Mijloacele muncii informative

Mijloacele muncii informative

Prin mijloc al muncii informative se intelege un element organizatoric sau metodologic existent sau creat in mod special pentru a fi folosit in activitatea de culegere, verificare si valorificare a informatiilor ce prezinta interes pentru munca de politie.

Fiecare dintre mijloacele muncii informative reprezinta un complex de activitati specifice, cu reguli si modalitati proprii de desfasurare, insa toate subordonandu-se principiilor care guverneaza aceasta munca si au acelasi scop: culegerea, verificarea si valorificarea informatiilor care intereseaza politia in vederea prevenirii si combaterii faptelor antisociale.

Intre mijloacele muncii informative, pe de o parte, si intre acestea si metodele acesteia, pe de alta parte, exista o stransa interdependenta. In procesul culegerii de informatii ele se intrepatrund, se succed sau alterneaza in functie de situatiile create, pana la realizarea scopurilor propuse.

Reteaua informativa

Reteaua informativa este o retea umana constituita si organizata pe principii conspirative, folosita de un ofiter de politie pentru obtinerea unor informatii cu valoare operativa privind intentiile sau preocuparile, faptele concrete sau imprejurarile referitoare la comiterea unor infractiuni sau alte fapte antisociale.

O retea informativa este compusa dintr-un numar de informatori.

Informatorul este persoana care se angajeaza ca, in mod secret si organizat, sa furnizeze politiei informatii necesare indeplinirii sarcinilor de serviciu. Modul de recrutare a informatorilor, organizarea activitatii concrete de culegere a informatiilor despre persoanele aflate in atentia politiei, consemnarea acestora verificarea datelor obtinute, dar si a activitatii informatorilor, toate acestea sunt precizate in prevederile imperative ale instructiunilor M.I. ce reglementeaza aceasta activitate.

De regula, informatorii sunt recrutati in obiective, locuri de interes operativ, pe linii de munca, in medii infractionale si in locuri favorabile, precum si pe langa persoanele suspecte predispuse ori deja semnalate ca pregatesc sau au comis infractiuni.

Fiecare ofiter operativ care lucreaza in formatiunile informative (judiciar, economic, politie rutiera, paza si ordine, transporturi, arme, munitii, toxice si stupefiante etc.) are retea informativa proprie, numarul informatorilor fiind determinat de nevoile sale specifice.

Evidentele de politie

Evidentele de politie sunt un mijloc al muncii informative si de urmarire penala care ajuta la identificarea judiciara a unor categorii de persoane si obiecte.

Aceste evidente se organizeaza de regula, atat in plan central (Directia de informatica si evidenta operativa din I.G.P ) cat si in plan local, prin Serviciul de informatica si evidenta operativa, fie dupa caz, la dispecerat sau camera de serviciu.

Datele stocate in asemenea evidente sunt un real folos formatiunilor operative, avand in vedere, corectitudinea, certitudinea si caracterul complet al datelor mentionate.

1.3. Tehnica operativa

Tehnica operativa este acel mijloc al muncii informative care cuprinde ansamblul dotarilor tehnice si operative destinate, pe de o parte, culegerii, verificarii si exploatarii informatiilor ce prezinta interes operativ, iar pe de alta parte, asigurarii unor operatiuni tehnice reclamate de desfasurarea muncii de informatii.

Folosirea unor dotarii adecvate culegerii de informatii in legatura cu persoanele implicate in infractiuni cu pericol social ridicat se practica in toate statele democratice. Acceptandu-se ideea ca politia desfasoara o activitate utila din punct de vedere social si ca este in interesul societatii ca ea sa fie cat mai eficienta, in majoritatea statelor cu democratie avansata s-a statuat un cadru juridic care reglementeaza dreptul politiei de al folosi tehnica operativa, inclusiv interceptarea convorbirilor telefonice sau a discutiilor din spatii inchise, limitandu-se la maxim posibilitatile de a se abuza de asemenea mijloace.

Avand in vedere ca in perioada totalitara in Romania asemenea dotari s-au folosit de catre fostele organe de securitate (fiind singurele care posedau astfel de mijloace) in mod excesiv si abuziv, fortele revolutionare au actionat si au reusit sa realizeze dezafectarea lor. In prezent, nu exista nici un cadru legislativ care sa permita totusi folosirea unor asemenea dotari pentru supravegherea infractorilor periculosi, dar care sa asigure in acelasi timp drepturile cetatenesti fundamentale.