PULBERILE CA NOXA PROFESIONALA

PULBERILE CA NOXA PROFESIONALA

DATE GENERALE

Pulberile (praful) pot fi considerate ca un aerosol de particule solide neanimate, faza disperata fiind reprezentata de particule iar faza dispersa de aer.

Sursele de poluare cu pulberi a locurilor de munca sunt, in majoritatea cazurilor, procese tehnologice care implica dezintegrarea unor materiale solide prin sfaramare, macinare, slefuire, sapare, forare, explozii s.a.

Nocivitatea pulberilor depinde atat de proprietatile lor fizice si chimice, de dimensiunile si concentratia lor in aer, cat si de receptivitatea organismului. Pentru ca pulberile sa poata li considerate o noxa, ele trebuie sa aiba stabilitate ca aerosol, adica sa pluteasca in aer.

A. PROPRIETATI FIZICE. Transformarea unui material solid in particule duce la
cresterea suprafetei totale a particulelor in raport cu suprafata materialului din care provin,
suprafata rezultata fiind cu atat mai mare cu cat particulele sunt mai fine; creste astfel si
suprafata de contact a noxei cu organismul. Prin dezintegrarea unui material se modifica si
unele proprietati fizice ale acestuia, prin cresterea volatilitatii, a solubilitatii, a capacitatii de
adsorbtie si a activitatii electrostatice. Pe suprafata particulelor pot adera mai lesne unele
gaze, crescand in acest mod si reactivitatea fizica si chimica. De pilda, pulberile fine de
aluminiu sau de carbune se poate combina cu oxigenul din aer, arzand cu violenta. De
asemenea, la un anumit grad de dispersie, anumite pulberi pot exploda. Particulele de praf
se pot incarca cu electricitate, fie prin frecare chiar in timpul formarii lor, fie prin adsorbtia
unor ioni din aer.

B. PROPRIETATI CHIMICE. Pulberile pot fi de natura anorganica sau organica.
Pulberile anorganice pot fi metalice (plumb, zinc, mangan, fier, cupru s.a.), minerale
(bioxid de siliciu, silicati) sau sintetice (ciment, carborund, coloranti anorganici, soda, sticla
s.a.). Pulberile organice pot fi de origine vegetala (bumbac, in, canepa, faina, lemn s.a.), de
origine animala (par, lana, os, corn s.a.) sau sintetice (pesticide, coloranti organici s.a.).

C. DIMENSIUNILE PARTICULELOR. Atat persistenta in aer cat si actiunea
patogena a particulelor depind de dimensiunile lor. in raport de actiunea patogena, Langelez
deosebeste 3 categorii de particule: cu diametrul de lO m si mai mult care, neputand
patrunde pana in alveolele pulmonare, fiind in mare parte retinute la nivelul cailor aeriene
superioare, au o actiune patogena mai redusa, cu exceptia unor pulberi fibroase cum sunt de
pilda pulberile de azbest; cu diametrul intre 10-0,2 m, cu actiunea patogena cea mai
importanta, mai ales intre 2 - 0,2 microni; particule cu diametrul mai mic de 0,2 m , care, fiind
antrenate de curentul de aer expirat si eliminandu-se, au ca si particulele mari un rol
patogen redus.

D. CONCENTRATIA PULBERILOR IN AER depinde de gradul de stabilitate a lor
ca aerosol, in functie de o serie de proprietati cum sunt dimensiunile, incarcarea electrica,
capacitatea de conglomerare si floculare, ca si de curentii de aer si umiditatea atmosferica.

Particulele de praf din aer sunt supuse la doua forte contrarii: gravitatia si rezistenta opusa de aer. Intr-o atmosfera linistita, particulele microscopice cu dimensiuni peste 0,1 m tind sa se sedimenteze pe diferite suprafete, particulele mari cu diametrul peste lO m cu viteza uniform accelerata, iar cele intre 10-0,1 m cu viteza uniforma. Particulele submicroscopice, sub 0,1 m, se misca liber in aer, participand la miscarea browniana.

Stabilitatea particulelor in aer creste, flocularea fiind impiedicata, cand ele se incarca cu electricitate de acelasi fel si se resping reciproc; invers, ele floculeaza cand se incarca cu electricitate de sens contrar. in general, praful proaspat format floculeaza putin, avand stabilitate mai mare in aer. Praful care se depune pe diferite suprafete formeaza conglomerate care se pot dispersa din nou in aer, pentru ca apoi sa se depuna iarasi. Depozitarea particulelor pe suprafete este favorizata si de impactul cu aceste obstacole. Curentii de aer reprezinta un factor important de crestere a concentratiei prafului in aer, prin mentinerea lui in stare de aerosol si dispersia acestuia de pe suprafetele pe care s-a depus. Vaporii de apa din aer nu influenteaza stabilitatea particulelor decat cand ating pragul de saturatie, depasirea umiditatii maxime ducand la floculare si depunere.

