FIZIOPATOLOGIA MUCOASEI NAZALE SI A SINUSURILOR PARANAZALE

FIZIOPATOLOGIA MUCOASEI NAZALE SI A SINUSURILOR PARANAZALE

In patologia nazala, o multitudine de factori etiopatogenici, total diferiti, pot provoca tulburari fiziopatologice comune, prin alterarea uneia sau alteia din functiile pituitarei. Dintre acesti factori, sunt de amintit cativa mai importanti: factorii de ambianta (aerul umed, rece, poluat), factorii mecanici (obstructivi), factorii alergici, factorii vasomotori (hiper- sau hipotrofianti), factori metabolici, vitaminici (A, B, C, D), infectiosi (virusuri, bacterii, ciuperci). La incitarea unuia din factorii de mai sus se declanseaza modificarea in lant a altor functii, sau aparitia unei maladii cu rasunet loco-regional, sau chiar la nivelul intregului organism.

Tulburari de permeabilitate nazala. Constituie una din acuzele principale pe care le declanseaza afectiunile rinologice. Se traduc prin sindromul de obstructie nazala. Cauzele sunt multiple: malformatiile congenitale (imperforatia coanala, ocluzia narilor), rinita neonatala, macroglosia, stridorul laringian. Primele tulburari respiratorii sunt scoase in evidenta, odata cu cea dintai alimentatie la san. Tulburarile respiratorii tardive ale nou-nascutului, dupa cateva luni de viata, sunt produse de rinitele acute. Copilul incepe sa respire pe gura, iar un nou puseu acut accentueaza fenomenele de respiratie bucala. Daca jena respiratorie apare brusc, se suspecteaza un corp strain. Rinolitul produce obstructie progresiva. La tulburarile respiratorii ale tanarului sau ale adultului, in afara vegetatiilor adenoide, se pot observa prin rinoscopie anterioara: o insuficienta a aripilor nasului, o deviatie de sept, un polip, o rinita hipertrofica, un hematom septal, tumora, iar prin rinoscopie posterioara - o coada de cornet hipertrofiata, un fibrom nazo-faringian, o sinechie posterioara, un polip coanal, etc. Din punct de vedere evolutiv, avem obstructie: stationara sau progresiva, intermitenta sau continua, uni- sau bilaterala. Rezistenta nazala opusa aerului influenteaza tonicitatea bronsica. Musculatura neteda de la nivelul bronhiilor declanseaza un tonus bronhoconstrictor, care se mareste in inspiratie si scade in expiratie. Excitatia produsa de aer asupra pituitarei sau lipsa ei influenteaza aceasta tonicitate. La o excitatie puternica asupra mucoasei nazale, se produc tulburari vasomotorii si secretorii rinobronsice, demonstrandu-se in felul acesta, si existenta unei actiuni vasomotorii si secretorii prin respiratia nazala. Aceste fapte demonstreaza, ca fosele nazale sunt un paznic pentru caile aeriene anterioare, prin automatismul lor putand declansa, in caz de pericol, fie o apnee, fie o constrictie bronsica. Datele clinice si experimentale mai recente, dezvaluie un rol mai larg relatiilor nazo-respiratorii. Amplitudinea miscarilor respiratorii este influentata favorabil de respiratia nazala, si tot ea influenteaza distribuirea curentului aerian spre bronsii. Este destul de dificil sa se faca o distinctie neta intre tulburarile de permeabilitate nazala si tulburarile celorlalte functii nazale: secretorii, vasomotorii, ciliare, etc., intrucat intre ele exista o interdependenta. Tulburarile respiratorii vor determina tulburari vasomotorii; cele vasomotorii pot declansa tulburari secretorii; acestea vor da nastere tulburilor fonatorii, etc. Totusi o oarecare delimitare se impune. Prejudiciile aduse de obstructia nazala, sunt de doua feluri: loco-regionale si generale.

Tulburari locoregionale.

Respiratorii. Nasul hipoventilat se transforma intr-o cavitate in care secretiile, stagnate si incorect expulzate prin suflatul nasului, se suprainfecteaza. Pituitara se tumefiaza, ingustand si mai mult lumenul foselor nazale. Corizele nazale repetate, stabilizeaza tumefierea pituitarei si produc rinita hipertrofica. Secretiile care insotesc de obicei aceasta afectiune si care frecvent sunt mucopurulente, se scurg in faringe, iritandu-l. La iritarea faringelui contribuie si respiratia bucala, care usuca mucoasa. Aceste fenomene patologice declanseaza: adenoidite, cu hipertrofierea vegetatiilor adenoide la copii, marind obstructia nazala; faringite, cu amigdalite consecutive; laringite, traheo-bronsite, etc.

