REVIZUIREA CONSTITUTIEI

REVIZUIREA CONSTITUTIEI

Revizuirea Constitutiei pote fi directa, deschisa, formala sau juridica, realizata de catre o putere constituita derivata, conditionata sau limitata prin clauzele de revizuire preconstituite de catre puterea constituanta originara sau primara, cu prilejul adoptarii Constitutiei. Revizuirea poate fi insa si oblica, oculta, informala sau politica, realizata in practica regimului politic si constand in distorsionarea continutului normei constitutionale sau a sensului acesteia ori a "spiritului" ei, prin precedent sau cutume constitutionale sau prin deformare premeditata, prin frauda ori prin violarea textelor constitutionale .

Revizuirea Constitutiei consta in modificarea acesteia prin reformularea, abrogarea anumitor articole sau prin adaugarea unui text nou:

Reformularea unui text: prin Legea nr.1/1968 a fost reformulat art. 79 al Constitutiei din 1965; textul intai prevedea ca: "sfaturile populare sunt organe locale ale puterii de stat in regiuni, raioane, orase si comune". Deoarece Legea nr. 2/1989 privind noua impartire administrativ-teritoriala a tarii, a stabilit alte unitati adminsitartiv-teritoriale, in locul regiunilor si raioanelor si a introdus in cadrul acestora municipiul, art. 79 al Constitutiei din 1965 a fost reformulat astfel: "consiliile sunt organele locale ale puterii de stat in unitatile administrativ-teritoriale in care au fost alese"

Abrogarea unor articole: prin Decretul-lege nr.2/1989 (art.10) s-a stabilit ca "sunt si raman dizolvate toate structurile de putere ale fostului regim dictatorial". Ca atare, au fost abrogate implicit art. 42 ("Marea Adunare Nationala, organul supreme al puterii de stat este unicul organ legiuitor al Republicii Socialiste Romania"), art.62 ("Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania este organ suprem al puterii de stat in relatiile interne si internationale ale Republicii Socialiste Romania"), art. 71 ("Pretedintele Republicii Socialiste Romania este seful statului si reprezinta puterea de stat in relatiile interne si internationale ale Republicii Socialiste Romania). De fapt, in baza art. 10 din Decretul-lege nr.2/1989, se considera abrogat tot Titlu III al Constitutiei din 1965 referitor la "organele supreme ale puterii de stat" Parlamentele fostelor tari socialiste au abrogat expres articolul din Constitutie referitor la rolul conducator al partidului comunist in societate.

Adaugarea unui text nou: prin Legean nr. 19/1986 s-a modificat art. 43 al Constitutiei R.S.R, introducandu-se o atributie noua a MAN. Potrivit modificarii, art. 43 pct. 3 din Constitutie a capatat urmatoarea formulare: "Marea Adunare Nationala hotaraste consultarea poporului, prin referendum, asupra masurilor de importanta deosebita care privesc interese supreme ale tarii"[4].

In favoarea ideii de revizuire a Constitutiei pot fi invocati atat factori de natura politica, cat si de natura juridica.

Din punct de vedere politic, se stie ca orice Constitutie exprima realitatile politice existente in momentul adoptarii sale, asadar e normal ca in cazul schimbarii profunde a acestor realitati sa se modifice si Constitutia.

Din punct de vedere juridic, Constitutia, fiind o lege, este supusa modificarii. In art. 28 din Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului, ce este prembulul Constitutiei din 1793, se arata ca "un popor are intotdeauna dreptul de a reexamina, corecta si de a schimba propria Constitutie. O generatie nu poate subjuga cu legile sale generatiile viitoare".

Astfel, se observa faptul ca orice Constitutie este supusa modificarii , indiferent care ar fi forma (reformularea sau abrogarea unui articol sau introducerea unei dispozitii constitutionale noi)

Inca de la sfarsitul anilor ' 90, in randul partidelor politice parlamentare, au intervenit discutii in legatura cu necesitatea revizuirii Constitutiei, discutii care nu au condus la niciun rezultat.

Din punct de vedere tehnic, primul pas in directia efectuarii unei revizuiri costitutionale l-a reprezentat constituirea la 25 iunie 2002 a Comisiei pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constitutiei prin Hotararea Parlamentului nr. 23 din 25 iunie 2002, comisiei ce urma sa redacteze un prim proiect al viitoarei Constitutii modificate.