E. ACTIUNEA PULBERILOR ASUPRA ORGANISMULUI se exercita, in primul
rand, la nivelul regiunilor care vin in contact direct cu noxa: aparat respirator, tegumente,
ochi si aparat digestiv. Principalele actiuni pot fi sistematizate astfel: actiune toxica
sistemica, cum au de pilda plumbul, arsenul, manganul, beriliul s.a.; actiune iritanta sau
corosiva, cum au varul, arsenul, bicromatii s.a.; actiune sensibilizant-alergica au bicromatii,
bumbacul, canepa, polenul, lemnul s.a.; actiune carcinogena au de exemplu compusii
cromului, nichelului, arsenului si diferitele materiale radioactive; actiune infectanta,
pulberile putand fi purtatoare de agenti biologici; actiune fibrogena au bioxidul de siliciu,
azbestul s.a.; capacitate exploziva la anumite grade de dispersie au faina, zaharul, orezul,
sulful, zincul s.a.

EVALUAREA PULBERILOR LA LOCUL DE MUNCA

A. PLANUL DE EVALUARE a pulberilor ca noxa profesionala se bazeaza pe datele culese in faza de recunoastere a conditiilor de munca si a noxelor profesionale din intreprindere, sectie, atelier, incapere, de la locul si postul de munca si pentru grupul ocupational. Procesul tehnologic trebuie studiat in toate fazele sale, pentru a se vedea daca materialele care se prelucreaza sunt pulverulente, si daca au loc procese de dezintegrare generatoare de praf. Studiul masinilor si utilajelor permite sesizarea punctelor si momentelor cand au loc degajari si a cauzelor acestora, in functie de gradul de mecanizare sau automatizare a proceselor tehnologice, etansare, ventilatie s.a. Studiul procesului de munca si a cronogramei profesionale permite sesizarea operatiilor in timpul carora se degaja pulberi si a duratei de expunere la acestea, precum si a altor factori care pot influenta riscul de imbolnavire ca efortul fizic, microclimatul, gazele sau vaporii iritanti. Se impune de asemenea obtinerea de date cu privire la masurile de prevenire si combatere a pulberilor, atat de natura tehnico-organizatorica (colective si individuale) cat si medicale, pentru aprecierea eficientei lor.

Pentru stabilirea punctelor unde sunt necesare masuratori, se va tine cont de amplasarea surselor de praf si a locurilor unde muncitorii desfasoara anumite operatii de munca, impunandu-se masuratori atat in apropiere cat si la diferite distante de surse, precum si pe spatiile de circulatie. La stabilirea momentelor pentru masuratori se va avea in vedere surprinderea tuturor operatiilor de munca specifice grupului ocupational si a fluctuatiei temporale a concentratiei prafului in aer la toate punctele de recoltare a probelor. Planul trebuie sa tina cont si de natura si caracteristicile fizice si chimice ale pulberilor, precum si do uiti factori care pot influenta riscul de imbolnavire (curenti de aer, gaze si vapori iritanti f li.). Se va lua in consideratie si modul in care ventilatia poate influenta praful din aer, ca si variabilitatea conditiilor pe schimburi de munca si sezoane. Periodicitatea masuratorilor depinde de gradul de risc pentru sanatate, riscul crescut impunand determinari mai frecvente si necesitatea verificarii eficientei unor masuri deja instituite.

B. METODELE SI TEHNICILE de determinare depind de natura si caracteristicile
pulberilor, de valoarea si limitele diferitelor metode si tehnici, tinand cont si de dotarea
tehnica a laboratorului de specialitate. Metodele de recoltare se bazeaza, pe: filtrarea
norului cu filtre de diverse tipuri, pentru retinerea particulelor de diferite dimensiuni;
Sedimentare; centrifugare; izbire (impact); precipitare. Principalele metode de analiza sunt:
gravimetrica, prin cantarire; conimetrica, prin numararea particulelor dintr-un anumit volum
de aer; dispersometrica, prin masurarea dimensiunii particulelor; fizico-chimica, prin
determinarea diferitelor caracteristici si componente ale prafului prin metode fizice sau
chimice. Se vor realiza masuratori ale concentratiei in aer a pulberilor "alveolare' sau
"respirabile', care pot patrunde pana la nivel alveolar, cu ajutorul unor filtre care retin
particulele peste o anumita dimensiune. Pentru analiza bioxidului de siliciu liber se
utilizeaza metode bazate pe difractia razelor X si spectrometria in infrarosu.

