LIBERTATILE SPIRITULUI

LIBERTATILE SPIRITULUI

Sediul materiei: Art 9, 10 CEDO, art. 2 Prot 1

LIBERTATEA DE GANDIRE, CONSTIINTA SI RELIGIE

Sediul materiei: art. 9 CEDO

Exista doua mari dimensiuni ale dreptului:

forul interior al persoanei (ex. ganduri, idei, teorii, conceptii, sentimente)

dimensiunea exteriorizata - vizeaza numai religia

Dimensiunea interna presupune un drept absolut, nesusceptibil de ingerinte (ex. administrararea de substante halucinogene pentru a determina o persoana sa spuna ce gandeste sau indoctrinarea copiilor in scoala sunt incalcari ale dreptului.) Caracterul absolut al dimensiunii interne a art 9 protejeaza absolut orice ganduri, opinii, indiferent daca ele sunt morale sau imorale, legale sau nelegale.

Dimensiunea exteriorizata a acestei libertati se refera la practicarea ritului, a cultului etc, in mod individual sau cu altii. Posibilitatea de ingerinta se intinde numai asupra libertatii de a manifesta religia sau convingerile (art 9 para 2), adica doar asupra dimensiunii exterioare a libertatii de religie.

Art. 9 consacra intre altele libertatea religiei.

Cand se aduce atingere dreptului la religie, Curtea se refera mai ales la art 9, desi se invoca art 9, 10 si 11.

Conform CEDO, libertatea religiei este esentiala intr-o societate democratica si a fost greu cucerita si scump platita de-a lungul secolelor. O societate democratica, pluralista, este bazata pe toleranta, spirit de deschidere si fericirea fiecaruia.

Libertatea religiei este valabila pentru orice forma de manifestare a cultelor religioase. Ea presupune si dreptul unei persoane de a-si schimba religia.

Aceasta libertate are doua dimensiuni - una pozitiva si una negativa:

dimensiunea pozitiva - dreptul de a avea orice religie

dimensiunea negativa - dreptul de a nu avea nici o religie

Din imbinarea dimensiunii pozitive cu cea negativa rezulta dreptul de a schimba religia.

Cu privire la titularii libertatii de religie, acest drept este important si pentru atei, agnostici, sceptici sau indiferenti.

Statul are obligatia negativa de neutralitate fata de cultele religioase pentru ca libertatatea religiei presupune egalitatea cultelor. Daca prin conventie se permite autorizarea din partea statului, obligatia statului de neutralitate interzice ca in procedura de autorizare sa fie asociat un alt cult religios (ex. speta Mitropolia Basarabiei vs. Moldova - statul aprecia "validitatea" unei credinte religioase).

Prozelitismul religios este permis dar sub rezerva de a nu fi agresiv.

Impunerea unui juramant religios obligatoriu incalca art. 9 (ex. Buscarini vs. San Marino, Constitutia Romaniei - juramantul presedintelui si al membrilor guvernului).

LIBERTATEA DE EXPRIMARE

Sediul materiei: art. 10 CEDO

Acest drept este considerat esential intr-o societate democratica, pluralista.

Conform Curtii, libertatea de exprimare exista nu numai pentru ideile sau opiniile general acceptate de societate sau privite cu indiferenta, ci si pentru, si mai ales pentru, "ideile care lovesc, nelinistesc, socheaza, nemultumesc societatea", pentru ca libertatea de exprimare inseamna in primul rand toleranta.

Exista 2 dimensiuni ale libertatii de exprimare: libertatea de opinie si libertatea de informatie.

Informatia are un caracter obiectiv, care arata ca un anumit lucru exista sau nu exista.

Opinia are un caracter subiectiv, o parere personala.

Diferenta sub aspect probator intre informatie si opinie consta in aceea ca, atunci cand se exercita libertatea de informare, se poate cere demonstrarea/ proba faptei. Opinia nu este apta de proba. A cere proba unei opinii inseamna violarea art 10. Exista totusi o nuanta, o situatie intermediara, anume cazul in care o opinie decurge dintr-oi baza de fap si pentru care se poate cere proba acelei baze de fapt.

