| CATEGORII DOCUMENTE |
| Comunicare | Marketing | Protectia muncii | Resurse umane |
Prevenirea incendiilor in uzine siderurgice si metalurgice
A. Uzinele siderurgice
1. Furnale si instalatii aferente
a. Furnale. Marile uzine sidururgice, in afara de furnale obisnuite, cuprind o serie de alte exploatari auxiliare in care exista pericol de incendiu si explozie. Pe timpul procesului tehnologic de producere a fontei in furnale, datorita insasi procesului termochimic, in urma caruia rezulta ca produs secundar gazul de furnal precum si a folosirii ca agent termic a gazului natural si gazului de furnal epurat, exista in permanenta pericol de explozie.
La furnale, punctele cu cel mai mare pericol de incendiu si chiar de explozie sunt: gura de incarcare a furnalului; gura de vant; conducta de aducere a gazului natural de la distribuitor la gurile de vant; distribuitorul de gaz natural - rece sau preincalzit instalatia de preincalzire a gazului natural; conductele de evacuare a gazului de furnal.
La instalatia de epurare bruta pericol de incendiu exista la: dispozitivul de realizare a amestecului de bigaz; la preincalzitoarele de aer; la canalul si cosul de fum.
Practica a confirmat acest lucru printr-o serie de avarii care s-au produs la furnale si in instalatiile aferente, cea mai mare parte dintre acestea avand loc datorita lipsei de precautie si a nerespectarii regulilor tehnologice.
Gazul de furnal se formeaza in creuzetul furnalului, datorita accesului carbonului si temperaturii inalte si contine oxid de carbon (24-30%), azot (58-68%), mici cantitati de hidrogen si gaz metan (2-5%), iar in urma proceselor de reducere directa, se adauga si bioxid de carbon (8-12%).
Atat gazul de furnal, cat si gazul natural, formeaza amestecuri explozive in spatii inchise, cum sunt de exemplu conductele, incaperile, cabinele, gura de incarcare a furnalului etc.
In gura furnalului, exploziile pot sa se produca pe timpul functionarii agregatului, in special la furnalele mici care nu lucreaza cu presiune ridicata la gat. La introducerea incarcaturii, presiunea din interiorul agregatului si mai ales la gat scade, permitand patrunderea aerului atmosferic. Intr-o asemenea situatie, in special cand furnalul este incarcat sub nivelul prescris, se formeaza un gol unde se acumuleaza gaz la furnal in aer, aparand deci conditii de formare, a amestecurilor explozive. Aprinderea amestecului exploziv poate fi usurata de prezenta unor substante cu rol de catalizator ca de exemplu, praful de minereu, oxizii anumitor metale, suprafete incalzite ca samota etc.
La oprirea si pornirea furnalului, evacuarea gazului din furnal este intrerupta iar volumul gazului ramas in conducte se micsoreaza brusc datorita scaderii temperaturii si eventualele scapari prin locurile neetansate.
In general, explozia gazului din furnale se poate produce in urmatoarele imprejurari: nedeschiderea camerelor in urma unei opriri indelungate si nepunerea retelei de gaze in legatura cu atmosfera; negolirea retelei de gaz prin punerea acesteia in legatura cu atmosfera si introducerea de abur in urma unei opriri de lunga durata.
Pericolul de explozie exista si la preincalzitoare, in cazurile in care in aparat sau in canal se formeaza un amestec exploziv si anume la: neaprinderea gazului care intra in incalzitor, necesar incalzirii acestuia; neintroducerea aerului pentru arderea gazului la punerea furnalului la tiraj; nerespectarea operatiilor de aprindere a gazului si de deschidere a gurilor de vant sau la inversarea preincalzitoarelor.
Dupa ce procesul de epurare este realizat printr-o instalatie adecvata, o parte din gazul de furnal este adusa in preincalzitoarele de aer, unde este folosit drept combustibil. Neasigurarea etanseitatii conductei respective, precum si scaderea presiunii gazului sub limita admisibila pot provoca formarea amestecurilor explozive.
La unele furnale, gazul natural este preincalzit pana la 400 C si insuflat la aceasta temperatura. Daca nu se asigura etanseitatea conductelor si armaturilor, pericolul se amplifica in lipsa unor masuri de prevenire.
La gurile de vant pot sa apara defectiuni care favorizeaza aparitia incendiilor sau exploziilor. Gurile de vant venind in contact cu materialul lichid sau incandescent din furnal, se uzeaza termic si mecanic in timp si ca urmare se distrug, permitand apei de racire sa patrunda in creuzetul furnalelor. Apa la o temperatura in jur de 1800 C se descompune, si ca urmare se pot produce rabufniri de gaze, atunci cand se deschid si se demonteaza gurile de vant.
La furnale este posibil sa se produca strapungerea peretului creuzetului din cauza slabirii zidariei refractare ca urmare a influentei temperaturii ridicate si actiunii chimice a fontei si zgurii precum si datorita presiunii hidrostatice a produselor lichide de topire. In acest caz fonta lichida vine in contact cu racitoarele care le topeste, deci functioanarea lor inceteaza, ca apoi sa topeasca si blindajul, scurtandu-se in exterior.
Cauzele incendiilor in industria siderurgica pot fi de natura electrica (supraincalzirea conductoarelor electrice din cauza suprasolicitarilor, scurtcircuite etc. ) precum si termica datorita prezentei in permanenta a metalelor in stare de incandescenta (otel lichid, zgura topita, particule incandescente).
Pericolele de incendiu si explozie precum si cauzele acestora, pot fi inlaturate printr-o stricta respectare a regulilor de exploatare a furnalelor si instalatiilor aferente, in special la punerea in functiune si la oprirea furnalului, la pornirea si oprirea instalatiei de gaz natural si de furnal.
La pornirea suflantei, furnalul trebuie sa fie bine izolat de reteaua de gaze. Inainte de introducerea gazului in conducte, este necesara suflarea mai intai a colectorului de praf si apoi a conductei de gaz brut. Operatia de suflare trebuie efectuata pana in momentul in care prin conductele verificate iese gaz in cantitati mari, ceea ce confirma evacuarea completa a aerului.
De asemenea este necesar ca nivelul de incarcare sa fie cel prevazut de norme. In acest mod, se evita formarea spatiilor libere si incalzirea excesiva a gazelor la gura furnalului. Un furnal care functioneaza cu nivelul incarcaturii mai coborat, de posibilitatea cresterii temperaturii de exemplu, in 1-2 ore, la peste 500 C. In schimb daca furnalul functioneaza plin, atunci energia termica a gazelor se transmite incarcaturii de material si, ca urmare pericolul de explozie si incendiu este preintampinat. In acest mod nici tempertara gazelor nu depaseste limita admisa de 150-250 C.
Pentru prevenirea exploziilor la penele de racire, este bine ca ele sa fie inchise cu capace si din timp in timp (anual) sa se introduca prin torcretare, o masa refractara intre zidarie si blindajul furnalului. In acest mod se previne posibilitatea circulatiei gazelor intre zidarie si blindaj, precum si iesirea lor din exterior.
Exploziile si rabufnirile de gaze posibile a se produce la deschiderea gurilor de vant, dupa oprirea furnalelor se pot inlatura daca operatiile se executa de personal bine calificat.
Tinand seama ca la furnalele moderne se introduce gazul natural prin gurile de vant, se impune ca la oprirea furnalului, prima operatie care trebuie executata sa fie inchiderea vanei centrale de distribuire a gazului, precum si a robinetelor individuale ale gurilor de vant.
Schema instalatiei de distribuire a gazului natural trebuie sa fie simpla, usor de manevrat iar instalatia insasi perfect etansa. Inchiderea gazului natural trebuie sa se poata face manual de la un ventil central, sau automat, cu ajutorul unor vane auto reglabile.
Operatia de oprire a furnalului este destul de complexa si de delicata ca inmanunchind o serie de manevrari si intr-o ordine bine stabilita care trebuie respectata intocmai. Daca o singura operatie nu este facuta sau este efectuata gresit, pericolul nu intarzie sa apara. De exemplu, nepunerea furnalului la tiraj (punerea furnalului in legatura cu cosul de fum si cu preincalzitorul) si oprirea vantului face ca gazele combustibile sa iasa prin gurile de vant, din cauza presiunii ridicate in creuzet si sa se aprinda imediat ce vine in contact cu aerul.
Pentru evitarea exploziilor in canalele de fum nu este recomandabil sa se faca cuplarea furnalului cu cosul de fum al cowperelor. In cazul furnalelor mari si moderne, furnalul poate fi pus in legatura cu cosul de fum prin intermediul unui cowper incalzit pana la temperatura de minimum 600 C.
La oprirea furnalului pentru o durata redusa de timp, spatiul de sub conuri si conductele de gaze se umplu cu abur. Daca oprirea este de lunga durata, conurile se deschid, iar gazul se aprinde.
In apropierea furnalelor nu se admit nici un fel de constructii de lemn, materiale sau obiecte combustibile, deoarece o eventuala varsare a fontei lichide din oala sau din furnal poate produce aprinderea acestora imediata. La unele furnale este recomandabil sa se construiasca borduri pentru oprirea revarsarii fontei peste calea ferata interioara. Postamentul din fata gurii de descarcare a furnalului se face din beton peste care se aseaza nisip sau placi de asfalt.
O deosebita atentie se va acorda turnarii zgurii in oale. Aceastea trebuie sa fie bine uscate, iar in timpul transportarii si rasturnarii zgurii se va depune multa atentie pentru a se evita scurgerea metalului topit (contactul dintre zgura topita sau metalul topit si apa prezinta pericol de explozie). Din acest motiv este necesar ca inainte de turnarea zgurii din oala in bazinul de granulare, incarcarea sa fie lasata sa se linisteasca pentru ca eventualele resturi de fonta sa se depuna. Pentru a impiedica exploziile, la turnarea zgurii, este recomandabil ca acesta sa se faca in suvita mica. Transportul oalelor de turnare cu material topit pe langa materialele combustibile este interzis.
Inainte de pornirea furnalului se verifica etanseitatea acestuia inclusiv cea a dispozitivului de incercare, fixarea gurilor de vant, a racitoarelor, iar creuzetul trebuie sa fie bine uscat.
La o sectie de furnale, folosindu-se foarte multa aparataj electric, necesar comenzilor automate si punerii in functiune a diferitelor masini, se impune o exploatare corecta a acestuia dupa toate instructiunile, pentru ca orice intrerupere de curent sau deranjament in instalatia electrica poate pertubari, sau serioase avarii: oprirea pompelor de racire a furnalelor, oprirea suflantei, intreruperea functionarii masinilor pentru astupat, oprirea trolilor pentru rasturnarea oalelor etc.
Pe timpul reparatiilor in furnal, este necesar sa se asigure o ventilatie corespunzatoare si periodic sa se faca analiza aerului din furnal.
b. Cowpere. In cowpere se pot produce rabufniri si explozii.
Pentru a preveni rabufnirile si exploziile la punerea in functiune a cowperelor trebuie respectate o serie de reguli: -stabilirea unui tiraj corespunzator la cosul de fum; apriderea gazului dupa ce s-a efectuat mai intai un foc de lemne in camere de ardere ai caror pereti se incalzesc pana la incandescenta; introducerea treptat a gazului la presiune suficienta; oprirea alimentarii cu gaz la reaprinderea acestuia dupa care cowperul respectiv se ventileaza din nou si operatia de aprindere se repeta.
