Dreptul administrativ - ramura a dreptului

Dreptul administrativ - ramura a dreptului

lDelimitari

Problema raporturilor public-privat este una din problemele importante, chiar si in modernitatea tarzie, intrucat:

vizeaza domeniile de exercitare a puterii politice, in sens larg, a puterii etatice, in sens restrans;

delimiteaza sfera de ingerinta a puterii etatice, doar pentru aria sa de legitimitate;

recunoaste dublul caracter al scopurilor (intereselor) individuale -caracter public

-caracter privat

Montesquieu abandoneaza limbajul specific dreptului natural [ prin care Hobbes si Locke (face distinctie intre puterea legislativa, executiva si federativa) cautau argumente spre a demonstra legitimarea si legitimitatea puterii politice

porneste de la putere catre libertatea individuala, cautand mecanismele de limitare a abuzului de putere, limitarea puterii prin putere

consacra principiul separarii puterilor in stat

cele trei puteri legislativa se contrapondereaza

executiva se controleaza

judecatoreasca reciproc

Cum se armonizeaza:

lprincipiul separatiei puterilor (diviziunea acestora) - Montesquieu

lunicitatea intemeiata in suveranitatea emanata de la popor- (J.J. Rousseau)

Solutie: principiul nu vizeaza existenta a trei puteri absolut autonome; principiul vizeaza exercitarea unor atribute ale puterii suverane de catre organisme speciale ale statului, organisme care-si controleaza si contrapondereaza activitatea.

Exemplificari:

art. 85(1) din Constitutia Romaniei: "Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament"

art. 115(1): "Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice"

(3)"Daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului, potrivit procedurii legislative."

instantele judecatoresti sunt obligate, in solutionarea cauzelor, sa respecte legea;

actele autoritatilor administratiei publice sunt supuse controlului (din perspectiva legalitatii) judecatoresc.

Sa identificam: raportul intre puteri si posibilitatile de control reciproc

Sa ilustram si prin alte exemple

Sa explicitam verdictul unuia dintre presedintii S.U.A: "Sapte voturi pentru, unul impotriva, al Presedintelui, deci nu!"

Obiectul dreptului public (privit din sfera dreptului pozitiv: normele de drept ce reglementeaza organizarea, atributiile si competentele organelor statului ce realizeaza sarcinile si obiectivele celor trei puteri, precum si actele juridice adoptate sau emise de aceste organe.

Aceste norme sunt sistematizate in ramurile dreptului public.

Ex.:

ansamblul normelor de drept referitoare la organizarea interioara a statului si de guvernare a raporturilor statului cu persoanele fizice si juridice (dreptul.);

normele de drept ce reglementeaza organizarea si activitatea organelor puterii executive, inclusiv raporturile acestor organe cu persoanele fizice si juridice (dreptul.);

normele de drept prin care se protejeaza valorile fundamentale lezate prin fapte incriminate ca infractiuni (dreptul..).

In baza dihotomiei drept public/drept privat, stabiliti in ce domenii opereaza (ca ramuri de drept):

dreptul constitutional;

dreptul civil;

dreptul administrativ;

dreptul financiar;

dreptul familiei;

dreptul muncii;

dreptul comercial;

dreptul proprietatii intelectuale;

drept international privat;

drept international public;

drept penal;

drept procesual civil;

drept procesual penal

Veti avea in vedere:

raportul juridic reglementat;

relatia directa cu persoane fizice si juridice;

corespondenta/necorespondenta cu una din puteri.

Se poate stabili ca:

dreptul constitutional si dreptul international public corespund puterii legislative;

dreptul administrativ si dreptul financiar - puterii executive;

dreptul penal, dreptul procesual penal si dreptul procesual civil - puterii judecatoresti;

2. Notiunea de putere executiva

In opinia unor autori de referinta (Ioan Vida, Ioan Alexandru, Tudor Draganu s.a), fiecare putere a statului se identifica cu o functie statala. Astfel, vorbind despre activitatea statului sub aspect juridic, ei considera ca suveranitatea se infaptuieste prin trei functii:

legislativa

executiva (administrativa)

jurisdictionala

T. Draganu ("Drept constitutional si institutii politice") vorbeste despre functia legislativa care are un caracter originar, in sensul ca legile sunt expresia vointei organului reprezentativ constituit pe plan national si beneficiaza de o forta juridica superioara celorlalte norme juridice.

Forta juridica superioara decurge din faptul ca functia legislativa este consecinta manifestarii suveranitatii poporului (mandate prin delegare).

Din aceasta perspectiva, functia executiva si cea jurisdictionala au o autoritate derivata (actele administrative si cele jurisdictionale trebuie sa fie intotdeauna conforme cu prevederile legii).

Functia executiva ("administrativa") are ca obiect:

activitati de organizare a aplicarii legii;

elaborarea actelor normative conforme cu legea;

asigurarea functionarii serviciilor publice;

puterea discretionara a activitatilor publice de a alege, in anumite limite, intre mai multe solutii (aprecierea oportunitatii cade in responsabilitatea autoritatilor administratiei publice).