Libertatea de informatie nu este general recunoscuta de art 10: persoana are dreptul sa primeasca/ difuzeze informatia. Nu exista un drept garantat/ consacrat de a obtine/ cere informatia de la o autoritate. (a se vedea legea nr. 507/2003 privind accesul la informatii publice)

Libertatea de exprimare din art. 10 este extrem de importanta in dimensiunea sa de libertate a presei (face parte dintr-un intregu). Libertatea presei a fost calificata de CEDO ca un element esential al unei societati democratice. (societate pluralista). CEDO califica expres presa drept "cainele de paza al democratiei", ea contribuind la dezbaterea democratica prin exprimarea de opinii si transmiterea de informatii.

In exercitarea libertatii de exprimare ziaristul, chiar daca trebuie sa dea dovadade responsabilitate, are dreptul la o doza de exagerare, chiar de provocare, specfice stilulul ziaristic. Dreptul ziaristului de a pastra secretul sursei de informatie consta in respectarea confidentialitatii sursei (care ulterior nu ii va mai furniza informatii daca obligatia este incalcata).

Libertatea de exprimare (art. 10) garanteaza si continutul si forma exprimarii opiniilor/ informatiilor.

Libertatea presei (care inseamna si opinie si informatie) si, in general, libertatea de exprimare pot intra in conflict cu alte drepturi garantate de Conventie, cum ar fi, de exemplu, dreptul la viata privata (art. 8), prezumtia de nevinovatie (art 6 alin 2), asa ca se pune problema unui just echilibru intre art 10 si celelalte articole..

Acest echilibru se stabileste in concret, de la caz la caz. Echilibrul are o geometrie variabila pentru omul simplu, respectiv pentru omul politic. Punctul de echilibru este diferit pentru cele 2 categorii. La omul politic, sfera notiunii de viata privata este mai restransa iar sfera notiunii de libertate de exprimare este mult extinsa.

Conform Curtii, pentru oamenii politici limitele criticii admisibile sunt mult mai largi. Oamenii politici se supun constient, voluntar unei priviri atente a publicului si a presei. In consecinta, ei trebuie sa dea dovada de o mare toleranta fata de criticile care li se aduc. Despre un om politic, atunci cand este vorba despre dezbateri privind interesul public, se pot face afirmatii critice protejate si pe forma si pe fond (substanta).

Simplul particular are dreptul la protejarea vietii private. Totusi, protectia impotriva violentei in familie este de interes public.

Intre categoria omului politic si cea a simplului particular se afla functionarul public. Libertatea de exprimare nu e atat de larga precum in cazul oamenilor politici, pentru ca statul are interesul legitim sa protejeze functia publica si increderea generala in autoritati publice. In cadrul notiunii de functionari publici, Curtea introduce unele nuante, de exemplu in cazul magistratilor - pentru care Curtea accepta o protectie mai severa, libertatea de expirmare impotriva acestora fiind mai redusa, in scopul protejarii independentei justitiei. Totusi, Curtea face o diferenta intre judecatori si procurori, care pot fi criticati mai larg. Magistratii sunt mai bine protejati decat membrii unor autoritati politico-jurisdictionale (ex. Curtea Constitutionala), iar pe masura ce magistratul e mai sus in ierarhie, limitele criticii devin mai largi.

Libertatea de exprimare politica este foarte bine protejata prin art. 10, atat in cazul oamenilor politici, cat si in cazul altor persoane. In cazul exprimarii politice, marja nationala de apreciere este extrem de redusa. In principiu, ideile politice nu pot fi cenzurate sub aspectul exprimarii lor. Curtea accepta o protectie sporita a libertatii de exprimare politica a membrilor unui organ reprezentativ ales (ex. Parlamentul, Consiliile locale).

In ceea ce priveste imunitatea parlamentara si conflictul dintre libertatea de exprimare a alesilor, respectiv liberul acces la justitie al celui calomniat de acestia, Curtea a apreciat ca este o ingerinta in drepul de acces la justitie, dar urmareste un scop legitim, anume protejarea libertatii de exprimare a celor alesi. In consecinta, imunitatea parlamentara nu intra in conflict cu Conventia. Totusi, este posibil ca imunitatea parlamentara sa violeze Conventia atunci cand ea este recunoscuta pentru afirmatii care nu tin de dezbaterea publica sau de alte chestiuni de interes public. Astfel, imunitatea parlamentara nu este absoluta, ci vizeaza doar libertatea de exprimare in ceea ce priveste celelalte chestiuni de ordine publica.

