Conditii de fond si forma pentru introducerea plangerii prealabile

Conditii de fond si forma pentru introducerea plangerii prealabile

1.Titularul plangerii prealabile

1.1. Persoana vatamata - titular al plangerii prealabile

Intrucat legiuitorul a reglementat institutia plangerii prealabile pentru a ocroti, in primul rand, interesele celui vatamat prin infractiune, dreptul de a introduce plangerea prealabila are un caracter personal si apartine persoanei vatamate.

Dreptul persoanei vatamate de a face plangere prealabila este un drept cu caracter personal, indivizibil si netransmisibil. Dreptul de a face plangere prealabila este personal, putand fi realizat numai de persoana prevazuta de lege. Acest drept nu poate fi transferat altora nici prin acte intre vii, nici prin succesiune. Exercitarea acestui drept poate fi facuta insa, prin mandatar. In acest caz mandatul trebuie sa fie special, iar procura se ataseaza plangerii, dispozitiile art. 222 Cod de procedura penala fiind aplicabile prin analogie.

Legea nr.356/2006 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi, introduce prin art. 222 Cod de procedura penala.,., dupa alineatul 6, un nou alineat , alineatul 7, care prevede : Plangerea gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata, se trimite organului competent .

Mandatul special trebuie sa fie dat in cadrul termenului prevazut pentru introducerea plangerii prealabile, in acest caz fiind necesar ca in procura sa se precizeze impotriva cui se face plangerea prealabila si pentru ce fapta, o procura cu caracter general nu poate servi pentru introducerea plangerii prealabile.

In practica s-a pus problema daca mai este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate atunci cand aceasta a decedat inainte de expirarea temenului de introducere. Pentru situatia cand decesul persoanei vatamate nu a fost determinat chiar de catre autorul faptei s-a statuat, in mod corect, ca lipsa manifestarii de vointa a persoanei vatamate, prin neintroducerea plangerii prealabile, echivaleaza cu lipsa acesteia si deci exista obstacolul in promovarea actiunii penale. Datorita faptului ca legea procesual penala prevede expres infractiunile urmaribile la plangerea prealabila, in cazul in care persoana vatamata a decedat, inainte de a se fi implinit termenul de introducere a plangerii prealabile, aceasta nu poate fi exercitata din oficiu. In cazul in care partea vatamata a decedat dupa ce si-a manifestat vointa de a fi urmarit si judecat faptuitorul, deci dupa ce a facut in termen plangerea prealabila, procesul penal continua.

Ca atare, e gresita procedura instantei legal investita prin plangerea prealabila a persoanei vatamate cu judecarea faptei de lovire, de a inceta procesul penal constatand ca in cursul judecarii cauzei persoana vatamata a decedat .

In practica judiciara s-a stabilit ca lipsa de calitate procesuala a persoanei care a introdus plangerea prealabila la organul competent pentru persoana vatamata nu se acopera printr-un mandat dat dupa depasirea acestor faze ale procesului. Lipsa mandatului special determina incetarea procesului penal in baza art.11 pct. 2 lit.b raportat la art. 10 lit. f Cod de procedura penala.

1.2.Titularul plangerii prealabile in cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa si a celor fara capacitate de exercitiu.

In privinta subiectilor care pot introduce plangerea prealabila la organele competente urmeaza sa observam ca legiuitorul a prevazut posibilitatea ca si alte persoane decat titularul ei sa poata face plangere . O asemenea concluzie se desprinde din dispozitiile art. 284 alin. 2 Cod de procedura penala, unde se arata ca in cazul in care persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de doua luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.

Dispozitiile art. 284 alin. 2 Cod de procedura penala, corelate cu dispozitiile art. 132 alin. 3 Cod penal, ne conduc la concluzia ca pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa pot face plangerea prealabila reprezentantii lor legali, adica parintii, tutorele sau curatorul.

