REPREZENTAREA SI PROCURA

Planul

1.Reprezentarea

a.Notiunea si importanta reprezentarii

b.Subiectele raportului juridic de reprezentare

c. Interdictia de a se incheia acte juridice prin reprezentare

d.Scopul reprezentarii

e.Tipurile raporturilor juridice

f. Imputernicirea (puterea de a reprezenta, mandatul

g. Durata imputernicirilor

2.Procura

a.Notiunea de procura

b.Forma si felurile procurii

c.Temeiul procuri

d.Incetarea valabilitatii procuri

3.Reprezentarea fara imputerniciri si cu depasirea imputernicirilor

a.Reprezentarea fara imputerniciri

b.Reprezentarea cu depasirea imputernicirilor

c.Raspunderea reprezentantului care a actionat fara imputerniciri

Incheiere

Bibliografie

1. Notiunea si importanta reprezentarii

Reprezentarea este procedeu de tehnica-juridica prin care o persoana, numita reprezentant incheie acte juridice cu tertii in numele si in contul unei alte persoane, numita reprezentat, avand drept consecinta producerea directa in persoana reprezentatului a efectului actelor juridice.

De regula, actele juridice se incheie personal de catre participantul la raportul juridic care si beneficiaza de efectele lor. Ori de cite ori intra intr-un raport juridic, partea semnatara trebuie sa fie prezenta in locul unde are loc semnarea sau executarea actului juridic. In viata cotidiana sunt frecvente cazurile cind subiectul raportului juridic nu poate fi prezent la incheierea sau la executarea actului juridic. In astfel de conditii apare necesitatea inlocuirii lui cu o alta persoana. Viata juridica ar deveni extrem de complicata daca actele juridice nu ar fi realizate prin intermediul unor persoane. Ar fi dezavantajati in special minorii si incapabilii care nu ar putea incheia acte juridice valabile.

Institutia reprezentarii este foarte veche si extrem de necesara pentru parinti, tutori, curatori, intreprinzatori, persoane juridice si multe alte persoane. Persoanele fizice recurg frecvent la reprezentare, incheind diferite contracte, permitind altor persoane sa incaseze salariul, onorariul sa primeasca sau transmita diferite documente sau bunuri materiale, de institutia reprezentarii se face uz la reprezentarea intereselor in insi de judecata sau arbitraj.

Elementele definitorii ale reprezentarii, care de fapt confera acestei institutii individualitate, sunt sintagmele "in numele' si "pe seama". Atunci cand se mentioneaza ca reprezentantul opereaza in numele reprezentatului inseamna ca primul actioneaza numai fizic, insa exprima vointa celui de-al doilea si il angajeaza intr-un raport juridic fara ca acesta sa fie prezent. Altfel spus, reprezentantul este si ramane purtatorul de nume si de vointa proprie, insa prin cumul,devine si purtator de nume si de vointa ale altei persoane si numai vointa acesteia din urma o exteriorizeaza la incheierea contractului. Dupa cum afirma Paul Vasilescu, o "conventie de reprezentare are drept consecinta - in plan strict intelectual - "diviziunea' juridica a personalitatii reprezentatului - concretizata in ubicuitatea sa, cat si un "cumul' juridic de personalitate in persoana reprezentantului - cumul limitat la dimensiunea vointei juridice si exprimat de cauza conventiei de reprezentare '. Semnificatia expresiei "pe seama' sugereaza ideea ca reprezentatul este cel care suporta consecintele pozitive si negative ale actului juridic, in sensul ca plateste pretul si dobindeste bunul sau, invers, primeste pretul si are obligatia de a preda bunul. Aceasta sintagma sugereaza legatura dintre reprezentant si patrimoniul reprezentatului.

Institutia reprezentarii, ca mod de exercitare a drepturilor si de onorare a obligatiilor, are la origini motive de drept si de fapt. Motive de drept pot fi urmatoarele:

lipsa capacitatii de exercitiu (Codul civil art.22 alin.l pentru minorii cu varsta de pana la 7 ani);

capacitatea de exercitiu restrinsa a minorului (art.22 alin.(2) pentru minorii cu varsta de la 7 la 14 ani si art.21 pentru minorii cu varsta de la 14 la 18 ani);

declararea persoanei incapabile prin hotararea judecatii (art.24);

limitarea capacitatii de exercitiu (art.25);
Motivele de fapt pot fi urmatoarele:

boala; - lipsa persoanei de la domiciliu; - nedorinta titularului de drept sau a persoanei obligate de a exercita dreptul sau de a-si onora obligatia; - lipsa cunostintelor de care persoana da dovada intr-un anumit domeniu; - organul persoanei juridice nu este in stare sa faca fata tuturor raporturilor juridice in care se afla; - alte cauze;

b.Subiectele raportului juridic de reprezentare

In calitate de subiecte ale reprezentarii apar trei parti: reprezentatul; reprezentantul; terta persoana. Poate avea calitate de reprezentat orice persoana (fizica sau juridica) care manifesta dorinta de a incredinta unei alte persoane savarsirea in numele sau a unor anumite acte juridice precum si persoana care, in virtutea unor circumstante, are necesitatea de a fi reprezentata.