DREPTUL LA INSTRUIRE

Sediul materiei : art 2 Prot 1

LIBERTATILE DE ACTIUNE SOCIALA SI POLITICA

Art 11 CEDO-Libertatea de manifestare si asociere

Art 3 Prot 1- Dreptul la alegeri libere

LIBERTATEA DE MANIFESTARE SI ASOCIERE

Sediul materiei: art. 11

Libertatea de reuniune (manifestatie)

Aceasta libertate consta in a manifesta pentru a exprima o opinie, fiind legata de libertatea de exprimare (art. 10)

Criteriul de distinctie intre "reuniune" ("manifestatie") si "asociere"

reuniunea (manifestatia) este temporara, asociatia are o durata mai lunga

asociatia are un caracter institutionalizat, presupune o ierarhie si organe de conducere, spre deosebire de reuniune (manifestatie), care este nestructurata.

Manifestatia poate avea orice forma (mitinguri, intruniri fie statice, fie in miscare), si se poate desfasura intr-un loc public sau privat (ex. sediul unui partid).

Singura conditie pusa de text pentru aplicarea art 11 este ca manifestatia sa fie pasnica (fara nici un fel de arme)

Scopul manifestatiei poate fi politic sau nepolitic.

Libertatea de asociere (art. 11)

Asocierea presupune o structura de drept privat, fara scop lucrativ, indiferent dacaa are sau nu personalitate juridica. Art. 11 garanteaza dreptul de a constitui o asociatie (care poate fi sau nu un nou subiect de drept), nu o persoana juridica.

Asociatia are urmatoarele caracteristici

este o structura privata

nu are un scop/ element lucrativ (sunt excluse societatile comerciale)

nu contin elemente de putere public (sunt excluse ordinele profesionale)

Se exclud entitatile de drept public (stabilimente publice/ stabilimente de utilitate publica)

Se exclud ordinele profesionale ale medicilor, farmacistilor, avocatilor, notarilor, pentru ca au un element de putere publica desi nu au element lucrativ. Ordinul profesional garanteaza competenta profesionala si disciplina membrilor sai. In consecinta, obligatia de a fi membrul unui barou pentru a profesa avocatura nu incalca art. 11 (dimensiunea negativa), pentru ca art. 11 nu este aplicabil unui ordin profesional.

Libertatea de asociere presupune o dimensiune pozitiva (dreptul de a constitui o asociatie si de a fi membru) si o dimensiune negativa, anume nimeni nu poate fi obligat sa fie membru intr-o asociatie, orice poate parasi o asociatie)

Societatea comerciala are scop lucrativ, asa ca art. 11 nu este aplicabil. Dreptul de a infiinta o societate comerciala e un drept economic, care nu e garantat de Conventie.

Ca si art 10 (libertatea de exprimare), poate fi privit, dupa cum este folosit in concret, fie ca drept civil fie ca drept politic (are o natura duala). Statul poate restrange aplicarea art. 11 numai in cazul activitatii politice a strainilor (art. 16), nu si in cazul activitatilor in scop civil ale acestora.

Art 11 prevede posibilitatea sporita de ingerinta pentru o notiune foarte larga de functionari publici, membri activi ai armatei, politiei sau ai administratiei de stat (inclusiv magistratii)

Asociatiile protejate de art 11 pot fi, de exemplu:

asociatii si fundatii

sindicatele (libertatea sindicala este drept civil, dar este si drept social inclus in Carta Sociala Europeana; libertatea sindicala are natura duala)

partidele politice (beneficiaza si de protectie prin dreptul la alegeri libere)

cultele religioase

orice alta entitate de drept privat fara scop lucrativ, in orice domeniu (asociatii, fundatii, federatii(

In cazul partidelor politice, ingerinta cea mai grava este interzicerea partidului politic (dizolvarea lui/ neacordarea autorizatiei de constituire). Existenta paritdelor politice este esentiala intr-o societate democratica, pluralista. Totusi, prin exceptie, este posibila interzicerea unui partid politic daca:

• proiectul politic propus de acel partid este nedemocratic
• mijloacele de care intelege sa se foloseasca partidul sunt ilegale/ violente

Un partid politic poate aduce in dezbaterea politica orice teme, inclusiv cele care contravin legii/ constitutiei, dar nu poate fi dizolvat decat daca propune un regim nedemocratic.

DREPTUL LA ALEGERI LIBERE

Sediul materiei: Art. 3 Prot. 1

Dreptul la alegeri libere are o natura exclusiv politica.

