Imparteala de ascendent

Imparteala de ascendent

Notiunea de imparteala de ascendent

Imparteala de ascendent este acel act juridic intre vii (donatiune) sau pentru cauza de moarte (testament), prin care un ascendent imparte, in totalitate sau in parte, bunurile sale intre eventualii sai mostenitori din clasa descendentilor (copii, nepoti, stranepoti etc.) creand intre ei, prin acest act, raportul de imparteala.

Codul civil reglementeaza aceasta institutie deosebita a dreptului succesoral prin art. 794-799 prevazand ca: "tatal, mama si ceilalti ascendenti pot face imparteala bunurilor lor intre fii si ceilalti descendenti".

Parcurgand istoria, descoperim ca institutia impartelii de ascendent isi are originea in Codul lui Manu, precum si in Vechiul Testament. Imparteala de ascendent a existat si in dreptul roman unde, initial, un astfel de drept l-a avut doar tatal, apoi l-a dobandit si mama, iar in cele din urma s-a extins, putand beneficia de el si alti ascendenti decat parintii.

In vechiul drept romanesc, aceasta institutie o intalnim doar in Codul lui Calimach (art. 1008-1009) [1].

Din definitia impartelii de ascendent reiese ca aceasta se constituie ca un act juridic mixt: pe de o parte donatie sau dispozitie testamentara, pe de alta parte o imparteala.

Imparteala de ascendent se deosebeste de imparteala obisnuita, prezentand anumite particularitati:

in acest caz, mostenirea se transmite descendentilor deja impartita, iar nu in stare de indiviziune;

aceasta impartire rezulta din vointa ascendentului si nu dintr-o conventie intervenita intre parti;

intre descendenti se nasc raporturi de imparteala, chiar daca ei n-au particiapt la actul de partaj.

Conditiile impartelii de ascendent

I.       Conditii de fond

Indiferent ca este facuta prin donatie sau prin testament, imparteala de ascendent trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond, unele referitoare la persoane, altele la obiectul impartelii, iar altele la modul de efectuare.

Conditii privitoare la persoanele care au dreptul sa faca o imparteala de ascendent si persoanele care pot beneficia de o astfel de imparteala

Potrivit art. 794 C. civ. numai parintii si ceilalti ascendenti (din casatorie, din afara acesteia, din adoptie) au dreptul sa faca imparteala de ascendent.

Pentru a putea face o astfel de imparteala a bunuirlor sale, ascendentul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune prin donatie sau prin testament.

In privinta persoanelor in favoarea carora se poate face imparteala de ascendent, art, 794 C. civ. prevede ca acestea sunt copiii si ceilalti descendenti ai dispunatorului in viata in momentul mortii acestuia.

Acestia trebuie sa aiba vocatie la mostenirea dispunatorului, capacitate succesorala si sa nu fie nedemni.

In cazul impartirii de ascendent, desi aceasta se realizeaza prin intermediul unui testament, descendentii sunt considerati mostenitori legali, chiar daca ei nu dobandesc cote ideale din mostenire.

Imparteala de ascendent trebuie sa-i vizeze pe toti descendentii. In caz contrar i se va aplica sanctiunea nulitatii absolute (art. 797 C. civ.).

Institutia impartelii de ascendent este valabila doar in cazul descendentilor lui de cujus. In ce-l priveste pe sotul supravietuitor, el nu poate fi asimilat descendentilor (cum au considerat unii autori) si el are dreptul doar la rezerva succesorala.

Conditii cu privire la obiectul impartirii

Imparteala de ascendent are ca obiect bunurile care apartin in mod exclusiv ascendentului dispunator. Acesta poate sa-si imparta toate bunurile sale sau numai o parte din ele. El are dreptul de a face mai multe partaje succesiv. Restul bunurilor ascendentului, necuprinse in partaj (fie au fost exceptate, fie dobandite ulterior), se vor imparti conform regulilor dreptului comun.

Cand imparteala este facuta printr-o donatie, ea poate avea ca obiect doar bunurile prezente ale dispunatorului (art. 795 alin. 2 C. civ.).

Conditii cu privire la modul de efectuare a impartelii de ascendent

Legea prevede necesitatea ca:

imparteala sa fie efectiva, adica sa se formeze loturi pentru descendenti;

sa constituie un singur act si sa fie facuta cu concursul ori sub influenta ascendentului;

sa se asigure egalitatea intre descendenti.

Prin imparteala de ascendent, dispunatorul are dreptul de a-i avantaja la impartirea bunurilor pe unii dintre descendenti, dar numai in limitele cotitatii disponibile, fara a incalca rezerva celorlalti descendenti.

Actul de impartire facut de ascendent poate fi atacat in instanta de oricare dintre descendentii care considera ca prin aceasta i s-a vatamat partea sa legitima.

II.    Conditiile de forma

Potrivit art. 795 C. civ., pentru a fi valabila, imparteala de ascendent trebuie facuta in forma prevazuta de lege pentru donatie ori testament.

Daca se face prin intermediul unei donatii, atunci imparteala de ascendent trebuie intocmita prin act autentic si sa fie acceptata de descendentii donatari.