Exploziile care s-ar putea produce la trecerea cowperului de la perioada de vant la perioada gaz, se inlatura prin executarea unor operatii in urmatoarea ordine: -inchiderea supapei de vant rece si apoi de vant cald; evacuarea aerului existent in cowper prin conducta de evacuare; deschiderea registrului la cos; deschiderea supapei de aer pentru ardere, dupa punerea in functiune a tirajului, apoi deschiderea incet a robinetului arzatorului de gaz.
c. Conducte de gaz. Gazul de furnal produs secundar rezultat din procesul tehnologic de producere a fontei, dupa ce se capteaza la gura furnalului, se trimite la curatit, deoarece contine, la iesirea din furnal, praf format din particulele de minereu, fondat si combustibil, in cantitati destul de mari. Se executa o curatire bruta semifinita si finita. Curatirea bruta are loc in colectoare de praf sau in cicloane, cea semifina-in scrubere, iar cea fina-cu ajutorul filtrelor mecanice sau electrice.
Dupa executarea epurarii fine, gazul de furnal este dirijat prin conducte, catre cowpere, precum si catre alti consumatori de pe teritoriul combinatului siderurgic. De la captare si pana la colectorul de gaz epurat, conductele prin care circula gazul de furnal sunt prevazute cu prize de presiune si intrare a aburului cu clape de aerisire, guri de vizitare, subere de gaz si alte deschideri precum si cu locuri pentru montarea diferitelor aparate de masura si control.
Distribuirea gazului pe consumatori se face cu ajutorul supapelor, prin intermediul carora se regleaza consumul sau intrerupe complet alimentarea. Surplusul de gaz se acumuleaza in revervoare pentru gaze (gazometre).
Gazul de furnal poate forma cu aerul amestecuri explozive pe intregul traseu de transport, epuare si distribuire si in special pe timpul opririi si punerii in functiune a furnalului din cauza patrunderii aerului in interiorul conductelor. Asemenea amestecuri se pot forma si la cowpere, in urma unor defectiuni produse in instalatia de alimentare cu gaze.
Printr-o buna conducere a operatiilor de oprire si pornire a instalatiilor de epurare si distributie a gazului de furnal pericolul de explozie poate fi inlaturat.
La o oprire a furnalului de lunga durata (mai mult de 8 ore) in mod obligatoriu, inainte de oprirea acestuia, sacul de praf si ciclonul se golesc de praful volant.
Pe timpul opririi furnalului, presiunea gazului de la gura acestuia trebuie mentinuta in continuu la 10-12 mm H2O, cu ajutorul aburului. Aceeasi cerinta de mentinere a presiunii trebuie respectata si in conducta de gaz brut, in sacul de praf si in conducta de gaz epurat. Mentinerea presiunii se asigura de gazometru sub presiune. In caz ca acest lucru nu este posibil din cauza lipsei de presiune in gazometru sau in golirii lui, se poate trece la aerisirea conductei de gaz brut a ciclonului, a sacului de praf si a conductei de gaz de furnal epurat, in scopul inlaturarii posibilitatii de formare a amestecurilor explozive.
Aerisirea se efectueaza prin introducerea aburului in aceste conducte si prin deschiderea clapelor de aerisire. Pentru asigurarea aerisirii, se manevreaza o serie de robinete si clape, intr-o anumita ordine, operatie care se executa de la punctul de dispecer. Executia manuala a acestei operatii se face numai in caz de oprire a curentului electric. In anumite situatii (destul de rar) se pot opri si instalatiile de epurare a gazului. In acest caz se deschid clapele de aerisire in vederea reducerii presiunii pana la valorile admise, iar la oprire la sursei de gaz brut se intrerupe imediat evacuarea gazului din retea si instalatii.
O serie de manevre pentru inlaturarea pericolului de explozie se fac si la pornirea furnalului. Dupa ce conductele de gaz brut si epurat au fost aerisite, se introduce abur in conducte si colectoarele de praf.
Colectoarele de praf trebuie umplute cu abur inainte de pornirea suflantei, impiedicandu-se astfel formarea in interiorul acestora a unui amestec exploziv, la intrarea gazului.
Gazul din conducte nu se trimite decat dupa ce intreaga retea se umple cu abur, iar clapele de aerisire se mentin deschise pana cand prin ele iese gazul curat.
Inchiderea clapelor si a faclalor de aerisire se face incepand de la furnal catre suberul de gaz brut, dupa care se opreste introducerea aburului.
Daca colectoarele de praf, dupa punerea furnalului in functiune, nu sunt in legatura cu reteaua de gaze comuna inainte de la pornirea furnalului se deschid clapele de aerisire superioare si inferioare, inlaturandu-se astfel posibilitatea infiltrarii gazului prin ventilele insuficient etansate. In acest mod, se evita patrunderea gazelor in colectoarele de praf, deci formarea amestecurilor explozive de gaz-aer.
La izbucnirea unui incendiu la instalatiile de oprire a gazului de furnal, se trece imediat la reducerea presiunii gazului, la stingerea incendiului cu gaze inerte sau cu apa sub presiune si la etansarea intregii instalatii.
Incaperile prin care trec conductele de gaz, trebuie ventilate in permanenta, natural, mecanic sau combinat, evitandu-se formarea concentratiilor de explozive. Supapele trebuie sa fie ermetice pentru a nu permite scaparea gazului in atmosfera mai ales cand aceste supape se gasesc in incaperi inchise.
Pe timpul repararii conductelor de gaze trebuie indepartate din zona respectiva toate sursele de foc ca: vagoane cu fonta, cu zgura, poduri rulante, locomotive electrice si cu abur, aparate de sudura, intrerupatoare electrice dezizolante sub tensiune etc.
Conductele de gaze naturale, montate subteran se controleaza cu multa atentie pe tot traseul. Depistarea scaparilor de gazese face prin miros, auz, detectoare de gaze sau alte mijloace. Etanseitatea conductelor (flanselor, garniturilor, racordurilor etc. ) se controleaza saptamanal, folosind emulsie de sapun. Orice scapare de gaze se anunta imediat celor in drept, asigurandu-se paza portiunii respective si interzicerea folosirii focului deschis, a surselor de iluminat etc.
De-a lungul conductelor de gaze se controleaza caminele de ventile, rasuflatorile, bransamentele de racordare, dupa ce in prealabil se aerisesc. In punctele cele mai periculoase ale instalatiilor de gaze (posibilitati frecvente de scapare in aer) se amenajeaza panouri speciale cu utilaje de stingere a incendiilor.
Pe timpul executarii lucrarilor de sapare sunt interzise: aprinderea focului deschis si circulatia vehiculelor pe o raza de cel putin 50 m, folosirea sculelor care produc scantei.
La instalatiile de gaze trebuie sa aiba acces numai persoanele pregatite special pentru manevrarea acestora, iar personalul ce le deserveste sa fie bine instruit in ce priveste cauzele de izbucnire si regulile de prevenire a incendiilor si de manevrare corecta a tuturor aparatelor si dispozitivelor.
d. Gazometre. Un mare pericol de incendiu si explozie il prezinta si rezervoarele pentru gaze (gazometre), datorita marii cantitati de gaz inmagazinat. Explozia unui asemenea rezervor produce un adevarat dezastru, distrugand instalatiile si cladirile din jur, puterea exploziei fiind foarte mare.
Operatiile de alimentare si distributie a gazului trebuie executate cu multa atentie. Inainte de legarea gazometrului la conducte, acesta se umple cu gaze inerte. Racordul gazometrului la reteaua de conducte se va face numai dupa ce aerul a fost evacuat. La gazometrele uscate, pentru evitarea formarii amestecurilor explozive, spatiul de aer de deasupra discului se va controla sistematic, daca este posibil acest control sa se faca chiar automat.
Pe timpul reparatiilor nu se vor folosi scule metalice si nici foc deschis in apropiere. Folosirea aparatelor de sudura pentru diferite reparatii nu se admite decat dupa luarea tuturor masurilor de prevenire a incendiilor, cea mai principala fiind indepartarea completa a gazului din interior, si in prezenta unui reprezentat al intreprinderii respective.
Depunerile si reziduurile de sulfura de fier din interiorul rezervoarelor se inlatura la timp pentru a evita o eventuala autoaprindere la contactul acestora cu aerul.
Pentru inlaturarea coroziunii, partile metalice greu accesibile ale rezervoarelor si instalatiei aferente, se vopsesc (roti, carlige, console etc. )
Gazometrele trebuie protejate impotriva descarcarilor de electricitate atmosferica.
Dupa eventualele avarii, rezervoarele pentru gaze se verifica amanuntit, punandu-se un accent deosebit pe controlul temperaturii gazului la iesirea din rezervor, compozitiei aerului, presiunii precum si al etansarii conductelor si racordurilor. Orice defectiune constatata la gazometre trebuie inlaturata imediat. In urma declansarii unei explozii in rezervoare, se opreste imediat intrarea gazelor, iar in jur se vor stinge toate focurile. In cazul unui incendiu izbucnit in apropierea rezervoarelor de gaze, acestea se vor raci intens cu apa, uneori, in raport cu situatia grea creata, se va trece chiar la evacuarea gazelor.
2. Otelarii
In industria siderurgica si metalurgica, pentru elaborarea otelurilor se folosesc cuptoare Martin, cuptoare electrice (cu arc sau cu inductie). Pe timpul functionarii acestora pot sa se produca explozii si incendii, din diferite cauze, cu consecinte destul de grave.
Asa, de exemplu, daca zidaria cuptoarelor peretii, vetrele prezinta defectiuni, ea poate ceda pe timpul elaborarii otelului, dand posibilitatea otelului lichid sa se imprastie pe si sub platforma de lucru. Intr-o asemenea situatie, materialele combustibile din jur se aprind si daca otelul lichid patrunde in conductele de gaze sau apa, montate sub platforma cuptoarelor, se pot produce explozii violente. La cuptoarele cu inductie, executarea necorespunzatoare a captuselii in zona superioara, combinata cu o incarcare a cuptorului peste limita normala de lucru, poate duce la strapungerea captuselii refractare, urmata de patrunderea metalului lichid pana la indicator si apa de racire a acestuia, producand explozii puternice si incendii.
Pe timpul functionarii cuptoarelor Martin, se pot forma amestecuri de gaze cu pericol de explozie in canalele de evacuare ale agregatelor si in camerele generatoare.
Patrunderea apei in spatiul de lucru al cuptoarelor prezinta pericol de explozie, din cauza hidrogenului rezultat din descompunerea apei la peste 1000 C.
O astfel de situatie poate sa se produca atunci cand apar defectiuni in circuitul de racire, in urma incarcarii in cuptor a materialelor cu umiditate mare, cand nu s-a realizat o uscare suficienta a zidariei sau lingura de luat probe si de amestecare a baii metalice, a fost umeda.
Explozii si incendii se mai pot produce si datorita supraincalcarii uleiului din transformatorul de inalta tensiune al cuptorului electric cu arc.
La deteriorarea si manevrarea gresita a dispozitivelor de introducere a oxigenului in cuptor se pot declansa, de asemenea, incendii si explozii.
Incarcaturile necorespunzatoare, care produc zgura multa si care nu este imediat indepartata, accetueaza uzura captuselii si deci aparitia cu toata gama lor de consecinte. Explozii urmate de incendii pot fi provocate si de defectiunile de natura electrica, ca de exemplu contactele imperfecte etc.
Inlaturarea pericolelor si cauzelor de incendii in otelarii este strans legata de respectarea cu strictete a masurilor si regulilor de prevenire a incendiilor.
O atentie deosebita trebuie acordata fierului vechi provenit din munitii, pentru ca aceasta sa nu contina proiectile sau focoase delaborate; de asemenea butoaiele si alte ambalaje, destinate topirii sa fie bine curatite de urma de lichide combustibile.
