Drept financiar

Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementeaza relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societatii.Prin intermediul finantelor publice se asigura constituirea, repartizarea si utilizarea eficienta a banului public pentru sporirea productiei de marfuri, dezvoltarea fortelor de productie, dezvoltarea invatamantului si culturii, ocrotirea sanatatii, etc.

Izvoarele dreptului financiar

Izvoarele dreptului financiar sunt alcatuite din totalitatea actelor normative care reglementeaza raporturile juridice financiare. In raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting urmatoarele izvoare:

a) Izvoare comune ale dreptului financiar

Astfel, in ierarhia izvoarelor, comune distingem ca prim izvor de drept financiar - Constitutia. Legea fundamentala a tarii prevede dispozitii referitoare la elaborarea, aprobarea si executarea bugetului public national si a contului de incheiere a exercitiului bugetar, de asemenea prin normele constitutionale sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la controlul executiei bugetare, politica valutara, politica fiscala etc.

Ca izvoare comune se mai disting, legile ordinare ale parlamentului, decretele prezidentiale si hotararii ale guvernului.

b) Izvoare specifice ale dreptului financiar

Izvoarele specifice sunt actele normative care cuprind dispozitii referitoare la relatiile financiare. Ca izvoare specifice ale dreptului financiar citam:

- Legea nr. 72/1996, publicata in M.Of. nr. 152/17 iulie 1996.

Aceasta lege defineste sfera de cuprindere a finantelor publice, si anume: elaborarea, aprobarea si executia bugetului public national, stabilirea si perceperea impozitelor, taxelor si altor venituri ale statului, utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecatoresti si executive, ca si controlul modului de folosire a mijloacelor materiale si banesti apartinand institutiilor publice, regiilor autonome, precum si a capitalului social investit de stat in societatile comerciale. In lege este precizata aria de cuprindere a institutiilor publice care cuprind Presedentia Romaniei, Guvernul, ministerele, celelalte organe ale administratiei de stat, precum si institutiile de stat de subordonare centrala si locala.

Sub acest aspect, legea finantelor publice cuprinde principiile si normele de baza ale activitatii financiare a statului, constituind cadrul legislativ general al finantelor publice. In acest sens, Legea finantelor publice este o reglementare la nivel de lege-cadru.

Referitor la reglementarea relatiilor financiare ale statului, Parlamentul a adoptat o serie de legi privind:
- Activitatea bancara (Legea nr. 58/1998);
- Statutul Bancii Nationale a Romaniei (Legea nr. 101/1998);
- Impozitul pe profit (Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, republicata).
- Ordonanta Guvernului privind impozitul pe venit nr. 73/1999;
- Organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii financiare (Legea nr. 30/1991);
- Tariful vamal de import din 1 ianuarie 2000.
- H.G. nr. 443/1990, privind stabilirea taxelor consulare;
- Legea nr. 45/1992, privind stabilirea nivelului unor taxe in sume fixe, datorate statului in lei de persoanele fizice si juridice si introducerea taxei asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica de regiile autonome, societatile comerciale si de ceilalti agenti economici organizati ca persoane juridice;
- Ordinul ministrului finantelor nr. 817/1998, pentru aprobarea regulamentul privind organizarea si functionare a Garzii financiare;
- Regulamentul B.N.R. nr. 2 din 1996, privind operatiunile cu numerar;
- Regulamentul nr. 1/1991 privind operatiunile curente si transferurile de capital cu mijloace de plata straine, publicat in M.Of. nr. 101 din 13 mai 1991.

Dreptul financiar in cadrul sistemului de drept

Sistemul dreptului nostru este caracterizat atat prin unitatea esntiala a tuturor normelor juridice de a exprima vointele si interesele poporului muncitor,cat si prin impartirea acestor norme de ramuri dupa specificul relatiilor sociale pe care le reglementeaza.Intre aceste ramuri,dupa dreptul constitutional si dreptul administrativ,este enumerat si dreptul financiar cuprinzand totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea financiara a organelor de stat,intocmirea si executarea bugetului de stat,creditul,asigurarile etc.Dreptul financiar este prezentat ca una dintre ramurile sistemului de drept si in lucrarile de specialitate juridica financiara din statul nostru si din celelalte state.

Dreptul financiar este o ramura a sistemului dreptului din statul nostru,Datoriita faptului ca are un obiect de reglementare propriu,indiferent daca acest obiect este denumit relatii financiare,acte si operatiuni financiare,ori constituirea,repartizarea si intrebuintarea fondurilor banesti necesare statului,satisfacerii trebuintelor generale ale societatii.Datorita acestui obiect propriu de reglementare cu specificul "financiar",distinct de al celorlalte ramuri de drept,si avand in vedere ca obiectul propriu al reglementarilor juridice este criteriul principal si funadamental in stabilirea ramurilor de drept,dreptul financiar este prezentat,ca una dintre ramurile sistemului de drept.