Are calitate de reprezentant persoana fizica sau juridica imputernicita sa faca in numele si din contul reprezentatului anumite acte juridice. Persoana fizica poate sa reprezinte interesele unei altei persoane la incheierea de acte juridice numai daca are capacitate deplina de exercitiu.

Legea nu permite unor persoane sa fie reprezentanti. Astfel, conform art.78 din Codul de procedura civila, nu pot fi reprezentanti in judecata judecatorii, procurorii, ofiterii de urmarire penala, politistii, deputatii si consilierii din autoritatile reprezentative, cu exceptia participarii lor la proces in calitate de imputerniciti ai acestor autoritati sau in calitate de reprezentanti legali.

De regula, persoana juridica poate avea calitatea de reprezentant al unui persoane fizice sau juridice. In special, organizatiile necomerciale fondate ca uniuni de persoane juridice, asociatii se constituie cu scopul de a reprezenta interesele membrilor sai in raport cu autoritatile publice, cu tertii si chiar in instanta de judecata. Persoanele juridice cu scop lucrativ pot sa reprezinte interesele altor intreprinzatori atit in baza de procura, cit si in baza contractului de mandat, agentie comerciala etc. Autoritatile publice reprezinta interesele persoanelor juridice de drept public. De exemplu, primarul reprezinta interesele unitatii administrativ-teritoriale.

Trebuie sa se faca deosebiri intre reprezentant, pe de o parte, si persoanele care actioneaza in interesul unei alte persoane insa pe cont propriu si persoanele care au dreptul sa negocieze contracte viitoare, pe de alta parte. Unii autori propun sa se faca deosebiri intre reprezentant si: curier, intermediar, executor testamentar, persoana care semneaza testamentul in locul testatorului etc. Nici unul dintre persoanele mentionate nu savarseste acte juridice in numele sau in contul unei alte persoane. Reprezentantul incheie personal actele juridice pentru care este imputernicit. El poate transmite unui tert imputernicirile numai daca este investit cu acest drept de catre reprezentat sau daca o cer interesele reprezentatului. Reprezentantul care a cedat unui tert imputernicirile este obligat sa aduca imediat la cunostinta reprezentatului cesiunea imputernicirilor, precum si informatia despre substituitor. in cazul in care nu indeplineste aceasta obligatie, reprezentantul poarta raspundere pentru actiunile substituitorului ca pentru actiuni proprii.

Tertul in calitate de tert poate fi orice persoana fizica sau juridica, inclusiv statul si unitatea administrativ-teritoriala, in raport cu care, drept rezultat al actiunilor reprezentantului, nasc, se modifica ori se sting drepturi si obligatii ale reprezentatului. El le indeplineste cu corectitudine, fiind constient de rezultatele care vor surveni nu pentru sine, ci pentru reprezentat. Scopul si caracterul acestor acte le stabileste reprezentatul dupa vointa sa.

c.Interdictia de a se incheia acte juridice prin reprezentare Nu toate actele juridice pot fi savarsite prin reprezentant. Astfel, potrivit art.242 alin.(5) din Codul civil, este interzisa incheierea prin reprezentant a actului juridic care, dupa natura lui, urmeaza a fi incheiat nemijlocit de persoana contractanta sau a carui incheiere prin reprezentant este interzisa expres de lege. In dezvoltarea acestei dispozitii, Codul civil prevede la art.l449 ca nu poate fi intocmit prin reprezentant testamentul. Reprezentantul nu are dreptul sa incheie acte juridice in numele reprezentatului cu sine insusi, nici in nume propriu, nici in calitate de reprezentant al unui tert, cu exceptia cazului cind acest drept ii este acordat expres de reprezentat. De asemenea, conform art.10 din Codul familiei, declaratia de casatorie se depune personal la organul de stare civila de persoanele care doresc sa se casatoreasca. Pentru incheierea casatoriei este necesar consimtamantul "exprimat personal' al barbatului si al femeii care se casatoresc (art.l1), iar incheierea casatoriei se face in prezenta persoanelor care se casatoresc (Codul familiei art.12 si Legea privind actele de stare civila art.35).

d.Scopul reprezentarii consta in savarsirea unor acte juridice de catre o persoana in numele si in contul unei alte persoane in lipsa ei fara ca aceasta din urma sa fie prezenta. Reprezentarea contine un raport juridic potrivit caruia actiunile juridice sunt savarsite de o persoana (reprezentantul), iar efectele (drepturile si obligatiile) le suporta o alta persoana (reprezentatul), in numele si in contul caruia actioneaza reprezentantul.

e.Tipurile raporturilor juridice. Reprezentarea, ca operatiune juridica, da nastere la 3 categorii distincte de raporturi juridice:

a)            intre reprezentant si reprezentat; b) intre reprezentant si tert; c) intre reprezentat si tert;

Tipurile reprezentarii Reprezentarea poate fi clasificata dupa mai multe criterii:

A. Dupa izvorul sau, reprezentarea poate fi legala sau conventionala. In unele surse doctrinare, aceasta clasificare este suplimentata cu reprezentarea judiciara, care este o ramificatie a reprezentarii legale. In cazul reprezentarii legale, puterea persoanei de a reprezenta o alta persoana rezulta din lege fara a fi necesara procura. Sunt reprezentanti legali ai minorului parintii, adoptatorii, tutorele. Reprezentant legal al persoanei juridice este persoana fizica investita cu atributii de administrator (directorul, managerul) sau lichidator ales, numit sau desemnat intr-un alt mod, al carui nume este inscris in Registrul de stat unde este inregistrata persoana juridica. Reprezentarea legala a persoanelor juridice se numeste si reprezentare statutara.

