METODE SI PROCEDURI PENTRU IDENTIFICAREA SI    EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIU

Identificarea riscului de incendiu

Art. 4.1. Constituind unul din criteriile de performanta al cerintei de calitate a constructiilor "siguranta la foc", riscul de incendiu trebuie in primul rand identificat si evaluat corespunzator conditiilor existente din spatiile, incaperile, compartimentele si cladirile sau instalatiile analizate, functie de care se stabilesc masurile corespunzatore de aparare impotriva incendiilor (anexele 2 - 5).

Art. 4.2. Masurile de aparare impotriva incendiilor ce se stabilesc, urmaresc limitarea, localizarea si lichidarea incendiilor in cazul in care s-au produs, prin reducerea, neutralizarea si pe cat posibil, eliminarea factorilor de risc potrivit prevederilor reglementarilor tehnice generale si specifice fiecarui domeniu de activitate.

Art. 4.3. Pentru identificarea si determinarea riscului de incendiu in conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice in vigoare, trebuie stabiliti si luati in considerare factorii care pot genera, contribui si/sau favoriza izbucnirea incendiilor (anexele 6 - 8).

Identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu vor avea la baza "Metodologia privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu" emisa de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari.

Art. 4.4. Principalii factori de determinare a riscului de incendiu ce se iau in considerare, sunt urmatorii:

sarcinile termice si densitatile sarcinior termice (din spatiul, incaperea, compartimentul, cladirea, instalatia analizata);

clasele de combustibilitate ale materialelor si elementelor de constructie utilizate;

clasele de periculozitate ale substantelor, produselor, materialelor depozitate;

sursele de aprindere existente;

conditiile (imprejurarile) preliminate care pot determina sau favoriza aprinderea;

masurile stabilite pentru reducerea sau eliminarea factorilor determinanti.

Art. 4.5 Sarcinile termice, densitatile sarcinilor termice, clasele de combustibilitate si clasele de periculozitate se stabilesc si determina in conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice de specialitate.

Art. 4.6. La stabilirea surselor de aprindere existente se are in vedere clasificarea acestora dupa natura lor, respectiv:

a.       cu flacara (foc deschis, foc inchis);

b.      de natura termica (materiale, obiecte etc. incandescente, radiatie termica etc.);

c.       de natura electrica (arcuri si scantei electrice, electricitate statica, efect termic datorat electricitatii);

d.      de natura mecanica (scantei mecanice, frecari etc.);

e.       de natura atmosferica (traznet, radiatie solara);

f.        autoaprindere (de natura chimica, fizico-chimica, biologica);

g.      datorate exploziilor si materialelor incendiare;

h.      indirecte (radiatie incendiu, flama a exploziei etc.).

Art. 4.7. Imprejurarile care pot genera si/sau favoriza izbucnirea, dezvoltarea si/sau propagarea incendiilor, de regula, pot fi constituite din:

instalatii, echipamente si aparate electrice defecte, improvizate sau cu improvizatii;

receptori electrici sub tensiune nesupravegheati;

sisteme, instalatii si mijloace de incalzire defecte, cu improvizatii sau nesupravegheate;

contactul materialelor combustibile cu jarul, cenusa sau scanteile provenite de la sistemele de incalzire;

jocul copiilor cu focul;

fumatul in locuri cu risc de incendiu;

sudura, lipirea si alte lucrari cu foc deschis, fara respectarea regulilor si masurilor specifice de prevenire si stingere a incendiilor;

reactii chimice necontrolate urmate de incendiu;

utilizarea sculelor, dispozitivelor, utilajelor si a echipamentelor neadecvate, sau executarea operatiunilor mecanice de polizare, rectificare, slefuire etc. in medii periculoase;

nerealizarea lucrarilor de intretinere si reparatii a masinilor, echipamentelor si aparatelor cu piese in miscare, conform graficelor stabilite;

scurgeri de produse combustibile;

defectiuni tehnice la executarea lucrarilor de constructii-montaj;

defectiuni tehnice in exploatare;

nereguli organizatorice in exploatare;

explozie urmata de incendiu;

avarie sau accident tehnic urmate de incendiu;

traznet sau alte fenomene atmosferice naturale;

actiune intentionata (arson) si alte imprejurari.

