Declaratiile de reciprocitate - izvor al extradarii

Declaratiile de reciprocitate - izvor al extradarii

Definitie. Declaratia de reciprocitae reprezinta o modalitate simplificata de reglementare a extradarii, in general cu o sfera de aplicare mai mica in ceea ce priveste faptele si persoanele extradabile, uneori fiind ocazionata de aparitia unui caz concret, ce presupune pretentia statului solicitant, ca inainte de a se pronunta asupra cererii de extradare, sa primeasca o declaratie din partea statului solicitant prin care acesta se obliga, la randul sau, sa solutioneze favorabil o cerere de extradare de acelasi fel a astatului solicitat .

Caracterizare. Sistemul declaratiilor de reciprocitate reprezinta acea cale utilizta in general de statele vecine, atunci cand intre ele nu exista conventii sau tratate privind extradarea, iar aceasta forma de cooperare se impune datorita frecventei de trecere a frontierei comune de catre infractori si datorita faptelor care, prin continuitatea sau complexitatea lor, privesc ambele teritorii.2

Declaratiile de reciprocitate cu privire la extradare pot exista insa si intre state care nu sunt vecine sau intre state care au incheiat deja conventii sau tratate de extradare, fiindca nimic nu le impiedica sa consolideze prin institutii de drept penal international raporturile dintre ele intr-un anumit domeniu. Declaratia de reciprocitate poate de asemenea, sa fie prevazuta ca o clauza separata intr-un tratat sau conventie de cooperare judiciara internationala in materie penala.

Prin intermediul acestor declaratii de reciprocitate, statele, se obliga reciproc sa-si predea, in aceleasi conditii stabilite de comun acord si in conformitate cu interesele lor, persoanele urmarite sau condamnate pentru savarsirea unor infractiuni pe teritoriul unui stat, refugiate pe teritoriul celuilalt stat. In opinia lui Ohler, "reciprocitatea garanteaza securitate juridica deoarece aceasta antreneaza egalitatea de tratament in toate cazurile de extradare".

Importanta existentei declaratiilor de reciprocitate in acest domeniu nu o contesta nimeni, ba mai mult chiar, ele sunt considerate surse foarte importante de reglementare a extradarii. Aceste declaratii pot avea doua mari caracteristici:

a) cand exista paralel pe langa un tratat sau conventie ele au un rol secundar, adiacent,

b) cand nu exista pe langa un asemenea tratat sau conventie ele au un rol principal, fundamental.

Conform art. 6 din Legea 302/2004, asigurarea de reciprocitate este data de catre ministrul justitiei, pentru fiecare caz, ori de cate ori va fi necesar, la cererea motivata a autoritatii judiciare romane competente.