Universitatea Bucuresti

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala

PROIECT

"HOMOSEXUALITATEA"

CUPRINS

I.Introducere

1.1.Homosexualitatea in lumea animala

1.2.Istoria homosexualitatii

1.2.1.Europa

Grecia Antica

Italia Renasterii

Europa de Nord

Romania

1.2.2.Asia

Tarile Musulmane

China si Japonia

Asia centrala

1.2.3.Zona Pacificului

Melanesia

II. Cuprins

1.1. Evolutia din stadiul infantile pana la maturitate

1.1.1. Homosexualitatea la adolescenti

1.1.2. Trei etape ale transformarii

1.2. Aspecte sociale

1.2.1. Factorii de mediu pot influenta orientarea sexuala

1.2.2. Scoli americane ascund adevarul despre homosexualitate

1.2.3. Actiuni de intimidare din partea activistilor homosexuali

1.2.4. Daniel-afara din groapa cu lei

1.3. Aspecte religioase

1.4.Aspecte medicale

1.4.1.Implicatii medicale ale comportamentului homosexual

1.4.2.Homosexualitatea masculina apare in perioada uterine?

1.4.3.Transsexualitatea nu are baza biologica

1.5.Aspecte legale

1.5.1.Vot asupra casatoriilor intre homosexuali in satul Massachusetts

1.5.2.Casatoriile homosexuale din Canada contra dreptului la exprimare

1.6.Toleranta si nediscriminarea practicate de homosexuali

1.7.Homosexualitatea in Romania

1.7.1.ACCEPT Romania

III.Concluzii

I.Introducere

1.1.Homosexualitatea in lumea animala

Homosexualitatea este o orientare sexuala caracterizata de atractia estetica, romantica sau sexuala catre cineva de acelasi sex. Barbatii cu inclinatie exclusiv homosexuala sunt numiti homosexuali (sau gay), in timp ce termenul lesbiana este specific pentru femei. In secolele trecute barbatii care faceau dragostea cu tineri sau alti barbati se numeau sodomiti dar in ultimii ani termenul gay din limba engleza se foloseste din ce in ce mai mult deoarece nu se limiteaza la aspectele sexuale ale acestor relatii deseori bogate.

-

Trei samurai. Miyakawa Choshun (1682-1753). Panou de la un sul erotic, pictura pe matase

Estimarile prevalentei homosexualitatii variaza mult, si sunt complicate de definitia homosexualitatii care, desi destul de clara pentru psihologi, poate varia in publicul larg. Cele mai multe estimari privind numarul de homosexuali variaza intre 4% si chiar 8%, in tarile cu o traditie in tolerarea minoritatilor sexuale, lucru ce contribuie la cresterea procentului prin imigratie. Majoritatea societatilor au in general un procent de 10-15% din populatie cu orientari homosexuale sau bisexuale, aceste cifre referindu-se mai ales la societatile sub influenta religiilor 'abrahamice,' adica crestinismul ,islamismul si iudaismul. Tarile in afara acestor influente pot avea o rata de bisexualitate apropiata de 100% (vorbind de sexul barbatesc) atunci cand relatiile intre barbati si baieti fac parte din cultura locala, precum in prezent in Africa de Nord si Orientul Mijlociu, si in trecut in, Asia centrala, Japonia, China, Grecia si in toate tariile musulmane, fie din Europa.

Unii oameni care se declara in general ca fiind heterosexuali pot avea o usoara sau ocazionala atractie spre membrii propriului lor sex. In schimb, multi care se identifica ca 'gay' sau care sunt atrasi in special de cei de propriul lor sex, au practicat activitati heterosexuale sau chiar au avut relatii indelungate de natura heterosexuala. Aceasta practica poate fi un aspect al unei vieti ascunse sau poate fi descrisa ca o comportare bisexuala, dar este clar ca sexualitatea unei persoane nu poate fi intotdeauna descrisa fidel. Aceasta trasatura a sexualitatii a fost prima data teoretizata de catre Kinsey.

Gay este un termen folosit incepand cu a doua jumatate a secolului XX, spre a defini comunitatile homosexuale. Termenul 'gay' provine din engleza si inseamna 'vesel' (una dintre caracteristicile paradelor gay este explozia de culori, fericire si diversitate). Este folosit din ce in ce mai des, datorita faptului ca ii defineste pe homosexuali din punct de vedere non-medical, non-clinic si le recunoaste existenta si din punct de vedere cultural si social, nu numai sexual. Astazi, gay inseamna tot ce este legat de comunitatea homosexuala (stil gay, filme gay, experiente gay, carti gay, pictura gay etc).

