Iresponsabilitatea

Iresponsabilitatea

1. Notiune si caracterizare

Potrivit dispozitiilor art. 48, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele.

Iresponsabilitatea este starea de incapacitate psihofizica a unei persoane care nu-si poate da seama de caracterul, sensul si valoarea sociala, morala si juridica a faptelor pe care le savarseste si a urmarilor acestora sau care nu-si poate determina si dirigui in mod normal vointa, in raport cu faptele ei.

Cauzele care determina starea de iresponsabilitate pot fi diferite: starea de subdezvoltare psihica datorata diferitelor anomalii (idiotenie, cretinism, infantilism, debilitate mintala etc.), boli neuropsihice (nebunie, nevroze, psihoze etc.), tulburari psihice provocate de intoxicatii (prin alcool, toxice, stupefiante, narcotice, alimente alterate etc.), fenomene fiziologice (somn natural, somn hipnotic, lesin etc.).

2. Conditiile starii de iresponsabilitate

Din examinarea dispozitiilor art. 48 C. pen. rezulta ca exista stare de iresponsabilitate atunci cand sunt indeplinite anumite conditii.

a) Sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala, adica o actiune sau inactiune incriminata de Codul penal ori un alt act normativ.

b) Datorita starii de incapacitate psihica, faptuitorul sa nu fi fost in stare sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori sa nu fi putut sa fie stapan pe ele. Starea de incapacitate decurge din lipsa posibilitatii de a intelege caracterul faptei, care presupune fie lipsa de discernamant, fie stare de inconstienta sau din lipsa capacitatii de a-si determina si dirija manifestarile de vointa, care presupune fie impulsivitatea irezistibila, fie indiferentism total.

Iresponsabilitatea poate fi deci de ordin intelectiv (faptuitorul nu-si poate da seama de ceea ce face) sau de ordin volitiv (faptuitorul nu este in stare sa se stapaneasca, sa se conduca in actiunile sau inactiunile sale). Lipsa unuia din acesti doi factori sau ai amandurora exclude vinovatia.

c) Starea de incapacitate psihica a faptuitorului sa se datoreze alienatiei mintale sau altor cauze, care determina stari anormale.

Nu constituie caz de iresponsabilitate in sensul art. 48 neputinta de a-si da seama de actiunile sau inactiunile sale sau neputinta de a le stapani, cand aceasta neputinta provine din cauza lipsei de maturitate psihica (ex. minoritatea faptuitorului) sau din ignoranta ori eroarea de fapt, acestea constituind eventual alte cauze de inlaturare a caracterului penal (art. 50 ori 51 C. pen.).

d) Starea de incapacitate psihica a persoanei sa existe in momentul savarsirii faptei, adica tot timpul cat dureaza efectuarea sau omisiunea de a efectua actele prin care s-a savarsit ori s-a contribuit la savarsirea faptei.

Conditia nu este indeplinita daca inauntrul intervalului de timp cat a durat savarsirea faptei faptuitorul si-a recapatat la un moment dat capacitatea psihica si a continuat totusi savarsirea sau participarea la savarsirea faptei.

3. Efectele iresponsabilitatii

Lipsind responsabilitatea, fapta savarsita nu intruneste trasatura vino vatiei, ceea ce duce la inlaturarea caracterului penal al faptei. Iresponsabilitatea produce efecte numai in personam. Iresponsabilitatea nu inlatura raspunderea civila.