Olfactive. Se produc bilateral, cele unilaterale nu sunt sesizate de bolnav, olfactia unei singure fose suplinind lipsa de olfactie a celeilalte. Tulburarile se prezinta fie ca o hiposmie, fie ca o anosmie, functie de marimea obstacolului.

Gustative. Sunt prezente ori de cate ori este deficitara olfactia, deoarece este stiut ca, intre simtul de miros si cel de gust exista un releu deosebit, care a determinat pe multi autori sa afirme, ca cele doua sunt interdependente.

Auditive. Se produc prin obstructia orificiului trompei lui Eustache. Hipoventilatia casei timpanului rarefiaza aerul la acest nivel si se infunda membrana timpanica. Tulburarile sunt la nivelul lantului timpano-osiculo-labirintic.

Oculare. Se obstrueaza si canalul lacrimo-nazal, mai ales la nivelul abusarii lui in meatul inferior. Secretiile lacrimale se scurg la exterior, pe obraji, iar pituitara va fi privata de aportul lor in procesul de umectare.

Fonatorii. Schimbarile din acest sector sunt cu predilectie pentru sunetele "m" si "n".

Prejudicii generale.

Tulburari in dezvoltarea scheletului. Din cauza respiratiei bucale, scheletul fetei in dezvoltare dobandeste un aspect deosebit (faciesul adenoidian din vegetatiile adenoide). La bolnavii cu obstructia unei singure fose nazale se produce un viciu in dezvoltarea hemifetei respective. Eliminarea respiratiei nazale atrage dupa sine o corelatie nazo-hipofizara deficitara, de mentinerea unui tonus corect al acestei corelatii este responsabil aerul inspirat prin fosele nazale, prin actiunea sa tonica asupra bogatei inervatii neurovegetative existente in pituitara. Tulburarile in dezvoltarea scheletului se declanseaza datorita inertiei pituitarei, prin releul fose nazale, ganglion cervical superior, hipofiza. Factorul infectios adenoidian, prin situatia vegetatiilor sub saua turceasca, devenind cronic, determina suferinta hipofizei, cu repercursiuni generale. O obstructie nazala nu va putea declansa reflexe proprioceptive, prin urmare scade tonicitatea bronsica si amplitudinea respiratorie. Permanentizarea fenomenelor duce la nedezvoltarea toracelui. Indicele Hirtz este mult redus.

Tulburari endocrine. Afectarea hipofizei duce la alte tulburari endocrine, de tip somatotrop (adenoidienii sunt scunzi), paratiroidian (spasmofilicii), sexual (pubertate intarziata, alterarea dinamici sexuale, 17-cetosteroizi scazuti).

Tulburari cardiace. Mecanismul e realizat de traseul: filete neurovegetative din pituitara, ganglion cervical superior, nerv cardiac superior, inima. Determina oboseala rapida. Dupa efort, ritmul cardiac revine greu la normal.

Tulburari psihice. Determina apatie, inatentie sau hiperemotivitate, irascibilitate, cefalei trenante.

Obstructia subiectiva, prezenta in ozena la un bolnav clinic obiectiv, se explica prin faptul ca terminatiile nervoase ale sistemului nervos trigemino-vegetativ din mucoasa nazala, nu reactioneaza la stimulul fiziologic al aerului, fie pentru ca sunt acoperite cu cruste sau in atrofierea mucoasei au fost prinse filete nervoase, fie ca mucoasa atrofiata nu mai opune rezistenta aerului inspirat, care sa declanseze reflexe proprioceptive (ajustarea puterii respiratiei la rezistenta cailor respiratorii).

Tulburari ale secretiei nazale. Umiditatea ii asigura mucoasei nazale o functionare buna respiratorie, ciliara, antimicrobiana, etc. Ruperea echilibrului de formare a mucusului si a intregului lichid, duce la aparitia tulburarilor, care altereaza pituitara, in special functia ei antibacteriana.