Buteliile de oxigen si acetilena, aduse in depozitul de fier vechi, pentru taierea cu flacara oxiacetilenica, vor fi amplasate la cel putin 10 m fata de flacara si racite cu aer atunci cand temperatura de 40 C este depasita.
Buteliile respective vor fi fixate cu bratari pentru a preveni izbirea lor in urma caderii. Trocile in care se transporta fierul vechi si fonta solida din depozitul de fier vechi in hala de pregatire a incarcaturii, vor avea orificiile de la fund desfundate pentru scurgerea apei provenite din zapezi si ploi.
Platformele de lucru ale cuptoarelor trebuie sa fie permanent degajate de materiale combustibile care favorizeaza aparitia sau propagarea incendiilor.
La cuptoarele Martin si electrice cu arc, se va verifica permanent starea circuitului apei de racire si de la usile cuptoarelor (unde trebuie montate palnii de scurgere sistem prea-plin) si de la inelele de etansare ale electrozilor cuptoarelor electrice cu arc.
Apa de racire a inductorului de la cuptorul de inductie, trebuie sa fie in cantitate suficienta si la o temperatura de pana la 70 C.
Pentru semnalizarea deranjamentelor aparute in instalatia de racire este necesar sa se prevada dispozitive de semnalizare optica si acustica, incalzitoare si electroventile, cu ajutorul carora sa se poata regla temperatura apei de racire. In cazul in care, din diferite motive, lipseste apa de racire a inductorului, functionarea cuptorului se va opri imediat.
Apa folosita pentru racire este recomandabila sa fie dedurizata evitandu-se depunerea de saruri in interiorul spirei, urmate in unele cazuri de explozie.
Tehnica moderna recomanda montarea de detectoare radioactive intre bobina inductoare si captuseala refractara, care sa indice momentul cand captuseala a ajuns la grosimea limita, precum si un sistem automat de deconectare a inductorului, atunci cand s-a intrerupt alimentarea cu apa de racire.
Pe timpul functionarii convertizoarelor, care folosesc oxigenul pentru intensificarea proceselor metalurgice ce au loc in cuptor, trebuie respectate urmatoarele reguli: la imbinarea tevilor retelelor de distributie a oxigenului nu se vor folosi, pentru asigurarea etansarii, piele sau fibre vegetale, deoarece acestea se aprind in contact cu oxigenul; spatiile unde este posibil sa se acumuleze oxigen vor fi bine ventilate. Cand se lucreaza la repararea instalatiei se va inchide admisia oxigenului si se va verifica continutul de oxigen din spatiile inchise; realizarea legaturilor flexibile se va face numai cu tuburi de cauciuc sau materiale plastice; folosirea de vane numai din bronz-fonta sau grafit nodular, bine degresate; prevederea de vane care sa intrerupa automat, in caz de nevoie, curgerea oxigenului pe conducte; verificarea atenta a dispozitivelor de introducere a oxigenului, care trebuie cufundate la o anumita adancime in masa de otel topit, deoarece tinute prea la suprafata, produc improscaturi de metal incandescent si zgura pe o distanta de 10 20 m.
3. Laminoare
La sectiile de laminoare, pericolul de incendiu exista la cuptoarele de incalzire a metalului, la liniile laminare si paturile de racire, la subsoluri unde se executa operatiile de ungere si in tunelurile de cabluri.
La cuptoarele de incalzire incendiile pot sa apara datorita defectiunilor produse in sistemele de alimentare cu combustibil. Pentru inlaturarea posibilitatilor de declansare a unor incendii, care la unele sectii de laminoare sunt cu consecinte extrem de grave este necesar ca inainte de punerea in functiune a cuptorului sa se procedeze la ventilarea camerei de incalzire, aproximativ 10 min in scopul evacuarii eventualelor gaze combustibile acumulate. Aprinderea arzatoarelor se va efectua intotdeauna succesiv in ordinea indicata in instructiunile de exploatare ale fiecarui cuptor. Pentru prevenirea exploziilor in conductele de gaze, presiunea gazelor inainte de arzatoare si de clape de inversiune, trebuie sa fie mai mare decat in interiorul lor. Daca din diferite motive cuptorul se scoate din functiune este necesar sa se opreasca alimentarea cu gaz dupa care tip de 10-15 min se introduce aer pentru ca toate gazele existente in cuptor, sa fie evacuate.
Manevrarea instalatiei de alimentare cu gaze se face numai de personal specializat, iar aparatele de control al arderii, in timpul incalzirii cuptoarelor trebuie sa functioneze in bune conditii.
Cuptoarele destinate incalzirii lingourilor, vor fi in permanenta supraveghere, urmarindu-se modul de incalzire si culoare a fiecarui in circuitul gazelor de ardere. Ele vor fi verificate si curatite dupa graficul de functionare stabilit. Evacuarea zgurii din cuptoarele adanci este bine sa se faca in stare lichida prin gurile de descarcare, in vagoane speciale, in continuare descarcarea efectuandu-se in locuri special amenajate, dupa ce s-a racit. Pentru a preveni eventualele explozii si improscari de zgura, trebuie evitata cu desavarsire aruncarea apei peste zgura incalzita.
O deosebita atentie trebuie acordata liniilor de laminoare si paturilor de racire. Aici pericolul de incendiu se datoreste scurgerii uleiurilor si unsorilor de la cajele de laminoare, reductoarele de actionare, instalatiilor de ungere, scurgerii de ulei din portlagare, caderii bucatilor de tunder peste carpe, hartii imbibate in ulei sau peste diferite materiale combustibile din apropiere. Aceste substante si materiale combustibile nerecuperate sau neindepartate la timp pot fi aprinse de orice surse de foc deschis. In zona partilor de comanda, incendiul poate fi cauzat si de scurtcircuitele care se produc eventual la instalatiile de forta.
Pericolele si cauzele de incendiu se pot inlatura prin masuri de prevedere simple, insa luate la timp. Astfel, materialele folosite pentru ungere (uleiuri si unsori), ca si cele pentru stersul utilajelor (bumbac, carpe etc. ) se vor pastra separat, in cutii metalice inchise. Toate acestea, la sfarsitul programului, vor fi scoase din sectie si pastrare in locuri sigure. Curatirea locurilor in zonele de ungere, indepartarea scurgerilor, evitarea varsarii uleiurilor, sunt cerinte de plin ordin intr-o sectie de laminoare.
Curatirea, ungerea si repararea utilajelor si a mecanismelor agregatelor de laminare este interzisa in timpul marsului. Aceste operatiuni se vor face numai atunci cand utilajele sunt oprite si pe liniile de laminare nu se gasesc tagle incandescente.
O grija deosebita se va acorda subsolurilor de ungere, deoarece aici se afla recipientele cu ulei pentru ungerea centralizata, prin pompare a cajelor, reductoarelor si a celorlalte utilaje si agregate. Desigur, cea mai eficace masura de prevenire a incendiilor consta in colectarea uleiului, curatirea pardoselii, strangerea si depozitarea in locuri sigure, a tuturo rezidurilor de ulei.
In apropierea traseelor unde se transporta lingourile incadescente cu podul rulant sau cu electrocarele, nu se permite existenta unor elemente de constructie combustibile, neprotejate.
In cazul folosirii unor bai de decapare cu solutii de acizi (sulfuric, clohidric, azotic), pentru decaparea metalului, acestea vor fi prevazute cu capace etansate si guri de aspiratie a gazelor si evacuarea lor in exterior. Lucratorii care executa operatii de ungere nu se vor apropia cu imbracamintea imbacsita de ulei, de cuptoare, pentru ca risca ca acestea sa se aprinda.
B. Uzine metalurgice
1. Turnatorii
In uzinele metalurgice, procesul tehnologic consta in topirea metalelor, folosirea lor in stare lichda, prelucrarea lor la cald si la rece, precum si modificarea proprietatilor lor fizice si chimice.
Cel mai raspandit agregat de topire din turnatoriile de fonta, este cubiloul. In cuptor, se pot produce multe fenomene datorita nerespectarii unor reguli de incarcare a acestuia cu materie prima, care pot duce la explozie.
De exemplu, apa continuta la incarcatura de materie prima uda introdusa in cuptor, datorita temperaturii de 1700-1800 C existenta in cuptor, se transforma rapid in abur, care, in urma cresterii in volum, poate produce o explozie.
O incarcarcatura prea maruntita nu permite iesirea normala a gazelor de ardere si ca urmare se pot produce rabufniri, produsul este aruncat in afara cuptorului de catre amestecul exploziv de oxid de carbon si aer.
Explozii si mai violente se pot produce in cazul in cand incarcatura contine si proiectile nedelaborate. Explozia este insotita de improscarea de metal topit sau in stare incandescenta, care in contact cu materialele combustibile, poate provoca un incendiu.
Pe timpul topirii metalului in cubilon, pe cos ies scantei si zgura in stare incandescenta, care se imprastie in atmosfera; se constata o abundenta de scantei in special la introducerea unui curent puternic de aer in cubilou si la inceputul sarjei. Aceste scantei duse de vant, cad uneori la mari departari.
Contactul brusc dintre metalul lichid si postamentul de beton, care eventual s-ar gasi in fata gurii de deschidere a cubiloului, poate produce improscari de lichid sau de particule incandescente, datorita fortei aburului rezultat din apa continuta in beton.
In urma umplerii oalelor de turnare, insuficient de uscate, se produc improscari de metal lichid. Scanteile care sar pe timpul umplerii exagerate a oalei de turnare si pe timpul turnarii in forme, constituie de asemenea un pericol de incendiu, fiind ele insele surse de aprindere. Metalul lichid poate fi improscat si in cazul turnarii lui in forme insuficient de uscate. Umezirea lui accentuata in jurul formelor de turnare (baltoace pe jos, creeaza conditii propice improscarii particulelor incandescente de metal).
Pe timpul alimentarii diferitelor cuptoare cu combustibil (lichid sau gazos), in cazul neetanseitatilor si ai diferitelor defectiuni, se pot produce amestecuri explozive.
Pentru inlaturarea pericolelor si cauzelor de incendiu si explozie la turnatorii, este necesar sa se ia o serie de masuri: verificarea cu atentie a starii incarcaturii care urmeaza a fi introdusa in cuptor; personalul care pregateste incarcatura este obligat sa controleze cu grija bucatile metalice si sa indeparteze pe cele ude, cu goluri inchise sau nedelaborate; dimensiunea bucatilor de incarcatura (fonta veche, cocs, deseuri de hotel etc. ) nu trebuie sa depaseasca 0, 70 m.
Recipientele de gaze lichefiate, care se utilizeaza la desfundarea stich-urilor de la gura de descarcare a cuptoarelor sau de turnare din oale, se vor depozita si manipula astfel incat sa nu poata fi lovite sau deteriorate in eventualitatea unei explozii.
Pentru a se inlatura pericolul pe care il pot prezenta scanteile care ies pe cosurile cubilourilor, este necesar sa se prevada parascantei (opritoare de scantei cu camera sau opritoare cu functionare umeda.
Usile de alimentare a cubilourilor se deschid numai pentru introducerea materialului de topit.
La inchiderea aerajului, la cubilou, este necesar sa se ia masuri pentru a nu patrunde gazele de cuptor in canalul de aer de la suflanta, deoarece se pot produce explozii.
In scopul inlaturarii formarii unui amestec exploziv in mantaua de vant ce inconjuara cuptorul, in urma patrunderii in aceasta a oxidului de carbon se vor deschide ochiurile de observatie de la gurile de vant. Folosirea supapelor duble, de siguranta, in mantalele de vant, inlatura pericolul de explozie. Atat supapele inferioare, cat si cele superioare, trebuie verificate cu atentie, pentru a declansa la presiunile prevazute in instructiunile de functionare.