Pe baza propunerilor si sugestiilor venite din partea Guvernului, a partidelor politice si a societatii civile, Comisia a redactat o prima versiune a proiectului de revizuire a Constitutiei, care, in aprilie 2003, a facut obiectul unei prime verificari din partea Curtii Constitutionale, sesizata din oficiu cu privire la proiectul legii de revizuire.

1 PROCEDURA DE REVIZUIRE

Toate Constitutiile scrise prevad o anumita procedura de modificare a acestora, adica stabilesc:

a)      organul care propune modificarea;

b)      organul care voteaza propunerea de modificare;

c)      majoritatea voturilor ceruta pentru adoptarea propunerii de revizuire[6].

Constitutia Romaniei este o Constitutie relativ rigida, pentru ca ea admite revizuirea, dar numai printr-un sistem tehnic prestabilit, vizand initiativa revizuirii, procedura acesteia si limitele revizuirii.

Dreptul de a initia modificarea Constitutiei are o foarte mare importanta, organului investit cu aceasta prerogativa revenindu-i atributia de a intocmi proiectul de modificare sau cel putin de a orienta pregatirea acestuia.

In regimurile politice autoritare, aceasta prerogativa revine in realitate puetrii executive si este prevazuta chiar in textul Constitutiei.

In regimurile politice democratice, dreptul de initiere a modificarii Constitutiei apartine poporului, care il exercita prin referendum (Elvetia), sau Parlamentului. Cu toate acestea, procedura cea mai raspandita in practica actuala este conferirea acestui drept Sefului Statului si Parlamentului, care actioneaza impreuna[7].

Initiativa poate apartine Presedintelui Romaniei, la propunerea Guvernului; cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor; cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot, provenind din cel putin jumatate din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete sau in municipiul Bucuresti sa se inregistreze cel putin 20.000 de semnaturi in sprijinul initiativei (art. 150). In acest caz, reprezentativitatea se realizeaza sub un dublu aspect: numarul minim de cetateni din cadrul electoratului; numarul minim de judete din cadrul unitatilor administrativ-teritoriale[8].

In Constitutia Romaniei din 1923, de exemplu, initiativa revenea Regelui sau oricareia dintre Adunarile Legiuitoare (Adunarea Deputatilor si Senatului). Dupa instaurarea puterii autoritare a reglui Carol al II lea, noua Constitutie (din februarie 1938) a prevazut ca initiativa revizuirii revenea partial sau in totalitatea Regelui, dupa consultarea corpurilor legiuitoare care indicau textele ce urmau a fi revizuite. In constitutiile socialiste, competenta de a modifica constitutia revenea Parlamentului, insa, in realitate, acesta transpunea in forma juridica modificarile hotarate de partidul comunist[9].

Potrivit art. 151 din Constitutia Romaniei, procedura de revizuire cuprinde doua etape:

a)      Dezbaterea si adoptarea proiectului sau a propunerii de revizuire in cele doua Camere ale Parlamentului. Punctele de revizuire trebuie sa fie adoptate cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere. In caz de neintelegere intre cele doua Camere, daca prin mediere nu se ajunge la un comun acord, Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, decid cu votul a cel putin trei patrimi din numarul deputatilor si al senatorilor;

b)      Definitivarea revizuirii prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire. In acest caz trebuie facute mai multe precizari:

Camerele Parlamentului functioneaza ca si Camere de revizuire fara nicio alta investitura speciala, ele fiind abilitate in acest sens prin textul Constitutiei;

Singurele diferente in ceea ce priveste dezbaterea si adoptarea unui proiect sau a unei propuneri de revizuire constitutionala fata de dezbaterea si adoptarea legilor organice si ordinare ramin: cerinta unei majoritati calificate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere[10]; in cazul in care medierea a esuat, cele doua Camere hotarasc in sedinta comuna, cu o majoritate speciala de cel putin trei patrimi din numarul deputatilor si al senatorilor, neaplicarea prevederilor art. 75 din Constitutie cu privire la dezbaterea si adoptarea legilor intr-o prima si o a doua lectura;

In procedura de revizuire au fost imbinate tehnicile specifice democratiei reprezentative cu cele ale democratiei directe (initiativa populara si referendumul)[11].