Literatura de specialitate distinge intre:

administratia activa, realizata in cadrul structurilor ierarhice si care confera dreptul de a realiza:

acte de gestiune;

fapte materiale;

acte juridice unilaterale, cu putere executorie.

administratia consultativa, realizata pe baza de avize, acordate de catre structuri administrative neierarhizate, (cu atributii consultative);

administratia jurisdictionala, exercitata de organe ce fac parte din puterea executiva si care au ca obiect rezolvarea unor litigii juridice prin hotarari ce au statutul puterii de lucru judecat;

Executivul, functie de structurarea sa, poate fi:

lmonocratic

ldualist

a) Executivul monocratic reprezinta o continuitate a unor elemente ale antichitatii imperiale si absolutismului monarhic, dar in conditiile regulilor constitutionale. Fundamentarea principiului separatiei puterilor a avut ca efect initial transformarea monarhiei absolute in monarhie limitata, conducand la un executiv supus regulilor democratiei parlamentare.

In prezent, executivul monocratic se caracterizeaza prin detinerea puterii de catre o singura entitate statala, entitate ce poarta numele de:
-presedinte
-rege

Din perspectiva regimului puterii, executivul monocratic poate fi:

dictatorial - se anuleaza principiul separatiei puterilor in stat

democratic (ex: colegiul: Consiliul Federal Elvetian, compus din sapte membri alesi, pe perioada de 4 ani, de catre Adunarea Federala compusa din Consiliul National (ales de popor) si Consiliul Statelor, format din 46 deputati ai cantoanelor.

NOTA:In istoria sa, executivul monocratic a luat si forme colegiale precum: consulatul roman (2

consuli cu drepturi egale), directoratul (functia executiva era exercitata de un grup restrans de persoane - cazul Frantei: Directoratul constitutiei anului III, compus din cinci directori, numiti pe o perioada de cinci ani, din randul carora 1/5 se inlocuia in fiecare an; Directoratul era investit cu putere reglementara pentru a asigura executarea legilor. Directoratul numea si revoca ministri, al carui numar era stabilit de Corpul legislativ).

Sistemele politice intemeiate pe executiv monocratic se manifesta in mod specific, functie de situatia sefului statului (monarh sau presedinte).

Astfel, monocratia monarhica presupune mai mult o prezenta formala a sefului statului in executarea concomitenta a puterilor executiva si legislativa monocratia presedintiala presupune reducerea executivului doar la presedintele statului, acesta fiind     responsabil de aplicarea si executarea legii (caz clasic S.U.A.)

NOTA: In statele ce au ca model regimul presedintial american a aparut ca inovatie institutionala Guvernul; aceasta nu modifica natura regimului politic datorita competentelor largi pe care le are presedintele chiar la nivelul Guvernului.

b) Executivul dualist structura caracteristica indeosebi regimurilor parlamentare, unde functia executiva este incredintata:

unei persoane - sef de stat

unui organ colegial - cabinet ministerial

Regimul republican parlamentar este, in esenta, dualist intrucat:

dispune de un sef de stat, desemnat de parlament;

un guvern, condus de premier;

ambele functii sunt supuse regulilor parlamentare (ex: Germania, unde concentrarea puterii executive apartine cancelarului; Italia-executiv bicefal, dar cu competente largi premierului).

Studiu de caz: Marea Britanie

Ca replica la regimurile presedintiale si parlamentare, Franta a creat (1958) un nou model, unul intermediar intre cel presedintial si cel parlamentar, cu un executiv care sa creeze un nou echilibru al puterilor in stat, alegerea presedintelui facandu-se prin vot indirect (pana in 1962) si prin vot universal si direct dupa acest an.

Guvernul - al doilea element al executivului - deriva din vointa sefului statului (el nu trebuie investit de Parlament), imixtiunea presedintelui in problemele guvernului fiind apropiata regimurilor monocratice.

III. Specificitatea dreptului administrativ

Se desprinde dintr-un ansamblu de elemente, unele

cu valoare de principiu. Acestea sunt:

1. Activitatea autoritatilor administratiei publice se desfasoara pe baza legii si numai in conformitate cu legea, urmarindu-se organizarea si executarea in concret a acesteia (principiul legalitatii). In baza acestui principiu trebuie inteleasa extinderea notiunii de legalitate pentru toate actele normative superioare - cu putere mai mare decat actul normativ elaborat.

Principiul legalitatii aplicat in dreptul administrativ se concretizeaza in:

lsfera de competenta;

lrespectarea fortei juridice a actelor normative superioare;

lexercitarea competentei autoritatilor numai in conformitate cu legea;

Detalieri:

lCompetenta autoritatilor administratiei publice este inteleasa ca ansamblu de atributii ce se pot exercita de catre:

autoritati - ex. MEdC

subdiviziuni ale acestora - ex. DGMRU

persoane investite intr-o functie sau demnitate publica - SG , Ministru

limitele exercitarii acestor atributii

Competenta trebuie stabilita prin norme (cerinte) juridice (in conformitate cu principiile constitutionale);

- sa fie concret determinata (atributiunile definite corect, precis determinate, pe cat posibil enumerate limitativ);

- sa se exercite exclusiv in conformitate cu dispozitiile legale prin care a fost stabilite

- capacitatea administrativa - exprima posibilitatea proprie doar autoritatilor publice de a participa in raporturi juridice administrative

Ion Iovanas distinge intre competenta - sistem de atributii ce apartin atat autoritatilor administratiei publice, cat si subdiviziunilor acestora, care, desi au atributii, nu poseda capacitate administrativa, intrucat nu exercita aceste atributii in nume propriu

Intrebare:

Care sunt elementele in baza carora, analizand un document emis de o autoritate sau structura, se

poate identifica daca se vorbeste despre capacitate administrativa sau competenta?