Oalele de turnare, precum si toate uneltele care ajung in contact cu metalul lichid, trebuie sa fie bine uscate inainte de folosire; la curatirea oalelor de turnare se interzice folosirea uneltelor ude. Se recomanda ca umplerea cu metal lichid a oalelor deschise sa se faca pe maximum 7/8 din inaltimea lor.
In turnatorii, atat in fata cubiloului, unde se incarca oalele de turnare, cat si peste tot unde se transporta sau se toarna metal lichid, pardoseala va fi acoperita cu un strat de nisip, neadmitandu-se umezeala.
Pentru preluarea incarcaturii de cocs si metal incandescent ce ar putea sa iasa din cubilou, atunci cand se deschid usile vetrei cubiloului, este recomandabil sa se prevada o groapa in fata acestuia, unde urmeaza sa fie dirijat metalul topit, care va fi racit prin stropire cu apa in cantitati suficiente.
Captuseala cubiloului trebuie sa fie bine uscata, controlandu-se inainte de punerea lui in functiune, deoarece vaporii de apa care se degaja, pot sa devina o forta exploziva.
Rangile folosite la spargerea gurilor de scurgere, trebuie sa fie uscate, fara urme de rugina sau grasimi, deoarece la contactul fontei topite cu apa sau cu rugina, se improsca scantei.
In cazul blocarii gurii de evacuare din cuptor, cu metal racit, acesta se inlatura prin topire cu oxigen. Buteliile de oxigen se amplaseaza la cel putin 10 m de cuptor.
Formele de turnatorie din nisip, trebuie bine uscate si aerisite. Operatiile legate de uscarea formelor si miezurilor, se vor executa in incaperi separate. Deasupra locurilor de degajare a caldurii, gazelor si prafului, a punctelor de uscare a oalelor, folosind injectoare de gaze sau motorina, se vor amenaja hote cu aspiratie mecanizata a aerului viciat.
In turnatorii se vor aduce numai cantitati strict necesare de vopsele refractare care se depoziteaza la distanta de sursele de caldura.
Dupa o explozie sau rabufnire, chiar daca nu a fost urmata de incendiu, se va face o riguroasa verificare a instalatiilor electrice, pentru a nu se produce ulterior scurtcircuite urmate de incendii.
Modelarii. O atentie deosebita se va acorda modelariei, unde sunt depozitate modele care reprezinta valori insemnate. In magazia de modele nu se va umbla cu foc deschis. Incalzirea cu sobe nu este admisa; instalatia electrica va fi in perfecta stare de functionare. Modelele vor fi asezate in ordine, in rafturi, cu spatii intre ele. In interiorul depozitului de modele nu se vor executa nici un fel de lucrari, in special cele cu foc deschis (sudura, lipiri etc. ). Pentru evacuarea modelelor, in caz de incendiu, se vor intocmi planuri de evacuare, pastrandu-se in permanenta libere caile de acces.
2. Ateliere de forja si tratamente termice
La cuptoarele pentru incalzirea lingourilor, taglelor, blumurilor, in vederea forjarii si tratamentului termic, ca agent termic se poate folosi combustibil gazos, lichid sau solid, sau curentul electric.
Folosirea combustibilului gazos la cuptoarele de forja este avantajoasa, dar prezinta pericol de explozie.
Pentru inlaturarea pericolului de rabufnire a flacarilor, viteza de debitare a amestecului combustibil trebuie sa fie mai mare decat viteza de aprindere. De asemenea, se impune ca semifabricatele de metal, care urmeaza sa se introduca in cuptorul incalzit sa fie bine uscate.
La aprinderea cuptoarelor cu gaze, se verifica mai intai functionarea ventilatorului si presiunea gazului in conducta de aductie la arzatoare, care trebuie sa se mentina in limitele stabilite de norme. Cuptorul nu se va pune in functiune daca presiunea se afla sub limita normala, iar incinta lui trebuie bine ventilata inainte de aprindere, prin insuflare de aer. Dupa stabilirea unui tiraj corespunzator in cuptor, se poate incepe alimentarea treptata cu gaze, aprinderea acestora facandu-se pe principiul gaz pe flacara. Pericolul de explozie exista si cand alimentarea cu aer este insuficienta. In acest caz, gazul combustibil si oxidul de carbon, rezultat din ardere incompleta, formeaza cu aerul un amestec exploziv.
Cateodata se pot produce rabufniri sau explozii la patrunderea gazelor in conductele de aer sau chair in ventilatoare, la oprirea brusca a acestora.
La cuptoarele de forja, care se folosesc pentru incalzirea combustibilului lichid, securitatea impotriva incendiilor se asigura, in general, prin respectarea masurilor spefice rezervoarelor si instalatiilor de alimentare.
Astfel, rezervoarele trebuie sa fie inchise si sa comunice cu atmosfera printr-o teava, sa aiba conducta de preaplin si indicator de nivel cu flotor, sa nu fie asezate deasupra focarelor sau in apropierea acestora, sa fie prevazute cu tevi de evacuare in colectoare subterane si sa fie umplute cu atentie, evitandu-se revarsarea lichidului.
Temperatura de preincalzire a combustibilului nu trebuie sa depaseasca 35-45 C, in special pe timp de vara.
Instalatia de alimentare nu trebuie sa prezinte scurgeri, nici pe traseul conductelor, nici sub capul injectoarelor; sub injectoare se aseaza tevi din tabla umplute cu nisip, pentru absorbirea eventualelor scurgeri de combustibil. Starea sitelor de protectie de pe conductele de aerisire a rezervorului, ca si supapele de siguranta de pe tevile de refulare a lichidului combustibil trebuie sa fie perfecte. aprinderea se recomanda sa se faca electric, dandu-se drumul mai intai aerului comprimat sau aburului si apoi combustibilului. Scurgerea electricitatii statice, formata la pomparea pacurii, se asigura prin legarea la pamant a instalatiei de conducte.
Incalzirea pieselor metalice se poate folosi si pe cale electrica, fie prin incalzirea directa in cuptoare cu rezistente, fie prin curentii de inductie. La astfel de cuptoare se va asigura ca instalatiile electrice sa fie permanent in stare de buna functionare.
Controlul, incarcarea si descarcarea cuptorului, precum si montarea electrozilor, se fac numai dupa intreruperea curentului.
La cuptoarele de incalzire alimentate cu praf de carbun se va evita depunerea acestuia pe conducte, iar pe timpul nefunctionarii, intregul spatiu se ventileaza.
In conductele de transport al prafului de carbune temperatura trebuie mentinuta permanent intre limitele prevazute de norme. In scopul evitarii exploziilor in arzator, la introducerea aerului secundar, acesta nu trebuie preincalzit peste 400 C, iar aerul primar numai pana la 70-100 C.
Pentru a se evita aprinderea prafului de carbune in bucare, acesta se consuma pe masura depozitarii.
Cenusa (zgura) rezultata prin ardere, inainte de a se depozita, se va stinge bine cu apa.
Pentru reducerea radiatiilor calorice, cuptoarele de forja se prevad cu perdele de protectie (apa prelinsa pe o panza de sac).
Piesele metalice introduse in cuptor pentru incalzire, trebuie bine uscate.
Cuptoarele pentru incalzirea pieselor metalice se vor prevede cu aparate de masura si control (termocuple, pirometre optice), pentru a se supraveghea permanent regimul termic.
Conductele de aer comprimat, care deservesc presele si ciocanele pneumatice, vor fi prevazute cu separatoare de ulei pentru evacuarea reziduurilor si cu termometre de verificare a temperaturii.
In atelierele de forja se vor inlatura posibilitatile de scurgere a uleiului sau a unsorilor si nu se vor folosi scule murdare de pacura, smoala sau ulei.
Baile de ulei in care se executa calirea diferitelor piese de otel, se prevad cu capace de inchidere, pentru intreruperea accesului de aer, in cazul unei eventuale aprinderi a uleiului, actionarea lor facandu-se din exteriorul incaperii.
La baile cu volum mare de ulei, in care se calesc numeroase piese, pentru a se evita supraincalzirea uleiului si emanarea unei cantitati insemnate de vapori, se recomanda racirea uleiului pana la o anumita temperatura, cu ajutorul unor instalatii de apa.
In cazul calirii, pieselor de otel in bai de azotati, se vor lua toate masurile pentru a nu se depasi 550 C, intrucat peste aceasta temperatura se produce o fierbere, in urma careia azotatii se descompun in azotati de oxigen, avand loc o reactie cu otelul sau fonta din care este construita baia (cada).
Baile cu azotati nu se aseaza sub laminoare, evitandu-se astfel caderea in ele a picaturilor de apa. Inlaturarea acestor neajunsuri se asigura printr-un control permanent al temperaturii, evacuarea prin ventilatie a vaporilor emanati, folosirea azotatilor care emana vapori la temperaturi mai ridicate, prin construirea bailor din oteluri speciale si prin introducerea in baie a pieselor si uneltelor perfect uscate. Azotatii se pastreaza numai in ambalaje metalice.
In incaperile in care se executa cementarea pieselor de otel cu ajutorul prafului de carbune, se prevede o ventilatie pentru evacuarea suspensilor de praf in camere de depunere sau in cicloane; aceeasi masura este necesara si in incaperea unde se pregateste acest praf. Cementarea cu gaze se executa in instalatii etanse. Pe timpul acestei operatii se va respecta cu strictete regimul de exploatare a instalatiilor pentru gaze, controlandu-se in special etanseitatea.
La folosirea, pentru cianurare, a cianurilor de sodiu sau potasiu in stare topita, se interzice introducerea obiectelor si uneltelor umede in aceste bai. Captarea si evacuarea vaporilor emanati se face prin ventilatie locala, folosind hote de absorbtie. De asemenea, se vor respecta toate masurile de prevenire a actiunii nocive a cianurilor si compusilor sai asupra personalului.
3. Sudura si taierea metalelor
a. Reguli obligatorii. Lucrarile de sudura si de taiere cu arc electric sau cu flacara oxiacetilenica, precum si cele executate cu lampi de benzina pentru lipit, la dezghetarea conductelor si indepastrarea straturilor de vopsea, prezinta un mare pericol de incendiu si explozie. Acestea se datoresc folosirii flacarilor deschise, improscarii scanteilor de sudura sau taiere, particulelor metalice incandescente, care ajung in contact cu materialele combustibile, precum si resturilor de electrozi incalziti, aruncati la intamplare. Scanteile care se imprastie pe timpul sudurii, pot ajunge pana la aproximativ 10 m departare. Executarea sudurii in incaperi cu pericol de explozie sau la rezervoare si conducte goale, in care s-au depozitat respectiv s-au transportat substante inflamabile, prezinta, de asemnea, un accentuat pericol de explozie si incendiu.
Lucrarile de executare a sudurii, de taiere sau incalzire a pieselor din metal pot fi:
- permanente, organizate si executate in sectii, ateliere sau platforme deschise, special utilate in acest scop;
- provizorii, cand lucrarile cu ajutorul focului se efectueaza direct in cladirile aflate in constructie sau aflate in exploatare, in cladirile de locuit sau in alte constructii de pe teritorului intreprinderilor, in scopul repararii utilajelor sau a montarii elementelor de constructie.