Reprezentarea judiciara are drept izvor hotarirea unei instante judecatoresti. In legislatia R M, o astfel de reprezentare poate fi in cazul desemnarii administratorului, lichidatorului, administratorului fiduciar sau administratorului insolvabilitatii unei persoane juridice. Conform art.61 din Codul civil, organul executiv al persoanei juridice poate fi desemnat de instanta de judecata daca organul suprem nu poate sa-1 desemneze. Codul civil stabileste, la art.88, ca instanta de judecata care examineaza cererea de dizolvare a persoanei juridice poate pune bunurile acesteia, la cerere, sub administrare judiciara si desemna un administrator fiduciar. Lichidatorul poate fi desemnat si de instanta de judecata in cazul in care persoana juridica este dizolvata prin hotararea acesteia (C civ, art.86 alin.(6)).

In cazul reprezentarii conventionale, o persoana (reprezentatul) imputerniceste o alta persoana (reprezentantul) sa incheie acte juridice in numele si pe contul sau. Puterea de reprezentare se demonstreaza prin act juridic unilateral, numit procura, sau bilateral, numit contract. Din dispozitiile legii rezulta insa ca, daca actul juridic este incheiat in numele unei alte persoane, partii cu care a contractat reprezentantul nu i se poate opune o lipsa a imputernicirilor daca reprezentatul a creat astfel de imprejurari in virtutea carora aceasta parte presupunea cu buna-credinta existenta unor asemenea imputerniciri.

B.Dupa intinderea puterii de a reprezenta, reprezentarea poate fi generala sau speciala:

Reprezentarea generala, numita si reprezentare totala, este aceea in care reprezentantul poate face orice act juridic in numele reprezentatului. Aceasta forma de reprezentare se realizeaza de catre parinti si adoptatori in numele minorului sub 7 ani, precum si de tutorele persoanei declarate incapabile.

Reprezentarea speciala, numita si reprezentare partiala, este aceea in care reprezentantul poate face un anumit act juridic sau cateva acte juridice. De exemplu, cumpararea unui imobil, a unui automobil sau a unor actiuni etc. C. Alte criterii de clasificare. Reprezentarea poate fi reprezentare de drept privat si reprezentarea de drept public, reprezentare perfecta si reprezentare imperfecta, reprezentare voluntara si reprezentare obligatorie. Reprezentarea este de drept privat daca se stabileste intre particulari (persoane fizice si juridice), si de drept public daca se stabileste intre stat, pe de o parte, si particulari pe de alta parte. Un exemplu de reprezentare de drept public poate fi reprezentarea de catre avocatul parlamentar a intereselor particularului in raport cu autoritatea publica. Reprezentarea perfecta va fi atunci cand reprezentantul actioneaza in numele si din contul reprezentatului, iar reprezentarea imperfecta atunci cand reprezentantul lucreaza in nume propriu, dar pe seama reprezentatului (comisionul, consignatia etc).

Reprezentarea voluntara este atunci cand vointa reprezentatului joaca un rol determinant in stabilirea raportului de reprezentare. Reprezentarea obligatorie se caracterizeaza prin faptul ca raporturile de reprezentare nasc independent de vointa ambelor parti.

f. Imputernicirea (puterea de a reprezenta, mandatul). Pentru ca actiunile reprezentantului sa produca efecte pentru reprezentat, primul trebuie sa aiba mandat, adica imputernicire sau putere de a reprezenta. Cuvantul mandat este polisemantic,- in primul rand, el desemneaza dreptul reprezentantului de a actiona in numele reprezentatului, creind pentru acesta din urma drepturi si obligatii,- in al doilea rand, prin mandat se intelege manifestarea de vointa a reprezentatului care delegheaza vointa sa de a incheia acte juridice. Prin mandat se intelege si documentul in care este consemnata imputernicirea (procura sau contractul de mandat).

Doctrina juridica defineste mandatul ca drept subiectiv care permite reprezentantului sa actioneze in numele si pe contul reprezentatului intr-un anumit fel si care il obliga pe acesta din urma sa recunoasca actul juridic incheiat de reprezentant si sa-i suporte consecintele.

Temeiurile aparitiei reprezentarii Ca temei pentru aparitia imputernicirilor de reprezentare servesc:

manifestarea vointei persoanei reprezentate;

desemnarea in functie a persoanei care are atributia de reprezentare;

relatiile parintesti, de tutela sau de curatela.

Primul temei de aparitie este unul voluntar, celelalte sunt, de regula, obligatorii.

Daca temei al aparitiei reprezentarii este vointa persoanei reprezentate, aceasta vointa se materializeaza in acte unilaterale sau bilaterale.