Literatura de specialitate distinge intre:

lcompetenta materiala - evidentiaza specificul atributiilor unei autoritati administrative, functie de care aceste autoritati se clasifica in:

autoritati ale administratiei publice cu competenta generala (Guvern, consilii locale);   

autoritati cu competenta speciala (limitata la un domeniu de activitate: ministere, servicii descentralizate sau deconcentrate ale ministerelor, agentii)

b) competenta teritoriala - evidentiaza limitarea in spatiu a exercitarii atributiilor prevazute de lege:

autoritati centrale (intreg teritoriul: ex. Guvern, ministere)

autoritati ale administratiei publice locale (consilii judetene, consilii locale, primari)

c) competenta personala, privita prin prisma a doua acceptiuni:

drept sfera atributiilor unei persoane ce ocupa o anumita functie;

din prisma stabilirii competentei unei autoritati in functie de calitatea speciala a unei persoane: ex. calitatea de militar, calitatea de diplomat;

d) competenta temporala - durata, intervalul de timp in care autoritatea administrativa isi desfasoara activitatea

Regula: autoritatea si competenta sunt nelimitate temporal (are caracter permanent). Exista si exceptii, stipulate expres prin lege (la termen). Ex.:Consulatul de la...va functiona pana la data de .

Aceste autoritati isi inceteaza activitatea in functie de doua conditii:

- expirarea termenului stabilit prin lege pentru functionare;

- acoperirea totala a obiectului de activitate.

O problema speciala este cea referitoare la competenta temporala a autoritatii administratiei publice locale alese - consiliul local , primarul. La acest nivel nu este pusa in discutie limitarea temporala a competentei autoritatii respective, ci limitarea temporala a mandatului prin care au fost investiti consilierii sau primarul. Nu se identifica demnitatea sau functia publica cu persoanele investite spre a le ocupa.

b) Actele normative ale administratiei publice nu pot contraveni, modifica, sau scoate din vigoare o lege, intrucat au forta juridica inferioara acesteia

Asumptia isi are sediul materiei in proceduri constitutionale precum:

- art.61(1) din Constitutie: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii " (exista o exceptie?);

- 108(2) -"Hotararile (de Guvern) se emit pentru organizarea executarii legilor";

La aceste prevederi, in intemeierea primatului legii in ierarhia actelor juridice normative, se adauga regula generala conform careia instantele judecatoresti nu pot decide asupra valabilitatii unor legi, exceptia de neconstitutionalitate ridicata in fata lor urmand sa fie rezolvata de Curtea Constitutionala.

In virtutea principiului ierarhizarii autoritatilor administratiei publice, trebuie precizat ca, in emiterea de acte normative, autoritatile administratiei publice trebuie sa respecte atat legea, cat si celelalte acte juridice normative cu forta superioara.

Intrebare: O autoritate a administratiei publice este tinuta imperativ sa-si respecte propriile acte normative?

c) Prestatiile ce intra in competenta administratiei trebuie indeplinite in conformitate cu legea; prestatiile nu pot fi facultative si nici discriminatorii, ceea ce genereaza obligatia tratarii egale a tuturor categoriilor de persoane particulare beneficiare a acestor prestatii.

2. Existenta regimului juridic administrativ - ca sistem de reguli specifice activitatilor administratiei, reguli ce asigura diferentiere fata de reglementarile relatiilor dintre particulari.

Aceste diferentieri rezulta din:

investirea cu putere publica a autoritatilor administrative;

scop diferit: satisfacerea unor interese generale prin serviciile prestate de catre autoritatile administratiei publice;

tehnica juridica proprie;

ex.: - emiterea actelor administrative urmeaza o procedura stricta , bazata pe principii si reguli privitoare la respectarea legii, competenta, indeplinirea unor operatii materiale -tehnice premergatoare, concomitente sau privitoare elaborarii actului

sau:

- regimul juridic diferentiat, in materie de contracte administrative. Astfel, unele clauze contractuale sunt de natura reglementara, stabilite de administratie, care are posibilitatea de a modifica sau rezilia unilateral contractul daca:

lmodificarea sau rezilierea sunt cerute de interesul public;

lparticularul contractant (care s-a angajat sa efectueze sau sa presteze un serviciu de interes public) nu si-a onorat obligatiile (sau le-a indeplinit defectuos).

Aceasta intrucat contractele administrative sunt supuse unor reguli de drept public, reguli ce apartin regimului administrativ (organizarea si functionarea serviciilor publice sunt hotarate unilateral de autoritatile administratiei publice).

Dreptul administrativ prezinta o mare mobilitate.