Prin dispozitiile legale mentionate, legiuitorul determina sfera persoanelor care pot introduce plangerea prealabila la organele competente. In urma celor aratate mai sus, subliniem faptul ca dispozitiile art. 222 alin. 5 Cod de procedura penala privind plangerea, ca mod de sesizare a organelor de urmarire penala, nu se aplica in cazul plangerii prealabile, deoarece aceasta din urma constituie o modalitate speciala, prevazuta de lege, prin care persoana vatamata isi exercita dreptul sau exclusiv de a cere tragerea la raspundere penala a faptuitorului. In acest sens, in doctrina s-a aratat, pe buna dreptate, ca plangerea prealabila introdusa de copilul major pentru parinte apare ca fiind facuta de persoana fara calitate, deoarece dispozitiile art. 222 alin 5 Cod de procedura penala, potrivit carora plangerea se poate face, printre altii, si de catre copilul major pentru parinti, nu sunt aplicabile in cazul plangerii prealabile. Din aceleasi considerente, nu pot face plangere prealabila parintii pentru copiii lor majori, si nici un sot pentru celalalt sot.

In vederea ocrotirii minorilor fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, parintii pot inlocui sau intregi vointa acestora si pot deveni titulari ai plangerii prealabile in cazul in care asemenea categorii de minori au fost vatamate prin infractiuni pentru care legea prevede ca este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate. In acest sens, din coroborarea dispozitiilor art. 284 alin. 2 Cod de procedura penala si ale art. 105 din Codul familiei rezulta ca pentru minorul lipsit de capacitate de exercitiu plangerea se poate face de oricare dintre parinti.

Potrivit art.135 alin. 5 Cod penal, in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, actiunea penala se pune in miscare si din oficiu. Asadar, in ipoteza prevazuta de art. 135 alin. 5 Cod penal, functioneaza atat principiul disponibilitatii asupra actiunii penale, cat si principiul oficialitatii. In aceasta privinta, apreciem ca punerea in miscare a actiunii penale se face din oficiu numai in subsidiar, adica numai in ipoteza in care cei indrituiti de lege nu au introdus plangerea prealabila la organele competente.

In cazul minorilor cu capacitate de exercitiu restransa, in practica judiciara si in literatura de specialitate s-a apreciat, ca plangerea prealabila trebuie introdusa de catre persoana vatamata, minor cu capacitatea de exercitiu restransa, cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila. Pe de alta parte, daca un minor a dobandit prin casatorie capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor sale, potrivit reglementarilor in vigoare, el poate introduce personal plangerea prealabila, fara sa aiba nevoie de incuviintarea vreunei persoane.

In privinta exercitarii si din oficiu a actiunii penale in ipotezele prevazute de art. 131 alin. 5 Cod penal, au fost exprimate opinii diferite.

Intr-o alta opinie , se arata ca dispozitiile art. 131 alin. 5 Cod penal sunt aplicabile, fara nici o deosebire, tuturor infractiunilor pentru care legea prevede necesitatea plangerii prealabile a persoanei vatamate. Aceasta a doua opinie o apreciem ca fiind fondata, deoarece in dispozitiile art. 131 alin 5 Cod penal nu se face nici o deosebire intre infractiunile pentru care legea prevede procedura actiunii penale directe la instanta si cele pentru care plangerea prealabila se adreseaza organelor de cercetare penala sau procurorului. Achiesand la acest mod de rezolvare a problemei puse in discutie, subliniem ca persoana vatamata, cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila, se poate impaca totusi cu faptuitorul, potrivit art. 132 alin 3 Cod penal ipoteza finala din Cod penal.

In ipoteza prevazuta de art. 131 alin. 5 Cod penal, oficialitatea punerii in miscare a actiunii penale functioneaza in subsidiar, fiind o garantie pentru protectia drepturilor minorului in cazul in care reprezentantii sai legali nu au introdus plangerea prealabila la organele competente.

Plangerea prealabila reprezinta instiutia pusa in slujba celui vatamat pentru a-si ocroti interesele, deci dreptul de a introduce plangerea prealabila apartine, potrivit art. 131 Cod penal, persoanei vatamate si are un caracter personal, cu exceptiile pe care le-am aratat.

