CAPITOLUL I

CONSIDERATII GENERALE

De cand exista lumea, exista si violenta printre oameni, la bine si la rau. La bine, cand se elibereaza agresivitatea necesara pentru a ne proteja, pentru a ne delimita teritoriul, pentru a ne rezolva conflictele. La rau, cand energia este canalizata spre abuzul de putere si spre dorinta de a-i supune pe ceilalti vointei noastre.

In acest caz energia noastra este folosita pentru a crea o stare de dominare menita sa raneasca, sa loveasca si, in ultima instanta, sa-l elimine pe celalalt.

Pentru ca energia degajata de violenta sa se modifice, trebuie favorizata exprimarea moderata si corecta a nervozitatii si incurajata dezvoltarea unei mai bune comunicari in relatiile umane, in cadrul carora fiecare are dreptul sa fie diferit si are dreptul la respect, tinand cont si de ansamblul comunitatii. Violenta nu trebuie tolerata, indiferent de forma pe care o imbraca.

Infractiunile comise cu violenta sunt cele indreptate impotriva persoanei, impotriva omului, a unor drepturi care sunt indisolubil legate de existenta fizica si personalitatea lui, fara de care acesta nu ar putea fi conceput, respectiv dreptul la viata, la integritate corporala, dreptul la libertate, la demnitate.

Acest gen de infractiuni prezinta un grad ridicat de pericol social, determinat pe de o parte de importanta relatiilor sociale ce constituie elementul protectiei penale si de gravele urmari pe care le pot avea pentru societate iar pe de alta parte, de faptul ca aceste infractiuni se savarsesc prin mijloace si procedee violente.

Apararea persoanei prin dispozitiile legii penale priveste omul in principalele sale atribute, cel mai de pret bun al acestuia fiind viata.

Codul penal incrimineaza infractiunile comise cu violenta, si-anume: omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncuciderea, lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, vatamarea corporala grava, loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, violul si talharia.

CAPITOLUL II

PRINCIPALELE CAUZE SI CONDITII CARE FAVORIZEAZA SAVARSIREA INFRACTIUNILOR CU VIOLENTA

Evolutia infractiunilor cu violenta scoate in evidenta ca principalele cauze si conditii care le favorizeaza sunt urmatoarele:

a)      consumul excesiv de bauturi alcoolice. In majoritatea lor, infractiunile cu violenta se produc pe fondul consumului excesiv de alcool de catre autori si victime.

b)      Portul cutitului ori a altor obiecte anume confectionate pentru taiere, impungere sau lovire.

c)      Lipsa ori insuficienta mijloacelor de subzistenta, ca urmare a evolutiei preturilor la produsele agro-alimentare de baza, a amplificarii fenomenului de somaj.

d)      Existenta unei stari conflictuale spontane sau latente intre unele persoane sau grupuri de persoane.

Aceste stari conflictuale au o gama foarte variata, mai ales in mediul rural, intervenind intre soti ca urmare a geloziei, intre rude apropiate, vecini aflati in dusmanie pentru litigii patrimoniale (succesiuni, partaje, revendicari de bunuri, etc.)intre persoane sau grupuri de persoane, ca urmare a aplicarii legii funciare, intre vecini pentru diferite pricine, etc.

Gravitatea unor astfel de fapte este scoasa in evidenta de faptul ca in unele cazuri starile conflictuale apar spontan intre grupuri de cetateni cu ocazia desfasurarii unor adunari, mitinguri, manifestari cultural-sportive, ori pe criterii etnice, degenerand in acte grave de dezordine, soldate cu pagube materiale importante ori pierderi de vieti omenesti.

e)      Existenta unor potentiale victime ale infractiunilor de omor si talharii savarsite in scop de jaf, precum si violuri, din randul urmatoarelor categorii de persoane:

celor ce detin la domiciliu bunuri de valoare: bani, valuta, bijuterii, aparatura electronica;

persoanelor in varsta, care locuiesc in case izolate si despre care se cunoaste ca au acumulat importante sume de bani;

celor care obisnuiesc sa se laude ca poseda bunuri de valoare;

intreprinzatorilor particulari, micilor meseriasi (cu sau fara autorizatie), celor care acorda imprumuturi de bani, comercializeaza bauturi alcoolice la domiciliu si, in general, a celor care desfasoara activitati ce presupun o mare fluctuatie de persoane la domiciliul lor;

tinerelor fete care accepta cu usurinta cunostinte intamplatoare, anturajul unor tineri cu comportari dubioase, deplasarea la ore tarzii din noapte pe strazi slab luminate si zone periferice.

f)        Existenta pe teritoriul localitatilor a unor zone neiluminate sau mai putin circulate, infractorii actionand fara a putea fi observati de catre victime sau terte persoane.

g)      Nesupravegherea copiilor sau bolnavilor psihic de catre persoanele care au aceasta obligatie legala, din care cauza pot deveni autori sau victime ale acestui gen de infractiuni.