Hiposecretia nazala. Pituitara slab umectata, ajunge intr-o stare de uscaciune. pH-ul se va modifica si va scadea activitatea ciliara. Dispare luciul, devine alba-gri, se poate acoperi de cruste, mai groase sau mai subtiri, functie de vechimea bolii. Tulburarile respiratorii declansate sunt incadrate in grupul obstructiilor nazale subiective. Crustele care acopera mucoasa nu mai permit aerului sa intre in contact direct cu pituitara, si bolnavul are senzatia ca are obstructie. Tipul clasic de tulburari respiratorii, datorita secretiei crustoase, este ozena. Hiposecretii nazale apar de asemenea in cauterizari abuzive endonazale, in rezectii intinse de cornet.

Hipersecretia nazala. Se manifesta prin rinoree, o scurgere nazala de orice natura. Ca aspect, rinoreea poate fi seroasa, sero-sanghinolenta, sero-mucoasa, mucoasa, muco-purulenta, purulenta, iar ca forma aparte, rinoreea cerebro-spinala.

- Rinoreea seroasa (acuta), constituie prima faza a iritatiei mucoase nazale, produsa de o afectiune virotica sau microbiana. Serul rinoreic este un transsudat al pituitarei, care este congestionata si hipertrofiata;

- Rinoreea sero-sanghinolenta este o manifestare a rinitei acute, cu lezarea peretilor vasculari ai capilarelor si arteriolelor din mucoasa. Este  marker-ul unei sinuzite constituite deja sau al unei tumori maligne endonazale;

- Rinoreea sero-mucoasa si cea mucoasa, sunt faze ulterioare ale unei scurgeri seroase sau sero-sanghinolente din o rinita acuta. Este caracteristica perioadei de "coacere" a unei rinite acute banale. Daca persista secretiile, au aparut cu luni in urma si sunt trenante, pot fi expresia unei rinite cronice, a unor cozi de cornet, etc.

- Rinoreea muco-purulenta si cea purulenta, caracteristice pentru o rinita cronica, veche, o sinuzita (scurgere unilaterala) sau rinolit. Cand apare dupa rinitele acute, evoca febrele eruptive, suprainfectiile cu streptococ si stafilococ sau alt agent patogen.

- Rinoreea purulenta fetida, ca forma aparte, se observa mai ales in sinuzite, in sechestre de origine sifilitica, in ozena, tumori maligne ulcerate, corpi straini ai foselor nazale (organici).

- Rinoreea cerebro-spinala spontana - este o forma aparte care se poate ivi fie in urma unui traumatism major recent, fie insignifiant, cu luni sau ani in urma, fie in afara oricarui traumatism. Pana in prezent, nu s-au publicat decat aproximativ 110 cazuri de rinoree cerebro-spinala atraumatica.

Tulburari inflamatorii de origine nazala. Tulburarile de permeabilitate nazala, in mod special cele produse de hipersecretiile nazale, declanseaza o seama de manifestari inflamatorii, cunoscute sub denumirea de infectii de origine nazala. Orice obstructie nazala determina o zona locala propice dezvoltarii cu usurinta a agentilor patogeni, din care rezulta inflamatia ce devine rapid catarala prin secretiile septice. Infectia se propaga in zonele vecine. Vor fi afectate in primul rand sinusurile fetei, declansand sinuzitele, care se vor transforma in infectii autonome. Inflamatia pituitarei isi va largi sfera de actiune si asupra vegetatiilor adenoide neoperate sau incorect operate, creand in cavum o infectie aparte. Vor rezulta astfel, trei surse de secretii purulente: fose nazale, sinusuri si vegetatii adenoide. Aceste secretii vor infecta in continuare caile auditive, oculare, aeriene si digestive.

Tulburari de vorbire. Functia fonatorie este atasata strans de complexul faringo-buco-nazal. Acest complex, prin componentele bucale si faringiene, pot avea repercursiuni asupra functiei fonatorii nazale. Sunetul emis de laringe, primar, nu are caracter vocalic. Este aspru, ragusit, de intensitate mica. Timbrul sau nevocalic depinde de tonusul corzilor vocale, inaltimea lui diferind de la un individ la altul si chiar la acelasi. El isi schimba componenta sa acustica, odata cu trecerea prin complexitatea cavitatilor faringo-buco-nazale, care au rol in rezonanta si articulare. Se disting trei rezonatori: principal (cavitatea buco-faringo-labiala), secundar (cavitatile nazale), si al treilea, nepermanent, al cavitatilor sinusale. Acesti rezonatori se comporta ca atenuatori, ce pot scadea sunetul in dreptul buzelor, dar pot intari anumite componente ale sunetului laringian. Astfel iau nastere vocalele. Aici se adauga componenta foselor nazale. Pentru consoane importante, sunt obstacole de-a lungul coloanei si sfincterul glotic. Anomaliile foselor nazale, care determina tulburari fonatorii, sunt:

- obstructia rezonatorului nazal, care determina pe plan fonetic rinolalia inchisa;

- distructia rezonatorului nazal, cu tulburari ale valului palatin, ale palatului dur, fie anatomice, fie functionale, care au ca rezultat rinolalia deschisa.

