Infractiunea de trafic de influenta

Infractiunea de trafic de influenta

Prin sentinta penala nr. 103/2002, pronuntata la data de 5 martie 2002, in dosarul penal nr. 7837/2001, Tribunalul Cluj, sectia penala, l-a condamnat pe inculpatul C.R., pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta, prevazuta de art. 257 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a) si art. 76 Cod penal, la 7 luni inchisoare.

S-au aplicat dispozitiile art. 71 - art. 64 Cod penal.

S-a constatat ca inculpatul a executat pedeapsa in perioada 7 august 2001 din 6 martie 2002 si s-a dispus punerea sa in libertate.

Inculpatul a fost obligat sa plateasca denuntatorului suma de 300 dolari S.U.A. in echivalent lei la data platii si la cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut in fapt urmatoarele:

Ca urmare a unui control efectuat de Garda Financiara si care urma sa se desfasoare in continuare, G.C.F. ca administrator al S.C. A.I. S.R.L a fost obligat la o amenda de 5.000.000 lei.

Fiindca a doua zi trebuiau infatisate acte despre care stia contabila, plecata in concediu, partea vatamata printr-un prieten, U.A. a intervenit la acesta cu rugamintea de a-i determina pe colegii sai sa mai amane controlul.

In ziua de 5 august 2001, inculpatul s-a intalnit cu U.A. comunicandu-i ca a vorbit cu colegii si acestia pretind 300 dolari S.U.A. si 3 sticle de coniac.

In seara acelei zile, partea vatamata a imprumutat suma si a remis-o inculpatului, intr-o mapa, asa cum acesta a dorit, pentru a nu atinge banii. Ulterior inculpatul a lasat banii in Biblia matusii sale la care se dusese pentru o injectie, spunandu-i acesteia ca va veni fratele sau C.M. sa ia un telefon mobil pe care l-a lasat pe aceiasi Biblie. Dupa plecarea inculpatului, matusa a observat ca nu ramasese doar telefonul ci si un plic cu valuta, obiecte pe care fratele inculpatului le-a ridicat.

Desi inculpatul nu a recunoscut fapta, intregul traseu al banilor, ocazia, metoda folosita, toate aceste aspecte au rezultat din declaratiile martorilor: U.A., M.A.A., M.A.

Instanta de fond a constatat ca fiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta, prin pretinderea sumei de 300 dolari S.U.A. si 3 sticle de coniac pentru a interveni pe langa Comisarii Garzii Financiare cu scopul amanarii unui control la o societate.

La individualizarea pedepsei s-a avut in vedere atat circumstantele reale, cat si cele personale care-l caracterizau pe inculpat ca o persoana cu o conduita pozitiva, pana la savarsirea faptei.

Curtea de Apel Cluj, sectia penala, prin decizia penala nr. 324, pronuntata la data de 28 noiembrie 2002 in dosarul penal 3302/2002, a respins apelul inculpatului ca nefondat, dar a admis recursul declarat de parchet si a desfiintat sentinta sub aspectul neconfiscarii sumei de 300 dolari S.U.A. Astfel, inculpatul C.R. a fost obligat sa plateasca statului echivalentul in lei al sumei de 300 dolari S.U.A., la data platii, cu titlul de confiscare speciala.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs atat inculpatul C.R., cat si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj.

In cererea sa de recurs inculpatul a invocat grava eroare de fapt (art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 Cod procedura penala) ca motiv al criticii sale. A solicitat casarea hotararilor si achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) si art. 10 alin. (1) lit. a) Cod procedura penala.

In motivele scrise de recurs parchetul a criticat hotararile sub aspectul individualizarii pedepsei, considerand gresita retinerea art. 74 si art. 76 Cod penal (art. 385⁹ alin.1 pct. 14 Cod procedura penala).

S-a cerut casarea hotararilor si rejudecandu-se cauza sa se inlature circumstantele atenuante pentru ca inculpatul sa primeasca o pedeapsa proportionala cu periculozitatea infractiunii savarsite.