Aceasta caracteristica presupune doua aspecte:

administratia publica nu este un domeniu imuabil, ci este supusa unor inovatii la intervale restranse de timp;

la nivelul dreptului administrativ pozitiv se produc schimbari rapide in continuturi (Exemplificari si comparatii cu alte ramuri de drept).

4. In dreptul administrativ, interesul public are prioritate in raport cu interesul privat.
(comentariu)

5. Raspunderea , in dreptul administrativ presupune un statut aparte: atat autoritatile administratiei publice, cat si functionarii publici raspund pentru actiunile lor; in cele mai multe cazuri, calitatea speciala genereaza circumstante agravante.

Apoi, exista si raspunderea politica a Guvernului in fata Parlamentului, precum si proceduri speciale privind raspunderea ministeriala.

Exceptii: imunitatile politice si diplomatice

6. Normele de drept administrativ sunt, in general, norme specifice.

Acestea se clasifica in functie de doua criterii:

lin functie de specificul raporturilor sociale pe care le reglementeaza sunt:

norme ce reglementeaza organizarea si functionarea autoritatilor administratiei publice si raportul dintre ele;

norme care au ca obiect raporturile dintre autoritatile administratiei publice, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alta parte;

norme ce reglementeaza statutul functionarilor publici;

norme ce reglementeaza raspunderea autoritatilor administratiei, precum si raspunderea administrativa (contraventionala), a persoanelor fizice si juridice;

norme ce reglementeaza controlul administrativ;

norme ce reglementeaza contenciosul administrativ;

norme procesuale, care reglementeaza principiile si procedura dupa care se desfasoara activitatea autoritatilor administratiei publice.

b) In functie de caracterul dispozitiei, normele de drept administrativ se clasifica in:

norme onerative - solicita o conduita anume;

norme prohibitive - interdictii, abtinere de la actiuni;

permisive (inclusiv supletive) - libertatea alegerii conduitei, functie de oportunitate;

stimulative - motiveaza subiectti in efectuarea unor prestatii.

Cerinta:

Ilustrati prin minim 2 exemple fiecare dintre categoriile de mai sus.

FORME DE ACTIVITATE A AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE

In activitatea autoritatilor administratiei publice intervin:

acte juridice

acte cu caracter exclusiv politic

fapte materiale juridice

operatiuni materiale tehnice

Cele patru forme principale de activitate sunt denumite in stiinta administratiei "fapt administrativ" - denumire generica ce exprima toate manifestarile juridice si nejuridice prin care administratia publica realizeaza activitatea de conducere , de organizare a aplicarii si de aplicare in concret a legilor.

a. Actele juridice

Majoritatea actelor juridice care se regasesc in activitatea autoritatilor publice o constituie actele administrative ; alaturi de acestea, in categoria actelor juridice de aceasta natura, intra:

contractele administrative

contracte civile

Actele administrative sunt manifestari de vointa, a caror infaptuire este garantata de puterea politica, putere cu care sunt investite autoritatile administratiei publice ; - au ca scop producerea de efecte juridice

Se deosebesc de contractele (administrative sau civile) prin unilateralitate .

Contractele administrative sunt acorduri de vointa intre autoritati ale administratiei publice si particulari, avand ca scop, fie satisfacerea unui interes general, fie realizarea, in conditii corespunzatoare, a serviciilor publice.

Actele administrative si contractele administrative sunt supuse unui regim juridic special, numit regim administrativ, manifestat in esenta sa, ca regim de putere.

Intrebare: Care este regimul juridic al contractelor civile?

1. b. Actele cu caracter exclusiv politic

- sunt emise indeosebi de catre autoritatile publice centrale.

T. Draganu: actele cu caracter exclusiv politic pot fi caracterizate drept declaratii de vointa, prin care se afirma principii directoare sau se precizeaza atitudinea pe care, autoritatile emitente, o adopta in privinta conducerii statului.

1.c. Faptele materiale juridice

Exista situatii in care se produc efecte juridice, independent de manifestarea de vointa in acest scop.

Faptele materiale juridice reprezinta transformari in realitatea fizico-naturala datorate producerii de efecte juridice independent de existenta unei manifestari de vointa in acest scop;

Legea si nu manifestarea de vointa, atribuie efecte juridice unor fapte materiale.

Faptele materiale juridice se realizeaza prin actiuni si inactiuni

1.d. Operatiunile materiale tehnice

activitati ale autoritatilor administratiei publice prestate in vederea indeplinirii atributiilor conferite de lege, care nu produc prin ele insele efecte juridice

Exemple: avizele, rapoartele, statisticile, diagnozele

nu se identifica cu actele juridice, intrucat, prin ele insele, nu produc efecte juridice; ele pregatesc si premerg emiterea actului.