Acest drept are 2 dimensiuni:

dreptul de vot

dreptul de a candida in alegeri ("dreptul de a fi ales" ne e corect formulat)

Rationae materiae, acest drept se refera numai la alegerea Parlamentului, nu si la algerile pentru seful de stat sau organele locale.

Conform CEDO, in cazul unui Parlament bicameral, art 11 nu impune sufragiu universal direct pentru ambele Camere, dar Camera aleasa trebuie sa fie in ultima instanta cea care decide.

Curtea are o jurisprudenta evolutiva cu privire la acest drept:

1. Parlamentul statului

2. Parlamentul European (ex. 1999 - Matthiews vs. UK - pana la aceasta hotarare, fosta Comisie CEDO nu retinea cauzele care vizau Parlamentul European. O data cu evolutia dreptului comunitar, Parlamentul European a capatat putere de decizie, asa ca poate fi calificat drept corp legiuitor. In consecinta, cetatenii statelor membre trebuie sa dispuna de dreptul de vot universal, egal, direct pentru Parlamentul European.)

3. Parlamanentele statelor federale (art. 3 Prot. 1 se aplica atat pentru statul federal cat si pentru statele componente)

4. organele legiuitoare paralamentare ale regiunilor politice din statele regionalizate politic (ex. Spania, Italia)

5. regiunile de peste mari, dotate cu putere de autodeterminare (Pi vs. Franta 2003/2004 - Parlamentul din Noua Caledonie).

INTERZICEREA DISCRIMINARII

Sediul materiei:-art 14 CEDO

Dreptul acesta consta in aplicarea unui tratament egal persoanelor aflate in situatii similare.

Regula o constituie tratamentul egal. In principiu, o diferenta de tratament inseamna discriminare. In consecinta, de regula, diferenta de tratament este in principiu interzisa.

Prin exceptie, este posibil ca o diferenta de tratament sa nu constituie discriminare, atunci cand diferenta de tratament este justificata in mod obiectiv: (2 condtiii cumulative):

1. autoritatile care recurg la aceasta diferenta de tratament furnizeaza o justificare adecvata a acestei diferente (ex. doar femeile au concediu pentru nastere, dar cel pentru ingrijirea copilului poate fi acordat si barbatilor)

2. diferenta de tratament este proportionala

Daca aceste 2 conditii sunt intrunite in mod cumulativ, nu exista discriminare.

Uneori, interdictia discriminarii presupune masuri afirmative (pentru persoanele care nu sunt in situatii similare, aplicarea aceluiasi tratament poate insemna discriminare). Uneori exista si obligatia pozitiva de a trata in mod diferit persoanele aflate in situatii diferite, pentru a asigura o egalitate reala de sanse. Aceasta diferenta de tratament poarta denumirea de "masuri afirmative sau pozitive" ("disriminare pozitiva"). Aceste masuri trebuie sa respecte si ele criteriile de proportionalitate si sa fie in principiu temporare (cat dureaza starea de vulnerabilitate)

Exista 2 chestiuni mai importante: (a) notiunea de discriminare si (b) caracterul dependent al art 14.

a) Notiunea de discriminare

Este necesara discutarea a doua aspecte: 1. diferenta de tratament; si 2.criteriile de discriminare

1. In principiu, tratamentul trebuie sa fie la fel.

2. Criterii de discriminare: (ex.-sex, varsta, religie, origine, rasa sau orice alt criteriu)

b) Caracterul dependent al art. 14, pana la Protocolul 12

Art 14 prevede un drept care nu are o existenta de sine-statatoare. Conventia interzice discriminarea dar nu la modul absolut (adica in general) ci doar relativ, cu privire la drepturile prevazute de aceasta ("in exercitarea drepturilor .prevazute de Conventie"). Daca e vorba de un drept prevazut in dreptul intern dar nu in Conventie, art. 14 nu este aplicabil.

Totusi, art 14 este autonom, desi nu este independent (este posbila violarea art. 14 fara sa existe violarea dreptului la care se refera. (Ex. interzicerea filmelor porno la TV, pana la ora 10 pentru protejarea tinerilor este permisa. Interzicerea doar a filmelor cu albi constituie o discriminare - art 10 este respectat dar art. 14 este violat; rechizitionarea bunurilor in caz de inundatii e permisa, dar rechizitionarea doar a bunurilor rromilor e discriminatorie).