Act unilateral din care rezulta imputernicirea este procura emisa in temeiul art.252 din Codul civil.

Act bilateral care da nastere unor raporturi de reprezentare este contractul. Contracte care contin relatii de reprezentare sunt: contractul de mandat (art. 1030-1052), contractul de agentie comerciala (art. 1199-1211). Conform art. 1030, mandantul imputerniceste mandatarul de a-1 reprezenta la incheierea actelor juridice, permitandu-i sa actioneze in numele si pe contul sau, iar la art.ll19 se prevede ca principalul imputerniceste agentul comercial (intreprinzator individual) de a negocia si a incheia acte juridice in numele si pe contul sau.

Desemnarea in functie a unei persoane prin emiterea unui act administrativ este o reprezentare obligatorie. Exemplu poate servi desemnarea reprezentantului statului in societatile comerciale. Prin Hotararea Guvernului nr.109 din 2 februarie 1999, a fost aprobat Regulamentul cu privire la reprezentarea statului in societatile economice, conform caruia, intr-o societate economica, in al carei capital social statul detine o cota, reprezentantul acestuia ii reprezinta si ii apara drepturile si interesele legale, actionind in numele statului.Reprezentantul statului isi exercita functiile in temeiul ordinului prin care i s-au delegat imputernicirile.

Raporturile persoanei ocrotite cu reprezentantul sau legal (parinte, tutore etc.) se confirma prin anumite acte. De exemplu, raporturile de rudenie dintre parinti si copii se confirma prin actele lor de identitate: buletinul de identitate al parintilor si adeverinta de nastere a copilului. Raporturile dintre copil si adoptator, dintre (curator) si tutelat se confirma prin hotararea instantei sau prin actul administrativ al organului de tutela si curatela, prin actul de adoptie sau de instituire a tutelei si curatelei.

Trebuie mentionat faptul ca verificarea imputernicirilor reprezentantului de catre terti este o procedura obligatorie in relatiile de reprezentare. Verificarea imputernicirilor decade in cazul in care se constata ca reprezentantul are imputernicirea necesara in virtutea activitatilor sociale. Astfel, tertul poate face concluzia ca persoana care acorda servicii sau vinde marfuri incheie acte juridice in numele organizatiei. Reprezentanti ai persoanelor juridice sunt: vanzatoarea de bilete din troleibusul sau autobusul de ruta, casierul din casa de schimb valutar, lucratorul bancii, al companiei de asigurare etc. Aceste persoane, aflandu-se intr-un anumit loc si avand anumite semne distinctive, formeaza tertilor, ca potentiali contractanti, convingerea ca au a face cu reprezentantul persoanei juridice. Acordarea imputernicirilor se poate face si prin exprimarea vointei fata de persoana care se imputerniceste (reprezentant) sau fata de tertul cu care aceasta va contracta. De exemplu, conform art.80 alin.(7) din Codul de procedura civila, " imputernicirile reprezentantului se atesta si prin declaratia orala a reprezentatului, consemnata in procesul-verbal al sedintei de judecata si semnata de acesta din urma sau printr-o cerere scrisa, care se anexeaza la dosar'.

Articolul 246 alin.(2) din Codul civil prevede ca declaratia de acordare a imputernicirilor nu trebuie efectuata in forma ceruta pentru actul juridic care urmeaza sa fie incheiat de reprezentant in baza imputernicirilor. Aceasta dispozitie, insa, nu se aplica in cazul in care este anihilat rolul protector al cerintelor de forma. O varietate a reprezentarii voluntare este reprezentarea comerciala. Parti ale raportului juridic de reprezentare comerciala pot fi numai intreprinzatorii. Articolul 258 alin.(l) din Codul civil dispune ca numai intreprinzatorul poate avea calitatea reprezentat. Pornind de la aceeasi dispozitie conform careia reprezentantul comercial este persoana care " reprezinta de sine-statator si permanent' o alta persoana, autorii afirma ca reprezentantul comercial de asemenea trebuie sa aiba calitatea de intreprinzator. Reprezentarea comerciala este intotdeauna conventionala, avand la baza procura sau contractul. Reprezentarea comerciala apare in baza contractului de mandat (mandatul profesional, art.1033), a contractului de expeditie (art.1075), a contractului de agentie comerciala (art.l 199).

La serviciile reprezentantului comercial apeleaza intreprinzatorul-reprezentat care trebuie sa procure materii prime si materiale pentru activitatea sa, ori care doreste sa comercializeze produsele si serviciile sale. Legislatia permite reprezentarea comerciala concomitenta a diferitilor participanti la incheierea actului juridic, insa numai in cazurile prevazute de lege sau in cazul in care exista un acord expres intre parti. Reprezentarea comerciala este oneroasa. Onorariul este platit de reprezentat. Daca reprezinta ambele parti contractante, reprezentantul este in drept sa ceara persoanelor reprezentate concomitent plata in parti egale a onorarului convenit si compensarea cheltuielilor de executare a procurii daca in contract nu s-a prevazut altfel. Reprezentantul comercial are obligatia de a nu divulga, si dupa incetarea imputernicirilor, informatia confidentiala pe care a cunoscut-o in exercitarea mandatului.

g.Durata imputernicirilor Imputernicirile sint valabile pe intreaga durata pentru care au fost date, adica atit cit este valabil actul din care rezulta. Daca rezulta, din procura, imputernicirile exista atit cit este valabila procura, care se elibereaza pe un termen de cel mult 3 ani. Daca termenul de valabilitate nu este indicat in procura, aceasta este valabila timp de un an de la data intocmirii. Procura in care nu este indicata data intocmirii nu are valoare juridica. Procura eliberata pentru incheierea unor acte juridice in afara R M si autentificata notarial este valabila pana la anularea ei de catre persoana care a eliberat-o.