Inainte de a incepe lucrarile de sudura se iau o serie de masuri care constau in:
- emiterea unui permis de lucru cu foc de catre conducerea uzinei sau a intreprinderii, pentru lucrarile care prezinta pericol de incendiu si explozie;
- asigurarea unui post de paza contra incendiilor, prevazut cu mijloacele tehnice necesare;
- verificarea intregii aparaturi si legarea corecta a instalatiei de sudura; orice defectiune constatata trebuie remediata inainte de a incepe sudura;
- indepartarea materialelor combustbile transportabile si a substantelor inflamabile, a deseurilor (hartii, talas, scanduri, praf etc. ) la o distanta de cel putin 10 m de locul sudurii.
In general, lucrarile de sudura si taiere a metalelor nu trebuie executate in apropierea materialelor combustibile.
Inainte de inceperea lucrarilor de sudura intr-o incapere, se controleaza si se etanseaza, cu materiale rezistente la foc, toate traversarile de conducte prin pereti si plansee, crapaturile, pentru a nu da posibilitate scanteilor sa patrunda in spatiile invecinate. Incaperile vecine cu locul unde se sudeaza, se supravegheaza in permanenta, spre a depista eventualele incendii produse de scantei sau de caldura transmisa prin conductibilitate.
La sudarea ambalajelor folosite pentru transportul sau depozitarea lichidelor inflamabile si combustibile, este necesar sa se evacueze in intregime resturile de lichide si vapori, prin spalare cu apa fierbinte, abur, soda caustica sau prin uscarea cu aer cald. Dupa curatire si spalare, se va controla daca ambalajele mai contin vapori si nu mai este nevoie de o prealabila spalare.
Sudarea conductelor si a aparatelor aflate sub presiune de gaze, vapori, lichid si aer, precum si a celor sub tensiune electrica, nu este admisa.
Piesele sau instalatiile la care se vor executa operatii de sudura sau taiere, vor fi curatate in prealabil de materiale combustibile (ulei, calti etc. ).
Lucrarile de sudura sunt interzise in incaperile in care se produc, se depoziteaza sau se folosesc lichide inflamabile sau combustibile (benzina, petrol, uleiuri etc. ).
Piesele care urmeaza a se suda sau taia, se demonteaza si se transporta intr-un atelier adecvat pentru lucrarile de sudura.
La constructiile proaspat vopsite si anume, inainte de a trece cel putin doua zile de la vopsire, nu se admit lucrari de sudura, deoarece contin inca substante nevolatilizate.
Elementele de constructie si alte materiale combustibile aflate in apropierea locului sudurii, care nu pot fi evacuate, se vor inconjura cu paravane de protectie din material rezistent la foc, avand inaltimea de cel putin 2 m. Montarea paravanelor se va face la distanta la care sa nu fie posibila caderea scanteilor sau a particulelor incalzite in fara acestor paravane. La intreruperea temporara a sudurii sau taierii, flacara deschisa se va proteja cu grija si se va observa continuu comportarea ei.
In cazul executarii lucrarilor de sudura pe schele de lemn, platforme etc., constructiile combustibile din apropiere se protejeaza impotriva aprinderii prin stropire cu apa, paravane incombustibile etc.
Lucrarile de sudura si de taiere in spatii inchise (tuneluri, puturi, rezervoare etc. ) nu se vor executa decat dupa efectuarea analizei aerului si asigurarea ventilatiei acestor in spatii de lucru. Operatia de sudura si taiere la instalatiile electrice se executa numai dupa ce acestea se scot de sub tensiune si se iau masuri impotriva conectarii accidentelor la retea.
b. Sudura si taierea oxiacetilenica. Pentru executarea operatiilor de sudura si de taiere oxiacetilenica sunt necesare generatoare de acetilena si butelii de oxigen.
Pericol de incendiu si explozie exista la depozitele de carbid, la statiile de acetilena si pe timpul executarii operatiilor de sudura si taiere.
c. Depozitele de carbid. Depozitele pentru pastrarea carbidului in butoaie, se amenajeaza in locuri speciale, bine uscate. Butoaiele cu carbid trebuie sa fie inchise ermetic si asezate pe platforme din scanduri cu inaltimea de 20 cm de la nivelul solului. Ele vor fi bine stivuite, pentru a nu se rostogoli.
Interiorul depozitelor trebuie sa fie bine ventilat si ferit de patrunderea apei de ploaie sau din topirea zapezilor.
Prin cladirile, in care se depoziteaza carbid, nu este admis sa se monteze conducte de apa, de canalizare sau de incalzire.
Manipularea butoaielor se va face cu multa grija rostogolirea lor facandu-se numai in pozitie culcata; pe distante mai mare ele se vor transporta pe carucioare. Deschiderea butoaielor cu carbid se va face numai cu dalta si ciocan din alama sau cu un cutit special.
d. Statii de acetilena. Amenajarea statiilor de acetilena se va face, de regula, la parter, in subsoluri fiind cu desavarsire interzisa. Incaperile in care se functioneaza statii de acetilena vor fi bine aerisite; temperatura elementelor instalatiei de incalzire centrala nu va depasi 110 C, iar in interiorul incaperilor nu este admis sa fie mai mica de 5 C.
Generatoarele de acetilena, buteliile de oxigen si aparatele folosite in statie, vor fi de tip omologat si in perfecta stare de functionare. Generatoarele de acetilena vor fi prezazute cu supape hidraulice de siguranta. De asemenea, trebuie sa sa asigure reglarea automata a debitului de acetilena, in functie de consumul de acetilena. Presiunea maxima admisa pentru acetilena in generator si pe conducte, va fi de 1, 5 at; in acest scop instalatia va fi prevazuta cu dispozitiv de siguranta si manometre.
Generatoarele de acetilena se vor sufla inainte de pornire, reincarcarea lor facandu-se numai dupa descompunerea completa a carbidului, indepartarea namolului, spalarea si uscarea cosului de incarcare. Namolul de carbid din generator se va evacua din incapere in containerele destinate acestui scop, depozitandu-se intr-o groapa amenajata si amplasata in locuri fara pericol de incendiu. Langa aceste gropi se vor afisa pancarde cu interzicerea fumatului si a focului deschis.
La exploatarea generatoarelor de acetilena se vor controla cu grija etanseitatea legaturilor si in mod sistematic, regimul de temperatura al functionarii generatorului, precum si presiunea gazului, pentru a se preveni posibilitatile de autodescompunere a acetilenei.
Generatorul de acetilena trebuie umplut cu apa curata pana la nivelul fixat de robinetele de control corespunzatoare, temperatura apei nedepasind 80 C.
Pentru evitarea cresterii rapide a presiunii si supraincalzirii acetilenei in interiorul generatorului, se interzice incarcarea cu praf de carbid sau carbid cu granulatie mica. In generator, carbidul se va impinge cu vergele din otel.
La repararea generatoarelor se vor lua masuri severe de prevenire a exploziilor; inaintea inceperii operatiei acestea se spala bine cu apa. se usuca si se sufla cu gaze inerte.
Generatoarele din incaperile neincalzite pe timp de iarna, dupa terminarea lucrului, se golesc de apa. Gheata formata sub generatoare nu se va taia sau strapunge cu rangi.
In cazul folosirii covoarelor de cauciuc sau din material plastic in incaperile statiilor de acetilena, se interzice purtarea incaltaminte cu talpa de cauciuc sau material plastic, care prin frecare poate da nastere la scantei.
Pentru distributia gazelor combustibile si a oxigenului de la racordurile de alimentare, se vor folosi numai furtunuri armate.
e. Operatii cu flacara oxiacetilenica. La folosirea instalatiilor de sudura si taiere cu gaze, trebuie luate toate masurile pentru inlaturarea formarii amestecurilor explozive de gaze-aer; acest lucru se poate realiza numai prin respectarea tuturor normelor si regulilor de exploatare. In general, generatoarele transportabile se instaleaza in aer liber si in acest fel pericolul de explozie este inlaturat in mare masura. Instalarea generatoarelor in incaperi cu surse de foc deschis ca: forje, sectii de tratamente termice etc. sau cu cele cu pericol de incendiu si explozie nu este admisa.
Aparatul de sudura, generatorul si recipientul de oxigen, se aseaza la cel putin 10 m de locul de sudura si de orice sursa de foc deschis, distanta dintre generator si recipient fiind de minimum 5 m.
In cazul sudarii in ateliere de sudura, recipientele de oxigen se instaleaza in exterior, in dulapurile metalice sau in incaperi de zi cu iesire directa spre exterior. Recipientele de oxigen trebuie bine fixate in pozitie verticala, in timpul executarii lucrarilor de sudura, iar cand se transporta, nu vor fi supuse la socuri sau izbituri.
Pe timpul executarii suduri cu gaze, este admisa folosirea furtunurilor sau a conductelor defecte, deoarece se produc scapari de gaze.
Dezghetarea conductelo, ventilelor, reductoarelor si altor piese ale instalatiei, se va face numai cu apa calda sau abur. Reparearea ventilelor la conductele de gaze se va face numai dupa ce se evacueaza intreaga cantitate de gaze din interior si din incaperea respectiva.
Pentru a preintampina eventualele aprinderi si explozii, recipientele, conductele si furtunurile umplute cu gaze nu trebuie sa vina in contact cu oxigenul, cu uleiuri vegetale sau minerale (ulei de in, canepa, in fiert, uleiuri lubrifiante etc. ); se va evita contactul cu gazele combustibile.
La inflamarea gazelor iesite prin portiunile neetanse ale diferitelor armaturi, furtunuri, etc. se inchide imediat robinetul pentru gaz sau ventilul de pe linia de alimentare, stingerea gazului facandu-se cu o carpa sau prelata umeda. In cazul unor scapari apreciabile de gaze, se opreste imediat functionarea aparatului, iar incaperea respectiva se aeriseste bine.
La aprinderea arzatorului de sudura sau de taiere, se deschide mai intai robinetul pentru oxigen si apoi cel de acetilena, dupa care se aprinde amestecul acetilena-oxigen. Aprinderea se va face prin intermediul unui corp incandescent.
Sudorul, pe timpul operatiilor de sudura sau de taiere cu flacara oxiacetilenica, nu se va folosi salopete (haine) si manusi cu urme de ulei sau benzina.
Daca se intrerupe lucrul mai mult de 10 min, in afara robinetului arzatorului, se va inchide si robinetul de la butelia de oxigen si generatorul de acetilena. In cazul in care alimentarea se face de la conducte, se inchid robinetele de la punctele de distributie.
Furtunurile pentru acetilena si oxigen se vor aseza pe trasee ferite de izbiri, lovituri de corpuri incandescente. Furtunurile pentru acetilena nu se vor folosi la oxigen.
Becurile prea incalzite se racesc cu apa curata, in care scop langa fiecare post de sudura trebuie sa se gaseasca o galeata cu apa.
Utilajul de sudura se indeparteaza din incapere imediat dupa terminarea lucrului. Dupa terminarea lucrarilor de sudura, locul de munca, incaperile alaturate, cele de deasupra si cele dedesubt se controleaza, pentru a se identifica eventualele scapari de gaze sau inceputuri de incendiu. Acest control trebuie facut in mod temeinic si repetat de mai multe ori. La stingerea eventualelor focare de incendiu in faza recipienta se va lucra cu multa atentie, in special in locurile greu accesibile.
f. Recipiente si reductoare de presiune. Recipientele sub presiune vor fi construite, manipulate si exploatate conform normelor in vigoare. Recipientele pentru oxigen, pline, vor avea capacele sigilate. In depozit, recipientele se pastreaza in pozitie verticala, asezate pe locasuri speciale pentru a le feri de cadere. In aer liber, recipientele se vor amplasa astfel ca sa fie ferite de actiunea razelor solare si de umditate. Introducerea recipientelor cu oxigen in incaperi in care se lucreaza cu ulei sau cu grasimi este interzisa. Recipientele de oxigen cu urme de ulei sau cu grasimi pe robinetul cu ventil, se vor returna la fabrica sau la statia de incarcare, pentru a fi degresate.