2. Actele administrative

Sensul formal si sensul material al actului administrativ

Sfera actelor administrative

Definitie:

Actele administrative reprezinta manifestari unilaterale si exprese de vointa ale autoritatilor administratiei publice in scopul de a produce efecte juridice, in temeiul puterii publice

Caracteristicile actelor administrative

Forme concrete de activitate care produc efecte juridice: acte administrative, acte civile, acte de drept al muncii, acte juridice materiale

Forme de activitate ce nu produc efecte juridice proprii: operatiuni tehnico-administrative, actele exclusiv politice

Analiza caracteristicilor actelor administrative

Actele administrative sunt acte juridice

Actele administrative sunt manifestari unilaterale de vointa de putere

Actele administrative sunt obligatorii

Prin actele administrative se organizeaza executarea si se executa in concret legile si celelalte acte normative

Actele administrative sunt executorii

Detalieri

Actele administrative sunt acte juridice

Definitie: Actele juridice sunt manifestari de vointa, facute in scopul nasterii, modificarii sau stingerii raporturilor juridice, a caror realizare este garantata prin forta de constrangere a statului.

Fiind o specie a actelor juridice, sunt necesare unele nuantari in privinta actelor normative:

Nu orice act volitional cu implicatii juridice este act juridic (nu orice manifestare de vointa este un act juridic, deci nici administrativ, ci doar acea manifestare facuta in scopul producerii de efecte juridice).

Rezulta ca: Simpla opinie a unei autoritati administrative nu este act administrativ.

Exemplu: Ministrul de Externe isi exprima opinia referitoare la necesitatea deschiderii doua consulate in R. Moldova. Functionarii Centralei MAE declanseaza proceduri administrative inclusiv primirea documentelor pentru viza. Se constata, ulterior, absenta prevederilor legale pentru deschiderea consulatelor.

O manifestare de vointa, pentru a fi considerata act juridic, trebuie sa fie apta de a produce efecte juridice proprii

Exista institutii in care o manifestare de vointa este facuta in scopul producerii efectelor juridice, dar legea nu recunoaste capacitatea ca o asemenea manifestare de vointa sa produca efecte juridice.

Exemplu : avizul dat de catre un organ administrativ este o manifestare de vointa ce urmareste adoptarea actului producator de efecte juridice. Dar efectele juridice sunt produse de actul administrativ avizat, nu de avizul respectiv (nu avizul da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice)

Realizarea efectelor juridice recunoscute de lege este asigurata prin forta de constrangere a statului.

Consecinta: Actele administrative, ca specie a actelor juridice, sunt acte licite.

Caracterizarea actelor administrative ca acte licite nu este contrazisa de posibilitatea adoptarii unor acte ilegale. Acestora nu li se recunoaste valabilitatea, desi, pana la anulare sau revocare, produc efecte juridice; ele produc efecte juridice urmare a prezumtiei de legalitate de care se bucura. Temeiul prezumtiei emiterea de o autoritate publica

d) Actele administrative sunt manifestari de vointa declarate.

Manifestarea de vointa poate fi facuta sub forma:

scrisa

verbala

Actele normative trebuie sa imbrace obligatoriu forma scrisa (consemnarea intr-un inscris a actelor normative reprezinta documentul care atesta autenticitatea vointei reale a organului colegial).

Actele care sunt expresia vointei unui organ unipersonal pot imbraca si forma orala (in situatii exceptionale un primar, prefect, consul, ambasador etc, dispun luarea unor masuri de exceptie, fara a mai astepta consemnarea in vreun document a actului decizional).

Observatie:

In limbajul curent, documentul in care este consemnata vointa juridica, poarta, de asemenea, denumirea de act. De aici si confuzia ce se face uneori intre manifestarea de vointa, care este adevaratul act administrativ si instrumentul juridic in care ea este consemnata.

In esenta, instrumentul nu face decat dovada si limitele manifestarii de vointa si, prin urmare, are doar valoare probatorie.

2. Actele administrative sunt manifestari unilaterale de vointa de putere.

In baza acestei caracteristici, actele administrative se deosebesc de alte acte juridice pe care le emit autoritatile administratiei publice (ex: contracte civile, administrative, de munca).

Prin comparatie:

actele juridice civile sunt rezultatul unor acorduri de vointa a doi sau mai multor subiecti de drept, in timp ce actele administrative sunt manifestari unilaterale de vointa de putere.

Actele administrative pot fi deosebite de orice act civil, fie pentru situatia in care acesta este un acord de vointa, fie un act unilateral (exemplu: donatie) -unilateralitatea nu este,deci, intotdeauna caracteristica prin care se deosebesc actele, ci manifestarea unilaterala de vointa de putere.

Intrebare: Ce natura are desfacerea unilaterala a contractului individual de munca a unui angajat MAE?

Situatia juridica a actelor emise in comun de doua sau mai multe autoritati administrative este aceeasi intrucat subiectele de drept participante la emiterea actului urmaresc acelasi scop si aceeasi prestatie din partea altor subiecte decat cele ce si-au exprimat vointa. Intrucat aceste manifestari de vointa converg spre acelasi efect juridic, ele sunt acte unilaterale; caracterul unilateral al actului nu presupune cu necesitate o singura vointa a unei singure autoritati, ci faptul ca actiunea actului este univoca

Consecinte practice:

a) actul juridic produce efecte in favoarea beneficiarului din momentul comunicarii si nu al "perfectarii acordului de vointa";

b)renuntarea beneficiarului la exercitiul dreptului sau chiar la dreptul conferit de actul administrativ nu afecteaza valabilitatea acestui act. El inceteaza sa mai produca efecte juridice abia in momentul revocarii unilaterale de catre emitent.