Daca este realizata printr-un testament, imparteala de ascendent trebuie sa imbrace una din formele testamentare prevazute de lege.

Incalcarea acestor conditii va determina nulitatea absoluta a impartelii. Insa un partaj de ascendent nul pentru nerespectarea conditiilor cerute de lege pentru forma acestuia, poate fi totusi confirmat in conditiile art. 1167 alin. 3 C. civ.

III.       Efectele impartelii de ascendent

Efectele impartelii de ascendent vor fi definite dupa cum aceasta a fost realizata prin intermediul unei donatii sau unui testament.

Daca s-a realizat printr-o donatie, atunci imparteala de ascendent va produce efecte diferentiate in timpul vietii ascendentului si dupa decesul sau.

Din momentul incheierii actului de imparteala, ia nastere raportul de donatie dintre cei doi: ascendent si descendent.

Rezulta ca bunurile care au facut obiectul impartelii vor trece irevocabil din partimoniul ascendentului in cel al descendentului donatar (si nu ca mostenitor).

Descendentii donatari sunt succesori in drepturi cu titlu particular si ca atare ei nu vor raspunde pentru datoriile ascendentului lor decat daca acesta le-a impus sarcina de a plati datoriile existente in momentul incheierii donatiei.

Chiar din timpul vietii ascendentului donator, imparteala de ascendent da nastere la raporturi intre descendenti, in sensul ca ei au unii fata de ceilalti calitatea de copartas, astfel ca raporturile dintre ei vor fi carmuite de regulile rezultate din imparteala.

Dupa moartea ascendentului donator, imparteala de ascendent devine o adevarata imparteala a mostenirii. Prin urmare, descendentii devin mostenitori, pastrandu-si insa si calitatea lor de donatari.

Descendentii au drept de succesiune succesorala, putand accepta succesiunea sau renunta la ea.

Acele bunuri ale ascendentului care n-au format obiectul impartelii de ascendent, se transmit, in indiviziune, descendentilor si vor face obiectul unui partaj.

Donatia va putea fi revocata, la cerere, de instanta judecatoreasca, fie in caz de neexecutare a sarcinii, fie in caz de ingratitudine (art. 831 C. civ.).

In ceea ce priveste imparteala de ascendent realizata prin testament, aceasta nu produce nici un efect in timpul vietii ascendentului, ea putand fi revocata ca orice dispozitie testamentara.

La decesul ascendentului, bunurile care au facut obiectul acestor imparteli se transmit catre descendenti divizate, potrivit vointei ascendentului, nemaifiind necesar un partaj judiciar. Deci descendentii trebuie sa accepte mostenirea sau sa renunte la ea, asa cum le este transmisa adica impartita de ascendent.

Descendentii nu dobandesc bunurile in calitate de legatari ci de mostenitori legali.

De la moartea ascendentului, intre descendenti se nasc raporturi de imparteala (garantia pentru evictiune, privilegiul copartasului etc.).

IV. Cauze de ineficacitate a impartelii de ascendent

Ca orice act juridic, imparteala de ascendent poate fi: nula, anulabila, revocabila, caduca, susceptibila de a fi atacata cu actiune pauliana daca sunt intrunite conditiile cerute de lege in acest sens.

Imparteala de ascendent este nula absolut, daca nu-i cuprinde pe toti descendentii testatorului care, avand vocatie la data deschiderii succesiunii, pot si doresc sa devina la mostenire (art. 797 alin. 1 C. civ.)Descendentul omis poate cere instantei sa constate nulitatea si sa efectueze o noua impartire. Aceasta actiune constituie o petitie de ereditate.

Imparteala de ascendent poate fi atacata prin actiunea in reductiune daca s-a adus atingere rezervei succesorale a vreunuia dintre descendenti.

Actiunea in reductiune poate fi formulata numai impotriva celor care au fost avantajati prin imparteala de ascendent si are drept scop scaderea loturilor celorlalti pana la reintregirea rezervei.

Potrivit art. 799 C. civ., descendentul care ataca imparteala de ascendent prin actiunea in reductiune este obligat sa depuna anticipat cheltuielile de evaluare, urmand a le suporta definitiv daca actiunea i se respinge.

Inlaturarea, fara motiv temeinic, a principiului egalitatii in valoare si natura a impartelii, reprezinta e asemenea una din cauzele de ineficacitate a impartelii de ascendent.

Daca a existat posibilitatea practica a realizarii impartelii in mod egal si totusi principiul egalitatii a fost incalcat, atunci partajul de ascendent este lovit de nulitate.

Oricare dintre aceste cauze de ineficacitate sunt prevazute prin normele legale imperative, astfel incat ascendentul nu poate insera o clauza care ar interzice descendentilor sa atace imparteala de ascendent care incalca normele mentionate.

Nulitatea pentru omisiunea uni descendent, ca si cea pentru incalcarea principiului egalitatii este de ordine publica si deci poate fi ceruta si constatata oricand (art. 2 din decretul 167/1958). In schimb, actiunea in reductiune, prevazuta de art. 798 C. civ., este supusa termenului de prescriptie de 3 ani, care curge de la data deschiderii succesiunii ascendentului[2].