Protocolul 12: protejeaza nediscriminarea si introduce interdictia discriminarii in general, nu numai cu privire la drepturile si libertatile garantate de Conventie.

DREPTUL DE PROPRIETATE -art 1 Protocolul I

Inscrierea acestui drept in Convetie a fost controversata. Statele puteau face rezerve la Protocolul 1.

Dreptul de proprietate este un drept civil (esential pentru fiinta umana), nu economic.

Notiunea de "proprietate" (echivalenta cu notiunea de "bun") este o notiune europeana autonoma si are un sens foarte larg. Ea include:

1. dreptul de proprietate (bunuri mobile si imobile)

2. orice alte drepturi reale

3. drepturi de creatie intelectuala

4. drepturile de creanta

5. orice valoare economica, patrimoniala (actiuni/ parti sociale, clientela profesionala, comerciala)

CEDO a stabilit ca textul garanteaza dreptul de proprietate, nu dreptul la proprietate. Este vorba deci de protectia proprietatii existente, a bunurilor actuale, si nu de dreptul de a dobandi in viitor o proprietate. Treptat insa, in jurisprudenta CEDO apare o categorie intermediara: speranta legitima (acea vocatie concreta, recunoscuta de norme juridice, de a deveni proprietar). O persoana cu o certitudine suficient de mare poate spera in mod obiectiv ca va obtine recunoasterea unei valori patrimoniale, atunci aceasta speranta legitima este protejata pe temeiul art 1 Prot 1.

Din punct de vedere al structurii art 1 Prot 1 contine 3 reguli:

1. Consacrarea dreptul de proprietate (alin 1, fraza 1) "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale."

2. Privarea de proprietate (alin 1, fraza 2) "Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

3. Reglementarile utilizarii bunurilor, plata impozitelor si a amenzilor (alin 2) "Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."

Regulile 2 si 3 fac referire la limite, la ingerinte. Prima regula are caracter general. Regulile 2 si 3 sunt norme speciale in raport cu prima.

Privarea de proprietate

Pentru ca aceasta sa fie valida trebuie indeplinite 2 categorii de conditii:

a. conditii prevazute expres in text: (asemanatoare condtiilor pentru validitatea oricarei ingerinte)

1. cauza de utilitate publica- marja nationala este foarte larga (scopul legitim)

2. prevazuta de lege

3. respectarea principiilor generale ale dreptului international.

persoanele de nationalitate/ cetatenie straina care au proprietati in alt stat sunt protejati de aceasta conditie si acestia trebuie sa fie despagubiti Indemnizatia nu e prevazuta in cazul propriilor cetateni

Lipseste conditia necesitatii intr-o societate democratica (proportionalitatea intre ingerinta si scopul urmarit).

In epoca redactarii Conventiei, dreptul international era conceput ca aplicandu-se exclusiv in raporturile intre state. Intentia autorilor a fost sa nu conditioneze deposedarea de plata unei despagubiri, cu singura exceptie: cazul deposedarii strainilor

b. conditii jurisprudentiale

1. deposedarea in schimbul platii unei indemnizatii

2. despagubirea trebuie sa fie in principiu echitabila (se tine cont de valoarea bunurilor si de dezvoltarea economica a tarii)

3. despagubirea trebuie sa fie la valoarea de circulatie a bunurilor (interpretare evolutiva - Brumarescu)

Curtea a afirmat ca, din economia generala a art. 1 Prot. 1, ca de altfel din economia tuturor textelor rezulta un principiu fundamental, anume asigurarea unui just echilibru intre drepturile individuale pe de-o parte si interesele generale ale societatii pe de alta parte. In cazul privarii de proprietate, e vorba de plata unei indemnizatii/ despagubiri.

Prin privare de proprietate Curtea intelege nu numai lipsirea de toate prerogativele dreptului de proprietate, ci chiar si lipsirea de un singur element esential al dreptului de proprietate.

Reglementarea utilizarii bunurilor / Asigurarea platii impozitelor, amenzii

Nu este vorba despre o privare de propritetate, ci despre o ingerinta a statului in cazul utilizarii unor bunuri care vizeaza interesul general (ex. proprietarul unui autovehicul trebuie sa-l inmatriculeze; permisul de port-arma)

Trebuie respectat principiul proportionalitatii.