In rinolalia deschisa, cauzele tulburarilor fonatorii se datoreaza factorilor:

- congenitali (palatoschizis, hipo- sau agnezie musculara a valului palatin, palat scurt congenital, inaltime anormala a epifaringelui);

- castigati (traumatisme, rezectii pentru tumori, adenoidectomii, etc.). Recent au fost descrise, in urma unor studii radiocinematografice, defecte de ocluzie rino-faringiana care pot realiza rinolalia deschisa. Formele tulburarilor de vorbire, parafonemii, afonemii, disfonemii, dupa importanta modificarilor produse, au fost diferit clasificate, tocmai pentru ca nu exista un paralelism constant intre alterarile articulatiei, ale timbrului, ale tipului de fonatie si ale inteligibilitatii. In afara rinolaliilor descrise, au fost intalnite destul de rar si rinolalii mixte (vegetatii adenoide cu malformatii de val palatin, etc.). Ca aspect fonator, ele se prezinta cu diminuarea nazalitatii consoanelor "m" si "n". Cel mai frecvent se recunoaste doar componenta de rinolalie inchisa. Adenoidectomia aici poate accentua rinolalia. De aceea prevenirea rinolaliei iatrogene este de prima importanta in cazurile neelucidate initial.

Tulburari olfactive. Se numesc disosmii, sunt fie congenitale, fie dobandite, fiecare din ele putand fi apoi de cauza anatomica, neurologica, traumatica si toxi-infectioasa. In ceea ce priveste forma de dereglare, tulburarea olfactiva este: cantitativa (hiposmie, anosmie si hiperosmie), precum si calitativa, (parosmia si cacosmia).

Anosmia. Reprezinta suspendarea completa a simtului olfactiv. Debutul ei poate fi progresiv, printr-o hiposmie, sau in mod brutal, direct cu anosmie. Hiposmia poate fi persistenta, fara a duce la anosmie. Anosmia este cea mai frecvent intalnita dintre toate formele de tulburari olfactive. Se deosebesc mai multe forme clinice.

Anosmia congenitala, frecvent ca hiposmie, legata de o leziune fie a cailor, fie a centrilor nervosi olfactivi. GUERRIER descrie acestei forme trei tipuri:

- displazia congenitala. Anosmia aici este completa. Se insoteste de tulburari la nivelul intregului organism: infantilism genital, tulburari hormonale generale si alte tare genetice;

- hipogonadismele congenitale (masculin si feminin);

- anomalia albinica (lipsa pigmentului din celulele epiteliului olfactiv).

Anosmia castigata poate fi uni- sau bilaterala, poate cuprinde toate mirosurile sau numai unele. Functie de cauza declansatoare, avem:

1) Anosmii respiratorii. Se datoreaza unui obstacol care impiedica aerul sa ajunga in zona olfactiva a pituitarei. Cauze: tumefactia cornetelor, polipoza nazala, etc.

2) Anosmii infectioase. Mecanismul este alterarea celulelor sau filetelor nervoase olfactive (virusurile neurotrope) si alterarea secretiei nazale, care pot fi produse de catre infectiile loco-regionale (meningita meningococica, tuberculoasa, poliomielita) sau locale (gripa - acuta, sau cronice - rinitele specifice sau nespecifice, sinuzitele, ozena).

3) Anosmii legate de afectiuni ale sistemului nervos central. Extrem de variate, in functie de momentul aparitiei, se grupeaza in: primordiale (in tumorile cerebrale ale etajului cranian anterior de la nivelul lamei ciuruite) si secundare, constituite mai tarziu, in cadrul procesului patologic (in hemiplegii, ramolisment cerebral, etc.).

Analizatorul olfactiv prezinta interes in epilepsie, cand pot apare reactii extrem de diverse:

- activizarea sau inhibarea epilepsiei prin olfactie;

- prezenta aurei olfactive inaintea crizei (miros dezagreabil);

- modificari olfactive la epileptici, cu sau fara pierderea gustului.