1. Persoana juridica titulara a plangerii prealabile ?

Dupa cum bine cunoastem, infractiunile pot vatama atat persoane fizice, cat si persoane juridice. In acest caz, s-a pus problema - amplu dezbatuta in literatura de specialitate - daca plangerea poate fi facuta de oricare dintre aceste categorii de persoane. Potrivit unei opinii, plangerea prealabila putea fi introdusa de ambele categorii de persoane, iar cand persoana vatamata este o organizatie din cele prevazute la art. 145 Cod penal, plangerea prealabila se face totdeauna prin reprezentant . Contrar acestei opinii, majoritatea autorilor, considera ca plangerea prealabila nu poate fi introdusa decat de persoana fizica vatamata . In sprijinul acestei opinii, se argumenteaza, de exemplu, cele doua institutii - retragerea plangerii prealabile si impacarea partilor - sunt manifestari de vointa unilaterale (retragerea plangerii) si respectiv bilaterale (impacarea partilor) ale persoanelor fizice. Nu se poate concepe impacarea partilor intre o persoana fizica si o persoana juridica, asa cum nu putem spune ca o persoana juridica si-a retras plangerea prealabila. Un alt argument in sprijinul acestei opinii il reprezinta natura infractiunilor avute in vedere. Toate infractiunile pentru care legea prevede necesitatea plangerii prealabile pentru punerea in miscare a actiunii penale sunt infractiuni indreptate impotriva persoanelor fizice sau a patrimoniului acestora.

Persoana juridica este un subiect de drept. In doctrina este dominanta conceptia potrivit careia "persoana juridica este subiectul colectiv de drept, adica un colectiv de oameni care, intrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligatii civile". Prin persoana juridica se intelege o fiinta abstracta, intelectuala, creata prin fictiunea legii, intr-un interes social si intr-un scop de utilitate publica, avand un patrimoniu deosebit, capabila de a avea drepturi si indatoriri. Numai legiuitorul are dreptul de a crea asemenea persoane, pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege, deoarece numai prin vointa puterii, care singura prin legi, stabileste institutii si prescrie reguli pentru pazirea ordinii publice, apararea bunelor moravuri si a intereselor generale ale societatii. Dupa alti teoreticieni persoana juridica este un ansamblu de elemente materiale si umane, care indeplinind conditiile prevazute de lege este titular de drepturi si obligatii.

In sprijinul argumentarii conform careia si persoana juridica poate sa fie considerata ca titulara a dreptului de a formula plangere prealabila, cu toate ca aceste opnii nu au fost indeajuns motivate si argumentate din punct de vedere juridic, cei care sustin aceasta opinie enumera cateva elemente pe care le vom enumera:

Cu toate ca, intr-adevar, reglementarea plangerii penale prealabile vizeaza in principal, ocrotirea persoanelor fizice, sunt totusi si unele infractiuni dintre cele pe care legea le conditioneaza punerea in miscare a actiunii penale de plangerea prealabila a persoanei vatamate, ce pot fi indreptate si impotriva drepturilor patrimoniale ale persoanei juridice (spre exemplu, abuzul de incredere-art.213 C.pen., gestiunea frauduloasa-art.214 C.pen., distrugerea- art.217 C.pen.).

Legiuitorul a dorit ca titular sa fie si persoana juridica deoarece atunci cand se indica in textul legii cine poate sa faca plangere prealabila, vorbeste in sens larg fara a distinge intre persoana fizica sau o persoana juridica. Daca s-ar da acestor texte o interpretare mai restrictiva decat a dorit legiuitorul, prin distingerea in mod limitativ a unor ipoteze exclusive de aplicare a legii pe care legiuitorul nu le-a avut in vedere la edictarea normelor, ar insemna sa fie eliminata, in mod nelegal, o categorie a persoanelor vatamate, ce pot deveni, la ivirea/indeplinirea conditilor textelor de incriminare, titulare ale dreptului de a formula plangere prealabila.