DREPTURILE DE PROCEDURA

I. Dreptul la un proces echitabil

II. Dreptul la o cale efectiva de atac- art 13 CEDO

I. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL

Sediul materiei: art. 6 CEDO si art 2,3,4 Prot. 7

Este invocat in cel putin jumatate din plangerile de la CEDO.

Sfera ratione materiae: - nu vizeaza toate procesele, ci numai pe cele civile si penale.

Notiunile de "civil" si "penal" sunt notiuni europene autonome cu o sfera foarte larga.

Procesul civil cuprinde:

1. ceea ce dreptul intern califica ca litigiu civil

2. orice litigiu de drept privat (lato sensu) -drept comercial, dreptul muncii, dreptul familiei

3. litigiile de drept public caracterizate printr-o dimensiune patrimoniala importanta (ex. litigiu de contencios administrativ privind retragerea unei autorizatii de construire sau privind concedierea unui functionar public)

Nu intra in aceasta categorie acele litigii de drept public unde dimensiunea de putere publica este predominanta, intim legate de exercitarea suveranitatii nationale. (ex. contencios electoral, contenciosul partidelor politice, contencios fiscal (desi, in urma interpretarii evolutive, e posibil ca art. 6 sa devina in curand aplicabil), contenciosul inaltei functii publice (pentru acele functii intim legate de zona politicului sau de exercitiul suveranitatii nationale membrii Guvernului, magistrati, politisti, militari, diplomati, membri SRI)

Procesul penal -exista 3 criterii alternative

1. Calificarea ca proces penal facuta de dreptul national. Tot ceea ce, potrivit dreptului intern, este calificat ca penal intra si in notiunea europeana.

2. Natura si gravitatea faptelor ilicite reprosate acuzatului, chiar daca, potrivit dreptului intern, unele fapte grave nu sunt calificate ca fiind penale.

3. Natura si asprimea sanctiunilor pe care le risca acuzatul. O materie este penala in cazul unei sanctiuni privative de libertate sau a unor sanctiuni pecuniare (amenzi) foarte mari.

Pentru calificarea unui litigiu ca fiind penal, se tine cont de (a) sfera destinatarilor normei; si de (b) scopul normei. Astfel, daca tinatarii normelor sunt toate persoanele (aplicabilitate generala) si daca sanctiunea are un scop preventiv si punitiv, materia este penala.

CEDO a urmarit prin largirea notiunii de penal sa evite frauda la lege (adica la Conventie), prin dezincriminarea unor infractiuni, dar pedepsirea acelor fapte ca contraventii, dar cu aceleasi pedepse, ceea ce ar fi atras inaplicabilitatea art. 6 din Conventie.

Sfera rationae temporis: La prima vedere, pe toata durata procesului.

In realitate, unele garantii se aplica si inainte de inceperea procesului, si dupa incetarea procesului.

Inainte de inceperea procesului:

1) in procesele penale exista anumite garantii care se aplica nu numai in faza judecatii, ci si in faza urmaririi penale

2) dreptul la un proces echitabil in materie civila include dreptul de acces la o instanta. Curtea a statuat in jurispdrudenta sa ca dreptul la un proces echitabil presupune dreptul la un proces

3) prezumtia de nevinovatie exista pe tot parcursul procesului penal, si cu atat mai mult inainte de inceperea procesului

Dupa terminarea procesului:

1) dreptul partii de a obtine o hotarare judecatoreasca

2) dreptul la stabilitatea hotararii intrate puterea lucrului judecat, dupa epuizarea cailor de atac (interpretarea art. 6 s-a facut in lumina principiului preeminentei dreptului, inscris in preambulul Conventiei, care presupune, intre altele, siguranta raporturilor juridice)

3) dreptul de a obtine concursul statului la executarea hotararii, chiar daca debitorul refuza (garantia executarii silite a hotararii judecatoresti). In principiu, cand este vorba despre hotarari impotriva statului, executarea trebuie sa se faca de buna-voie, fara sa fie necesara executarea silita.

CONTINUTUL SI GARANTIILE DREPTULUI

Termenii de "civil" si "penal" (sau "infractiune") se folosesc cu aceeasi semnificatie oriunde in cuprinsul Conventiei.