4) Anosmii toxice. Sunt prin intoxicatii de natura endo- sau exogena. Cauze endogene: uremia si diabetul. Cauze exogene: locale (morfina, cocaina, chinina, vasoconstrictoarele; aerul poluat din intreprinderile de ciment, parfumuri, sulfura de carbon, vapori de mercur; spalaturile nazale cu solutii hipo- sau hipertonice) si generale (tabagism, saturnism).

5) Anosmii traumatice. Traumatismele craniene, fie prin atingere directa, prin fracturile masivului facial, cu iradieri spre lama ciuruita, fie prin hematoame locale, care comprima filetele nervoase, sau fie traumatisme occipitale cu fractura bazilara, care se poate propaga pana la etmoid.

Hiperosmia, exagerarea intensitatii senzatiei olfactive, poate fi pasagera sau constanta, putand interesa anumite substante sau pe toate, putand fi punctul de plecare a unor vomismente, crize astmatice, cefalei, crize epileptice. Sunt rezultatul alterarii locale patologice a foselor nazale, de cauza infectioasa sau toxica, tumorala, endocrina (menstruatie, sarcina, menopauza, boala Basedow).

Parosmia este o disosmie prin identificarea eronata a unui miros real. Se descriu doua feluri:

Parosmie fetida in care mirosul, desi placut, da subiectului senzatia de respingator.

Parosmie agreabila, extrem de rara, in care un miros putrid se percepe ca un miros placut.

Cauza lor frecventa este nervoasa sau tumorala. Pot aparea in epilepsie, menopauza, isterie, neurastenie. Parosmiile din bolile infectioase si cele ale psihopatilor sau traumatice craniene, au caracter pasager.

Cacosmia. Perceperea unui miros neplacut in lipsa unei substante odorizante exterioare. Se divizeaza in doua mari grupe: obiectiva si subiectiva.

Cacosmiile subiective, descrise de Moulongguet, sunt perceptiile unor mirosuri neplacute care nu au nici un substrat odorivector. Pot fi impartite in 5 grupe:

1) Cacosmii ale nevritelor infectioase si toxice ale nervului olfactiv, des intalnite in virozele respiratorii neurotrope.

2) Cacosmiile dupa un traumatism cranian, au punct de plecare zona occipitala si mai rar zona frontala. Se pare ca se datoreaza socului traumatic al masei encefalice, cu ruperea micilor vase de sange, care inconjoara formatiunile nervoase, luand nastere o compresiune.

3) Cacosmiile prin tumori cerebrale, cand sunt paroxistice si insotite de tulburari vizuale, constituie un mod de a localiza tumora, care este de obicei la nivelul uncus-ului, realizand criza uncinata a lui Jackson.

4) Cacosmiile epileptice. Apar sub forma de aura care preced criza.

5) Cacosmii in halucinatiile olfactive. Exprima tulburari de origine centrala si sunt asociate cu halucinatii gustative, oftalmice sau auditive, pot fi acompaniate de grimase, greturi, varsaturi.

Cacosmiile obiective. Perceperea mirosurilor neplacute au un substrat real, ele vin din caile aerodigestive superioare, miros care e perceput de bolnav si de cei din jur. Fetiditatea halenei are 5 origini:

- originea nazala si sinusala (ozena - iz de plosnita zdrobita, corpi straini, sinuzite, sechestrele sifilisului tertiar);

- originea faringiana (epifaringitele cronice cazeoase, amigdalitele cazeoase);

- originea bucala (cariile, pioreele);

- originea auriculara (la copil - puroi fetid din urechea medie);

- originea hepatica (hepatita epidemica sau insuficienta hepatica).

Tulburari vasculare la nivelul foselor nazale. Mucoasa nazala poseda o retea vasculara extrem de bogata. Fiind supusa continuu agresiunii exterioare sau celei a factorilor interni, pituitara reactioneaza printr-un joc vascular, care mareste sau micsoreaza calibrul arterelor si venelor, deci a tesutului cavernos, a dispozitivelor de bloc si anastomozelor.

Epistaxisul Scurgerea de sange din nas - rinoragia sau epistaxisul - constituie o urgenta oto-rino-laringologica. Uneori este usor de stapanit, alteori e dramatica. Se descriu trei forme:

- usoara sau benigna, cu rinoragie cu cantitate mica, se opreste spontan;

- mijlocie, scurgere destul de abundenta, fie continua, fie cu intreruperi, sau mai putin abundenta, dar prelungita. Poate pune in pericol viata.