Referendumul este intotdeauna posterior unei initiative formulate si adoptate de Camere (referendum obligatoriu si de decizie), el avand semnificatia unei conditii suspensive obligatorii in raport cu decizia Camerelor;

Intrucat chiar Constitutia fixeaza un termen maxim pentru organizarea referendumului, expirarea termenului fara ca referendumul sa fie organizat semnifica neindeplinirea conditiei si, implicit , invalidarea deciziei Camerelor.

c)      Potrivit art. 152 din Constitutia Romaniei, limitele revizuirii sunt fixate in raport cu doua criterii:

obiectul revizuirii - in raport cu acest criteriu nu pot face obiect al revizuirii dispozitiile Constitutiei privind: caracterul national al statului, independenta acestuia, caracterul sau unitar si indivizibil, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic, limba oficiala; de asemenea, nu este admisibila nicio revizuire care ar avea ca rezultat suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora;

circumstantele in care se solicita revizuirea - Constitutia nu poate fi revizuita pe durata mandatului Camerelor, pana la intrunirea legala a noului Parlamanent, pe durata starii de asediu[12], de urgenta sau in razboi .

Astfel, potrivit art. 152, alin. 2 din Constitutia Romaniei, limitele revizuirii Constitutiei sunt:

o       limite exprese - cele prevazute expres in textul Constitutiei (Constitutia franceza din 1958, art. 89, ultimul alin.; Constitutia Portugaliei);

o       limite tacite - nu sunt prevazute in textul Constitutiei, de aceea trebuie deduse pe calea interpretarii acestuia (in doctrina elvetiana se vorbeste despre limite superioare si limite inferioare ale revizuirii Constitutiei);

o       limite heteronome - acele limite impuse de dreptul international daca in sistemul de drept respectiv se admite ideea superioritatii acestuia sau a prioritatii sale in anumite domenii (de exemplu, in Romania: domeniul drepturilor omului , asa cum reiese din art.20 (2) din Constitutia Romaniei);

o       limite autonome - cele impuse de dreptul international, cum ar fi, de exemplu, cele prevazute in art.148 din Constitutia Romaniei.

Motivul revizuirii unei Constitutii este foarte diferit, nu numai de la o tara la alta, dar chiar in cadrul aceleasi tari.Transformarile profunde in viata sociala, care afecteaza vreuna din institutiile de guvernare sau diferite alte norme constitutionale, impun revizuirea legii fundamentale; o Constitutie poate fi revizuita in situatii de crita politica, ca un mijloc de rezovare a acesteia. Doctrina constitutionala s-a oprit la cateva cazuri mai des intalnite:

a)      producerea unui evenimet politic marcant (Constitutiile unor foste tari socialiste au fost modificate dupa 1989 prin abrogarea expresa a dispozitiilor constitutionale referitoare la rolul conducatoral partidului comunist in societate);

b)      schimbari produse in structura organismelor guvernante (instituirea functiei prezidentiale in sistemul constitutional roman in 1974)

2 COMPETENTA CURTII CONSTITUTIONALE PRIVIND REVIZUIREA CONSTITUTIEI

Mutatiile politice, economice si sociale care au avut loc in viata societatii romanesti in aceasta perioada de tranzitie democratica, ca si aspiratiile marii majoritati a populatiei de integrare in structurile euro-atlantice, au facut posibila, dar si necesara, initierea procedurii complexe de revizuire a Constitutiei.

Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei adoptata de Parlament marcheaza, prin amploarea si semnificatia sa, un moment de referinta in evolutia constitutionala a tarii.

Modificarile aduse prin cele 79 puncte de revizuire, care vizeaza jumatate din textele Legii Fundamentale, au ca obiectiv central asigurarea temeiului constitutional pentru integrarea in Uniunea Europeana si aderarea la N.A.T.O[15].

In acelasi timp, prin revizuirea Constitutiei se realizeaza o mai mare apropiere de traditiile constitutionale comune ale tarilor membre ale Uniunii Europene, precum si armonizarea cu dispozitivul normativ european.