Textul reglementeaza 2 tipuri de garantii:

1. generale - valabile atat in procese civile cat si in cele penale

2. speciale - numai in materie penala. Nu sunt garantii de substituire, ci garantii suplimentare

Garantiile pot fi explicite (expres prevazute de text) sau implicite (afirmate in jurisprudenta Curtii)

I GARANTII EXPLICITE

Garantii generale art. 6, paragraful 1

A. Dreptul ca procesul sa se desfasoare in fata unei instante independente,impartiale,stabilite prin lege.

Notiunea de instanta -art 6- formatiune jurisdictionala care are plenitudine de jurisdictie atat in fapt cat si in drept, compusa din judecatori care, pe baza unei proceduri contradictorii, solutioneaza litigiul dedus judecatii printr-o hotarare care, dupa ce intra in puterea lucrului judecat este obligatorie (are valoare de adevar judiciar), se bucura de stabilitate si este garantata prin executare silita.

Elementele instantei:

instanta are plenitudine de jurisdictie in fapt si in drept: este deplin competenta sa stabileasca faptele si sa interpreteze si sa aplice dreptul.

instanta transeaza litigiul - adopta o hotarare (nu o opinie sau un aviz) care solutioneaza acel litigiu

Notiunea de instanta folosita de art 6 este o notiune euopeana autonoma in sens larg: nu se includ numai instantele judecatoresti ci si instantele administrative, jurisdictiile fiscale, jurisdictiile profesionale si ordinale. Dreptul roman este mai favorabil. Art. 6 CEDO vorbeste de o instanta dar art 21 din Constitutia Romaniei vorbeste de acces la justitie (la instantele judecatoresti),

Instanta independenta: se analizeaza in raport cu puterile statului. Instanta nu trebuie sa fie subordonata unei alte puteri in stat, in special fata de puterea executiva. Garantia cea mai mare a independentei este inamovibilitatea judecatorului

Instanta impartiala: se analizeaza in raport cu partile procesului. Judecatorul trebuie sa se afle la o distanta egala fata de parti, iar judecatorul nu poate fi el insusi parte.

Judecatorul care a judecat fondul si a fost promovat nu va judeca si apelul. Judecatorul care a dispus arestarea preventiva nu mai poate fi considerat impartial (se presupune ca s-a pronuntat).

Dreptul procesual penal roman NU prevede incompatibilitatea intre judecatorul care a dispus arestarea si cel care judeca. Partea are dreptul de a recuza judecatorii, iar acestia au obligatia de a se abtine daca exista un caz de incompatibilitate. Judecarea cererii trebuie facuta de un complet care nu include judecatorul recuzat sau care se abtine. In fata Curtii Constitutionale a Romaniei, acesti judecatori nu pot fi recuzati.

Instanta impartiala si independenta - ambele caracteristici au doua dimensiuni si pot fi analizate dintr-o perspectiva subiectiva si una obiectiva.

Din punct de vedere subiectiv, este vorba despre o chestiune concreta, anume despre pozitia personala a unui anume judecator intr-o anumita cauza.

Din punct de vedere obiectiv: nu trebuie sa existe temeri legitime ca judecatorul nu ar fi independent si impartial. Aparentele sunt importante, pentru ca independenta si impartialitatea trebuie sa fie vizibile.

Instanta stabilita prin lege

Notiunea de "lege" este cea aplicabila si in materia ingerintelor.

B. procesul sa se desfasoare in mod echitabil

Partile trebuie sa aiba sanse egale sa-si prezinte cauza (principiul egalitatii armelor in proces, inclusiv in procesul penal, intre procuror si acuzat).

Acest principiu (al desfasurarii procesului in mod echitabil) tine de relatia dintre parti, pe cand impartialitatea priveste relatia partilor cu judecatorul.

C. procesul sa se desfasoare in mod public

Se refera numai la faza de judecata. Urmarirea penala este lasata in marja de apreciere nationala.

Etapa dezbaterilor - publicitatea este regula. Exista totusi exceptii, astfel ca unele sau chiar toate sedintele pot fi declarate secrete (ex. minori, siguranta nationala)

Pronuntarea este publica in mod absolut. Nu exista exceptii. Nu e obligatorie pronuntarea in sedinta publica, dar hotararea trebuie sa fie accesibila publicului in orice mod (publicarea pe internet, tinerea la dispozitia publicului la grefa), pentru ca garantiile sa fie indeplinite.

Deliberarile se fac de regula in secret.

Nu este obligatoriu ca in faza de judecata publicitatea sa functioneze in toate gradele de jurisdictie.

D. proces intr-un termen rezonabil

Notiunea de termen rezonabil este o notiune relativa.