La aceste cauze si conditii se adauga si insuficienta supraveghere a teritoriului din zonele pretabile la comiterea acestui gen de infractiuni.

Cunoasterea cauzelor si conditiilor care favorizeaza savarsirea infractiunilor cu violenta, precum si a altor genuri de infractiuni ofera posibilitatea politistilor comunitari ca in zonele si sectoarele de responsabilitate, prin masuri specifice sau prin folosirea instrumentelor legale de care dispun sa actioneze pentru inlaturarea lor.

CAPITOLUL III

MASURI DE PREVENIRE A INFRACTIUNILOR COMISE CU VIOLENTA

In vederea prevenirii comiterii unor fapte cu violenta, se vor lua urmatoarele masuri cu caracter preventiv:

a)      pregatirea antiinfractionala a cetatenilor pentru a nu deveni victime ale infractiunilor savarsite cu violenta prin insusirea modalitatilor de autoprotectie, evitarea factorilor de risc si modul de actiune in situatiile in care sunt victime ale violentei;

b)      acoperirea corespunzatoare si eficienta a teritoriului de competenta, realizabila prin:

c)      reevaluarea dispozitivelor de politie comunitara in raport cu situatia operativa si distribuirea elementelor de dispozitiv in locurile si zonele unde se comit frecvent infractiuni;

d)      asigurarea unei instruiri adecvate a elementelor de dispozitiv cu privire la modul de executare a sarcinilor de serviciu, situatia operativa, de actiune in cazuri concrete si realizarea unui control permanent al acestora;

e)      cunoasterea tipului de populatie din sectorul dat in competenta, cunoasterea elementelor dubioase, recalcitrante, consumatoare de stupefiante, predispuse la acte antisociale;

f)        intensificarea activitatii de patrulare in zonele periculoase si - mai ales - in perioadele de timp critice (seara, noaptea), in locurile favorabile jafurilor sau altor acte cu violenta;

g)      incheierea unor protocoale cu alte institutii abilitate sau societati particulare de paza, in vederea executarii patrularii in zonele si itinerariile de pe teritoriul de competenta.

h)      Organizarea si desfasurarea de actiuni specifice in locurile, zonele si mediile unde se comit frecvent infractiuni cu violenta;

i)        Luarea masurilor de aplanare a starilor conflictuale;

j)        Prevenirea in randul bolnavilor psihic;

k)      Aplicarea cu fermitate a legislatiei contraventionale, in special a Legii nr. 61/1991 republicata, principal mijloc de descurajare a elementelor care savarsesc fapte antisociale, in vederea combaterii consumului excesiv de alcool, portului ilegal de arme albe, a manifestarilor de incalcare a ordinii si linistii publice;

l)        Atragerea atentiei in toate situatiile cand se apreciaza ca activitatea anumitor persoane poate evolua spre savarsirea unor acte cu violenta;

m)    Cooperarea cu alte institutii cu responsabilitati in domeniu.

n)      In raport cu specificul starii infractionale pe plan local, toti politistii comunitari trebuie sa manifeste initiativa in gasirea de noi modalitati care, prin transpunerea in practica, sa contribuie la cresterea eficientei muncii de prevenire si combatere a acestui gen de infractiuni.

CAPITOLUL IV

LOCUL FAPTEI

1. Notiunea de "loc al faptei"

Legea procesuala penala nu face precizari referitoare la intelesul expresiei "fata locului", acest lucru dand nastere la numeroase interpretari, mergand pana acolo incat s-a incercat acreditarea ideii ca ea se refera doar la locul unde a fost descoperita victima. Un asemenea mod de a privi problema nu tine cont de realitatea activitatii organelor de urmarire penala si de diversitatea modalitatilor in care se comit infractiunile. Pe de alta parte, una din problemele esentiale este aceea de a clarifica daca locul unde a fost descoperita victima coincide cu locul comiterii faptei. Precizarea in cuprinsul legii a intelesului expresiei "fata locului" este inutila, atata timp cat legiuitorul, referindu-se la competenta teritoriala a organelor judiciare a definit notiunea de "locul savarsirii infractiunii", care acopera aproape in totalitate si intelesul expresiei "fata locului". Acest punct de vedere a fost adoptat atat in literatura de specialitate cat si de practica judiciara.