De asemenea, daca s-ar interpreta in mod restrictive notiunea de ,, persoana vatamata,, din continutul textelor indicate, s-ar ajunge la incalcarea dreptului liberului acces la justitie, drept ce apartine si persoanei juridice, si care este garantat oricarei personae de art. 21 din Constitutia Romaniei, precum ale art. 6, paragr. 1, teza 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, drept care, raportat la substanta lui, este un drept de ordin procesual in ceea ce priveste raporturile dintre persoana vatamata si autoritatilor judiciare.

Persoana juridica avand un patrimoniu propriu, distinct de cel al persoanelor fizice ce intra in conducerea persoanei juridice, apare ca un subiect de sine statator, avand drepturi si obligatii proprii, doar modul de exercitare al acestora fiind diferit de cel al persoanelor fizice, deoarece in cazul persoanelor juridice acestea sunt exercitate prin reprezentantii legali, insa titulara a dreptului sau a obligatiei ramane persoana juridica.

Din moment ce persoana juridica apare ca subiect pasiv nemijlocit al infractiunii, fiind, asadar, persoana vatamata, aceasta poate fi titulara a dreptului de a formula plangere prealabila,, in cazul in care raportuljuridic penal de conflict in care aceasta este implicata in calitate de subiect pasiv a fost determinat de savarsirea unei infractiuni pentru care legea cere, ca o conditie de punitate, formularea unei astfel de plangeri.

In ceea ce priveste aparentele impedimente ce ar putea intervene cu ocazia impacarii partilor sau a retragerii plangerii prealabile, c ear fi legate de modalitatea de exprimarea a vointei in cazul persoanelor juridice, manifestarea vointei acesteia este posibila prin intermediul reprezentantului ei. Persoana juridica avand o vointa proprie, doar modalitatea de exprimarea de exprimare a acesteia fiind diferita de cea a persoanei fizice, intre aceasta, in calitate de persoana vatamata, si autorul infractiunii poate intervene impacarea partilor. De asemenea, manifestarea de vointa a persoanei juridice poate fi unilaterala in cadrul raportului juridic procesual penal, materializandu-se prin retragerea plangerii prealabile.

Avand in vedere recentele modificari aduse prin Legea nr.278/2006 privind modificarea Codului penal si prin Legea nr. 356/2006 privind modificarea Codului de procedura penala, prin care s-a reglementat raspunderea penala a persoanei juridice, urmeaza sa interpretam faptul ca plangerea prealabila poate fi introdusa si de persoana juridica, in numele si interesul acesteia, prin intermediul reprezentantului, deoarece atat timp cat exista obligatii si raspunderii exista corelativ si drepturi.

2.Termenul de introducere a plangerii prealabile

2.1.Natura juridica a termenului de introducere a plangerii prealabile.

Plangerea prealabila, pentru a fi valabila si a produce efecte juridice, trebuie introdusa la organul competent intr-un anumit termen.

In legislatiile moderne introducerea plangerii prealabile este prevazuta in general intr-un termen peremtoriu relativ scurt (mult mai redus decat termenul de prescriptie penala), a carei nerespectare duce la decaderea din dreptul de a mai face sesizarea. Caracterul scurt al termenului este explicat prin interesul de a nu lasa partea vatamata, ca prin vointa sa sa tina un timp indelungat pe infractor (adevarat sau pretins) sub amenintarea plangerii prealabile, ceea ce ar putea da loc la santaj ori teroare. Pe de alta parte, prezumtia ca dupa trecerea unui termen mai mare, partea vatamata nu voieste si nu mai are motiv serios a face plangerea.

Prevederile referitoare la termenul de introducere a plangerii prealabile la organul judiciar competent , in functie de situatiile prevazute de legiuitor, au ramas in vigoare.

Au fost abrogate prevederile prevederile reglementate de art.2841 Cod de procedura penala referitoare la "lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive, in fata instantei de judecata,,, atunci cand era sesizata prin plangere directa, prevazute de art. 279 alin. 2, lit.a, urmare a corelarii prevederilor procedurale, urmand ca judecata , in situatiile aratate sa se faca la fel ca si pentru cauzele care au fost sesizate prin rechizitoriu.