Printre cele mai importante modificari aduse reglementarilor constitutionale in vigoare, cu consecinte directe asupra consolidarii statului de drept, sunt cele care privesc activitatea Curtii Constitutionale.

Dupa cum este cunoscut, una din inovatiile Constitutiei din 1991 a fost consacrarea modelului european de control concret al constitutionalitatii legilor. In Titlul V a fost reglementata Curtea Constitutionala, investita cu atributii de control abstract, 'a priori', cu privire la legi, precum si cu atributii de control 'a posteriori', pe cale de exceptie, cu privire la legile si ordonantele in vigoare[16]. Acestor atributii, a caror exercitare reprezinta circa 95% din intreaga activitate a Curtii Constitutionale, li se adaugau si alte prerogative limitativ prevazute de Constitutie si anume: controlul 'a posteriori' asupra constitutionalitatii regulamentelor parlamentare; supravegherea respectarii procedurii de alegere a Presedintelui Romaniei si confirmarea rezultatelor sufragiului; constatarea existentei imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functiei prezidentiale; avizul consultativ asupra propunerii de suspendare din functie a Presedintelui; supravegherea respectarii procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si confirmarea rezultatelor acestuia; verificarea indeplinirii conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de catre cetateni; solutionarea contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic . In toate aceste cazuri, Curtea Constitutionala actioneaza numai la sesizare. Singurul caz in care Curtea isi exercita atributiile de control din oficiu este cel prevazut la articolul 144 lit.a) teza finala, text care da dreptul Curtii sa se pronunte asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei.

In ceea ce priveste efectele deciziilor Curtii Constitutionale, articolul 145 al Constitutiei in vigoare face distinctie intre deciziile pronuntate de Curte in exercitarea atributiilor de control abstract 'a priori' asupra legilor, inainte de promulgarea acestora, si deciziile pronuntate in exercitarea celorlalte atributii. Astfel, conform dispozitiilor art.145 alin.(1) din Constitutie, in cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit articolului 144 lit.a) (controlul 'a priori'), legea se trimite Parlamentului spre reexaminare, obiectia de neconstitutionalitate putand fi inlaturata, daca legea este adoptata in aceeasi forma, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere. Promulgarea legii devine, astfel, obligatorie chiar daca prin decizia Curtii Constitutionale a fost stabilita neconstitutionalitatea.

In ceea ce priveste deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala in exercitarea celorlalte atributii, alineatul (2) al aceluiasi articol prevede ca acestea sunt obligatorii, se publica in Monitorul Oficial si au putere numai pentru viitor.

Reglementarea constitutionala a efectelor deciziilor pronuntate de jurisdictia constitutionala a fost viu criticata in doctrina juridica. S-a apreciat ca posibilitatea prevazuta de art.145 alin.(1) din Constitutia romana infrange monopolul cu privire la controlul de constitutionalitate, reprezentand o exceptie de la regula potrivit careia deciziile Curtilor Constitutionale se impun puterilor publice[18].

In acelasi timp, s-a afirmat ca 'aceasta situatie, in care Parlamentul se pronunta in ultima instanta asupra constitutionalitatii propriilor lui legi, vine in contrazicere cu insasi ideea de baza care a dus la crearea, prin noua Constitutie, a Curtii Constitutionale'

De asemenea, prevederile alineatului (2) al art.145 din Constitutie au fost apreciate ca lacunare, insuficient de precise, ceea ce a determinat puncte de vedere divergente in doctrina juridica romaneasca si in practica unor instante judecatoresti, chiar la nivelul Curtii Supreme de Justitie, cu privire la opozabilitatea 'erga omnes' a deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala in solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate

Limitarea atributiilor Curtii Constitutionale, ca si o anumita reticenta in reglementarea efectelor deciziilor pronuntate de Curte isi au izvorul in neincrederea cu care Adunarea Constituanta a primit ideea noua a infiintarii Curtii Constitutionale, precum si in conceptia atat de inradacinata ca in materie de legiferare reprezentantii alesi ai natiunii trebuie sa aiba intotdeauna ultimul cuvant. In dezbaterile Adunarii Constituante a fost exprimata in mod clar temerea fata de 'un organ discretionar, care poate sa cenzureze Parlamentul fara nici o posibilitate de control sau de contestatie' .

