NOTIUNEA DE PUTERE CONSTITUANTA

NOTIUNEA DE PUTERE CONSTITUANTA

Prin "putere constituanta" se intelege de fapt organul care, beneficiind de o autoritate politica speciala, are dreptul de a adopta Constitutia. Puterea constituanta apare sub doua forme si anume: putere constituanta originara si putere constituanta instituita.

Puterea constituanta originara intervine atunci cand nu exista sau nu mai exista Constitutie in vigoare (state noi, revolutii), iar puterea constituanta instituita este prevazuta de Constitutia in vigoare (sau anterioara), atat in ce priveste competenta, cat si organizarea si functionarea ei. O astfel de putere nu va avea posibilitatea de a    adopta o noua Constitutie, ci numai de a o revizui pe cea existenta. Ea este asadar o putere conditionata, prin reguli constitutionale prestabilite, cat priveste organizarea ei si prerogativele: puterea de a revizui. Depasirea acestor prerogative constituie o "frauda la constitutie", pentru ca, de fapt, sub pretextul " revizuirii ", unei puteri constituante originare i se substituie o putere constituanta derivata . In literatura juridica se arata ca puterea constituanta originara ridica o serie de probleme, cum ar fi aceea de a sti cui apartine puterea constituanta originara, sau de a justifica legitimitatea operei sale constitutionale, etc. Explicandu-se cine este titularul puterii constituante originare, se arata ca acesta este individul sau grupul care incarneaza, la un moment dat, ideea de drept intr-un stat sau poporul (atunci cand in absenta oricarui sef recunoscut sau consimtit poporul este purtatorul direct al ideii de drept) sau guvernamantul de fapt (in revolutii).

Puterea constituanta originara este puterea celui care a creat statul sau a celui care a infaptuit revolutia, avand ca obiectiv, printre altele, si stabilirea unei noi ordini juridice. Puterea constituanta originara este o putere primara, care se ataseaza poporului sau, uneori, individului sau grupului social care incarneaza o noua idee de drept - ca expresie a unei noi conceptii politice si filosofice.

Parlamentul Romaniei, in perioada 1990-1992, a avut statut de putere constituanta originara, intrucat, daca in 18 luni nu elabora textul Constitutiei, el se autodizolva oricum. menirea principala a Adunarii Constituante din perioada 1990-1992 a fost de a elabora o noua Constitutie si a avut statut de putere constituanta originara.

In legatura cu teoria puterii constituante se impun unele constatari. Este corecta si verificata in practica afirmatia potrivit careia organismul chemat sa adopte o constitutie se bucura si trebuie sa se bucure de o autoritate politica si juridica aparte, deosebita, tocmai pentru ca el adopta Legea Fundamentala a unui stat. La fel se prezinta si distinctia intre puterea constituanta originara si puterea constituanta instituita. O asemenea distinctie este utila si actuala pentru ca lumea este in continua evolutie si in mod firesc in societatile unde se produc transformari fundamentale ale realitatilor politice, economice si sociale se impune elaborarea unei noi Constitutii, expresie a ideii de drept a noilor forte sociale de guvernamant, iar aceasta Constitutie creeaza noi structuri organizatorice, care privind lucrurile in realitatea lor social-politica, trebuie adaugat ca cel care adopta Constitutia (individ, grup de indivizi, organisme sociale, politice, statale) nu este purtatorul unei idei abstracte, generale, de drept, ci al ideilor de drept si justitie ca valori sociale fundamentale ale unor categorii (grupuri) sociale date, adica el este, in ultima instanta, exponentul intereselor celor care invingand in revolutii preiau puterea

Puterea constituanta originara din 1991 a conferit Curtii o pozitie privilegiata, pentru ca, prin jocul textelor, ea a condus la instituirea unei modalitati complexe de supraveghere nu numai asupra legilor de revizuire, ci mai mult decat atat, chiar cu privire la initiativele legislative pornite in acest sens.

Oricare putere constituanta, respectiv corp constituant, poate decide in mod suveran. Nicio reglementare juridica si, prin urmare, nici Constitutia, nu poate fi elaborata pentru "eternitate" si nu poate avea valabilitate permanenta. Relatiile, valorile si optiunile socio-politice se pot schimba in timp. Puterea constituanta a unei perioade istorice date, nu poate, in acelasi timp, sa ingradeasca suveranitatea, libertatea decizionala a unui viitor corp constituant.

Pentru ca acest lucru ar insemna o ierarhizare a puterii juridice a constituantelor din diferite perioade, ceea ce e inacceptabil juridic. In acest sens, renumitul expert francez de drept constitutional J. Laferrire scrie urmatoarele: "din punct de vedere juridic, acest procedeu, care dispune ca anumite parti ale constitutiei sa nu poata fi revizuite este imuabil, nu are nicio valoare. Puterea constituanta care actioneaza intr-un anumit moment nu e superioara puterii constituante care actioneaza in viitor Astfel de dispozitii sunt simple aspiratii, declaratii politice care n-au nicio valoare juridical sau putere coercitiva asupra constituantei de mai tarziu."