Curtea, in analiza lui, va tine cont de complexitatea cauzei, comportamentul partii, comportamentul autoritatilor, importanta/ miza procesului pentru parte. Curtea pretinde o celeritate deosebita in procese ca: stabilirea filiatiei, in litigiile de munca, de securitate sociala. Termenul rezonabil inseamna un termen scurt, dar care sa nu conduca la o justitie expeditiva. Durata rezonabila a procesului este esentialmente relativa (se stabileste de la caz la caz)

Garantii Speciale

Garantiile vizeaza doar procesele penale. Sunt garantii suplimentare, nu de substituire.

a. prezumtia de nevinovatie - art 6(2)

b. drepturile apararii - art 6(3); art 2,3,4 Prot. 7

c. dreptul la dublul grad de jurisdictie in materie penala- art 2 Prot. 7 (nu si in materie civila)

Exceptii:1. infractiunile marunte

2. ipoteza judecarii cazului in prima instanta de cea mai inalta jurisdictie a tarii

3. o condamnare pronuntata in calea de atac declarata impotriva unei hotarari de achitare

d. dreptul la despagubiri in caz de eroare judiciara - art 3 Prot. 7 (cu conditia ca celui in cauza sa nu-i poata fi imputata eroarea judiciara)

e. non bis in idem - art 4 Prot. 7. Se aplica exclusiv raporturilor dintre jurisdictiile penale ale aceluiasi stat. Regula nu se aplica in raporturile dintre jurisdictiile penale ale unui stat si cele ale altui stat, nici in raporturile dintre jurisdictiile penale ale unui stat si o jurisdictie penala internationala. Totusi, nu se poate trage concluzia ca "non bis in idem" nu se aplica, ci doar ca nu se aplica cu titlu de norma a DIDO. Principiul e aplicabil ca norma a dreptului international penal (cooperarea judiciara internationala)

II. GARANTIILE IMPLICITE

Exemple:

dreptul de acces la o instanta

plenitudinea de jurisdictie a instantei

principiul egalitatii armelor

dreptul partii de a fi prezenta la judecarea cauzei (partea trebuie citata)

privilegiul tacerii : dreptul acuzatului de a nu se autoincrimina

obligatia de loialitate a organelor judiciare in adunarea probelor si in participarea la proces

obligatia de motivare a hotararii judecatoresti

dreptul partii de a obtine o hotarare judecatoreasca prin care sa se transeze litigiul

dreptul la stabilitatea hotararii intrata in puterea de lucru judecat

dreptul la executarea silita a hotararii judecatoresti

DREPTUL LA O CALE EFECTIVA DE ATAC - art 13 CEDO

Recours (fr.) inseamna "cale de atac", nu recurs.

Calea de atac este mijlocul procedural la dispozitia partii (nu neaparat un mijloc judiciar). Calea de atac se indreapta la o autoritate publica, nu neaparat la o instanta. (ex. plangerea administrativ-ierarhica, sesizarea Avocatului Poporului).

Art. 13 se coreleaza cu principiul epuizarii cailor interne de atac. Partea trebuie sa dispuna de caile de atac pentru a le putea epuiza.

Calea de atac trebuie sa aiba caracter efectiv

Disponibila partii

Susceptibila sa produca un efect util (apta sa remedieze violarea drepturilor omului)

Sa ofere anumite garantii minimale de procedura

Art 13 nu este independent (trebuie legat de un drept prevazut de Conventie) dar este autonom (ca si in cazul discriminarii - art 14). Astfel, este posbila violarea art 13 si violarea unui alt articol, dar poate sa nu existe o violare separata a celuilalt articol.

Garantiile din art 6 sunt mult mai puternice decat garantiile din art 13, care apar ca un drept subsidiar. Curtea verifica daca e respectat art. 6, si doar in cazul unui raspuns negativ verifica respectarea art. 13. Doar daca art. 6 nu e aplicabil se verifica direct art. 13 (ex. dreptul este prevazut de Conventie, dat litigiul nu e nici civil, nici penal, cum ar fi litigiul privind dreptul la alegeri libere)

Modalitatile de interpretare a Conventiei de catre Curtea EDO:

evolutiva (ex. Selmouni vs. Franta)

pe baza notiunilor europene autonome

convergenta sistemelor de drept

drepturile din Conventie trebuie sa fie reale si efective iar nu teoretice si iluzorii.