Prin "loc al faptei" se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, precum si cel in care s-au produs rezultatele acestuia. Avand in vedere prevederile legale sau practica organelor de urmarire penala, se poate aprecia ca locul savarsirii infractiunii difera de la caz la caz, in raport cu fapta concreta, cu mijloacele si metodele folosite in acest scop, cu urmarile agresiunii exercitate de infractor asupra victimei, cu modul in care a incercat sa ascunda urmele infractiunii.

In cazul infractiunilor savarsite cu violenta, prin "loc al faptei" se poate intelege.

portiunea de teren, segmentul de drum ori incaperea unde a fost descoperita victima sau parti din aceasta, precum si imprejurimile acestora;

locul unde s-a consumat episodul principal al faptei;

locul unde a fost abandonata victima, inclusiv imprejurimile acestuia;

locul in care a survenit moartea victimei, in situatia in care acesta nu coincide cu locul agresiunii;

traseul parcurs de victima dupa producerea agresiunii asupra sa;

caile de acces folosite de faptuitor pentru a patrunde in campul infractional, precum si cele folosite pentru a-l parasi;

traseul parcurs de faptuitor dupa iesirea din campul infractional, pe directia in care s-a deplasat.

2. Masuri pe care trebuie sa le intreprinda politistii comunitari aflati la fata locului.

Despre savarsirea unei infractiuni cu violenta, politistul comunitar aflat in patrulare poate fi sesizat prin oricare din modurile de sesizare prevazute de lege: plangere, denunt ori din oficiu.

Politistul comunitar care s-a sesizat despre savarsirea unei astfel de fapte va nota data si ora exacta cand s-a primit sesizarea, mijlocul prin care s-a facut comunicarea si, daca este posibil numele si celelalte date de identificare ale persoanei care a sesizat, dupa care va anunta de indata organele abilitate de lege sa efectueze cercetarea.

Sosit la fata locului, trebuie sa noteze ora exacta a sosirii la locul faptei, adresa unde este situat si conditiile meteorologice, aceste date comunicate ulterior organelor de politie fiind deosebit de utile desfasurarii cercetarii la fata locului.

Masurile urgente, menite sa asigure conservarea aspectului locului faptei sunt - in principal - urmatoarele:

a)      Salvarea victimelor si acordarea primului ajutor

In caz de omor, politistul comunitar trebuie sa constate daca moartea s-a produs cu adevarat. Sunt cazuri cand acest lucru poate fi constatat dintr-o singura privire, dar exista si situatii cand este necesara o studiere mai atenta a victimei.

Practica si literatura de specialitate recomanda ca ori de cate ori exista cel mai mic indiciu ca victima ar putea fi in viata, sa se treaca de urgenta la acordarea primului ajutor. In raport de natura si gravitatea leziunilor, primul ajutor poate fi acordat chiar la fata locului, solicitandu-se sprijinul persoanelor calificate in domeniul medical aflate acolo.

Inainte de ridicarea si transportarea victimei la unitatea sanitara pentru acordarea ingrijirilor medicale calificate, politistul comunitar trebuie sa noteze si sa marcheze locul si pozitia in care se afla victima in momentul sosirii sale. Omiterea acestei operatiuni poate avea implicatii nedorite, ulterior echipa de cercetare a politiei fiind pusa in situatia de a nu putea interpreta corect nici mecanismul de formare a urmelor descoperite in campul infractiunii si nici raportul dinamic agresor-victima.

b)      Conservarea aspectului locului faptei

Dupa ce au fost luate masurile de salvare sau de acordare a primului ajutor victimei, politistul comunitar trebuie sa desfasoare activitati care sa inlature posibilitatea modificarii - intamplatoare sau intentionate - a aspectului initial al locului faptei. In acest scop trebuie sa asigure paza locului unde s-a comis fapta si sa protejeze urmele si obiectele existente in acel loc.

De multe ori, la locul infractiunii patrund diverse persoane, fie din randul celor aflati intamplator in zona atunci cand s-a savarsit infractiunea fie din randul rudelor victimei. De retinut ca printre persoanele straine de la locul faptei se pot afla chiar faptuitorii ori complicii acestora, scopul lor fiind acela de a distruge eventualele urme ce au ramas dupa consumarea activitatii ilicite. Referitor la prima categorie de persoane, "curiosii" si "amatorii de senzatii", prezenta acestora si faptul ca se erijeaza - deseori - in "cunoscatori", venind cu propriile pareri, pot influenta negativ depozitiile ulterioare ale martorilor oculari.