In perioada care a trecut de la infiintarea sa in 1992, Curtea Constitutionala a desfasurat o vasta activitate concretizata in cele 88 decizii pronuntate in exercitarea controlului abstract, 'a priori', de constitutionalitate a legilor si in cele 16 decizii pronuntate cu privire la sesizarile de neconstitutionalitate a regulamentelor parlamentare. In acelasi timp, Curtea a pronuntat 2.889 decizii prin care a solutionat exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti cu privire la legile in vigoare si la Ordonantele Guvernului, in vigoare. Acestor decizii li se adauga 173 de hotarari pronuntate in anii electorali 1992, 1996 si 2000, cu privire la respectarea procedurii de alegere a Presedintelui tarii.

Examinarea solutiilor pronuntate de Curtea Constitutionala demonstreaza exigenta cu care aceasta a actionat in exercitarea prerogativelor sale[22]. Este suficient, cred, sa amintim ca in peste 35% din cazurile solutionate cu privire la controlul de constitutionalitate a legilor inainte de promulgare au fost date solutii de admitere a sesizarilor; proportia de admitere a exceptiilor de neconstitutionalitate formulate cu privire la legile si ordonantele in vigoare, desi este cu mult mai mica - de numai 5 - 6%, totusi, in cifre absolute, reprezinta peste 150 de legi si ordonante constatate ca fiind neconstitutionale total sau partial.

Legea de revizuire a Constitutiei, receptand tot ceea ce practica celor aproape 12 ani de aplicare a Legii Fundamentale a demonstrat, ca si criticile formulate in doctrina, precum si evolutiile in plan european in ceea ce priveste justitia constitutionala, a adus modificari si completari de substanta celor sase articole cuprinse in Titlul V al Constitutiei, care se refera la Curtea Constitutionala.

Totodata, modificarile si completarile aduse Constitutiei 'sunt rezultatul valorificarii unui deceniu de activitate a Curtii Constitutionale si urmaresc sporirea eficientei sale . In acest sens, este concludent sa mentionam faptul ca deciziile Curtii Constitutionale au anticipat chiar unele din modificarile si completarile aduse Constitutiei prin Legea de revizuire .

Reglementarile constitutionale privind controlul de constitutionalitate, introduse prin Legea de revizuire, care va deveni definitiva dupa referendumul din 19 octombrie, pun in lumina rolul instantei de contencios constitutional exprimat in formula: 'Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei', cu care va debuta articolul 140 in noua sa redactare. S-a apreciat, pe buna dreptate, ca la nivel constitutional lipsea un text care sa precizeze functia Curtii Constitutionale . Aceasta functie, departe de a ramane doar un enunt formal, este intarita de noile atributii cu care Curtea va fi investita, care urmeaza sa se adauge celor enumerate la articolul 144 al Constitutiei.

Astfel, Curtea Constitutionala este investita cu atributia de control 'asupra constitutionalitatii tratatelor sau altor acorduri internationale la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui numar de cel putin 50 de deputati sau cel putin 25 de senatori' . In stransa legatura cu aceasta atributie a Curtii Constitutionale, mentionam ca, potrivit noului alineat (3) al articolului 11 din Constitutie, 'In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei'. Dispozitia cuprinsa in acest text clarifica raportul intre tratatele internationale si Constitutia nationala, asigurand suprematia acesteia . Controlul de constitutionalitate are ca finalitate, in acest caz, fie sa impiedice ratificarea tratatului, fie sa determine initierea procedurii de revizuire a Constitutiei.

In competenta Curtii Constitutionale va intra, de asemenea, solutionarea 'conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cerereaPresedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor doua Camere, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii'[28].

Aceasta noua atributie confera Curtii rolul de arbitru in disputele dintre organele constitutionale. In lipsa altor precizari, credem ca aceste conflicte pot avea ca obiect numai competenta, prerogativele autoritatilor publice implicate. Este de observat grija legiuitorului de a evita, pe cat posibil, implicarea Curtii Constitutionale in domeniul politic, prin dubla calificare a naturii conflictelor ce urmeaza a fi transate. Textul precizeaza ca in competenta Curtii intra numai rezolvarea conflictelor juridice de natura constitutionala. Si in acest caz Curtea actioneaza numai la sesizarea subiectelor expres prevazute de Constitutie, care reprezinta cele trei puteri publice. Aceasta noua atributie incredintata Curtii Constitutionale va reprezenta, fara indoiala, o puternica garantie ca exercitarea atributiilor autoritatilor publice se va realiza in limitele stricte ale Constitutiei.

