand cele doua instante aflate in conflict nu se gasesc in circumscriptia aceleiasi Curti de apel sau cand conflictul exista intre doua Curti [art. 22 alin. (3) C. proc. civ.]; ¹¹ solutionarea conflictului de competenta ivit intre o Curte de apel si un alt organ cu activitate jurisdictionala [art. 22 alin. (4) C. proc. civ.]; cererile de recuzare a judecatorilor de la o Curte de apel cand, din cauza recuzarii, nu se poate constitui completul [art. 30 alin. (3) C. proc. civ.]; cererea de stramutare intemeiata pe motive de banuiala legitima sau de siguranta publica [art. 39 alin. (2) C. proc. civ.]; cererea partii interesate de a se desemna o alta instanta de acelasi grad care sa-i judece pricina, atunci cand, din pricina unor imprejurari exceptionale, instanta competenta este impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze (art. 23 C. proc. civ.); contestatiile in anulare si revizuirile indreptate impotriva propriilor hotarari; cererile de indreptare, de lamurire sau de completare a propriilor hotarari, in conditiile prevazute in mai noua reglementare cuprinsa la art. 281 si urm. C. proc. civ.; contestatiile privind modul de formare si componenta Biroului Electoral Central [art. 32 alin. (2) din Legea nr. 373/2004]; recursul impotriva hotararilor sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a aplicat magistratului o sanctiune disciplinara (art. 50 din Legea nr. 317/2004); contestatiile impotriva hotararilor consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei [art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006] ¹² .

Competenta "materiala" a sectiilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Fiecare dintre sectiile acesteia solutioneaza cererile de stramutare, pentru motivele prevazute in Codul de procedura civila, conflictele de competenta, in cazurile prevazute de lege, orice alte cereri prevazute de lege. Sectiile solutioneaza si recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege - art. 22 din Legea nr. 304/2004. Ele solutioneaza de asemenea recursurile declarate impotriva hotararilor nedefinitive sau a actelor judecatoresti, de orice natura, care nu pot fi atacate pe nicio alta cale, iar cursul judecatii a fost intrerupt in fata curtilor de apel ¹³ - art. 23 alin. (2) din lege.

Completul de 9 judecatori solutioneaza recursurile si cererile in cauzele judecate in prima instanta de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, orice alte cauze date in competenta sa prin lege, precum si ca instanta disciplinara - art. 24 din Legea nr. 304/2004.

Inalta Curte de Casatie si Justitie se constituie in Sectii Unite pentru: a) Judecarea recursurilor in interesul legii; b) Solutionarea, in conditiile art. 26 din Legea nr. 304/2004, a sesizarilor privind schimbarea jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie; c) Sesizarea Curtii Constitutionale pentru controlul constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora.

Art. 38 al Conventiei de la Paris din 1856 stabilea infiintarea unei Curti de Casatie comuna pentru ambele Principate, cu sediul la Focsani. Dupa unirea Principatelor, prin Legea din 24 ianuarie 1861, s-a decis infiintarea la Bucuresti a Curtii de Casatie, aceasta incepand sa functioneze de la 15 martie 1862 (Mai pe larg, a se vedea: V.G. Cadere, Tratat de procedura civila, Ed. Cultura Nationala, Bucuresti, 1928, nr. 110-118, p. 113-123: P. Vasilescu, op. cit., vol. I, nr. 317-327, p. 263-267).

Originea Curtii de Casatie franceze se afla in Consiliul partilor, sectiune a Consiliului Regelui, creata de Adunarea Constituanta prin Legea din 27 noiembrie - 1 decembrie 1790, sub denumirea de Tribunal de Casatie. Senatul consult din 28 Floreal anul XII a reorganizat Tribunalul si l-a numit Curte de Casatie (H. Solus, R. Perrot, op. cit., vol. I, nr. 678-679, p. 601-602).