Daca rezulta dintr-un act bilateral (contract), imputernicirile sunt valabile pe intreaga perioada de valabilitate a contractului.Imputernicirile acordate de reprezentat printr-o declaratie adresata unui tert raman valabile pentru acesta pana la anularea lor de catre persoana care le-a acordat.

Daca reprezentatul anunta tertul prin comunicare personala sau prin aviz public ca investeste o alta persoana cu dreptul de a o reprezenta, persoana are dreptul de reprezentare atit in raport cu tertul, cat si cu orice alta persoana. imputernicirile de reprezentare se pastreaza pana la anulare in ordinea in care au fost acordate. Reprezentatul este in drept oricand sa modifice ori sa retraga imputernicirea delegata reprezentantului. Despre modificarea sau retragerea imputernicirilor, tertii trebuie notificati prin mijloace adecvate, in cazul nerespectarii acestei cerinte, modificarea sau retragerea imputernicirilor nu poate fi opusa tertilor, cu exceptia cazurilor in care se dovedeste ca acestia stiau sau trebuiau sa stie despre modificarea sau retragerea imputernicirilor in momentul incheierii actului juridic. Reprezentantul este in drept sa renunte oricand de a reprezenta interesele reprezentatului.

2.Procura

a. Notiunea de procura. Codul civil defineste, la art. 252, procura ca inscris intocmit pentru atestarea imputernicirilor conferite de reprezentat unui sau mai multor reprezentanti prin care se delega dreptul de a incheia acte juridice in numele si pe contul primului. Altfel spus, procura este un act (document) unilateral care materializeaza manifestarea de vointa a reprezentatului si care concretizeaza continutul si limitele imputernicirilor ce se delega reprezentantului. Este important de conceput ideea ca procura, de fapt, configureaza vointa semnatarului acesteia. Procura este destinata tertului, care, din cuprinsul ei, deduce limitele imputernicirilor reprezentantului. Procura contine formule privind vointa reprezentatului in legatura cu obligatiile pe care doreste sa si le asume in legatura cu actul juridic ce va semnat de reprezentant, precum si drepturile care doreste acesta sa le dobandeasca. Reprezentantul nu dobindeste nici un drept asupra bunurilor primite prin procura sau pe care trebuie sa le transmita tertului
in baza procurii. Pentru tert importanta este numai procura, nu si raporturile dintre reprezentant si
reprezentat Eliberarea procurii, ca act juridic unilateral, si modul de autentificare a acesteia se supun regulilor generale ale actului juridic (Codul civil art. 195-241) si dispozitiilor speciale privind procura (art.252-257). Procura poate fi eliberata de o singura persoana sau de mai multe persoane, iar in calitate de reprezentant poate fi o singura persoana sau mai multe. Daca sunt mai multi reprezentanti, in procura trebuie sa se indice modul in care acestia actioneaza: in comun sau de sine-statator. Daca in procura nu se indica cu claritate modul in care trebuie sa actioneze reprezentantii, se va aplica dispozitia art.1037 alin.(2), potrivit careia "mandatarii urmeaza sa incheie toate actele vizate in mandat daca altfel nu este stipulat sau nu rezulta cu certitudine din mandat'.

b.Forma si felurile procurii. Procura este un act juridic scris (art.252 alin.l). Lipsa unei procuri in forma scrisa lipseste reprezentatul, reprezentantul si tertul de dreptul de a demonstra prin martori existenta ei (art.211). Procura persoanei fizice si procura persoanei juridice se elibereaza in scris sub semnatura privata, iar in cazul in care reprezentatul doreste sau legea prevede, se va intocmi in forma autentica.

Codul civil stabileste, la art.252, ca procura trebuie sa fie in forma autentica daca este eliberata pentru incheierea actelor juridice in forma autentica. Astfel, procura va fi avea forma autentica daca se elibereaza pentru: instrainarea sau cumpararea unui teren; instrainarea sau cumpararea cotei de participare intr-o societate cu raspundere limitata; semnarea actului de constituire a unei societati comerciale;

semnarea unui contract de ipoteca; - semnarea unei promisiuni de donatie; - semnarea unui contract de renta; - semnarea unei procuri de substituire; - alte actiuni.