Potrivit art. 284 alin 1 Cod de procedura penala, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Aliniatul 2 al art. 284 precizeaza ca ,,in situatiile cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul,,.

In cazul persoanelor incapabile dispozitiile amintite se aplica dupa caz. Daca persoana vatamata este un minor care are capacitate de exercitiu restransa, termenul va curge din momentul cand acesta a stiut cine este faptuitorul, nefiind semnificativa data cunoasterii faptuitorului de catre reprezentantul legal. Dimpotriva, daca minorul nu are capacitate de exercitiu este irelevant faptul ca acesta l-a cunoscut pe faptuitor la o anumita data, singurul moment care conteaza fiind cand reprezentantul legal a detinut informatia respectiva. In literatura de specialitate din trecut s-au sustinut opinii contradictorii in legatura cu natura juridica a termenului de introducere a plangerii, considerandu-se de unii ca aceasta ar fi un termen substantial , iar de altii ca ar avea un caracter strict procedural.

2.2.Calculul termenului de introducere a plangerii prealabile.

Intrucat termenul este inscris in legea de procedura penala si codul nu face derogari sau alte precizari, consideram ca just s-a specificat in doctrina ca acest termen trebuie calculat dupa regulile comune inscrise in art. 186 alin 3 si 4 Cod de procedura penala . Prevederile acestui articol , la alineatele mentionate cuprind urmatoarele: ,, Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, dupa caz, la sfarsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfarsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an. Daca aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare, termenul expira in ultima zi a acelei luni. Cand ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza".

Termenul curge din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul, cu motivarea ca art. 284 Cod de procedura penala nu distinge intre infractiunea continuata, continua sau simpla, fapt pentru care se aplica intocmai indiferent de forma infractiunii.

In legatura cu respectarea termenului de introducere a plangerii prealabile practica judiciara a lamurit numeroase probleme. Astfel, s-a statuat ca este irelevant faptul ca persoana vatamata minora si unul din parintii sai erau internati in spital in cadrul termenului de introducere a plangerii, din momentul ce sesizarea putea fi facuta in acest interval si de catre celalalt parinte . In cazul infractiunii de abuz de incredere savarsit prin refuzul de restituire a unui bun mobil, data de la care se calculeaza termenul prevazut de art. 284 Cod de procedura penala este momentul manifestarii nejustificate a refuzului de restituire, repetarile ulterioare ale refuzului neprezentand semnificatie juridica. In mod similar, s-a subliniat ca nu este tardiva plangerea prealabila depusa in termen si restituita de organul judiciar spre completare persoanei vatamate, chiar daca depunerea ulterioara se face dupa depunerea termenului legal.

Cand tardivitatea plangerii determina incetarea procesului penal instanta nu solutioneaza actiunea civila alaturata . In asemenea cazuri persoana vatamata poate obtine despagubirile numai pe calea actiunii separate introduse la instanta civila.

Termenul de introducere a plangerii are un caracter procedural, nerespectarea lui atragand decaderea din exercitiul dreptului de introducere a plangerii si anularea plangerii prealabile.

Pentru ipoteza formularii plangerii prealabile prin scrisoare recomandata, procedura atestarii respectarii termenului de introducere se raporteaza la momentul eliberarii recipisei de catre oficiul postal, si nu la momentul inregistrarii plangerii la organului judiciar. In situatia cand plangerea prealabila este trimisa prin posta, scrisoarea nefiind recomandata, data care se calculeaza este data postei (stampila oficiului postal).

Sunt situatii cand persoana vatamata , din cauza unor unor imprejurari ce nu tin de aceasta, este impiedicata de o anumite cauze temeinice (forta majora, caz fortuit) sa introduca plangerea in termen, totusi legea acorda posibilitatea introducerii plangerii prealabile peste termen, folosindu-se prin analogie dispozitii care tin seama de astfel de impiedicari (art. 385 si 386 lit. b Cod de procedura penala.).