Art. 4.8. Actiunile umane care pot influenta producerea, dezvoltarea si/sau propagarea incendiului, au in vedere:

numarul de persoane;

varsta si starea fizica a acestora;

nivelul lor de instruire.

Art. 4.9. In actiunea de identificare a riscului de incendiu se pot avea in vedere si nivelurile de performanta ale constructiei privind siguranta la foc asigurata, fiabilitatea instalatiilor si a echipamentelor utilizate, nivelul de dotare cu mijloace tehnice destinate prevenirii si stingerii incendiilor si alti factori.

Nivele ale riscurilor de incendiu

Art. 4.10. Nivelele riscurilor de incendiu in cladiri civile (publice), stabilite pe baza factorilor de risc conform prevederilor reglementarilor tehnice (pe zone, incaperi, compartimente si cladiri), sunt urmatoarele:

risc mare de incendiu, atunci cand densitatea sarcinii termice este peste 840 Mj/mp sau in care se utilizeaza ori depoziteaza materiale sau substante combustibile (depozite, arhive, biblioteci, multiplicare, parcaje autoturisme etc.);

risc mijlociu de incendiu, atunci cand densitatea sarcinii termice este cuprinsa intre 420 Mj/mp si 840 Mj/mp sau in care se utilizeaza foc deschis (bucatarii, centrale termice, oficii cu preparari calde etc.);

risc mic de incendiu, atunci cand densitatea sarcinii termice este sub 420 Mj/mp si sunt alte destinatii (functiuni) decat cele mentionate la risc mare si risc mijlociu.

Art. 4.11. In incaperile si spatiile cladirilor civile (publice) echipate cu instalatii automate de stingere a incendiilor, riscurile mari de incendiu pot fi considerate mijlocii, iar riscurile mijlocii pot fi considerate mici.

Art. 4.12. Nivelele riscurilor de incendiu in constructiile de productie si/sau depozitare stabilite pe baza factorilor de risc conform prevederilor reglementarilor tehnice (pe zone, spatii, incaperi, compartimente si constructii), se exprima prin categorii de pericol de incendiu astfel:

risc foarte mare de incendiu, exprimat prin categoriile A si B de pericol de incendiu (posibilitati de incendiu si/sau explozie volumetrica);

risc mare de incendiu, exprimat prin categoria C de pericol de incendiu (posibilitati de incendiu);

risc mediu de incendiu, exprimat prin categoria D de pericol de incendiu (existenta focului deschis sub orice forma, in absenta substantelor combustibile);

risc mic de incendiu, exprimat prin categoria E de pericol de incendiu (existenta materialelor si substantelor incombustibile in stare rece sau a substantelor combustibile in stare de umiditate inaintata, peste 80% sau lichide incombustibile in ambalaje combustibile).

Art. 4.13. Nivelul riscului de incendiu pentru intreaga cladire (constructie, compartiment de incendiu) se considera cel mai mare dintre riscurile existente care reprezinta minimum 30% din volumul acesteia.

Evaluarea riscurilor de incendiu

Art. 4.14. Prin evaluarea riscurilor de incendiu se estimeaza, cuantifica si ierarhizeaza probabilitatea izbucnirii incendiilor si principalele lor consecinte, avand in vedere agentii care pot actiona asupra constructiilor, instalatiilor si a utilizatorilor in caz de incendiu (termici, chimici, electromagnetici si/sau biologici), exprimati prin nivele de gravitate (0 - fara consecinte, 1 - consecinte minore, 2 - consecinte semnificative, 3 - consecinte grave, 4 - consecinte foarte grave, 5 - consecinte catastrofale).

Art. 4.15 Estimarea posibilitatilor de izbucnire a incendiilor se realizeaza de catre evaluatori, utilizand metode specifice de valorificare a bancilor de date avute la dispozitie, sau atunci cand acestea nu exista prin estimari globale (improbabile, extrem de rare, rare, probabile, frecvente).