3) Actele administrative sunt obligatorii

Se au in vedere trei aspecte:

actele administrative sunt obligatorii pentru emitent pe perioada in care sunt in vigoare .

Obligativitatea pentru emitent vizeaza :

obligativitatea conformitatii actelor normative noi , nu cele adoptate anterior ;

obligativitatea conformitatii actelor individuale cu cele normative.

b) Actele administrative sunt obligatorii pentru toti subiectii de drept ce desfasoara o activitate care cade sub incidenta prevederilor lor.

obligatorii pentru autoritatile subordonate ierarhic

autoritati ce nu sunt subordonate , dar , prin lege sunt obligate sa aplice aceste acte

(ex : sanctiunile contraventionale aplicate de Ministerul Sanatatii, Ministerul Mediului, MAI etc; sau:regimul juridic aplicabil strainilor)

Actele administrative sunt obligatorii si pentru autoritatile superioare emitentului.

Trebuie facuta distinctie intre actele normative si actele individuale.

Pentru actele normative apar doua situatii:

- situatia in care autoritatea ierarhic superioara controleaza activitatea unei autoritati subordonate .

Autoritatea ierarhic superioara este obligata sa tina cont de actele normative legale ale autoritatii controlate;

- situatia in care autoritatea superioara emite acte normative: actele normative emise de autoritatea superioara in rang nu trebuie sa tina cont de actele autoritatilor subordonate (actul autoritatii superioare abroga acte superioare contrare)

In privinta actelor individuale , teoria dreptului administrativ admite ca ele pot fi revocate sau anulate de catre autoritatea superioara.

Pe perioada in care sunt in vigoare , autoritatea superioara trebuie sa le respecte.

Sunt irevocabile: actele administrative jurisdictionale, actele care au dat nastere unui drept subiectiv, garantat de o norma de drept in irevocabilitatea actului de baza.

Tot in domeniul actului administrativ individual, se pot distinge doua situatii:

autoritatea superioara poate anula actul ilegal al autoritatii inferioare, dar nu-l poate emite ea insasi;

autoritatea superioara poate anula actul individual al autoritatii inferioare si poate sa emita ea actul, sau sa oblige emitentul sa emita actul corect.

4) Prin actele administrative se organizeaza executarea si se executa in concret legile si celelalte acte normative

Regula: manifestarile de vointa in realizarea activitatii executive apartin in principal autoritatilor administratiei publice ( sunt acte ale acestor autoritati)

Dar nu este suficienta calitatea subiectului emitent (Parlamentul, parchetele emit si ele acte administrative)

Exista si acte administrative prin delegare.

Intrebare: Care este situatia in cazul actelor administrative emise la cerere?

Speta: Un cetatean solicita eliberarea unui pasaport. Eliberarea pasaportului nu reprezinta un acord de vointa a doua subiecte de drept (vointa solicitantului nu are caracter hotarator la emiterea pasaportului: hotararea este vointa unica a autoritatii publice). Revocarea actului se poate face prin vointa unica a emitentului. Daca vointa solicitantului ar fi o componenta a actului administrativ, acesta ar putea fi revocat numai cu acordului solicitantului, pe principiul ca un acord de vointa nu inceteaza sa produca efecte juridice decat in urma altui acord al participantilor la incheierea actului.

5) Actele administrative sunt executorii

Actele administrative se executa din oficiu fara a mai fi necesara interventia instantelor de judecata
Clasificarea actelor administrative

Criterii

Criteriul intinderii efectelor pe care le produc actele administrative

Actele normative

Contin reguli generale de conduita;

Regulile sunt impersonale;

Regulile se aplica repetat la un numar nelimitat de subiecti;

Actele individuale

Manifestarea de vointa creeaza, modifica sau stinge drepturi subiective sau obligatii in profitul sau sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate.

Pot fi:

Acte prin care se stabilesc drepturi si obligatii determinate pentru subiectii carora li se adreseaza (autorizari);

Acte ce confera un statut personal beneficiarilor (exemplu: diplome de studii, permise auto, schimbarea numelui pe cale administrativa)

c) Actele administrative de sanctionare (anularea sau reformarea actelor);

d) Actele administrative jurisdictionale

Solutioneaza litigii;

Sunt emise cu o procedura bazata pe contradictorialitate;

Emitentul este independent in pronuntarea solutiei, atat fata de parti, cat si fata de orice persoana sau autoritate a Administratiei Publice;

Se bucura de stabilitatea specifica autoritatii de lucru judecat;

Trebuie motivate.

B. Criteriul : numarul manifestarilor de vointa pe care le incorporeaza

Acte administrative ce contin o singura manifestare de vointa

Acte administrative complexe (contin cel putin doua manifestari de vointa).

Consecinte:

In absenta acordului de vointa pentru una din autoritati, actul este inexistent;

Anularea, modificarea sau revocarea actului se realizeaza prin acordul de vointa al tuturor autoritatilor implicate in emitere;

Actiunea in justitie se va indrepta impotriva tuturor participantilor la emitere.