C. EXPRIMAREA REZULTATELOR se poate face in diferite moduri. Pentru a
compara rezultatele cu valorile limita stabilite pentru tara noastra, exprimarea concentratiei
pulberilor din aer se face in mg/m³, bazata pe metoda gravimetrica. Rezultatele analizei
conimetrice se exprima in numar de particule/cm³ aer. Dispersometria permite
exprimarea rezultatelor sub forma de "formula de praf, cuprinzand procentele
particulelor de diferite dimensiuni: 1m si sub 1 m; intre l,l -3 m.; intre 3,1-5 m; intre 5,l-10 m , peste 10 m.

D. INTERPRETAREA REZULTATELOR se face, in primul rand, prin raportarea lor
Iu valorile limita admisibile pentru pulberi la locurile de munca.

"Formula de praf corelata cu numarul particulelor ne permite sa aproximam fractia respirabila (sub 5u si respectiv sub 3u). In scopul evaluarii cantitatii de pulberi respirabile patrunse intr-o anumita perioada de timp in pulmoni, se poate aplica urmatoarea formula: PAI (pulberea alveolara inhalata) = CPA (concentratia in aer a pulberii alveolare) x DV (debitul ventilator) mediu/minut x T (timpul de expunere efectiva in minute pe zi, saptamana, luna etc.)/1000. Practic, produsul DV x T se imparte la 1000 si se inmulteste cu CPA.

Se poate intocmi o coniograma pentru o zi de lucru, traspunand concentratiile pulberilor si timpii de expunere corespunzatori acestora pe un sistem de axe, pe abscisa figurand timpii iar pe ordonata concentratiile de praf. O astfel de coniograma poate servi la calculul mai exact al PAI/zi munca.

Pentru aprecierea corecta a rezultatelor, vor fi luate in consideratie datele referitoare la pulberea in suspensie in aer si nu la pulberea depusa, intrucat caracteristicile fizico-chitnice ale pulberii in suspensie sunt diferite de cele ale pulberii depuse sau ale materialului din care provin.

E. EFECTELE ASUPRA ORGANISMULUI se vor aprecia, in primul rand, dupa
natura, frecventa si gravitatea bronhopneumopatiilor profesionale sau legate de profesie:
silicoza, astm bronsic, bisinoza, bronsita cronica s.a. Rezultatele examenelor medicale la
angajarea in munca si ale controalelor medicale periodice constituie date de referinta pentru
evaluarea dinamicii starii de sanatate in relatie cu expunerea la pulberi, de baza fiind
examenele radiologice si investigatiile functionale respiratorii.

F. STABILIREA MASURILOR TEHNICO-ORGANIZATORICE SI MEDICALE
DE PREVENIRE SI COMBATERE A PULBERILOR SI EFECTELOR LOR
PATOGENE se face prin integrarea tuturor datelor reiesite din evaluari, in raport de
cunostintele in domeniu si de prevederile cu caracter legislativ.

Mentinerea pulberilor sub valorile limita si evitarea contactului direct cu acestea trebuie realizate prin: procedee si mijloace tehnice adecvate (automatizari, etanseizari, umezirea pulberilor cu apa sau cu alte substante umectante sau neutralizante chiar la locul de producere s.a.), iar in lipsa acestora, prin sisteme de ventilatie eficiente; masuri organizatorice, ca intretinerea in buna stare de functionare a utilajelor si instalatiilor tehnologice si de ventilare, curatenia la locul de munca, evitarea imprastierii in

atmosfera a pulberilor depuse s.a.; alte masuri specifice, in functie de particularitatile proceselor tehnologice.

GHID PENTRU VERIFICAREA CUNOSTINTELOR

A. BAREM DE CUNOSTINTE

Definitia pulberilor. Sursele de poluare cu pulberi a locurilor de munca. Proprietatile pulberilor si riscul patogen profesional: proprietati fizice si chimice, dimensiunile si concentratia particulelor in aer. Actiunea pulberilor asupra organismului.

Evaluarea pulberilor la locul de munca: plan de evaluare; metode si tehnici; exprimarea rezultatelor; interpretarea rezultatelor; efectele asupra organismului; masuri profilactice.

