CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

Sectiunea I

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei nu se identifica cu acele cauze generale care inlatura raspunderea penala, situatii in care desi exista infractiunea, totusi pentru anumite cauze nu intervine si raspunderea penala (amnistia, prescriptia raspunderii penale, lipsa plangerii prealabile, impacarea partilor). Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei nu se confunda nici cu acele cauze speciale care sunt de nepedepsire (de impunitate). Aceste cauze de nepedepsire au in vedere persoana, conduita faptuitorului in timpul si dupa savarsirea infractiunii care pot inlatura raspunderea penala, caci infractiunea si in acest cazuri exista (desistarea si impiedicarea producerii rezultatului - art. 22 Cod penal - impiedicarea de catre participant a consumarii faptei - art. 30 Cod penal - denuntarea faptei - art. 167 alin. ultim denuntarea mitei art. 255 alin. 3 si retragerea marturiei mincinoase art. 260 alin. 2 toate din Codul penal).

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt acele imprejurari, stari, situatii, cazuri, conditii a caror existenta in timpul savarsirii faptei pot face, potrivit legii ca realizarea vreuneia dintre trasaturile esentiale ale infractiunii sa devina imposibile.

In continuare urmeaza sa analizam cauzele care inlatura caracterul penal al faptei prin inlaturarea vinovatiei.

Sectiunea II

Legitima aparare

Potrivit cu art. 44 Cod penal, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de legitima aparare. Este in legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material direct, imediat, injust, indreptat impotriva sa sau a altuia, sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul general.

Efectele legitimei aparari

Fapta comisa in stare de legitima aparare nu constituie infractiune deoarece ii lipseste vinovatia.

Starea de necesitate

Potrivit art. 45 Alin. 1 Cod penal, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de necesitate. Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala ori sanatatea sa sau a altuia, sau un bun important al sau ori a altei persoane, sau un interes general.

Nu este in stare de necesitate cel care in momentul savarsirii faptei si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Efectele starii de necesitate

In aceste situatii, a savarsirii faptei in conditiile starii de necesitate, lipseste vinovatia si implicit pericolul social al faptei in acceptiunea legii penale.

Constrangerea fizica si constrangerea morala

Cu ocazia prezentarii problematicii laturii subiective a infractiunii si anume a intentiei, aratam ca ceea ce este specific acesteia este concordanta intre cei trei factori de ordin psihic principali = intelectiv, afectiv si volitiv. Legat de acesti trei factori trebuie amintita si conditia libertatii de gandire si actiune. Intentia implica in mod necesar libertatea de gandire si actiune, caci daca aceasta libertate lipseste, trebuie acceptata ideea ca intentia nu subzista.

Constrangerea fizica - este acea situatie cand o persoana savarseste o fapta prevazuta de legea penala, datorita unei constrangeri fizice, careia nu i-a putut rezista.

Efecte

Persoana asupra careia s-a exercitat o constrangere de natura fizica, nu raspunde penal, deoarece nu exista vinovatie..

Constrangerea morala

Forta exterioara, adica forta majora sau irezistibila poate actiona si asupra psihicului unei persoane.

Legea penala retine ca modalitate a constrangerii morale, amenintarea.

Efecte

Constrangerea morala produce efecte doar asupra persoanei asupra careia s-a actionat prin amenintare, in personam, care nu se rasfrange asupra participantilor.

Cazul fortuit

Prin caz fortuit se intelege situatia cand activitatea unei persoane, licite sau ilicite, intra in concurenta, concomitent sau succesiv, cu o forta, cu o energie care a scapat posibilitatii de prevedere a acesteia, producandu-se un rezultat neprevazut.

Sursa actelor intamplatoare poate fi gasita in sfera naturala, animala sau chiar umana fara ratiune.

Efecte

Fapta prevazuta de legea penala, in conditiile cazului fortuit nu constituie infractiune pentru ca ii lipseste vinovatia, faptuitorul neavand posibilitatea prevederii survenirii imprejurarii care s-a suprapus peste activitatea sa, generand rezultatul material produs. Cazul fortuit produce efecte "in rem".

Iresponsabilitatea

In art. 48 Cod penal se arata ca nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale sau nu putea sa fie stapan pe ele.

Efectele

In lipsa responsabilitatii, mai precis a capacitatii psihice intelective si volitive, lipseste vinovatia, ceea ce inlatura caracterul penal al faptei.

Betia

O alta cauza care poate duce la inlaturarea caracterului penal al faptei este betia. Totdeauna betia sau starea de ebrietate termeni laici sau intoxicatia cu alcool termen stiintific, prin consecintele de ordin fiziologic pe care le pricinuieste, conduce la o profunda alterare a vietii psihice, a echilibrului psihic, si prin aceasta socialmente, fenomenul intoxicatiei cu alcool devine o sursa sau o cauza infractogena.

Betia este o stare psihofizica anormala, datorata efectelor asupra organismului si a facultatilor mintale a ingerarii de alcool sau narcotice.

Efectele betiei

Daca betia este stabilita de organele judiciare, face ca fapta sa nu fie infractiune si sa nu se puna problema raspunderii penale a faptuitorului.

Minoritatea faptuitorului

In art. 99 din Codul penal se arata ca minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal. Legea penala face insa anumite distinctii pentru raspunderea penala a minorilor, deoarece precizeaza in acelasi articol ca minorul care are varsta cuprinsa intre 14 ani si 16 ani raspunde penal, numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant. Pe de alta parte minorul care a implinit varsta de 16 ani, va raspunde penal.

Efecte juridice

Faptuitorul care savarseste fapta prevazuta de legea penala in conditiile minoritatii o face fara vinovatie, ceea ce determina ca fapta sa nu imbrace 'haina' infractiunii si pe cale de consecinta sa nu existe raspundere penala. In aceste conditii, faptuitorul nu avea o experienta personala sociala solida de cunostinte, unita cu o conceptie proprie despre viata care sa-i permita dirijarea vointei sale, a actiunilor si inactiunilor in mod constient.

Minoritatea este o cauza personala si nu se aplica si participantilor la savarsirea faptei.

Eroarea de fapt

De multe ori in viata de relatie obisnuita intalnim si situatii cand persoanele nu reusesc sa cunoasca anumite imprejurari; aceasta nu pentru ca s-ar gasi in imposibilitatea de a le cunoaste ci din consideratii multiple ignora, sau cunosc in mod eronat anumite conditii, circumstante si fenomene.

Eroarea consta intr-o cunoastere imperfecta, o cunoastere partiala unita cu o necunoastere partiala.

Efectele erorii de fapt

Eroarea de fapt are efecte diferite dupa cum se refera asupra unui element al infractiunii, ori asupra unei circumstante agravante si dupa cum faptele prevazute de legea penala savarsite din eroare sunt incriminate numai cand sunt savarsite cu intentie sau sunt incriminate si cand sunt savarsite din culpa.