O deosebita grija se va acorda recipientelor pe timpul transportului si manipularii; ele vor fi asigurate cu inele de cauciuc si capace de protectie.
Manevrarea rozetei robinetului cu chei sau alte obiecte, este interzisa cu desavarsire. In cazul inghetarii robinetelor si reductoarelor de presiune, acestea se vor desgheta cu carpe curate fara urme de ulei sau grasimi, udate cu apa fierbinte sau cu saculete de nisip incalzit.
In incinta intreprinderilor industriale, recipientele se transporta cu caruciaore sau targi, ele fiind bine fixate cu curele.
Reductoarele de presiune vor fi perfect etanse, fara urme de ulei sau grasimi si niciodata nu se vor folosi pentru etansare vopsele sau lacuri. Folosirea reductoarelor de presiune de la buteliile de gaze combustbile la cele de oxigen si invers, este interzisa.
g. Sudarea si taierea electrica. La instalatiile de sudura electrica se pot produce incendii cauzate de scurtcircuite, ca urmare a izbirii si deterioararii utilajului electric. Pentru ca operatiile de sudura si taiere sa se desfasoare in bune conditii si deci fara pericol de incendiu, trebuie respectate o serie de masuri, sintetizate mai jos astfel.
Transformatoarele si aparatele de sudura montate in aer liber, vor fi protejate de actiunea precipitatiilor atmosferice.
Pardoselile din incaperile in care se efectueaza lucrari de sudura, trebuie executate din materiale incombustibile.
Cablurile si conductoarele electrice nu trebuie sa treaca in apropierea surselor de caldura sau a conductelor si recipientelor pentru gaze.
Cablurile nu trebuie sa fie lovite de corpuri tari, in special de piese si obiecte metalice in cadere, deoarece se deterioreaza si favorizeaza formarea scurtcircuitelor.
La trecerea peste drumuri si locuri circulate, cablurile se protejeaza cu aparatori sau punti de trecere.
Instalatiile de distributie si intrerupatoarele se monteaza pe placi izolante (azbest), in cutii metalice inchise si prevazute cu sigurante corespunzatoare curentului folosit la sudura.
Pe santiere, cablurile se vor fixa pe schele de lucru, prin intermediul izolatorilor, iar imbinarile se fac numai prin cleme de sudura. La trecerea prin pereti si plansee, cablurile electrice se introduc in tuburi izolatoare de protectie.
Racordarea cablurilor electrice la utilaje si aparate electrice, se va efectua numai prin capete lipite sau papuci.
Conducatoarele care ajung la portelectrozi, trebuie sa fie flexibile si rezistente la actiuni mecanice si chimice precum si la temperaturi ridicate.
Corpurile agregatelor pentru sudare, ale transformatoarelor, carcaselor tablourilor de distributie, mesele pentru sudare si piesele supuse sudarii, se vor lega electric la pamant. Aceasta opertatie trebuie facuta inainte de inceperea lucrului.
Pentru a nu se aprinde instalatia electrica din cauza unor conexiuni gresite sau a suprasarcinii, se controleaza ca tensiunea la care lucreaza agregatul, sa fie corespunzatoare, iar cablurile sa nu fie dezizolate. Pe timpul intreruperii lucrului, instalatia electrica se deconecteaza.
Capetele de electrozi incalzite, nu se arunca la intamplare ci se strang intr-o cutie metalica, asezata in apropierea sudorului.
La sudarea electrica cu arc deschis, se vor lua masuri ca scanteile sa nu se imprastie si sa nu ajunga la materiale combustibile, distanta de siguranta minima fiind de 10 m.
Pe timpul sudarii automate si semiautomate, se vor respecta aceleasi norme ca la sudura obisnuita, asigurandu-se buna functionare a dispozitivelor de deconectare.
4. Statii de compresoare
Statii de compresoare se pot intalni in prezent in orice intreprindere moderna, aerul comprimat gasindu-si utilizare in diferite domenii. In obiectivele industriale, in special cele din sectorul industriei chimice se impune folosirea gazelor sub presiune, fapt care se realizeaza cu ajutorul compresoarelor de mare capacitate.
a. Compresoarele de aer. La trecerea prin cilindrii compresorului, aerul antreneaza in circuitul sau, particule de ulei de ungere care se depun pe peretii tevilor, in coturi, in racitoare etc. Uleiul depus pe peretii conductelor, sub actiunea aerului se oxideaza si se cocsifica. Uleiul cocsificat are o influenta negativa asupra procesului de comprimare a aerului, deoarece particulele de ulei antrenate in continuare in aer, sunt retinute de stratul de ulei cocsificat, impiedicand evacuarea caldurii. Uleiul cocsificat se aprinde la o temperatura cu 30-70 C mai joasa decat a uleiului folosit la ungerea compresorului.
Din cauza prezentei in ulei a unor depuneri de oxizi de fier rugina sau particule de metale rezultate din uzura cilindrilor), temperatura de aprindere se poate reduce si mai mult. Drept consecinta, temperatura de autoaprindere scade sub temperatura de refulare a aerului comprimat si in acest caz este posibil sa apara incendiul.
Pericolul de incendiu creste in situatia cand compresorul functioneaza in gol, deoarece lipsa consumului de aer in procesele tehnologice, face ca in rezervorul tampon sa intre mai putin aer, caldura sa nu se mai imprastie si, in consecinta temperatura creste, accelerand autoaprinderea reziduurilor de ulei urmata de izbucnirea unui incendiu violent si cateodata si de explozia rezervorului.
Fenomenul de autoaprindere a uleiului cocsificat mai poate fi accelerat si de formarea sarcinilor electrostatice pe suprafata izolata, creata in urma circulatiei aerului sau gazelor cu viteza mare.
Daca aerul comprimat contine si impuritati se poate stabili un potential electric mai ridicat. Cand aerul comprimat, care contine particule de ulei si carbon, trece prin deschiderea supapei de refulare, se pot forma sarcini electrostatice uneori chiar si scantei electrice.
La existenta unor suprafete izolate contribuie si fibrele sintetice folosite pentru filtre si presgarnituri.
Particulele de ulei se pot aprinde cu explozie si datorita functionarii defectuoase a supapelor de refulare. Pe timpul aspirarii o parte din aerul cald este aspirata din nou in cilindrul compresorului si recomprimata la o presiune mai mare. Fenomenul repetandu-se odata cu cursele succesive de aspiratie, are drept consecinta o comprimare adiabatica, la temperatura ridicata, urmata de unde de soc cu amplitudine crescanda. Caldura care se degaja poate sa aprinda depunerile de pe peretii tevii. Arderea odata declansata, faciliteaza propagarea undei de soc, care influenteaza cresterea temperaturii uneori producandu-se detonarea pe intreaga lungime a tevii. Pentru inlaturarea pericolelor de incendiu si explozie intr-o statie de compresoare, este necesar sa se ia o serie de masuri care sa impiedice producerea acestor fenomene.
Mai intai, trebuie sa se asigure, inca din faza de proiectare, o judicioasa amplasare a rezervoarelor si o dispunere a conductelor, astfel incat, sa se inlature posibilitatea depunerii uleiului rezidual sau acesta sa poata fi curatit cu usurinta.
Statia de compresoare trebuie amplasata pe cat posibil izolata de restul sectiilor de productie, usile si ferestrele constructiei respective deschizandu-se in exterior.
La ungerea compresoarelor se vor folosi numai uleiuri indicate in instructiunile de functionare, operatia de ungere facandu-se inainte de punerea in functiune: in situatii deosebite, se pot unge si in timpul functionarii insa cu luarea tuturor masurilor de securitate. Se va urmari ca temperatura la intrarea in conducta de presiune sa nu depaseasca valoarea de 160 C, in locurile respective montandu-se termocupluri sau termometre. Pentru a nu se ajunge la aceasta temperatura este necesar ca cilindrul compresorului si racitorul intermediar sa fie racit in permanenta cu apa. Daca dupa pornirea compresorului, se degaja caldura, aceasta se opreste imediat si se verifica circuitul de racire. In nici un caz nu se va introduce apa in camasa cilindrului compresorului in stare incalzita, ci numai dupa racirea sa completa.
La fiecare etaj al unui compresor cu un volum mai mare de 5 l, este recomandabil sa se monteze un manometru si un dispozitiv de siguranta care sa impiedice cresterea presiunii peste limita admisibila.
La compresoare, atentia trebuie indreptata spre intretinerea lor corecta si, in mod special, a instalatiilor de ungere. De asemenea se impune verificarea periodica a supapelor de refulare pentru a nu permite intoarcerea aerului comprimat.
Reziduurile de ulei colectate in anumite puncte, vor fi indepartate cel putin odata in 24 h. La curatirea conductelor si a tuturor partilor interioare a compresoarelor nu se va folosi benzina.
Temperatura aerului din conducte vor fi permanent supravegheate, ele trebuind sa fie cu 70 C mai joase decat temperatura de aprindere a uleiului.
La compresoarele la care pentru purificarea aerului se folosesc substante absorbante ca silicagel, carbune activ, cocs de petrol etc., se vor respecta o serie de reguli specifice pentru a se evita exploziile si incendiile.
b. Compresoarele de gaze combustibile. Indiferent de tipul lor, aceste compresoare prezinta pericol de incendiu si explozie pe timpul functionarii, dat fiind faptul ca ele comprima gaze combustibile si inflamabile ca: metan, acetilena, hidrogen, butadiena, clorura de vinil etc. Ca si in compresoarele de aer, pe supape si conducte se depun particule de ulei, care sub actiunea curentului de aer si a temperaturii uneori ridicate de 200-300 C, se descompun dand nastere la produse gazoase combustibile.
Prezenta oxigenului de fier provenit din actiunea apei sau a diverselor gaze comprimate, asupra conductelor metalice mareste pericolul de incendiu si explozie. Antrenarea ruginii si a prafului in conducte odata cu vehicularea gazelor favorizeaza formarea de sarcini electrostatice, gradul de electrizare fiind cu atat mai mare, cu cat viteza gazelor impurificate cu praf si rugina este mai mare.
Oxidul de fier imbibat cu ulei, depus sub forma unui strat pe peretii conductelor si diferitelor aparate, acumuleaza sarcini electrostatice. Desigur, aceste sarcini electrostatice pot fi inlaturate prin legarea la pamant a agregatelor de compresie, purificarea si uscarea gazelor inainte de a fi comprimate. Daca temperatura gazelor este mai mica de 50 C si umiditatea relativ mare de 80% nu mai sunt necesare masuri de siguranta, deoarece nu se mai pot acumula sarcini electrostatice.
La statiile de compresoare pentru gaze combustibile, dat fiind gradul lor ridicat de inlamabilitate, se impune sa se asigure etanseitatea perfecta a conductelor si a aparaturii de compresie. In acest sens, verificarea acestora cu solutie de apa si sapun, constituie o masura de prima necesitate. In nici un caz nu trebuie create conditii pentru scapari de gaze si de acumulare a lor in spatii inchise, in acesta situatie pericolul de explozie devenind iminent.
Asigurarea ventilarii corespunzatoare a incaperilor, folosirea instalatiilor electrice in executie antiexploziva, interzicerea folosirii focului deschis (suduri, lampi, incalzit, fumat etc. ) folosirea sculelor care produc scantei mecanice, sunt masuri de prevenire, care trebuie respectate cu cea mai mare strictete.