Pe langa obiectul propriu si specific de reglementare,dreptul financiar este important pentru intreaga activitate de stat,pentru indeplinirea practica a functiilor statului,pentru indeplinirea Programului de faurire a societatilor multilateral dezvoltate.Aceasta importanta reprezinta si ea un argument pentru situatia dreptului financiar de ramura a sistemului de drept din statul nostru.

Normele de drept financiar

Din definitia dreptului financiar rezulta ca acesta reprezinta un ansamblu de norme juridice care sunt de drept financiar in virtutea aceea ce reglementeaza,deci datorita faptului ca reglementeaza relatii,acte si operatiuni financiare privind ondurile banesti ale statului si ale institutiilor,intreprinderilor si organizatiilor de stat.

Normele de drept financiar se disting fata de celelalte norme juridice instituite de catre organele de stat prin acest obiect specific-financiar-de reglementare.Acest obiect specific reprezinta criteriul esential si unic de recunoastere a normelor de drept financiar,deoarece,din punctul de vedere al formelor de exprimare ale dreptului,normele de drept financiar se intalnesc atat in cuprinsul actelor normative emise pentru reglementarea anumitor relatii,acte,operatiuni financiar,cat si in cuprinsul unor acte normative care,in principal,reglementeaza relatii de natura diferita.Astfel,marea majoritate a normelor dedrept financiar sunt cuprinse in Legea finantelor,legile bugetare,legile si decretele privind impozitele,asigurari de stat rpin efectul legii si in alte acte normative emise pentru domeniul financiar.Spre deosebire de acestea,normele juridice privind taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat datorata bugetelor locale de catre unitatile economice sunt cuprinse in legea cu privire la fondul funciar;normele juridice privind incasarea amenzilor administrative in folosul bugetului de stat,care instituie astfel unvenit bugetar,sunt cuprinse in legea referitoare la stabilirea si sanctionarea contraventiilor etc.Normele de drept financiar,au,la fel cele mai multe norme juridice,un caracter general,impersonal,deci,Privesc un numar nedeterminat de subiecte de drept si se aplica repetat in timp,ori de cate ori sunt conditiile vizate de ele.Pe langa acestea,unele norme de drept financiar au caracter individual in virtutea anumitor necesitati financiare concrete.Astfel,legile de adoptare a bugetelor de stat,pe langa dispozitii generale,cuprind si dispozitii care stabilesc individual cuantumul unor subventii acordate pentru completarea veniturilor proprii ale unor bugete locale etc.

In ceea ce priveste structura logio-juridica,normele de drept financiar cuprind si ele trei elemente specifice normelor juridice:ipoteza,dispozitia si sanctiunea,cu unele particularitati determinate de specificul financiar al obiectului de reglementare si de interesul financiar al statului.

Ipoteza nomei de drept financiar prevede conditiile sau imprejurarile in care urmeaza sa se aplice dispozitia cuprinsa in aceste norme juridice.Astfel,de exemplu,Legea finantelor prevede ca "venitul national,ca valoare nou creata in industrie,agricultura,constructii,transporturi si in alte domenii,reprezinta sursa de baza a fondurilor banesti ce se constituie in economie".In acest sens,cele mai importante fonduri banesti necasare trebuintelor obstesti,in societatea noastra se constituie pe baza repartizarii venitului national,in conditiile in care cea mai mare parte a acestui venit este realizata in industrie,agricultura si constructii.

Dispozitia normei de drept financiar prevede conduita subiectelor vizate de aceasta norma,fie obligand aceste subiecte sa actioneze intr-un anumit fel,sa acorde ori sa plateasca anumitesume de bani etc,fie permitandu-le sa-si constituie si sa intrebuinteze anumite fonduri banesti,fie interzicandu-le savarsirea unor acte sau operatiuni.Deci,din punctul de vedere aldispozitiei pe care o cuprind,normele de drept financiar pot fi onerative,permisive si prohibitive.

Cele mai multe dintre normele de drept financiar cuprind dispozitii onerative,deoarece sunt instituite in virtutea necesitatilor economice,ale formarii fondurilor banesti necesare fondurilor banesti necesare trebuintelor obstesti.Potrivit acestor necesitati,,prin normele de drept financiar se stabilesc cu preponderenta in mod onerativ formarea fondurilor banesti obsetsti prin plati obligatorii de impozite,taxe etc. ale unitatilor economice si persoanelor fizice,modul de repartizare de cele mai multe ori obligatoriu a acestor fonduri banesti,ca si utilizarea acestor fonduri banesti in limitele prevederilor planurilor financiare,cu documentatia si justificarea corespunzatoare.De exemplu,Legea privind impozitul pe fondul de retribuire prevede onerativ ca "unitatile economice de stat si institutiile de stat sunt obligate sa plateasca un impozit asupra fondului total de retribuire";Legea finantelor prevede onerativ ca "veniturile si cheltuielile prevazute in bugetul de stat se repartizeaza pe trimestre,in functie de sarcinile de plan desfasuarate si in termenele legate de varsare a veniturilor si de efectuare a platilor";Decretul cu privire la asigurarile prevede onerativ ca in cadrul asigurarii prin efectul legii a calatorilor "pretentiile asiguratului sau mostenitorilor sai fata de organizatiile care transporta calatori,in legatura cu accidentul produs si cu urmarile acestuia,se sting in limita sumei asigurate platite.