Codul de procedura penala prevede un caz de introducere peste termen a plangerii prealabile si in situatia schimbarii incadrarii juridice. Astfel, art. 286 Cod de procedura penala arata ca , ,, daca intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala se considera ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare penala cheama partea vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere".

In cazul in care plangerea prealabila a fost introdusa in termenul prevazut de lege la un organ necompetent, ea se considera valabila potrivit dispozitiilor art. 285 si art.222 alin.7 (introdus prin Legea nr. 356/2006) Cod de procedura penala, care prevede ca ,, plangerea prealabila gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite organului competent".

Continutul plangerii prealabile

1.Consideratii generale.

Potrivit dispozitiilor cuprinse in art. 283 Cod de procedura penala, "plangerea trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila si atunci cand este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente". Pentru a capata caracterul unei plangeri prealabile se cere si manifestarea de vointa ca faptuitorul sa fie tras la raspundere penala .

In ceea ce priveste forma, plangerea prealabila poate fi facuta in scris sau oral. Plangerea se poate face oral cand persoana vatamata nu stie sa scrie sau sa citeasca ori atunci cand ea se face la organele de urmarire penala sau in sedinta de judecata, in conditiile art. 286 Cod de procedura penala (schimbarea incadrarii juridice pentru care este necesara plangerea prealabila), situatii in care raspunsul partii vatamate, in sensul ca intelege sa faca plangere, se consemneaza intr-un proces-verbal .

Atunci cand plangerea prealabila se face oral si este consemnata intr-un proces-verbal, acesta trebuie sa fie semnat de partea vatamata, afara de cazul ca aceasta nu poate sa semneze situatie in care trebuie sa se faca mentiune expresa despre acest lucru, aratandu-se si motivul pentru care nu a fost posibila semnarea .

Tot in ceea ce priveste forma in care se face plangerea prealabila, in practica judiciara s-a decis ca inscrisul intitulat "declaratie" scris de organul de politie si semnat de persoana vatamata are valoarea unei plangeri prealabile, atata vreme cat in cuprinsul sau se descrie modul in care s-a savarsit fapta, se face referire la inculpat si se solicita tragerea la raspundere a acestuia. In acest sens, legea procesuala nu cere ca o conditie a valabilitatii plangerii existenta unui inscris separat, vointa persoanei vatamate de a pune in miscare actiunea penala in cazul infractiunilor care se urmaresc la plangerea prealabila putand sa se manifeste si in cuprinsul declaratiei date la organele de cercetare penala. Esential este ca persoana vatamata sa fi mentionat in declaratie toate datele necesare si sa fi declarat ca doreste ca faptuitorul sa fie tras la raspundere penala.

2.Elementele continutului plangerii prealabile.

Din textul art. 283 Cod de procedura penala referitor la continutul plangerii prealabile, rezulta elementele acesteia, pe care le vom examina pentru a considera daca plangerea prealabila este regulat intocmita si care sunt consecintele eventualelor neregularitati in aceasta privinta.

Elementele care constituie continutul unei plangeri prealabile sunt : numele partii vatamate, descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila si atunci cand este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente. In literatura de specialitate s-a sustinut ca plangerea prealabila trebuie sa mai contina, in mod obligatoriu, si alte doua elemente: manifestarea de vointa a persoanei vatamate de tragere la raspundere penala a faptuitorului si semnatura acestuia .

Eficacitatea juridica a plangerii prealabile este determinata deci de continutul acesteia , de aceea, unele dintre elementele enumerate sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, lipsa lor atragand ineficienta juridica a plangerii prealabile, fiind considerata un act nul sau, dupa unii autorii , ca inexistand, pe care le prezentam in continuare.

Numele si prenumele partii vatamate. Indicarea partii vatamate prin nume, initiala, prenume, domiciliu. Daca plangerea a fost facuta prin mandatar, cu mandat special sau de reprezentantul legal al persoanei vatamate, lipsita de capacitate de exercitiu, la plangere trebuie atasat actul care dovedeste aceasta calitate.