C. Criteriul: autoritatea de la care emana

Astfel:

Presedintele Romaniei emite:

-Decrete - normative

- individuale

Guvernul: -ordonante - normative

-hotarari-normative

- individuale

Ministrii: instructiuni- normative

ordine-normative

-individuale

Consiliile judetene: hotarari-normative

-individuale

Primarii: dispozitii-normative

-individuale

CONDITIILE DE VALABILITATE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE

Exista doua categorii de conditii ce indica valabilitatea actelor administrative:

Conditiile de legalitate

Conditiile de oportunitate

Neindeplinirea acestor categorii de conditii au acelasi efect : nevalabilitatea actului ilegal sau inoportun

Difera modalitatile de incetare a efectelor juridice.

Astfel,

Absenta conditiilor de legalitate genereaza anularea sau revocarea actelor administrative;

Inoportunitatea genereaza revocarea sau abrogarea

Conditiile privind legalitatea

Actul sa fie emis de autoritatea competenta, in limitele competentei sale;

Actul sa fie conform cu continutul actelor cu forta juridica superioara (inclusiv cu propriile acte normative anterioare)

Actul sa fie emis in forma si cu procedura prevazuta de lege.

Formele procedurale de emitere a actelor administrative pot fi:

Anterioare emiterii

Concomitente emiterii

Posterioare emiterii

Conditiile procedurale de baza anterioare emiterii sunt avizarile.

Avizele pot fi:

Facultative - emitentul are latitudinea de a-l cere sau nu , iar daca l-a cerut , nu este obligat sa tina seama de opiniile exprimate prin acest aviz

Consultative - trebuie solicitate, in caz contrar , actul fiind ilegal ; emitentul este obligat sa ceara avizul dar nu este obligat sa respecte continutul lui.

Conforme - trebuie cerute de emitent opiniile fiind obligatorii. Autoritatea are doar latitudinea de va nu mai emite actul.

Conditiile procedurale concomitente emiterii actului administrativ:
- conditia de quorum desemneaza majoritatea membrilor prezenti, ceruta pentru ca autoritatile publice colegiale sa poata lucra valabil.

- conditia majoritatii cerute de lege pentru adoptarea actului: simpla

absoluta

calificata

Nota

Orice act administrativ trebuie motivat

Conditiile procedurale posterioare emiterii actelor administrative.

aprobarile - manifestari de vointa ale autoritatii superioare prin care aceasta se declara de acord cu un act emis de un organ inferior care, fara aceasta manifestare de vointa, posterioara lui, nu ar produce, conform legii, efecte juridice. Emitentul nu poate trece la executarea actului in absenta aprobarii, Aprobarea nu acopera viciile actului emis

Confirmarea: organul superior isi exprima acordul cu un act emis de o autoritate superioara (confirma actul). Daca este ceruta expres de lege, confirmarea:

acopera viciul actului;

actul nu poate fi pus in aplicare in absenta confirmarii.

Alte conditii procedurale:

publicarea actelor normative

comunicarea actelor individuale

datarea, semnarea, contrasemnarea.

Eficienta actelor administrative

Evaluarea eficientei actelor administrative vizeaza efectele pe care acestea le produc:

a) surprinderea efectelor juridice;

b) analiza consecintelor social-economice si politice.

Efectele juridice, fiind stabilite prin lege, sunt anticipate in momentul adoptarii actului administrativ, fiind astfel posibila o analiza generala a acestora.

Din punctul de vedere al consecintelor social-economice si politice, situatia implica un anumit grad de probabilitate, intrucat, la nivelul acestor domenii intervin multi factori statistici.

In privinta surprinderii efectelor juridice produse de actele administrative, sunt necesare clarificari legate de :

Momentul producerii si incetarii efectelor juridice ale actelor administrative;

Suspendarea actelor administrative;

Revocarea actelor administrative;

Anularea actelor administrative;

Faptele materiale ce determina incetarea efectelor administrative.

Suspendarea actelor administrative - operatiunea juridica ce genereaza incetarea temporara a efectelor administrative.

Ea opereaza in baza unui dubiu in privinta legalitatii sau oportunitatii unui act.

Suspendarea poate fi dispusa:

printr-un act juridic de catre organul emitent sau organul ierarhic superior, care are si dreptul de revocare, in baza principiului "cine poate mai mult, poate si mai putin";

de catre instanta de judecata, in baza prevederilor Legii contenciosului administrativ;

Suspendarea in temeiul legii: opereaza de drept, in conditiile in care legea prevede ca actul administrativ atacat se suspenda (ex: actele de putere atacate de prefect)

Revocarea actelor administrative

Reprezinta operatiunea prin care un act administrativ este scos din vigoare de catre organul emitent sau organul ierarhic superior pe motiv de ilegalitate sau inoportunitate.

Cauza revocarii poate fi anterioara, concomitenta sau posterioara emiterii actului administrativ; pentru cauze anterioare sau concomitente, revocarea are efecte ex tunc.

Revocarea se deosebeste de suspendare, intrucat:

Determina incetarea definitiva a efectelor administrative;

Este dispusa atunci cand ilegalitatea sau inoportunitatea actului se manifesta vadit, cu certitudine.