B. INTREBARI CU RASPUNSURI MULTIPLE

Care enunturi sunt incorecte:

a)    particulele de praf fine sunt, cu unele exceptii, mai nocive pentru organism decat cele
mari;

b) rolul patogen cel mai important il au particulele cu dimensiuni intre 0,2-10^;

c) praful proaspat format are stabilitate mai mica in aer;

d) praful care se depune mai rapid pe suprafete are rol patogen minor.

Care enunturi sunt corecte:

u) prin analiza gravimetrica a pulberilor, rezultatele se exprima in numar particule/cm³ aer;

b) prin analiza dispersometrica a pulberilor, rezultatele se exprima in mg/m³ aer;

c) "formula de praf serveste la aprecierea numarului de particule cu diferite dimensiuni;

d) particulele cu dimensiuni sub 3 microni patrund pana in alveolele pulmonare.

Raspunsuri corecte:

I:c. c, d.

PNEUMOCONIOZELE

DATE     GENERALE

A. DEFINITIE. in decursul timpului au fost propuse mai multe definitii ale
pneumoconiozelor, dupa diferite criterii. Definitia acceptata la a IV-a conferinta
internationala asupra pneumoconiozelor (Bucuresti 1971), avand la baza criteriul anatomic,
precizeaza ca pneumoconioza "consta in acumularea pulberilor in plamani si reactiile
tisulare la prezenta acestora'. Pulberea este definita ca un "aerosol de particule solide
inerte (lipsite de viata)'. Prin acumulare se intelege cresterea progresiva a cantitatii de
pulberi care se depune in interstitiul pulmonar. Reactia tisulara e localizata la nivelul
interstitiului, si consta in proliferarea preponderenta fie a fibroblastilor si fibrelor de
colagen, fie a fibrelor de reticulina.

B. CLASIFICARE. Pentru clasificarea pneumoconiozelor s-a adoptat criteriul
anantomopatologic, luandu-se in consideratie 3 caracteristici: gradul de alterare a structurii
alveolare, tipul reactiei interstitiale pulmonare, si evolutia reactiei. Se deosebesc 3 categorii
de pneumoconioze: colagene, necolagene si mixte.

a) Pneumoconioza colagena e caracterizata prin: alterarea permanenta sau distrugerea
structurii alveolare normale; reactie interstitiala de tip colagenic; evolutia ireversibila a
reactiei. Agentul cauzal poate fi reprezentat de pulberi fibrogene (pentru silicoza, azbestoza
s,a.) sau nefibrogene, in acest ultim caz formarea colagenului fiind explicata fie prin
existenta unor reactii tisulare anormale (ex. fibroza masiva progresiva data de pulberea de
carbune), fie prin interventia unor infectii specifice (tuberculoza) sau nespecifice (cu
germeni banali). Pentru medicina muncii, pnemoconiozele colagene sunt cele mai
importante intrucat: au evolutie ireversibila; evolueaza, in marea lor majoritate, si dupa
intreruperea expunerii la noxa; afecteaza capacitatea de munca; prezinta manifestari clinice
evidente; duc deseori la scurtarea duratei de viata.

b) Pneumoconioza necolagena e caracterizata prin: pastrarea intacta a structurii
alveolare; reactie interstitiala minima de tip reticulinic; reactie potential reversibila.
Pncumoconiozele necolagene sunt determinate de pulberi nefibrogene si sunt foarte variate:
antracoza, sideroza, talcoza, caolinoza, pneumoconioza prin mica, pneumoconioza prin
metale dure, stanoza, baritoza, olivinoza, pneumoconioza prin nefelina, pneumoconioza
prin apatita, titanioza, zirconioza, uranioza, antimonioza, pneumoconioza prin oxid de
ceriu. Aceste pneumoconioze prezinta mai mica importanta pentru medicina muncii,
intrucat nu au consecinte patologice grave, nu afecteaza de obicei capacitatea de munca si
nici durata vietii.

e) c) Pneumoconioza mixta e caracterizata prin elemente ale ambelor tipuri de reactie,
uolagena si necolagena. Ea poate apare fie prin expunere la pulberi mixte, fibrogene nefibrogene, concomitent sau alternativ, fie prin modificarea reactiei pulmonare, care din necolagena devine colagena, prin infectii specifice sau nespecifice (de exemplu antracoza se poate transforma in fibroza masiva progresiva). Pneumoconioza mixta poarta denumirea ambelor forme, primul tip fiind cel mai grav, de exemplu silico-antracoza, silico-sideroza etc.

