Proprietatea rezolubila

Proprietatea rezolubila

Proprietatea rezolubila constituie o modalitate juridica a dreptului de proprietate care exprima situatia de incertitudine vremelnica a acestui drept, atunci cand transmiterea dreptului de la o persoana la alta a avut loc sub conditie rezolutorie.

Atunci cand conditia se realizeaza, dreptul de proprietate este desfiintat retroactiv. In cazul in care conditia nu se realizeaza, dreptul de proprietate se consolideaza definitiv. In raport cu transmitatorul, conditia are valoarea unei conditii suspensive. Practic, pana in momentul implinirii sau neimplinirii conditiei dreptul de proprietate apartine in acelasi timp la doi proprietari: dobanditorul, care este proprietar actual, dar sub conditie rezolutorie, si transmitatorul, care continua sa fie proprietar eventual, dar sub conditie suspensiva.

Proprietatea rezolubila poate rezulta din lege sau din conventia partilor. Prin lege, proprietatea este rezolubila in urmatoarele cazuri:

- situatia donatorului a carui donatie este revocata pentru nasterea unui copil (art.836 Cod civil); daca donatorului i se va naste un copil, dreptul de proprietate se va revoca, daca nu i se va naste, atunci dreptul de proprietate al donatorului se va consolida.

- situatia aceluia care a vandut cu facultatea de rascumparare (art.1371 si urm. Cod civil).

In doctrina juridica s-a sustinut ca ne-am mai aflat in prezenta proprietatii rezolubile, in cazul accesiunii imobiliare artificiale. S-a sustinut ca, pana la comunicarea vointei proprietarului terenului de a-si insusi in proprietate acea constructie, constructorul exercita un drept de proprietate care este supus desfiintarii. In realitate nu se poate vorbi de un drept de proprietate rezolubila al constructorului deoarece, in functie de prevederile art.492 Cod civil, proprietarul fondului este prezumat a fi si proprietarul constructiilor chiar din momentul in care s-a inceput edificarea lor. Constructorul beneficiaza doar de un drept de creanta si nu de un drept de proprietate rezolubila.

Jurisprudenta a mai recunoscut existenta proprietatii rezolubile si in cazul in care un coproprietar a instrainat integral un bun indiviz, fara acordul celorlalti coproprietari. Astfel, in cazul in care unul dintre coproprietari, in timpul starii de indiviziune, vinde un bun indiviz, vanzarea nu este nula, ci supusa conditiei rezolutorii ca bunul vandut sa cada la partaj in lotul altui coproprietar. In cazul in care bunul vandut cade in lotul coindivizarului vanzator, ca urmare a efectului declarativ al partajului, acesta este considerat ca a fost proprietar exclusiv in mod retroactiv si deci vanzarea ramane valabila. Prin urmare, pana la efectuarea partajului, vanzarea nu poate fi considerata nula.

Cele mai importante efecte pendente conditione si eveniente conditione sunt urmatoarele:

1. Pendente conditione. In intervalul de timp dintre momentul incheierii actului si cel al realizarii conditiei, drepturile celor doi proprietari nu sunt egale.

Proprietarul sub conditie rezolutorie se va comporta ca un proprietar actual pur si simplu in sensul ca va administra bunul si-i va culege fructele. Eventualele acte de dispozitie ale proprietarului sub conditie rezolutorie sunt ele insele rezolubile, deoarece nimeni nu poate constitui altuia mai multe drepturi decat are el insusi (nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet). De asemenea, riscul pieirii bunului apartine tot proprietarului sub conditie rezolutorie.

2. Eveniente conditione. Implinirea conditiei duce la disparitia dreptului de proprietate, cu efect retroactiv, astfel ca transmitatorul redobandeste dreptul de proprietate asupra bunului. Cu toate acestea, principiul retroactivitatii nu a fost aplicat in toata rigoarea lui de catre instantele judecatoresti. Astfel, s-a facut distinctia intre actele de dispozitie si actele de administrare. In ce priveste actele de dispozitie, principiul retroactivitatii isi produce efectele in toata plenitudinea sa (resoluto jure dantis, resolvitur jus accipiens). Deoarece si tertii sunt obligati sa suporte consecintele retroactivitatii, consideram ca, de lege frenda, s-ar impune protectia lor din acest punct de vedere.

Principiul retroactivitatii nu actioneaza insa in cazul actelor de administrare care raman valabile. Fructele culese de proprietarul sub conditie rezolutorie raman acestuia.