Pornind de la aceasta realitate, politistul comunitar trebuie sa procedeze cu tact pentru a indeparta din zona pe toti cei care nu-si justifica prezenta in locul respectiv. Actiunea trebuie sa se desfasoare cu multa grija, deoarece in randul acestor persoane ar putea fi si martori oculari ai celor petrecute si o atitudine dura i-ar putea indeparta.

Modul in care politistul comunitar reuseste sa se achite de aceasta sarcina dovedeste profesionalismul acestuia, intelegerea exacta a consecintelor demersului sau pentru desfasurarea in bune conditii a investigatiei criminalistice.

Pentru a evita distrugerea, degradarea, disparitia sau modificarea obiectelor ori urmelor infractiunii se va proceda la acoperirea cadavrului sau a obiectelor posibil purtatoare de urme cu panza, plastic, hartie, cartoane, cutii, etc. De asemenea, se recomanda alcatuirea unui cordon de siguranta pentru a tine persoanele straine la o oarecare distanta.

c)      Identificarea martorilor oculari, a persoanelor suspecte, identificarea si retinerea faptuitorilor ori luarea masurilor de urmarire si prindere a acestora

Asa cum s-a aratat, politistul comunitar aflat la fata locului intra in contact cu numeroase persoane. In afara de victima si "curiosi", in randul acestora pot sa fie si persoane care au perceput imprejurari din cele in care s-a produs fapta sau care cunosc date privitoare la autor ori la victima. Informatiile pe care le pot furniza aceste persoane sunt, in marea majoritate a cazurilor, de importanta deosebita, incepand cu actiunile acestora inainte si in timpul agresiunii, instrumentul cu care a actionat faptuitorul, modul in care s-a aparat victima, etc. si terminand cu actiunile infractorului dupa savarsirea faptei, directia in care s-a deplasat si - eventual - mijlocul de transport cu care a parasit locul infractiunii. Cu grija si tact, martorii trebuie sa fie identificati iar datele lor sa fie notate pentru a putea fi puse la dispozitia echipei de cercetare a politiei.

Martorilor li se va solicita sa ramana pe loc pana la sosirea politiei si vor fi izolati de restul persoanelor, pentru a-i feri de influenta "curiosilor" sau de influneta faptuitorului, cand acesta a ramas la locul faptei. Nu sunt rare cazurile cand infractorii, fie ca incearca sa convinga ca se aflau in legitima aparare, fie ca doresc sa atraga compasiunea martorilor si sa pozeze in victime ale faptelor reprobabile pe care, chipurile, le-ar fi comis victima anterior interventiei lor. In alte situatii, faptuitorii nu se sfiesc sa acuze martorii de faptul ca nu au vazut bine ori ca declaratiile nu trebuie luate in seama intrucat intre ei si aceste persoane exista relatii de dusmanie si incearca sa se razbune pe ei s.a. cum nu este exclusa posibilitatea ca autorii infractiunilor sa recurga la amenintari la adresa martorilor pentru a-i determina sa renunte la a depune declaratie ori sa nu spuna tot ceea ce au vazut referitor la fapta si imprejurarile comiterii ei. Daca izolarea martorilor vizeaza protejarea lor fata de diverse influente care le-ar putea altera marturia, izolarea faptuitorilor de restul persoanelor are drept scop protejarea lor de eventualele agresiuni din partea celor indignati de fapta comisa ori din partea rudelor victimei.

Daca faptuitorul nu a ramas ori nu a fost identificat la locul faptei, in raport cu datele furnizate de martori si posibilitatile concrete existente la locul infractiunii, cel care a ajuns primul la locul faptei poate lua masuri de urmarire si prindere a autorului ori de alertare a unitatilor de politie din zona unde s-a deplasat acesta.

Nu trebuie omise nici persoanele care au participat la actiunile de salvare a victimelor si, datorita patrunderii in campul infractiunii, au produs anumite modificari in aspectul initial al locului. Aceste persoane sunt invitate sa astepte sosirea echipajului politiei.

d)      Incunostiintarea unitatii de politie pe raza careia a fost savarsita infractiunea cu violenta si care este competenta sa efectueze cercetarea

Concomitent cu luarea masurilor mai sus mentionate ori, daca nu este posibil, dupa aceasta, politistul comunitar aflat la fata locului va proceda la sesizarea unitatii de politie pe raza de competenta teritoriala unde s-a comis fapta. Din cuprinsul incunostiintarii trebuie sa rezulte natura faptei, locul unde s-a comis infractiunea, masurile luate si rezultatele obtinute. Cel care a luat primele masuri este obligat sa ramana la fata locului pana la sosirea echipei de cercetare a politiei.