Masurile si regulile de prevenire a incendiilor, aratate la compresoarele de aer comprimat, se pot aplica, cu aceeasi eficienta si la compresoarele pentru gaze combustibile.
5. Vopsitorii
Vopsirea diferitelor piese si agregate este folosita pe scara larga in constructii, in industrie (automobile, nave, avioane, tractoare, combine, vagoane de cale ferata etc. ), precum si industria bunurilor de consum, atat pentru pentru scopuri de protectie contra agresivitatii agentilor fizico-chimici, cat si din punct de vedere estetic.
Vopsirea (lacuirea) se poate executa prin pensulare, scufundare, pulverizare sau folosind principiul electrostatic, care constituie un procedeu modern.
Operatia de scufundare consta in introducerea pieselor intr-o baie de vopsea sau de lac si uscarea lor ulterioara. Vopsirea prin pulverizare se realizeaza pulverizand solutia de vopsea sau lac cu ajutorul unui curent (jet) de aer comprimat, folosindu-se un aparat usor de manevrat, numit pulverizator.
Exista mai multe variante de vopsire electrostatica, insa principiul de baza este acelasi si anume: aplicarea vopselei pe piese prin pulverizare si injectie, intr-un camp electric de inalta tensiune (80000-120000 V). Particulele marunte de vopsea se incarca electric, iar liniile de forta dirijeaza aceste particule, activizate prin sarcina electrostatica, sa se depuna pe piesele care reprezinta potentialul opus.
Vopsirea electrostatica implica un complex de operatii ca: asezarea pieselor care se vopsesc; spalarea cu apa rece; spalarea cu apa calda; fosfatarea (tratament impotriva coroziunii); spalarea cu apa rece; spalarea cu apa calda; uscarea in uscatoare tunel cu raze inflarosii; stropirea preliminara manuala; aplicarea electrostatica a vopselei; uscarea cu raze inflarosii si scoaterea pieselor.
Materialele folosite la vopsire sunt in marea lor majoritate, combustibile, iar parte dintre ele-inflamabile. Cele mai intrebuintate vopsele sunt fabricate pe baza de ulei de in, cu rasini naturale sau sintetice, pe baza de nitroceluloza sau acetilceluloza etc.
Ca solventi si diluanti se folosesc: benzina, white-spirtul, toluenul, xilenul, acetatul de butil, acetona, terebentina, alcoolul metilic, benzenul, eterul acetic etc.
Majoritatea acestor solventi au punctul de inflamabilitate sub 21 C.
Vopselele sunt emulsii formate din coloranti, ulei, apa etc. ; cele pe baza de ulei, se pot aprinde, in schimb cele pregatite sub forma de emulsie cu apa nu prezinta pericol de incendiu.
Intr-un atelier de vopsitorie exista, de obicei, o atmosfera plina de vapori emanati din vopsele (lacuri) sau din solventi, materiale si piese vopsite sau care urmeaza a fi supuse acestei operatii, bai pline cu vopsea etc., deci conditii prielnice pentru declansarea cu usurinta a unui incendiu sau a unei explozii.
In scopul asigurarii continuitatii productie, la fiecare loc de munca se gaseste o rezerva determinata de vopsea, de lacuri sau solventi. De cele mai multe ori, lacurile si vopselele sunt preparate din vopsele de mare consistenta si din solventi. Acestea impune inmaganizarea produselor in depozite (magazii), precum si existenta unor locuri amenajate special pentru preparare.
Pentru ca vopseaua sa nu se stratifice, se amesteca in vase de preparare, prin diferite procedee, folosindu-se chiar si aerul comprimat; prin folosirea acestui procedeu se accelereaza producerea de vapori. La lacuri si vopsele, pierderile de solventi prin evaporare sunt extrem de mari. Astfel, de exemplu, un lac avand ca solvent benzina usoara, pierde in medie pe ora, 1 m de solvent.
Oricare ar fi procedeul de vopsire sau lacuire, in atmosfera locului de munca se degaja mari cantitati de vapori inflamabili, concentratia lor depizand de gradul de suprafata de evaporare, precum si de eficacitatea instalatiei de ventilare. La vopsirea prin pulverizare, se degaja cei mai multi vapori si acesta deoarece la pulverizarea vopselei cu aer comprimat se formeaza, intr-un timp foarte scurt, o multime de mici particule, care se ridica in aer sub forma de aerosoli, crescandu-se, din aceasta cauza, o mare suprafata de evaporare a solventilor.
Din particulele care formeaza aerosoli, cele mai usoare plutesc in aer un timp oarecare, dupa care se depun, pe diferite obiecte si instalatii; depunerea celor mai grele particule are loc imediat si in apropierea locului de munca. Existenta amestecurilor explozive de vapori-aer creeaza in permanenta un pericol de explozie si incendiu.
Din cauza depunerii particulelor de vopsea sau a eventualelor scurgeri pe la imbinari, la locurile de munca nu se poate mentine o buna curatenie si acest fapt contribuie la marirea pericolului de incendiu.
La partea mecanica a instalatiei de aspiratie (la exhaustor) exista cel mai mare pericol de incendiu; aici se pot aprinde cu usurinta reziduurile de lac, din cauza frecarii paletelor la carcasa, precum si datorita scanteilor de la motorul electric etc.
Practica si experimentarile au dovedit ca materialele fibroase, saturate cu terebentina sau uleiuri prezinta tendinte spre autoaprindere, la temperaturi de circa 50 C. Resturile de vopsele pe baza de nitroceluloza, de asemenea se autoaprind.
Tendinta spre autoaprindere mai prezinta si resturile (praful) de lacuri pe baza de ulei, atunci cand vin in contact cu lacuri de alta provenienta, ca de exemplu cu nitrolacuri.
La o instalatie de pulverizare la cald, folosind lac pe baza de nitroceluloza, se produce o incalzire, apoi descompunerea nitrocelulozei si aparitia chiar a fenomenului de autoaprindere.
Cele mai frecvente surse de aprindere, in atelierele de vopsitorie, sunt insa focul deschis, tigara aprinsa si scanteile electrice de la motoarele electrice sau de la vopsirea electrostatica.
Folosirea focului deschis este necesara, de obicei, la executarea unor lucrari de reparatii (sudura etc. ), la arderea vopselei depuse pe instalatii, la incalzirea vopselei spre a-i micsora viscozitatea, bineinteles fiind interzis a se efectua aceste operatii in interiorul sectiilor si in timpul functionarii instalatiilor respective. Scanteile care se produc, fie din cauza izbirii intre ele a metalelor feroase, fie la motoarele electrice necapsulate sau datorita deteriorarilor conductoarelor electrice si descarcarilor de electricitate statica, pot aprinde vapori emanati de diferiti solventi si chiar vopsele nitro sedimentate.
Descarcarile electricitatii statice, se produc atat pe timpul transvazarii solventilor, cat si la pulverizatoare. Dupa unele date, pe timpul pulverizarii lacurilor, la o distanta de 1 m de pulverizator pot apare sarcini electrostatice cu un potential de 5000 V.
Vopseaua de aluminiu, aplicata pe obiecte metalice si incalzite la 150-200 C, la o lovire de uneltele de otel. produce scantei, din cauza unei reactii locale la alumino-termice, intre praful de aluminiu si oxidul de fier (rugina).
Pe timpul vopsirii electrostatice, pot apare caderi de tensiune de circa 7000 V/cm, iar scanteile care se produc, aprind vaporii si solventii.
Pentru a preintampina incendiile si exploziile, in atelierele de vopsitorie trebuie luate o serie de masuri de prevenire: asigurarea desfasurarii procesului tehnologic in cladiri prevazute cu instalatii corespunzatoare; reducerea cantitatii de substante inflamabile; micsorarea cantitatii de vapori; inlaturarea posibilitatilor de aparitie a surselor de aprindere; dotarea cu mijloace de stingere adecvate.
Atelierul de vopsitorie prin pulverizare si scufundare, trebuie sa functioneze, pe cat posibil, in cladiri cu parter si comple separate. In cazul cladirilor cu mai multe nivele, cel mai indicat este ca asemenea vopsitorii sa functioneze la ultimul etaj.
Atelierele de vopsitorie trebuie sa aiba cel putin doua iesiri de evacuare, dispuse pe laturi diferite. Usile exterioare, rezistente la foc, se construiesc cu deschidere in afara si cu inchidere automata. Pardoseala trebuie sa fie neteda si din materiale impermeabile la lichide, pentru a se curati cu usurinta, excluzand si posibilitatea formarii scanteilor.
Pulverizarea se executa in cabine (boxe) separate unele de altele prin pereti rezistenti la foc, terminate sub forma de palnie spre conducta de aspiratie; in felul acesta se evita acumularea vopselelor in locuri ascunse.
Pentru inlaturarea propagarii incendiilor, instalatia de aspiratie a fiecarei cabine de pulverizare trebuie sa fie independenta si condusa in aer liber, la o distanta suficienta de elementele cladirii sau alte constructii, deoarece particulele de vopsea (lac), prin depunere, formeaza o crusta care se poate aprinde destul de usor.
Diametrul conductei de aspiratie si clapele de curatire, se dimensioneaza astfel incat sa se poata asigura curatirea fara dificultati; montarea si demontarea conductei trebuie sa se faca cu usurinta; in care scop partile ei componente, fara coturi, nu trebuie sa permita scapari de particule si de vapori inflamabili.
Conductele nu trebuie sa aiba un traseu prea lung, legatura lor la pamant fiind absolut necesara.
Puterea ventilatorului se dimensioneaza astfel ca viteza aerului de la cabinele de pulverizare sa fie de aproximativ 0, 60-0, 80 m/s. Ca mijloc de pulverizare, se foloseste numai aerul, interzicandu-se oxigenul sau gazele combustibile comprimate.
Pentru a se curata aerul de particule de vopsele, se prevad filtre sau jeturi de apa pulverizata. Ca material pentru filtre, se poate folosi vata de lemn sau de sticla. In cazul jeturilor de apa pulverizata dupa purificarea aerului, apa nu trebuie dirijata catre canal, inainte de a fi trecuta printr-un filtru special. Aspiratia se face in partea inferioara a cabinei, deoarece vaporii de solventi au o greutate specifica mai mare ca a aerului.
Aerul aspirat se inlocuieste cu aer proaspat. In nici un caz, aerul aspirat de compresor, necesar instalatiei de pulverizare, nu trebuie preluat din atelierul de vopsitorie sau uscatorie.
Paletele ventilatoarelor din ventilatia de aspiratie, se confectioneaza din metale neferoase. Motoarele electrice trebuie sa fie numai in executie antiexploziva si in cazul in care nu indeplinesc aceasta conditie, se monteaza in afara atelierului.
Pentru razuirea crustei de lac, formata in conductele de aspiratie si pe alte obiecte, se folosesc scule care nu pot produce scantei (lemn, bronz, cupru etc. ), apa calda sau abur. Cabinele de lacuit cu pistol ca si ventilatoarele se vor curata cu constiinciozitate si cat mai des, iar garniturile de filtre se vor inlocui dupa necesitate. Resturile de vopsele se aduna in vase metalice inchise, si daca nu se restituie fabricilor de vopsele (lacuri), se distrug, insa in nici un caz prin ardere in focarele cazanelor. Pentru o mai buna curatenie a cabinei de pulverizare, pe pereti se aplica un material sintetic greu combustibil; acest mijloc sau un altul asemanator este bine sa se foloseasca si la conducte, la carcasele exhaustoarelor si la alte piese ale instalatiei de pulverizare.