In vechiul drept romanesc, cea din urma instanta era Inaltul Divan sau Divanul Domnesc, din care facea parte si Domnitorul. Nu s-a putut insa spune, decat izolat, ca Inalta Curte de Casatie era asemanatoare Inaltului Divan (Impotriva unui asemenea punct de vedere, a se vedea, de exemplu: G. Tocilescu, op. cit., vol. I, p. 120; D. Negulescu, Institutii procedurale, vol. I, ed. 1914, p. 41; V.G. Cadere, op. cit., p. 115; P. Vasilescu, op. cit., vol. I, p. 263).

Pentru o privire de ansamblu asupra acestei institutii, a se vedea I. Les, Implicatiile teoretice si practice determinate de viitoarea organizare a instantei supreme, in "Culegere de studii", P.R., supliment, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004, p. 180 si urm.

M. Of. nr. 576 din 29 iunie 2004.

Insasi instanta europeana sesiza necesitatea unui mecanism care sa asigure coerenta practicii instantelor nationale, divergentele profunde in jurisprudenta fiind de natura sa dea nastere unei incertitudini permanente si sa diminueze increderea publicului in sistemul judiciar, care reprezinta una dintre componentele fundamentale ale statului de drept. (Hotararea din 1 decembrie 2005, in cauza Paduraru c. Romaniei, publicata in M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006.)

In unele lucrari se mai afirma totusi ca Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta de drept comun in materia recursurilor. Afirmatia era valabila in conditiile fostelor prevederi ale art. 299 alin. (2) C. proc. civ. Acum insa se precizeaza: "Recursul se solutioneaza de instanta imediat superioara celei care a pronuntat hotararea de apel".

Potrivit art. 314 C. proc. civ., instanta suprema hotaraste asupra fondului pricinii in cazurile in care caseaza hotararea atacata numai in scopul aplicarii corecte a legii la imprejurari de fapt ce au fost deplin stabilite; potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, in cazul admiterii recursului, in principiu, instanta suprema, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond.

State unitare in care au existat mai multe curti de casatie si-au reconsiderat sistemul (In Italia, pana la reforma din 1923, existau 5 curti de casatie, fiecare avand cate o circumscriptie teritoriala determinata, ceea ce facea ca rolul de a asigura aplicarea unitara a legii sa fie indeplinit diferit de la o circumscriptie la alta).

Bunaoara, fosta instanta suprema a sesizat Curtea Constitutionala in legatura cu neconstitutionalitatea legii avand ca obiect indemnizatiile si celelalte drepturi ale senatorilor si deputatilor, precum si salarizarea personalului din aparatul Parlamentului. Curtea Constitutionala a constatat ca Legea pentru interpretarea art. 21 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 53/1991 este neconstitutionala [Decizia nr. 19 din 14 februarie 1995 (M. Of. nr. 39 din 23 februarie 1995)]; Curtea Suprema de Justitie a sesizat Curtea Constitutionala cu unele obiectii de neconstitutionalitate ale Legii bugetului de stat pe anul 2001; Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat unele obiectii de neconstitutionalitate la Legea privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente. [A se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 375/2005 (M. Of. nr. 591 din 8 iulie 2005).]

Consideram a fi o lacuna a legiuitorului faptul ca art. 22 alin. (3) C. proc. civ. nu prevede si ipoteza unui conflict intre un tribunal si o curte de apel. (Mai pe larg, a se vedea infra, nr. 253.)

O.U.G. nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului a fost publicata in M. Of. nr. 1027 din 27 decembrie 2006. Articolul 275 alin. (3) si (4) precizeaza insa ca B.N.R. este singura autoritate in masura sa se pronunte asupra considerentelor de oportunitate, a evaluarilor si analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale; in cazul contestarii in instanta a actelor B.N.R., instanta judecatoreasca se pronunta asupra legalitatii acestor acte.

S-ar putea include aici - ceea ce deja s-a intamplat - conflictul negativ de competenta intre doua sectii ale aceleiasi curti de apel.

In opinia noastra, ar fi necesara institutionalizarea unui "recurs efectiv" pentru situatia in care judecata in fata sectiei instantei supreme a fost intrerupta (de exemplu, prin suspendarea judecarii recursului sau prin constatarea perimarii acestuia), altfel, in asemenea ipoteze, accesul la justitie fiind nesocotit.