Descrierea faptei este elementul indispensabil in functie de care se face incadrarea juridica a faptei si consta in precizarea datei si a imprejurarilor in care aceasta s-a savarsit. Ea poate fi facuta sumar, dar suficient pentru a se stabili elementele constitutive ale faptei. Nu este necesar sa se dea incadrarea juridica a faptei, daca sunt mai multe fapte, fiecare va fi descrisa separat.

O descriere corespunzatoare a imprejurarilor in care a fost comisa fapta penala trebuie sa permita raspunsul la urmatoarele intrebari: cine? cand? unde? cum? cu ce? pentru ce?.

Indicarea faptuitorului constituie un alt element al continutului plangerii prealabile.

Aratarea mijloacelor de proba constituie o obligatie pentru persoana vatamata in virtutea principiului dedus din art. 66 Cod de procedura penala potrivit caruia nimeni nu poate fi considerat vinovat pana la proba contrara. De aceea partea vatamata, pentru a sustine vinovatia faptuitorului, trebuie sa indice in continutul plangerii prealabile mijloacele prin care poate proba aceasta vinovatie.

Conform art. 64, mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot interveni ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile video sau audio, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.

In ceea ce priveste celelalte elemente ale continutului institutiei plangerii prealabile si anume : indicarea adresei partilor si martorilor, precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila si indicarea persoanei responsabile civilmente, lipsa acestor mentiuni nu lovesc plangerea de nulitate.

Manifestarea de vointa a persoanei vatamate de a solicita tragerea la raspundere penala a faptuitorului constituie un alt element al continutului plangerii prealabile indicat de doctrina. Aceasta manifestare de vointa are un caracter special si trebuie sa rezulte dintr-o declaratie neechivoca in acest sens.

Prin faptul ca plangerea prealabila trebuie sa contina, pe langa elementele prevazute de art. 283 Cod de procedura penala si o declaratie in sensul condamnarii inculpatului, aceasta declaratie se deosebeste de cererea de identificare a faptuitorului adresata organului de cercetare penala. Solicitarea persoanei vatamate de a se identifica faptuitorului ( sau faptuitorii) nu echivaleaza cu o plangere prealabila, pentru ca organul de cercetare nu efectueaza in cauza urmarirea penala, ci doar face investigatii pentru identificarea faptuitorului.

Abia dupa ce a fost comunicat persoanei vatamate, aceasta va decide, cunoscand acum si identitatea faptuitorului, daca intelege sau nu sa faca plangere prealabila.

In practica judiciara s-a decis, pe buna dreptate, ca lipseste plangerea prealabila pe motiv ca partile vatamate nu au solicitat condamnarea inculpatului, ci doar demolarea lucrarilor efectuate in spatiile comune, ceea ce se poate realiza pe calea unei actiuni civile separate .

Semnatura titularului plangerii prealabile, constituie un alt element important, care desi nu este prevazuta in mod expres alaturi de celelalte elemente in art. 283 Cod de procedura penala, necesitatea ei decurge din alte dispozitii legale, si anume art. 82 alin.1 si art. 112 pct. 6 Cod de procedura civila care isi gasesc aplicarea si in materie penala.

In legatura cu semnarea plangerii prealabile de catre persoana vatamata aceasta trebuie sa fie semnata in mod obligatoriu, insa daca s-a omis semnatura, aceasta se poate face in fata organului judiciar, dupa o prealabila verificare.

Din analiza prin comparatie a dispozitiilor art. 283 si a dispozitiilor art. 222 Cod de procedura penala, se poate observa ca legea a inteles sa faca deosebire intre plangere si plangerea prealabila si sub aspectul continutului acestora.

In continutul plangerii prealabile trebuie sa fie indicate, in plus fata de continutul plangerii, adresa partilor si a martorilor si precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila, precum si atunci cand este cazul, indicarea persoanei civilmente.