C. ETIOLOGIE. Mecanismele de formare a pulberilor la locurile de munca au fost
mentionate in capitolul precedent. Exista anumite conditii de patogenitate. Diametrul
particulelor trebuie sa fie sub 3jj. pentru a putea patrunde in alveole si in interstitiul
pulmonar, particulele peste 3(i putand avea insa rol indirect in patogenie, prin actiunea lor
asupra bronhiilor, impiedicand astfel autoepurarea. Concentratia in aer a fractiunii pulberii
respirabile trebuie sa depaseasca valorile limita admise. Pulberile trebuie sa aiba stabilitate
in aer si suprafata specifica mare (sa fie fine), pentru contactul extins cu structurile
anatomice. Din punct de vedere chimic pulberea trebuie sa contina elemente biologic active,
cum sunt de pilda SiO₂ alomorf sau anumite varietati de azbest ori carbune. Anumite metale
in cantitati mici, cum sunt de pilda cromul, nichelul sau manganul, pot creste patogenitatea
componentei biologic active; altele, cum sunt fierul, unii silicati sau carbunele, pot sa scada
patogenitatea SiO₂. Au importanta si proprietati fizice ca incarcatura electrica, forma particulelor,
duritatea, solubilitatea     s.a.

Patogenitatea pulberilor pneumoconiogene este influentata de o serie de factori individuali si ai mediului de munca, precum si de timpul de expunere si de latenta. Factorii individuali sunt: starea anatomo-functionala a arborelui bronsic; particularitatile genotipice; starea sistemului nervos vegetativ; echilibrul electrolitic si cel acido-bazic al tesutului pulmonar; reactivitatea imunologica generala nespecifica; starea sistemului endocrin; afectiunile respiratorii (rinite, bronsita cronica, fibroze pulmonare s.a.) ce scad puterea de autoepurare; afectiuni ca tuberculoza, pneumopatiile repetate s.a. care modifica reactia tesutului interstitial pulmonar; debitul ventilator crescut prin efort fizic; fumatul; alcoolul. Factorii mediului de munca ce au importanta in patogenie sunt: coexistenta unor iritanti (gaze, vapori sau pulberi nepneumoconiogene) care scad puterea de autoepurare; temperatura scazuta, umiditatea crescuta si curentii de aer care favorizeaza afectiunile "a frigore' repetate. Se pot distinge 3 perioade de timp legate de patogeneza: timpul de expunere propriu zis (expunerea externa), perioada dintre inceputul expunerii si incetarea ei, scazand perioadele de intrerupere (concedii etc); timpul de retinere (expunerea interna), perioada dintre inceputul expunerii si momentul examinarii, fara scaderea intreruperilor, considerand ca retentia e un proces continuu; timpul de latenta, perioada dintre inceputul expunerii si aparitia primelor semne de boala (pneumoconioza I sau fibroza pulmonara "de urmarit') confirmate ulterior drept pneumoconioza. Timpii de expunere sunt variabili, depinzand de existenta si intricarea diferitilor factori etiologici principali si secundari, inclusiv de capacitatea fibrogena a pulberii si de masurile de protectie aplicate. Timpul de expunere propriu zis este in general cuprins intre 10 si 20 de ani, majoritatea cazurilor de boala aparand la varsta matura de 30-40 de ani.

D. PATOGENIE. In patogeneza intervin atat elemente comune cat si factori si
mecanisme specifice fiecarui tip de pneumoconioza. Elementele comune sunt reprezentate
mecanismele de patrundere, depunere si eliminare a pulberilor la nivelul aparatului respirator.

a) Patrunderea si depunerea initiala, temporara, a pulberilor in aparatul respirator depind atat de factori externi cat si interni. Factorii externi sunt caracteristici ale pulberilor ca diametrul aerodinamic, forma, densitatea, sarcinile electrice s.a. Factorii Interni tin de caracteristicile straturilor anatomice si ale fluxului de aer respirat, ca viteza sau schimbarile bruste de directie etc. Experienta si observatia au furnizat date importante pentru medicina muncii. incepand cu traheea, pe masura ce se avanseaza in profunzime, caile aeriene isi micsoreaza diametrul si isi maresc suprafata de sectiune, scazand viteza aerului inspirat. Mecanismele de depunere influentate de factori externi si interni sunt: impactul inertial (izbirea particulelor), precipitarea centrifugala, sedimentarea prin gravitatie si difuziunea. in nas si nasofaringe sunt retinute toate particulele cu diametrul peste 20^, 70% din cele de 5u, si din ce in ce mai putine sub 5u, cele de 1^ nefiind deloc retinute. In bronhii si bronhiole sunt retinute din ce in ce mai multe particule sub lOu, ajungand ca particulele de 2-3u sa fie toate sau in majoritate retinute, fiind in totalitate retinute si cele sub 0,03 u (prin proces de difuziune). In sacii alveolari si alveole se depun, in marea lor majoritate, particulele intre 3-0,1^, depunerea maxima avand-o cele de l-2u. Cea mai scazuta depunere o au particulele intre 0,3-0,5^, iar cea mai crescuta cele peste lOu (in nas) si sub 0,03fi (in peretele bronsic). Depunerea temporara depinde si de: uglutinarea particulelor mici din cauza umiditatii si temperaturii crescute a cailor aeriene, care favorizeaza depunerea lor; procesele bronhomotorii, bronhodilatatia reducand depunerea in caile aeriene principale; frecventa respiratiilor, respiratiile rare si profunde favorizand depunerea la nivelul cailor aeriene superioare; forma particulelor, particulele neregulate si ascutite depunandu-se mai usor; pH-ul particulelor, particulele care produc o reactie acida locala depunandu-se mai usor.