Conceptul de finante

Ca urmare a dezvoltarii intregii productii sociale ca si productie/circulatie de marfuri, in vederea constituirii resurselor necesare oricarui tip de activitate se impune formarea unor fonduri (resurse) banesti. In acest context, al productiei si circulatiei marfurilor, in societate se formeaza fie la dispozitia statului, fie la dispozitia agentilor economici - fonduri banesti.Constituirea si apoi utilizarea fondurilor banesti se realizeaza prin fluxuri monetare. Derularea acestora impune, in mod necesar, si instituirea anumitor tipuri de relatii sociale, adica a unor raporturi intre administratorii si beneficiarii unui fond, intre cei ce participa la constituirea lui si utilizatori.Astfel, finantele ar putea fi definite din trei puncte de vedere complementare intelegand prin aceasta:

a. constituirea de fonduri sub forma baneasca cu o anumita destinatie;

b aporturi sociale de natura economica ce apar intr-o economie in legatura cu constituirea fondurilor banesti;

c. finantele sunt nu numai raporturi sociale, ci si fluxuri banesti care se desfasoara in legatura cu crearea fondurilor.

Notiunea de finante, sub cele trei aspecte: fonduri/fluxuri/raporturi sociale, este eterogena atat in ceea ce priveste complexitatea nevoilor carora trebuie sa li se faca fata, cat si din punct de vedere al modului de utilizare a fondurilor. Astfel, o parte din ele se constituie in vederea satisfacerii unor nevoi generale ale intregii populatii de pe un teritoriu delimitat (judet, tara, chiar U.E., etc). Alte fonduri au in vedere satisfacerea unor nevoi comune dar, de dimensiuni mult mai restranse, specializate, si care se constituie la nivelul agentilor economici.

Sistemul financiar

La modul general se poate vorbi de un sistem financiar ce consta, pe de o parte, din fonduri care se constituie si se consuma efectiv si integral, iar pe de alta parte, din fonduri ce se constituie cu caracter definitiv si se utilizeaza prin avansari si recuperari neincetate.Sistemul financiar are doua componente majore: finantele publice si finantele private.

Finantele publice sunt reprezentate de fondurile care se constituie prin plati obligatorii si se consuma efectiv in intervalul de timp considerat. O caracteristica esentiala a acestora este aceea ca implica un transfer de valoare fara echivalent.Finantele publice se compun din urmatoarele fonduri:

-bugetul national public care cuprinde bugetele locale si bugetul administratiei centrale;

-asigurarile sociale de stat;

-fonduri extrabugetrare ce se folosesc dupa legile statului.

Finantele private cuprind totalitatea societatilor comerciale, bancare, de asigurari, indiferent de proprietarul capitalului. In domeniul finantelor private se constituie capitalul tuturor tipurilor de societati comerciale, regii autonome si companii nationale. Caracteristica esentiala a finantelor private este ca aici fondurile nu se consuma, ci se avanseaza si recupereaza in permanenta in circuit.

Finantele private mai cuprind alaturi de fondurile firmei propriu-zise de care am vorbit mai sus, fondurile de credit si fondurile de asigurari.

Fondurile de credit se caracterizeaza prin aceea ca se constituie pe baze rambursabile si se utilizeaza tot pe baze rambursabile. Fondurile de asigurari se constituie in mod definitiv dar se folosesc numai in cazul survenirii riscului asigurat.

Functiile finantelor publice

Finantele publice se manifesta prin indeplinirea a doua functii: functia de repartitie si functia de control.

Functia de repartitie presupune constituirea si redistribuirea fondurilor publice. Caracteristic acestei functii este ca prin intermediul ei are loc redistribuirea venitului national.

Functia de repartitie se realizeaza, pe de o parte, prin instituirea unei game foarte variate de impozite, taxe, tarife si contributii pe care trebuie sa le plateasca toti cei care realizeaza venituri si cei care in anumite imprejurari apleaza la unele servicii ale statului. Pe de alta parte, aceasta functie se realizeaza prin stabilirea tipurilor de cheltuieli finantate de la bugetul de stat.

Functia de control, asa cum arata si numele, se refera la controlul atat asupra legalitatii si oportunitatii obtinerii veniturilor, cat si asupra modului de efectuare a cheltuielilor si, mai ales, a eficientei acestora.

Functia de control se realizeaza atat concomitent cu functia de repartitie cat si separat, prin intermediul unor institutii specializate ale statului.

Moneda piesa de metal (aur, argint, cupru etc) care se prezinta in general sub forma de disc plat si serveate ca mijloc de circulatie, de plata si eventual de tezaurizare. Spre deosebire de bani, nu este un termen generic, ci se refera la un anumit fel de bani si anume la piesele de metal cu valoare proprie deplina sau inferioara valorii nominale.