Fata de anulare, revocarea se deosebeste prin faptul ca:

Se produce atat pentru ilegalitatea, cat si pentru inoportunitatea actului administrativ (anularea se dispune doar pentru motiv de ilegalitate)

Revocarea se dispune fie de catre emitent, fie de catre autoritatea ierarhic superioara (anularea se dispune de organul ierarhic superior, sau de catre instanta de judecata)

Daca revocarea este dispusa de emitent, ea mai este denumita si retractare.

Concluzie: scoaterea din vigoare a actelor administrative se poate realiza prin:

revocare,

anulare,

abrogare.

Opinie: pornind de la cadrul conceptual general in care, prin anulare se intelege operatiunea de desfiintare a unui act juridic ilegal, ar fi corect ca si in dreptul administrativ termenul de anulare sa acopere procedura de desfiintare a actului ca urmare a ilegalitatii lui, iar termenul de revocare sa fie utilizat in cazul scoaterii din vigoare pentru cauze legate de inoportunitate.

Dreptul de a revoca actele inoportune implica, de regula si dreptul de a le reforma.

De ce "de regula"

Intrucat: organul ierarhic superior nu poate opera intotdeauna reformarea actului.

Astfel,

In situatia in care emiterea cade si in competenta organelor ierarhic superioare, acestea pot reforma ele insele actele inoportune;

Daca emiterea actului cade in competenta exclusiva a autoritatii inferioare, atunci autoritatile superioare pot doar sa revoce partial sau total actele inoportune, dand indrumari obligatorii pentru autoritatile superioare (fie sa emita alte acte, fie sa le reformeze pe cele existente).

In cazul nulitatilor partiale, emitentul sau autoritatea superioara pot reforma actele ilegale.

Fata de abrogare, revocarea se deosebeste prin:

In timp ce revocarea este dispusa de emitent sau autoritatea ierarhic superioara, abrogarea poate fi dispusa:

de emitent

de autoritatea ierarhic superioara

prin lege

b) Revocarea vizeaza atat acte administrative normative, cat si individuale; abrogarea doar acte administrative normative.

c) Revocarea poate produce efecte ex tunc ex nunc; abrogarea, doar efecte ex nunc.

Regula: sunt revocabile toate actele administrative normative

Pentru actele administrative individuale, exista exceptii de la principiul revocabilitatii:

actele administrative jurisdictionale (solutioneaza litigii, cu putere de lucru judecat);

actele pe baza carora s-au nascut raporturi civile, de munca sau procesuale.

(cu rezerve) actele pentru care (motiv de ilegalitate) a fost sesizata instanta de judecata;

d) actele ce au generat drepturi subiective garantate de lege prin stabilitate (actele pentru atribuirea unor termeni pentru constructia de locuinte, actele atributive de statut de personal);

e) irevocabilitatea actelor administrative din momentul in care au fost realizate material (exceptie actele realizate prin actiuni sau inactiuni succesive);

f) actele administrative de sanctionare (pot fi doar anulate sau reformate de organul jurisdictional competent sau de instanta)

Anularea actelor administrative

Se dispune pe motiv de ilegalitate de catre:

autoritatea ierarhic superioara

autoritatea judecatoreasca

Opereaza pentru cauze anterioare sau concomitente emiterii actului (nu este posibil ca un act sa fie legal in momentul emiterii lui si sa devina ilegal ulterior).

Nerespectarea conditiilor de legalitate face ca actul sa fie lovit de nulitate absoluta sau relativa.

Din perspectiva dreptului administrativ, aceasta clasificare nu prezinta importanta.

Distinctia cu care se opereaza in drept in privinta tipului de nulitate provine din interesul ocrotit prin norma incalcata de actul ilegal.

Astfel,:

Daca a fost emis un act cu nesocotirea unei norme ce ocroteste un interes general, actul respectiv este lovit de nulitate absoluta.

Daca norma incalcata ocroteste un drept sau interes personal, actul ilegal este lovit de nulitate relativa.

In dreptul civil, distinctia opereaza din urmatoarele motive:

Nulitatile absolute pot fi invocate de orice persoana care are un interes propriu, sau din oficiu; nulitatile relative pot fi invocate numai de persoanele ocrotite prin norma incalcata;

Nulitatea absoluta este imprescriptibila; nulitatea relativa poate fi invocata,numai in termenul legal de prescriptie;

Nulitatile absolute nu pot fi confirmate; nulitatile relative pot fi confirmate de catre cel lezat in dreptul sau interesul personal.

NOTA: in dreptul administrativ regimul juridic al celor doua tipuri de nulitati este asemanator.

Apar diferentieri legate doar de organul ce se pronunta in privinta nulitatii.

Incetarea efectelor actelor administrative se realizeaza si prin juridice materiale:

Moartea subiectului de drept

Prescriptia:

Actele normative inceteaza sa mai produca efecte juridice cand au caracter temporar;

Actele individuale inceteaza sa mai pruduca efecte ca urmare a prescriptiei, ori de cate ori legea prevede anumite termene in care ele sunt valabile, sau pot fi emise.

ssss