b) Eliminarea pulberilor depuse se face prin mecanisme de clearance, care actioneaza asupra micoorganismelor, pulberilor si detritusurilor celulare. Exista 3 tipuri de clearance: nasal, traheobronsic si alveolar.

Clearance-vA nasal se exercita asupra particulelor peste l0 m si consta in
transportul acestora prin secretiile nazale spre exterior sau spre rinofaringe si cavitatea
bucala, de unde fie ca sunt eliminate in exterior, fie ca sunt inghitite.

Clearance-ul traheobronsic se exercita asupra particulelor intre 10-3 m pana la
bronhiola respiratorie inclusiv, printr-un sistem mecanic denumit sistem mucociliar (covor
rulant mucociliar, banda rulanta mucociliara sau escalator mucociliar). Acest sistem are 3
componente: mucusul, cilii vibratili si sistemul de coordonare. Mucusul e secretat de
celulele mucipare si glandele bronsice. El e format din 2 straturi: unul bazal, fluid, seros, in
faza de sol, de cea 5ji grosime, in care se misca cilii, iar altul superficial, vascos, in faza de
gel, care prin miscare antreneaza varfurile cililor. Mucusul are o compozitie complexa,
continand apa (96%), mucine, enzime, IgA secretorie s.a. Fucomucinele, sialomucinele si
sulfomucinele sunt mucopolizaharide. Cilii vibratili apartin celulelor ciliate ale epiteliului,
fiecare celula avand cea 200 cili. Acestia sunt formati din filamente actionate de energia
furnizata de ATP celular, determinand o miscare in valuri, metacronal, intr-un ritm reglat si
coordonat de sistemul de coordonare a secretiei de mucus si a miscarii cililor. Viteza
clearance-uhn traheobronsic este de 0,1-0,4 mm/minut in bronhiolele distale, crescand spre
bronhiolele proximale la 1-5 mm/minut. Viteza depinde de calitatea mucusului, de
vascozitate, elasticitate, adezivitate, de integritatea functiei ciliare, de incarcatura de
particule depuse pe covor s.a. Normal, in prima ora, sunt eliminate cea 90% din particulele
depuse, eliminarea totala necesitand 6-12 ore. Mucusul cu incarcatura lui ajunge in
cavitatea bucala, de unde fie ca este eliminat spre exterior, fie ca e inghitit. Exista factori care cresc si amelioreaza activitatea mucociliara si altii care o scad. Factorii care cresc activitatea, prin pastrarea homeostaziei mucoasei bronsice si stimularea miscarii cililor sunt: tusea; expectoratia; chinetoterapia; metilxantinele; adrenergicele agoniste; colinergicele si mucoliticele; ionii de calciu, potasiu si sodiu; aminele biologic active s.a. Factorii care scad activitatea, prin alterari ale homeostaziei mucoasei bronsice si miscarii cililor sunt: fumatul, probabil din cauza acroleinei; substantele ciliotoxice; temperatura si umiditatea scazute sau crescute; bronsita cronica, prin cresterea vascozitatii mucusului; inhalarea de bioxid de sulf sau bioxid de azot; scaderea pH-ului; bronhopneumopatiile; unele medicamente ca opiacee, atropina s.a.