Nerespectarea forme autentice atrage nulitatea procurii. Autentificarea notariala a procurii se face potrivit regulilor din art.53 al Legii nr. 1453/2002 cu privire la notariat. Dreptul de a autentifica procuri, conform legii mentionate, il au, pe langa notar, consulii si secretarii de primarie. Sunt echivalate procurilor autentificate notarial procurile eliberate de:

- persoane care se afla la tratament stationar in spitale, sanatorii si in alte institutii medicale, in cazul in care sint autentificate de sefii acestor institutii, de adjunctii in probleme medicale sau de medicul-sef, sau de medicul de garda;

-militari, iar in punctele de dislocare a unitatilor militare, institutiilor sau institutiilor de invatamant militar unde nu exista birouri notariale sau alte organe care indeplinesc acte notariale, de salariati si de membri ai familiilor lor si ale militarilor, autentificate de comandantul (seful) unitatii sau al institutiei respective;

persoane care ispasesc pedeapsa in locuri de privatiune de libertate, autentificate de seful institutiei respective;

persoane majore care se afla in institutii de protectie sociala a populatiei, autentificate de administratia institutiei respective sau de conducatorul organului de protectie sociala respectiv.

Procurile eliberate pentru primirea salariului sau a altor drepturi la locul de munca, a pensiilor, indemnizatiilor, burselor, corespondentei, inclusiv a coletelor si mandatelor banesti, pot fi autentificate de administratia de la locul de munca sau de studii al persoanei care elibereaza procura, de organizatia de exploatare a locuintelor de la domiciliul persoanei care elibereaza procura sau de administratia institutiei medicale in care este internata persoana care elibereaza procura (C. civil, art.252 alin. (5)). Conform art.57 alin.(5) din Legea nr. 1134/1997 privind societatile pe actiuni, "mandatul de participare la adunarea generala poate fi autentificat de notar sau de administratia organizatiei de la locul de munca, de studii sau de trai al actionarilor, iar pentru pensionari, de organul de asistenta sociala de la locul de trai'. Dispozitiile generale privind reprezentarea ilustreaza ca procurile pot fi de doua categorii: generale si speciale. De asemenea, pot fi procuri de baza si procuri de substituire.

Procura generala este procura prin care reprezentantului i se acorda imputerniciri de a incheia orice act juridic cu un bun al sau. De exemplu, reprezentatul imputerniceste avocatul sa efectueze orice actiune procedurala in exercitarea mandatului de reprezentare, inclusiv cu privire la refuzul de la actiunea civila, incheierea unei tranzactii de impacare, primirea executarii etc.

Procura speciala este procura prin care reprezentantului i se delega imputernicirea de incheia acte concrete, de exemplu, de a vinde, a dona un bun, a primi o suma de bani ori anumite bunuri de la debitori sau creditori.

Procura de baza este procura prin care reprezentatul delega reprezentantului dreptul de a incheia acte juridice. Reprezentantul trebuie sa savarseasca personal actiunile indicate in procura. Cazurile in care reprezentantul poate incredinta, prin eliberarea unei procuri de substituire, unei alte persoane efectuarea acestor actiuni sunt indicate in lege.

Procura de substituire este procura prin care reprezentantul transmite imputernicirea catre o alta persoana, numita substitutitor. Persoana careia ii este eliberata procura poate elibera o procura de substituire, in forma autentica, numai daca: a) acest drept este stipulat expres in procura; b) daca este in interesul reprezentatului. Potrivit art.53 din Legea cu privire la notariat, procura de substituire se autentifica notarial ia prezentarea procurii de baza in care este mentionat dreptul de substituire sau la prezentarea dovezilor ca mandatarul procurii de baza a fost silit de imprejurari sa procedeze astfel pentru a apara interesele persoanei care a eliberat procura. Procura de substituire nu poate contine mai multe imputerniciri decit procura de baza, iar termenul ei de valabilitate nu poate depasi termenul de valabilitate al procurii de baza.

c.Termenul procurii. Procura este valabila in termenul stabilit in cuprinsul ei, insa nu mai mult de termenul stabilit de lege. Potrivit regulii generale, termenul de valabilitate al procurii este de cel mult trei ani. Procura eliberata pentru incheierea unor acte juridice in afara R. M. si autentificata notarial este valabila pana la anularea ei de catre persoana care a eliberat-o. Daca termenul nu este indicat, procura este valabila timp de un an de la data intocmirii. Termenul de valabilitate al procurii de substituire nu poate sa depaseasca termenul de valabilitate al procurii initiale, in al careia termen a fost data.

d. Incetarea valabilitatii procurii Actiunea procurii inceteaza, de regula, o data cu savarsirea actiunilor pentru a caror efectuare a fost eliberata. Pe langa aceasta regula, art.255 din Codul civil stabileste ca valabilitatea procurii inceteaza si la:

expirarea termenului ei; - revocarii imputernicirilor de catre reprezentat; persoana care a
eliberat procura poate revoca imputernicirile si anula valabilitatea procurii in orice moment; orice clauza contrara este nula; - renuntarea reprezentantului de a executa imputernicirile delegate;
persoana careia ii este eliberata procura poate renunta la ea in orice moment; orice clauza contrara este nula; dizolvarii persoanei juridice care a avut calitatea de reprezentat, precum si a celei care a avut calitatea reprezentant; decesul, declararea disparitiei fara urma a persoanei fizice care a avut calitatea de reprezentat sau calitatea de reprezentant; declararea incapacitatii persoanei fizice care a avut calitatea de reprezentat sau reprezentant sau limitarea ei in capacitatea de exercitiu.