Examinand hotararea atacata si sentinta in raport de criticile formulate, Curtea a ajuns la urmatoarea concluzie:

Sub aspectul stabilirii faptei si vinovatiei cauza nu mai comporta discutii. Apararea facuta de inculpat este infirmata de probele dosarului.

Astfel fiind, recursul inculpatului apare ca nefondat urmand a fi respins, in conformitate cu dispozitiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C.proc.pen.

In cea ce priveste retinerea circumstantelor atenuante, prevazute de art. 74 si art. 76 Cod penal, in adevar, instantele au apreciat gresit situatia.

Comportarea buna anterioara, absenta antecedentelor sunt regula, sunt starea fireasca a unei persoane fizice. Aceste aspecte nu pot cantari intr-atat incat sa atenueze gradul de raspundere penala sporit si care l-a determinat pe legiuitor sa fixeze anumite limite de pedeapsa infractionala prevazuta de art. 257 Cod penal. De altfel modul elaborat in care s-a conceput infractiunea denota un potential de inteligenta care folosita negativ chiar reprezinta un pericol sporit al persoanei inculpatului, ca de altfel si functia avuta.

Avand in vedere cele expuse, curtea apreciaza ca se impune inlaturarea art. 74 si art. 76 Cod penal si aplicarea unei pedepse minime, inculpatului.

Infractiunea de trafic de influenta

Prin sentinta penala nr. 321 din 30 octombrie 2001, Tribunalul Satu Mare a dispus condamnarea inculpatului T.V.M. la 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta.

In temeiul art. 257 alin. (2) Cod penal, raportat la art. 256 alin. (2) din acelasi cod, s-a dispus confiscarea speciala a sumei de 1900 marci germane.

In sfarsit a fost obligat inculpatul la plata cheltuieli judiciare catre stat.

S-a retinut ca, in cursul lunii decembrie 2000, cunoscand faptul ca numitul S.I. din Negresti, are un autoturism adus din strainatate cu probleme de inmatriculare, s-a deplasat la domiciliul acestuia si spunandu-i ca are cunostinte la R.A.R. si politie poate rezolva inmatricularea autoturismului, pretinzand in doua randuri, suma totala de 1900 marci germane.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel, peste termen, inculpatul, solicitand repunerea in termen, pe motiv ca a fost plecat in strainatate si a declarat apel in termenul de 10 zile de la data comunicarii formelor de executare, solicitand schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de trafic de influenta in cea de abuz de incredere, prevazuta de art. 213 Cod penal, si in consecinta aplicarea unei pedepse diminuate si suspendarea executarii pedepsei conform art. 81 Cod penal.

A mai declarat apel si petentul S.I., apel inadmisibil, pentru lipsa calitatii procesuale.

Prin decizia penala nr. 87/ A din 4 aprilie 2002, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Impotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitand achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) Cod procedura penala.

Intimata parte vatamata S.I. a cerut admiterea recursului si obligarea inculpatului la plata sumei de 1900 marci germane in echivalentul in lei sau Euro a sumei.

Recursurile sunt nefondate si urmeaza a fi respinse pentru urmatoarele considerente:

Examinand hotararile pronuntate prin prisma motivelor invocate, se constata ca din ansamblul probator administrat, corect s-a stabilit vinovatia inculpatului, iar pedeapsa aplicata a fost just individualizata.

Fapta inculpatului a fost pe deplin dovedita prin declaratiile martorilor S.I., N.N. si H.M., cat si ale inculpatului prin care recunoaste savarsirea acesteia.

Ca atare, motivul invocat de inculpat este neintemeiat si urmeaza a fi inlaturat.

Sub aspectul individualizarii pedepsei, instantele au avut in vedere criteriile generale prevazute la art. 72 Cod penal, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei, imprejurarea ca inculpatul se sustrage de la urmarire si judecata.