. Clearance-ul alveolar se exercita asupra particulelor intre 3-0,1 fi. Mecanismul principal apartine macrofagelor alveolare, parte componenta a sistemului monocitar macrofagic. Daca microbii si unele virusuri sunt distrase in macrofage, particulele nu pot fi distruse de sistemul enzimatic lizozomal, persistand si putand distruge in final macrofagul. Macrofagele cu particule fagocitate pot fi preluate de covorul mucociliar, sau pot patrunde in vasele limfatice. Pana la preluarea lor de covorul mucociliar, macrofagele parcurg portiunea dintre alveola si bronhiola terminala (fara cili vibratili), timpul de injumatatire a cantitatii de particule prin acest mecanism fiind de cea 24 de ore. Dupa patrunderea in vasele limfatice, macrofagele cu particule fagocitate pot urma 2 cai: direct spre ganglionii hilari si de aici spre circulatia generala; indirect spre limfaticele perivasculare si de aici, pe o cale mai complicata, tot spre sistemul limfatic general, dar numai dupa distrugerea macrofagului. Timpul de injumatatire pe cale directa este de 3-10 zile, iar pe cale indirecta de 60-100 zile. Exista si pentru clearance-ul alveolar factori stimulanti si factori inhibitori, dintre factorii inhibitori facand parte aportul insuficient de macrofage, hipoxia, hipercapnia, infiamatia locala, fumul, virozele, gazele si vaporii iritanti si deficitele fagocitare genetice.

Schema generala a eliminarii pulberilor e urmatoarea: cea 25% din pulberi se elimina prin expiratia care urmeaza imediat unei inspiratii, fara a fi depuse; cea 50% se elimina prin clearance-ul traheobronsic; cea 25% se depun in alveole, din care cea jumatate e preluata de covorul mucociliar iar jumatate e retinuta pe traseul spre interstitiul pulmonar.

c) Depunerea definitiva a pulberilor, sinonima cu acumularea, are loc pentru fractiunea reprezentata de diferenta dintre particulele depuse temporar si cele eliminate. Aceasta fractiune poate fi calculata, ea fiind singura cu actiune patogena in pneumoconioze.

ALTE     PNEUMOCONIOZE

A. SIDEROZA este determinata de oxizi de fier sub forma de aerosol de dispersare sau
de condensare. Locurile de munca si procesele cu risc sunt numeroase: mine de fier;
sudura in fier; fabricarea electrolitica a oxizilor de fier; sinterizare din pulberi de fier;
fabricarea pigmentilor cu oxizi de fier; slefuire metalica; mine si mori de ocru (argila

cu cuart si oxid de fier hidratat); procese de turnare si curatire a pieselor turnate

efectuate de topitori-turnatori, otelari, polizatori, sudori s.a.; curatirea cazanelor; locurile de munca cu pulberi din rugina de fier s.a. Trebuie sa se tina cont si de coexistenta altor noxe; sudorii de pilda sunt expusi si la oxizi de azot, ozon, aerosol rezultat din arderea glazurii electrozilor si impuritati arse de la suprafata pieselor metalice; in turnatorii exista si SiC>2 liber cristalin si silicati. Patogenia incepe cu fagocitoza particulelor de catre macrofage si transportul lor pe caile limfatice. Fiind particule inerte nu dau reactie fibroasa semnificativa; datorita greutatii atomice mari sunt radioopace, provocand tatuaj pulmonar. Aceste proprietati le deosebesc de alte pulberi ca silicatii, carbunele, beriliul sau aluminiul care, avand greutate atomica mica si nefiind radioopace, dau opacitati datorate exclusiv fibrozei pulmonare.

Diagnosticul va tine cont ca latentele sunt foarte diferite, de la 2 la 19 ani, ir^functie de gradul de prafuire si de coexistenta altor componente in praf. Tabloul clinic e minor, devenind mai evident cand au intervenit iritanti suplimentari ca fumul de tigara, aerosolul de sudura s.a. Formele mixte ca silico-sideroza sau sidero-silicoza dau manifestari clinice mai intense. RPS pune in evidenta o reticulatie in 2/3 inferioare ale pulmonilor, pe fondul careia apar opacitati mici de tip p si q, dar mai opace decat in alte pneumoconioze; hilurile, desenul bronhovascular si pleurele raman normale (elemente de diagnostic diferential). Functia respiratorie e normala. In sputa apar macrofage cu continut mare de fier. Diagnosticul diferential se face cu silicoza si cu hemosideroza din boala mitrala a bolnavilor care au avut si o expunere externa profesionala la oxizi de fier. In boala mitrala apar simptome si semne caracteristice: dispnee progresiva, tuse cu expectoratie hemoptoica, palpitatii, dureri precordiale, extrasistole, posibil semne de decompensare cardiaca, iar radiologie microopacitati cu raspandire difuza, mai ales in campurile externe, congestie hilara, umplere exagerata a arterei pulmonare si bombarea arcului mijlociu stang tip silueta mitrala.