Despre revocarea imputernicirilor si incetarea valabilitatii procurii reprezentatul este obligat sa-i informeze pe reprezentant si pe tertii cunoscuti de el cu care reprezentantul urma sa contracteze. Aceeasi obligatie o au succesorii reprezentatului. La incetarea valabilitatii procurii, reprezentatul ori succesorii lui sunt obligati sa restituie imediat procura. Daca valabilitatea procurii de baza a incetat, inceteaza si valabilitatea procurii de substituire. Actele juridice incheiate de reprezentant pana la momentul in care a aflat sau trebuia sa afle despre incetarea valabilitatii procurii ramin valabile pentru reprezentat si pentru succesorii lui, cu exceptia cazului in care acestia demonstreaza ca cealalta parte a stiut sau trebuia sa stie ca procura a incetat.

3. Reprezentarea fara imputerniciri si cu depasirea imputernicirilor

In practica de aplicare a dreptului exista situatii cind are loc incheierea actelor juridice tara imputerniciri sau cu depasirea imputernicirilor acordate. Deosebirea dintre aceste doua categorii de reprezentari consta in faptul ca, in primul caz, intre persoana care a actionat si persoana in numele si pe contul careia s-a actionat nu exista nici un raport juridic, pe cind intre persoana care a actionat cu depasirea limitelor imputernicirilor si persoana in numele si pe contul careia s-a actionat exista raport de reprezentare. Daca, in primul caz, persoana in al carei nume s-a actionat intotdeauna este in drept sa renunte la confirmare, in cel de-al doilea caz, persoana in al careia nume s-a actionat poate fi obligata sa confirme partial actul juridic.

a.Reprezentarea fara imputerniciri. C. civil stabileste, la art.249 alin.(l), ca actul juridic incheiat in numele unei persoane fara a avea imputernicirea de reprezentare produce efecte pentru reprezentat numai daca acesta din urma il confirma ulterior. Confirmarea ulterioara a actului este valabila atunci cand se face expres prin declaratii verbale, acte scrise ori prin actiuni concludente care arata ca reprezentatul accepta conditiile in care a fost incheiat contractul.

Daca persoana care a actionat fara imputerniciri adreseaza reprezentatului o cerere de a confirma actul incheiat, confirmarea se considera facuta numai daca are forma unei declaratii exprese adresata persoanei care actionat fara imputerniciri (art.249 alin.(2)). Alineatul (2) din art. 249 confirma norma din alin.1, prin urmare, desi nu se stipuleaza expres, legiuitorul a folosit cuvintul cerere pentru a arata ca persoana care a actionat fara imputerniciri se adreseaza reprezentatului in forma scrisa, iar acesta trebuie sa raspunda la fel, in scris. Daca declaratia de confirmare nu este remisa in termen de 2 saptamani de la data primirii cererii, se considera ca reprezentatul a refuzat sa confirme actul juridic.

b.Reprezentarea cu depasirea imputernicirilor. Codul civil nu stabileste reguli exprese privind actiunile reprezentantului cu depasirea imputernicirilor acordate. Prin depasire a imputernicirilor la incheierea actului juridic se intelege majorarea arbitrara de catre reprezentant a volumului de drepturi acordat de reprezentat sau de lege. Rezulta ca reprezentantul si-a extins, din proprie initiativa si fara a coordona cu reprezentatul, imputernicirea de reprezentare. In cazul in care reprezentantul depaseste puterile ce i s-au conferit, actul incheiat este inopozabil in masura in care si-a depasit imputernicirile, cu exceptia situatiei cand ulterior intervine o ratificare. Reprezentarea fara imputerniciri poate fi privita ca o gestiune de afaceri sau ca o promisiune a reprezentantului de a-1 determina pe reprezentat sa ratifice ulterior actul incheiat fara imputernicire.

Se considera depasire a imputernicirilor abaterea de la indicii cantitativ sau calitativi.

Este o abatere de la indicii cantitativi majorarea numarului, greutatii sau dimensiunii; termenului stabilit de incheiere sau executare a contractului; pretului de vanzare sau de cumparare.

Este o depasire a imputernicirilor abaterea de ordin calitativ in privinta, calitatii sau particularitatilor obiectului actului juridic; alegerii contragentului cu care va trebui sa se incheie actul juridic;

- caracterului actului juridic (s-a imputernicit incheierea unui contract de arenda dar reprezentantul a incheiat un contract de vanzare -cumparare);

Solutionarea eventualelor litigii legate de reprezentarea cu depasirea imputernicirilor se va efectua dupa aceleasi reguli ca si lipsa imputernicirilor, in dependenta de obiectul contractului, reprezentatul este obligat sa accepte contractul incheiat in limitele stabilite prin imputernicire, restul se califica drept incheiere de act fara imputerniciri. Dupa cum s-a mentionat, persoana in al carei nume s-a actionat fara imputerniciri sau cu depasirea acestora are doua posibilitati: a) sa accepte aptul juridic; b) sa nu-1 accepte.