Art. 4.16. Cuantificarea posibilitatilor de izbucnire a incendiilor se materializeaza in exprimarea numarului de evenimente produse in unitatea de timp (ore, ani etc.).

Art. 4.17. Ierarhizarea riscurilor de incendiu in corelare cu probabilitatea producerii acestora conduce la stabilirea limitelor admise ale acestora in raport cu nivelele de performanta la foc asigurate, avand in vedere importanta constructiei, instalatiilor si echipamentelor, natura si valoarea pierderilor ce se pot produce in caz de incendiu, precum si impactul asupra societatii, economiei, mediului etc.

Din punctul de vedere al acceptabilitatii, riscurile pot fi acceptabile si inacceptabile.

Metode de evaluare a riscurilor de incendiu

Art. 4.18. Pentru evaluarea riscurilor de incendiu se pot utiliza metode matematice, analitice sau grafice, in mod independent sau in combinatie.

Art. 4.19. Evaluarea prin calcul matematic a riscului de incendiu consta, in principal, in verificarea asigurarii raportului subunitar dintre riscul de incendiu existent si riscul de incendiu acceptat.

Art. 4.20. Prin metodele analitice de evaluare a riscului de incendiu sunt analizate disfunctiile ce pot apare si conduce la incendiu sau un eveniment urmat de incendiu.

Art. 4.21. Metodele grafice de evaluare a riscului de incendiu constau in realizarea distincta intr-un sistem de coordonate (gravitate-probabilitate) a zonelor acceptabile si neacceptabile cu risc de incendiu.

Art. 4.22. Evaluarea, armonizarea si reflectarea interdependentei dintre nivelele de performanta privind siguranta la foc si masurile de prevenire si stingere a incendiilor stabilite si necesare pentru contracararea riscurilor de incendiu se reflecta, de regula, in scenarii de siguranta la foc (anexa 12).

Art. 4.23. In toate situatiile este obligatorie reducerea riscului de incendiu in conditiile asigurarii functionalitatii si a nivelelor de performanta prevazute de reglementarile tehnice.

Controlul si gestionarea riscurilor de incendiu

Art. 4.24. Controlul riscurilor de incendiu trebuie asigurat permanent in exploatare, prin masuri tehnice si organizatorice ce se intreprind in scopul mentinerii nivelelor riscurilor in limitele de acceptabilitate stabilite

Prioritatile si formele de actiune utilizate se stabilesc in functie de conditiile concrete din fiecare unitate, in principal, urmarind prevenirea riscurilor de incendiu si stabilirea formelor si masurilor de control.

Art. 4.25. Prevenirea riscurilor de incendiu trebuie asigurata prin reducerea sau, dupa caz, eliminarea factorilor determinanti de risc si masuri tehnico-organizatorice.

Art. 4.26. Stabilirea formelor si a masurilor de control al riscurilor de incendiu are in vedere:

- examinarea sistemica si calificata a factorilor determinanti de risc;

- precizarea regulilor si a masurilor de aparare impotriva incendiilor, a responsabilitatilor si sarcinilor stabilite, precum si cunoasterea acestora de catre utilizatori;

- nominalizarea persoanelor cu atributii privind aplicarea masurilor de aparare impotriva incendiilor;

- asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor si a personalului de interventie;

- reidentificarea si reevaluarea riscului de incendiu la schimbarea conditiilor analizate anterior.

Art. 4.27. Atunci cand sunt incheiate contracte de asigurare cu societati specializate, identificarea si evaluarea riscului de incendiu se transfera in domeniul de activitate al acestora.

Art. 4.28. Riscurile de incendiu identificate si evaluate se gestioneaza obligatoriu in unitatile respective, integrandu-se in strategia de prevenire, limitare si combatere a riscurilor de incendiu elaborata pentru exploatarea normala a unitatii si in situatia producerii unui incendiu.

Art. 4.29. Riscurile de incendiu, eficienta masurilor asigurate in raport cu rezultatele obtinute, precum si deciziile ce se impun in caz de necesitate (gestionarea riscurilor de incendiu), se monitorizeaza corespunzator posibilitatilor si conditiilor unitatii respective.