Tratamentul se face ca si in hemosideroza pulmonara, cu desferal. S-au incercat si edetaminul si cuprenilul.

B. OLIVINOZA e provocata de olivina, ortosilicat de magneziu si fier. Dupa o latenta
de 2-18 ani apar semne de bronsita si emfizem cu dispnee, tuse, dureri, fatigabilitate,
tulburari cu caracter subiectiv. Radiologie apare o fibroza difuza cu opacitati nodulare in
campurile mijlocii si inferioare, predominant in dreapta, uneori si modificari pleurale si
emfizem. Exista disfunctie ventilatorie, uneori si modificari ale ECG. Evolutia e benigna.

C. PNEUMOCONIOZA PRIN NEFELINA-APATITA. Nefelina este aluminosilicat
de sodiu si potasiu, iar apatita fosfat de calciu si fluor. In roci acestea se gasesc impreuna.
Locuri de munca cu risc exista in mine, la incarcarea, descarcarea si transportul lor, la
prepararea aluminiului, in industrie s.a.. Clinic boala se manifesta prin dispnee, tuse,
dureri toracice, fatigabilitate, iritatie puternica a bronhiilor cu bronsita (cand contine si
fluor). Radiologie apatitoza prezinta opacitati mici de tip p, asemanatoare cu cele din sideroza; combinatia nefelina-apatita provoaca reticulatie, pe fondul careia apar opacitati, evolutia e benigna.

D. STANIOZA. Bioxidul de staniu e puternic radioopac. Riscul apare la extragerea si
prelucrarea minereului, ca si la prepararea si utilizarea a numeroase aliaje in industria
metalurgica si electrotehnica. Boala e rara, radiologie fiind asemanatoare cu baritinoza.

E. ANTIMONIOZA (stibioza). Staniul se gaseste in diferite minereuri sub forma de stibina
(sulfura) si valentinit (oxid), riscul de boala aparand in mine. Provoaca tatuaj pulmonar, dar cand
pulberile contin si SiO₂ liber cristalin se poate asocia si silicoza, rezultand silico-antimonioza.

F. BARITOZA (baritinoza) poate apare sub forma pura la persoane din morile de baritina, sau
cu silico-baritinoza in minele de barita. Radioopacitatea banului explica opacitatile de tip p, q si r,
putandu-se ajunge uneori chiar pana la profuziunea 3. Forma pura e necolagena. Se poate asocia
uneori o intoxicatie cu saruri de bariu cu anorexie, greturi, varsaturi, caderea parului si hepatita care,
prin scaderea rezistentei organismului, agraveaza pneumoconioza.

G. PNEUMOCONIOZA PRIN METALE DURE: titanioza, zirconioza, vanadioza
s.a. Locuri de munca cu risc exista la: macinarea, topirea si prelucrarea metalelor dure,
a amestecului de wolfram, a carburilor de titan si de cobalt etc. Utilizarea unor unelte
la prelucrarea metalelor, perforarea rocilor sau taierea sticlei, nu dau risc de imbolnavire.
Clinic apare un sidrom iritativ nazal, faringian si bronsic (bronsitic), cu senzatie de iritatie,
arsura si dureri sau nod in gat, uneori si tuse seaca, cu evolutie posibila spre emfizem. Pe
legumente pot apare dermite, eczeme. Fiind radioopace, metalele dure dau radiologie
opacitati mici in campurile pulmonare medii si superioare. In cenusa pulmonara se pot pune
in evidenta metalele in cauza: W, Cr, Ta, Ni, Co. Tratamentul consta in descarcarea cu
edetamin si corticoterapie, dupa caz. Nu se stie daca pneumoconioza e datorata unui singur
metal sau combinarii mai multor metale.

H. PNEUMOCONIOZA PRIN OXID DE CERIU. Ceriul face parte din pamanturile rare. Boala nu prezinta trasaturi specifice.

I. PROFILAXIA medicala prin examene medicale la angajare si controale medicale periodice va avea in vedere respectarea prevederilor din NGPM/2002, anexa nr. 7, fisele: 83 (stibiu si compusi), 112 (bariu), 113 (carburi metalice), 116 (fier), 119 (silicati), 120 (staniu). Bolile profesionale declarabile sunt: stanoza; pneumoconiozele cauzate de talc, caolin, olivina, mica, nefelina - apatita, perlit, bariu, fibre minerale artificiale; pneumoconiozele prin pulberi anorganice mixte.