Importante modificari si completari sunt aduse si cu privire la sfera subiectelor care pot sesiza Curtea Constitutionala in vederea declansarii controlului 'a priori' de constitutionalitate, prin investirea Avocatului Poporului cu dreptul de a sesiza Curtea cu privire la neconstitutionalitatea legilor inainte de promulgare. De asemenea, s-a prevazut ca Avocatul Poporului poate sesiza direct Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate. O alta modificare se refera la posibilitatea formularii exceptiei de neconstitutionalitate nu numai in fata instantelor judiciare, ci si a instantelor de arbitraj.

Aceste modificari constitutionale vor largi in mod substantial dimensiunea controlului concret posterior, pe cale de exceptie, exercitat de Curte cu privire la legile in vigoare si la ordonantele Guvernului.

In acest fel, Curtea Constitutionala va putea sa-si exercite in mai mare masura functia sa de protector al drepturilor si al libertatilor cetatenesti, in raport cu puterea legislativa.

Prin actiunea conjugata a Avocatului Poporului si a Curtii Constitutionale, se asigura conditii pentru garantarea mai eficienta a drepturilor omului si a libertatilor cetatenesti, ceea ce corespunde spiritului generos al viitoarei Constitutii a Uniunii Europene, care pune in evidenta 'rolul central al persoanei umane si al drepturilor sale inviolabile si inalienabile, ca si respectul dreptului'[29].

O importanta noutate pe care o aduce Legea de revizuire a Constitutiei consta in renuntarea la caracterul rigid al reglementarii atributiilor Curtii Constitutionale. Conform noii reglementari, enumerarea prerogativelor Curtii, la art.144, se incheie cu prevederea potrivit careia Curtea indeplineste si alte atributii prevazute de legea sa organica, ceea ce va face posibila o mai facila adaptare a competentei Curtii la noi cerinte.

In ceea ce priveste efectele deciziilor Curtii Constitutionale, Legea de revizuire restructureaza complet dispozitiile articolului 145 al Constitutiei. Prin noile dispozitii cuprinse in acest text, se confera caracter general obligatoriu deciziilor Curtii Constitutionale de la data publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei. In plus, se instituie obligatia Parlamentului si a Guvernului de a pune de acord prevederile constatate ca fiind neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei.

In cazul controlului concret, posterior, al legilor si ordonantelor Guvernului, precum si in cazul regulamentelor parlamentare, alineatul (1) al art.145 prevede ca dispozitiile neconstitutionale isi inceteaza efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.

Referitor la controlul abstract 'a priori', alineatul (2) al articolului 145 prevede obligatia Parlamentului de a reexamina dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale.

In ceea ce priveste controlul de constitutionalitate al tratatelor internationale, se prevede ca, in cazul in care s-a constatat constitutionalitatea tratatului sau acordului international potrivit art. 144 lit.a¹), acesta nu poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. Aceasta dispozitie asigura salvgardarea raporturilor angajate de stat in plan international.

Pentru situatia in care, in urma exercitarii controlului de constitutionalitate asupra tratatelor sau acordurilor internationale, s-a constatat neconstitutionalitatea lor, se prevede ca acestea nu pot fi ratificate, solutie ce este corelata cu dispozitiile art.11 alin.(3) din Constitutie, de asemenea nou introduse .

Prin modificarile si completarile substantiale aduse textelor Constitutiei, controlul de constitutionalitate, componenta a statului de drept, va deveni, intr-adevar, un principiu de baza al democratiei constitutionale.

Concluzia care rezulta in mod neindoielnic din examinarea dispozitiilor Legii de revizuire a Constitutiei este ca, dupa referendum, Curtea Constitutionala va intra intr-o noua faza a existentei sale, caracterizata printr-un plus de sarcini, dar si prin responsabilitati deosebite ce vor reveni membrilor sai.