Daca se accepta actul juridic, acceptarea trebuie sa fie expresa (prin declaratii verbale sau scrise) ori prin actiuni concludente de executare a actului juridic. Actiuni concludente ar fi primirea bunurilor de la tertul cu care a contractat reprezentantul, intocmirea dispozitiilor de plata ori savarsirea unor alte actiuni care demonstreaza ca reprezentatul este de acord cu conditiile actului juridic. Acceptarea reprezinta un act juridic unilateral, prin care reprezentatul isi exprima vointa de a prelua drepturile si obligatiile din actul juridic incheiat fara sau cu depasirea imputernicirilor.

In unele cazuri, actul juridic incheiat de o persoana care a actionat cu depasirea limitelor poate fi recunoscut partial valabil. De exemplu, daca prin actul juridic s-a decis cumpararea a unei cantitati mai mari demarfa, a unui numar mai mare de obiecte sau chiar la un pret mai mare decat cel stabilit prin imputernicire, reprezentantul este in drept sa ipretinda recunoasterea actului juridic incheiat in limitele mandatului primit, iar pentru ceea ce depaseste sa raspunda de sine statator.

Refuzul persoanei in al carei nume s-a actionat fara imputerniciri sau cu depasirea acestora de a prelua drepturile si obligatiile nu poate fi calificat drept act juridic, deoarece nu este indreptat spre nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, ci spre neadmiterea aparitiei raportului juridic intre sine si tert. Pina la confirmare, tertul, adica partea cu care reprezentantul lipsit de imputerniciri a incheiat actul juridic, poate renunta la act printr-o declaratie adresata reprezentatului sau reprezentantului daca nu a stiut despre lipsa imputernicirilor.

c.Raspunderea reprezentantului care a actionat fara imputerniciri. Persoana care a incheiat un act juridic fara imputerniciri sau cu depasirea imputernicirilor, in cazul in care nu poate demonstra ca a avut imputerniciri, este obligata, la alegerea celeilalte parti, sa execute actul juridic ori sa repare prejudiciul cauzat.

Daca nu stia despre lipsa imputernicirilor, reprezentantul este obligat numai la repararea prejudiciului adus din cauza faptului ca cealalta parte era convinsa ca a dat imputerniciri si numai in masura in care valabilitatea actului juridic prezenta interes pentru cealalta parte.

Reprezentantul care a actionat fara imputerniciri este exonerat de raspundere daca cealalta parte stia sau trebuia sa stie despre lipsa imputernicirilor. Reprezentantul nu poarta raspundere nici atunci cind era limitat in capacitatea de exercitiu, cu exceptia cazurilor cand a actionat cu incuviintarea curatorului.

Incheiere

Orice legislator, in fiecare epoca si in fiecare tara, isi stabileste propria conceptie despre valorile fundamentale ale vietii sociale, despre importanta, mai mare sau mai redusa a unor relatii sociale.Ca urmare in raport conceptiile pe care le am elaborat le consider anumite reguli de conduita ca absolut necesare pentru existenta societatii. Nu prezinta exceptii si cazul cind vorbim despre reprezentare avind in vedere astfel ca prin continutul ei da o mare importanta aspectului vietii sociale. Prin intermediul reprezentarii se satisfac necesitatile materiale si spirituale ale cetatenilor dind posibilitatea dezvoltari si modificari relatiilor socio - economice pe parcursul intregii evoluti. Insusi importanta sa vitala si socio-economica ca izvor de obligatie si mijloc de reglementare a raporturilor juridice civile impune necesitatea studierii institutiei de reprezetare rezulta insasi din caracterele pe care le poseda, acestea fiind manifestarea de vointa bilaterala.

Procesul de reprezentare reprezinta esenta unui intreg si complex proces de decizie care are o mare importanta in activitatea societatii. Institutia reprezentarii este o institutie veche ceea ce constituie inca un argument in favoarea importantei, pe care acestea o atribuie relatiilor sociale prin continutul lor, iar definirea ei a avut un lung parcurs pana a ajuns la cristalizarea acesteia, adica imbracarea formei pe care o are astazi.

Rezumind din cele spuse se poate face concluzia ca reprezentarea este de o importanta incontestabila marcind sub aspect juridic drepturile si obligatiile partilor si reglementind raspunderea pentru abaterea de la prevederile sale in conformitate cu normele juridice ale codului civil al Republicii Moldova. O mare importanta o are procura sau contractul de mandat ca material probant in rezolvarea litigiilor.

Dupa ce in lucrarea data am facut o analiza detaliata a institutiei de reprezentare putem reda trasaturile definitorii ce descriu pe scurt acest subiect.

Bibliografie

1.Codul Civil al Republicii Moldova

2.Vasilescu, P. Relativitatea actului juridic civil, repere pentru o noua teorie generala a actului de drept privat. Bucuresti, 2003.

3.Vonica, Romul Petru. Drept civil. Partea generala. Bucuresti, 2001.

4. Dumitru Lupulescu. Drept civil. Introducere in dreptul civil. Bucuresti, 1998.