Referitor la recursul declarat de partea vatamata, se constata ca, in mod corect instanta de apel a respins apelul acestuia, ca inadmisibil, atata timp cat eventualele pretentii formulate de acesta pot fi solicitate pe calea unui proces civil.

Pentru considerentele sus-aratate, Curtea, in temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) Cod procedura penala, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul T.V.M. si partea vatamata S.I.

Vazand si prevederile art. 192 alin. (2) Cod procedura penala.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul T.V.M. si de partea vatamata S.I. impotriva deciziei penale nr. 87/ A din 4 aprilie 2002 a Curtii de Apel Oradea.

Obliga recurenta parte vatamata la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Obliga pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentand onorariul de avocat pentru apararea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.

Infractiunea de primire de foloase necuvenite.
Conditii de existenta

Inculpatul, medic la un dispensar comunal, a intocmit procese verbale de constatare a conditiilor igienico-sanitare existente la diferite societati comerciale - acte pe care patronii le-au prezentat la Directia de Sanatate publica, in vederea obtinerii avizelor de functionare.

Pentru aceasta inculpatul a primit diferite sume de bani si a fost trimis in judecata pentru infractiunea de primire de foloase necuvenite.

Judecatoria Saveni a pronuntat achitarea in temeiul art. 10 lit. d si art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala.

Hotararea a ramas definitiva prin respingerea apelului si recursului, declarate de procuror.

Potrivit art. 256 Cod penal, constituie infractiune primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia.

Medicul de comuna are, potrivit fisei postului, obligatia de a asigura aplicarea planului de munca privind activitatea de igiena si antiepidemica pe teritoriul dispensarului.

Este o indatorire generala, referitoare la prevenirea imbolnavirii populatiei prin supravegherea respectarii normelor de igiena - obligatie ce nu are legatura cu autorizarea functionarii societatilor comerciale.

Procesele verbale au fost intocmite la cererea patronilor, serviciile fiind platite de acestia, fara insa ca medicul sa fie obligat la aceasta in virtutea functiei pe care o are.

Masuri de siguranta. Confiscare speciala. Foloase necuvenite. Trafic de influenta

Prin sentinta penala nr. 885 din 16 decembrie 1998, pronuntata de Tribunalul Timis, a fost condamnat inculpatul D.F.D. pentru infractiunea prevazuta de art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, iar in baza art. 257 alin. 2 raportat la art. 256 alin. 2 Cod penal, inculpatul a fost obligat sa plateasca statului 1.200 DM sau echivalentul in lei la data platii.

S-a retinut ca in perioada lunilor februarie-martie 1998, inculpatul a pretins si a primit de la cele patru parti vatamate diferite sume de bani, urmare a promisiunilor ca prin intermediul relatiilor si cunostintelor sale de la Registrul Auto Roman si Serviciul circulatie din cadrul Inspectoratului de Politie al jud. Timis, le va inscrie autoturismele de provenienta straina cu o vechime mai mare de 8 ani in circulatie.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Timis, sustinand ca in mod gresit s-a confiscat de la inculpat suma de 1.200 DM, de vreme ce suma a fost restituita partilor vatamate, precum si inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei.

Curtea de Apel a admis apelurile declarate si, in rejudecare, a inlaturat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.200 DM sau a echivalentului in lei si a dispus confiscarea sumei de la cei patru martori.

In motivarea deciziei s-a retinut ca potrivit art. 257 alin. 2 Cod penal raportat la art. 256 alin. 2 Cod penal, foloasele primite se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul va fi obligat la plata echivalentului lor. In cauza, din probele administrate rezulta ca, inca in cursul urmaririi penale, inculpatul a restituit sumele primite celor 4 martori, situatie in care instanta ar fi trebuit sa-i oblige pe acestia, adica pe detinatori, la restituirea sumelor ce urmau a fi confiscate.