Baile pentru scufundarea pieselor se prevad cu aspiratie pentru vapori si cu capace, care se inchid in caz de incendiu. Se recomanda ca procesul de scufundare sa se faca in cutii inchise, daca volumul pieselor permite acest lucru.
Baile cu volum mare de vopsea trebuie sa fie prevazute cu rezervoare de evacuare. Ele nu vor fi insa de marimi prea mari, intrucat se mareste suprafata de evaporare. Se construiesc in raport cu marimea pieselor si se prevad cu conducte pentru evacuarea vopselei, intr-un rezervor asezat in exteriorul cladirii.
Prepararea si diluarea vopselelor trebuie executata intr-o incapere separata de atelierul de vopsitorie.
In incaperile de lucru, se pastreaza numai cantitatea de vopsea necesara pentru cel mult o jumatate de zi, restul se depoziteaza in exteriorul atelierului de vopsitorie (in afara sectiei de pulverizare), asigurat impotriva incendiului.
evaporare. Se construiesc in raport cu marimea pieselor si se prevad cu conducte pentru evacuarea vopselei, intr-un rezervor asezat in exteriorul cladirii.
Prepararea si diluarea vopselelor trebuie executata intr-o incapere separata de atelierul de vopsitorie.
In incaperile de lucru, se pastreaza numai cantitatea de vopsea necesara pentru cel mult o jumatate de zi, restul se depoziteaza in exteriorul atelierului de vopsitorie (in afara sectiei de pulverizare), asigurat impotriva incendiului.
Reducerea cantitatii de vapori emanati din vopsele se realizeaza prin folosirea vaselor inchise, a pulverizatoarelor in buna stare de functionare, a rezervoarelor sub presiune pentru vopsea, precum si a vopselelor si lacurilor preparate cu solventi neinflamabili.
Prin folosirea rezervoarelor sub presiune se asigura transportul vopselei prin conducte la pulverizator sau malaxor, cu ajutorul aerului comprimat. Un asemenea rezervor trebuie sa aiba o supapa de siguranta si sa fie perfect etans.
Etanseitatea se verifica la presiune de 6-8 at. Deschiderea rezervorului se face numai pe timpul umplerii, deoarece in interior exista aproape in permanenta un amestec exploziv de vapori-aer.
Conductele care transporta vopseaua de la rezervor la pulverizator trebuie sa reziste la actiunea solventilor si la presiunea prevazute de norme, in raport cu diametrul lor. Lungimea conductelor variaza de la 5 la 25 m, racordarea la instalatia de pulverizare facandu-se cu ajutorul unor mansoane sau a unor racorduri speciale. Diluarea vopselelor la locul de munca nu este permisa, deoarece ambalajul in care se transporta s-aer putea sa contina un amestec exploziv.
Conditiile de transportare a vopselei se controleaza in permanenta pentru a constata si remedia eventualele neetanseitati, in special la imbinari si ramificatii. Vopselele si solventii nu se transporta prin conducte cu ajutorul aerului comprimat, deoarece se formeaza amestecuri explozive. In atelierele mari, pe timpul uscarii vopselei de pe obiectele mari ca: autobuze, vagoane pe 4 osii etc. protejarea restului halei de vapori si particule de vopsea se asigura prin perdele de curenti de aer la o temperatura de 20-25 C, aspirarea aerului impurificat facandu-se de jos in sus.
In cazul in care atelierele de vopsitorie nu sunt prevazute cu cabine (boxe cu hale mari) pentru locurile de munca (de vopsit) se va lasa un spatiu corespunzator intre care se pot monta pereti demontabili, rezistenti la foc.
Intreaga instalatie de pulverizare se asigura contra accidentelor de natura electrica, prin punerea la pamant, interzicandu-se a se adauga la pulverizatoare diferite manere din materiale dielectrice.
La vopsirea electrostatica, piesa sau obiectul care urmeaza a se vopsi, se conduce la anumita distanta de la clopotul de pulverizare, im medie la 25-40 cm, ceea ce corespunde la o cadere de tensiune de 3500-5000 V/cm; la aceasta cadere de tensiune si distanta nu se produc scantei. Intensitatea curentului electric nu trebuie sa depaseasca 2-10 mA, deoarece peste aceasta valoare scanteile electrice devin periculoase pentru aprinderea vaporilor inflamabili. Pentru protejarea scanteilor periculoase, care se produc in special la caderi de tensiune de 7000 V/cm, se monteaza o instalatie de protectie, care reduce tensiunea instalatiei de pulverizare si o scoate din functiune, semnalizand in acelasi timp si deconectarea acesteia.
Instalatia electrica care actioneaza diferite parti, respectiv operatii ale procesului tehnologic, trebuie prevazuta cu un sistem de blocaj, care impune succesiunea operatiilor, adica limiteaza posibilitatea de manevrare a tablourilor de distributie (manevrele se fac numai intr-o anumita ordine).
La folosirea vopselei cu pigmenti de aluminiu, suprafetele pieselor si obiectelor metalice se vor curata foarte bine de rugina. Piesele care se incalzesc sau vin ulterior in contact cu suprafetele incalzire, nu se recomanda a fi vopsite cu pigmenti de aluminiu. Inainte de a se incepe pulverizarea, toate obiectele si instalatia din interiorul incaperii se curata bine de orice depuneri de vopsea sau lac.
Curatirea de vopsea a ambalajelor si conductelor se face apa calda sau abur.
Incalzirea atelierelor de vopsitorie se va face cu apa calda, abur de joasa presiune sau aer cald. Corpurile de incalzire se instaleaza la cel putin 1, 50 m inaltime, deoarece vaporii inflamabili care se degaja sunt mai grei ca aerul, nivelul lor in incapere nedepasind in general 0, 90 m. Aceste corpuri se protejeaza cu gratare cu ochiuri mici si acoperiri oblice asezate la o distanta de minimum 0, 25 m.
Instalatiile electrice din incaperile de vopsitorie trebuie sa fie de constructie antiexploziva, intretinute in permanenta.
O atentie deosebita trebuie acordata pastrarii carpelor imbibate cu lacuri si cu solventi, in cutii metalice inchise. Hainele de protectie se recomanda a fi ignifugate si curatite de crusta de vopsea sau lac, la intervale cat mai mici; depozitarea hainelor de protectie se face in dulapuri metalice asezate in afara incaperilor de productie.
6. Uscatorii
Dupa vopsire, piesele se usuca in instalatii speciale. Incaperile in care functioneaza asemenea instalatii trebuie sa fie rezistente la foc. Pe timpul uscarii, se degaja vapori inflamabili, iar in unele cazuri, particulele de vopsea sau lac, se depun sub forma de praf. Vaporii si praful prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie, prin patrunderea lor si in conductele de ventilatie.
La folosirea uscarii cu gaze de ardere, un pericol deosebit prezinta scanteile din focar, antrenate odata cu gazele precum insasi gazele la temperaturi prea ridicate.
In marea majoritate a instalatiilor de uscare cu aer nu se formeaza concentratii de vapori cu pericol de explozie.
Aparitia concentratiilor intre limitele de explozie, in camerele acestor uscatorii, nu este posibilia decat la incalcarile regimului de exploatare sau din cauza unor defectiuni la instalatii.
Concentratia de vapori din interiorul uscatoriei creste odata cu marirea suprafetelor de evaporare, cu micsorarea vitezei de primire a aerului sau cand se readuce aerul deja evacuat.
Prin marirea suprafetei de evaporare creste cantitatea de vapori pe unitatea de volum a incaperii. Acest lucru se produce si din cauza aglomerarii uscatoriei cu obiecte si piese.
O cantitate mare de vapori se produce si in cazul maririi intensitatii de evaporare, a micsorarii numarului de rotatii a ventilatoarelor, impurificarii filtrelor, aparitiei de fisuri (neetanseitati) in conducta care leaga ventilatorul de uscatorie etc. Cel mai mare pericol se produce la oprirea functionarii ventilatorului fapt care duce la incetarea circulatiei aerului si la cresterea concentratiei de vapori in uscatorie.
Una dintre cele mai corespunzatoare metode de uscare a suprafetelor acoperite cu vopsea sau lac, este uscarea cu radiatii inflarosii; se folosesc lampi de raze infrarosii, cu tensiunea de 127 V, 220 V si cu puteri de 250 si 500 W. Pe timpul functionarii unei asemenea instalatii si obiecte si piesele care urmeaza a se usca, trecand pe banda, se pot aprinde, din cauza caderii filamentelor de la lampile de raze infrarosii pe acoperirile cu vopsea sau lac, precum si datorita unei radiatii puternice cauzate de depasirea tensiunii in retea sau a lasarii unei distante prea mici intre lampa si banda transportoare.
Oprirea benzii transportoare un timp oarecare favorizeaza supraincalzirea peliculei de vopsea sau lac. In mod obisnuit, suprafata produselor vopsite se incalzeste intre 130 si 160 C, iar o lampa de raze inflarosii, cu putere de 500 W, are o temperatura de circa 270 C, deci apropiata de punctul de aprindere a unor solventi (uleiul de terebentina se aprinde la 300 C).
Pentru evacuarea vaporilor emanati, se construieste o instalatie de ventilatie independenta (prin presiune), fara a fi legata la vreun cos de fum sau de alte canale si capabila sa nu permita concentratia in uscatorie peste limita inferioara de explozie.
La fiecare uscatorie este necesar sa se stabileasca precis temperatura de regim si sa se cunoasca punctul de aprindere a vaporilor si produselor din interior.
Uscatoriile prea mari se prevad cu analizatoare, care semnalizeaza depasirea concentratiei de vapori, sau cu semnalizatoarele montate in sistemul de ventilatie, cu rolul de a micsora viteza de circulatie a aerului in ventilatoare sau de a le opri.
Daca pe timpul uscarii produselor, in conditii normale se formeaza concentratii intre limitele de explozie, este necesar sa se foloseasca uscatorii cu vid sau cu un mediu neutru, in locul aerului.
Instalatiile de transportare a pieselor trebuie execute din materiale incombustibile, motoarele electrice se amplaseaza in exterior. Incuietorile usilor se fac din materiale, care prin lovire sa nu produca scantei; de asemenea si paletele ventilatoarelor.
La uscatoriile de produse vopsite cu vopsele de baza de nitro, sau care pot produce praf, corpurile de incalzire se monteaza in exterior.
In unele cazuri, se pot monta si in interior cu conditia ca distanta dintre radiatoare si produsele supuse uscarii sa fie suficienta pentru a nu se produce aprinderea vopselii (circa 0, 50 m).
Pentru restul de vopsele, oricare ar fi agentul si corpul de incalzire, produsele supuse uscarii se aseaza la cel putin 10 cm de acestea.
Radiatoarele trebuie sa fie accesibile pentru si curatire amanuntita.
La folosirea razelor inflarosii trebuie sa se stabileasca distanta corespunzatoare dintre lampi si produsele care se usuca, in functie de puterea lampilor, de punctele de inflamabilitate si de aprindere ale produselor supuse uscarii.
Pentru a se inlatura pericolul de explozie, concentratia vaporilor de solventi (in cazul folosirii razelor inflarosii), trebuie sa fie cu 50% mai mica decat limita inferioara de explozie.
Lampile cu raze inflarosii se deconecteaza cu ajutorul unor instalatii speciale, odata cu oprirea benzii sau a ventilatiei. Pe timpul uscarii, se efectueaza un control permanent al temperaturii cu ajutorul aparatelor de masurat si control. Partile metalice ale uscatoriilor cu aer in circulatie, si folosesc benzi rulante, se leaga la pamant.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3682
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