- maligna (severa), epistaxis impresionant, uneori cataclismic, putand duce la exitus in cateva minute, sau da nastere unor complicatii deosebite.

Cauzele epistaxisului sunt multiple:

1) cauze locale - afectiuni inflamatorii acute sau cronice, polipul sangerand al septului, ulcerul trofic perforant al septului nazal, traumatismele nazale, corpii straini, tumorile benigne si maligne ale foselor nazale.

2) cauze generale - epistaxisul poate fi simptomul unei afectiuni generale ale organismului sau semnalul unei boli infectioase. De exemplu, oamenii in varsta cu hipertensiune arteriala. Mai apare in bolile organice ale inimii (stenoza mitrala, insuficienta mitrala, miocardita), bolile ficatului (hepatita acuta, insuficienta hepatica cronica, ciroza), bolile rinichiului (nefritele acute si cronice), bolile sangelui (hemofilia, anemiile grave, leucemiile, telangiectazia hemoragica Rendù-Ossler), intoxicatii, bolile carentiale, alcoolismul.

3) Cauze traumatice - accidentale sau chirurgicale (sunt considerate tot cauze locale).

Frecventa cazurilor de epistaxis este dificil de stabilit, deoarece rinoragiile benigne nu ajung la medic, cele mijlocii sau maligne sunt doar intr-un numar restrans tratate intr-o sectie ORL, cele mai multe dintre ele fiind internate in alte sectii: traumatologie, oncologie, urgenta, hematologie.

Intr-o statistica efectuata de GARBEA STEFAN si MOGA ION, in anul 1977, asupra unui numar de 300 de tineri de sex masculin, cu varsta intre 19-22 ani, s-au obtinut urmatoarele date: 47% au afirmat ca au avut cel putin un epistaxis in decursul vietii. Din acestia 9% au prezentat sangerare nazala de mai multe ori, iar 11% din toti au consultat medicul pentru tratament.

Tulburari nazale in cadrul unor sindroame Unele sindroame, descrise in patologia medicala, prezinta, ca o componenta a simptomatologiei lor, de multe ori foarte importanta, si o tulburare nazala. Dintre acestea, sunt de amintit cateva:

- sindromul lui Christ-Siemens-Touraine, are ca simptom nazal o rinita atrofica si o malformatie (presupus congenitala) a scheletului piramidei;

- sindromul Gianotti-Crosti apare de regula la copii, se prezinta ca o dermita eruptiva a extremitatilor, urmare a unei rinite, faringite, sau enterite, a caror etiologie este necunoscuta.

- sindromul Globus, se manifesta prin senzatia tenace de corp strain in zona faringo-laringiana, acompaniata de o rinopatie vaso-motorie, ce se presupune ca este declansata pe cale psihogena.

- sindromul Horton, o forma definita de migrena, care in criza prezinta: rinoree, edem al mucoasei nazale, scurgere homolaterala de lacrimi.

- sindromul Kartagener, ca malformatie familiala congenitala, prezinta in cadrul triadei simptomatologice, pe langa situs inversus, si bronsiectazie, o polipoza nazala, insotita de rinita si pansinuzita.

- sindromul Moeller-Barlow, manifest in cazul scorbutului la sugar, ca urmare a unei avitaminoze C, se traduce, in afara hemoragiilor tegumentare, mucoase, si printr-o rinita atrofica hemoragica.

- sindromul Piringer - Kuchina, pe linga limfangita subacuta, benigna si nesupurata, predominanta in zona cervicala, mai prezinta o infectie nazala cronica, uneori chiar o rino-faringita cronica.

- sindromul premenstrual, descris in anumite dismenorei, produse o stare dishormonala, in cadrul complexului de simptome, prezinta intotdeauna si o rinopatie vasomotorie.

- sindromul Reiter, prezent ca urmare a unei enterite, se traduce, pe langa uretrita, conjunctivita, poliartrita, si prin iritarea mucoaselor rino-sinusale.

- sindromul Shaver, pe langa afectiunea profesionala pulmonara, are ca simptom capital rinita cronica si o bronsita insotita de emfizem.

- sindromul Sjgren, ca maladie de sistem, ce se manifesta prin insuficienta secretorie pluriglandulara exocrina, este insotit de o rinita cronica uscata.

- sindromul Wegener, are in cadrul periarteritei nodoase maligne, manifestari nazale, traduse prin epistaxis, coriza, apoi o rinita necrotica.