Comportamentul homosexual este relativ frecvent la mamifere si la pasari. Aceasta comportare pare sa faca parte din structura de socializare si dominanta sociala. De asemenea este o comportare mai frecventa la animalele cu inteligenta mai dezvoltata, precum cimpanzeul bonobo, cainele, etc. De multa vreme s-a observat comportamentul homosexual ocazional la numeroase specii de primate, dar oamenii de stiinta sunt rezervati in cuantificarea importantei acestui fapt pentru sexualitatea umana. La ovine, un studiu din martie 2004 facut de Dr. Charles E. Roselli et. al. (Oregon Health and Science University) indica faptul ca homosexualitatea la berbeci (gasita in 8% din populatie) este asociata cu o regiune cerebrala numita 'ovine Sexually Dimorphic Nucleus' (oSDN) si care este mai dezvoltata decat la berbecii heterosexuali.

1.2.Istoria homosexualitatii

Identitatea moderna gay este in mare parte un produs al emanciparii incepand cu secolul nouasprezece cat si al miscarilor sociale pornite in New York in anul 1969 de la incidentul rascolii Stonewall, sau din anii 1950 in diverse tari europene, mai ales Tarile de jos. In anii 1940, comunitatea gay neerlandeza a fost recunoscuta oficial, iar in anii 1960 aduc cu ei primele masuri afirmative pentru diminuarea discriminarii in Tarile de Jos si pentru acceptare si toleranta (faimosul pachet de legi Hollandisjh Homojfilia). In anii 1980 se oficiaza primele parteneriate homosexuale in Tarile de Jos, iar in 1997 aceasta tara devine prima din lume care sa legalizeze casatoriile homosexuale.

Scena cu seducere; secolul 5 AC; Amphora, pictorul din Cambridge; Staatliche Antikensammlungen und Glyptothek, Mnchen

1.2.1. Europa

Grecia Antica

Cele mai vechi documente ale culturii europene pe acest subiect vin de la Grecia antica, unde relatiile de iubire homosexuala atat emotionala cat si fizica faceau parte din normele sociale. Ele erau cultivate pentru valoarea lor pedagogica si martiala, cat si ca o metoda de a limita cresterea populatiei. Aceste relatii, in mare parte de natura pederastica, co-existau cu mariajul, impreuna cu care constituiau un univers bisexual. Ele erau uneori impuse de lege, care in multe orase obliga barbatii sa cultive asemenea relatii cu tinerii cetateni. De asemenea, indicatiile literare si mitologice arata ca aceste legaturi se faceau numai cu aprobarea tatalui baiatului. Religia greaca de asemenea binecuvanta aceste relatii prin miturile care functionau atat ca 'indrumar' cat si ca contra-exemplu, precum mitul lui Laios si Crisippos, in care Laios in loc sa-l iubeasca precum cereau legile pe tanarul Crisippos il rapeste si il violeaza, crima pe care o va plati fiind blestemat de zei, blestem care va ajunge sa distruga pana si viata fiului sau, Oedip. Grecii il considerau ori pe Orfeu, ori pe Tamiras drept initiator al pederastiei.

Pe langa aceste relatii tipic grecesti mai existau si relatii 'egalitare' in care partenerii erau de o varsta. Exemple se gasesc si in mitologie (Ahile si Patrocle) si in istorie (Alexandru cel Mare). Dar aceste relatii erau prost integrate de societate, care incerca sa gaseasca moduri de a le vedea prin prisma traditionala a dragostei inter-generationale. Astfel se purtau discutii in care fie Ahile, fie Patroclu reiesea ca mai in varsta. Dar grecii mai aveau o vorba (redata in latina ca Taurum tollet qui vitulum sustulerit), adica Poate sa care si un bou, cel care a ridicat vitelul, prin care lasau sa se inteleaga ca relatiile intime puteau sa continue si cand cel tanar ajungea la o varsta mai matura.

Italia Renasterii

Orasele din nordul Italiei, in special Florenta si Venetia, erau renumite in timpul Renasterii ca centre ale iubirii masculine. Traditia era urmata de majoritatea populatiei si construita pe liniile antice, precum a fost recent documentat in studii publicate de Michael Rocke si Guido Ruggiero. Cei mai mari artisti si oameni literari ai epocii, printre care Leonardo Da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Machiavelli, printii Borgia, Benvenuto Cellini, si mai multi papi au participat in aceste activitati si le-au celebrat prin arta si subventia lor.

Europa de Nord

Nici tarile din nordul Europei nu erau mai prejos. In Anglia de exemplu, marele scriitor Williama Shakespeare a publicat faimoasa sa colectie de sonete care in mare parte erau poeme de dragoste dedicate unui tanar.

Romania - Exemple si influente istorice

Culturile popoarelor care s-au stabilit sau au invadat pamanturile ocupate astazi de Romania au avut, multe din ele, aspecte homoerotice care, cumulativ, creeaza o baza istorica al acestui amor in tara romana. In ansamblu insa, poporul roman este considerat destul de homofob. La acest lucru a contribuit in mare parte religia majoritara, conjunctura cultural-politica de-a lungul secolelor si, mai recent, dictaturile comuniste postbelice. Acestea din urma au reinstaurat o legislatie penala care fusese imblanzita inaintea primului razboi mondial ca rezultat al dezbaterii democratice firesti.

Asia

Tarile Musulmane

Continuand vechea traditie a iubirii masculine in care Ganimed, paharnicul zeilor, simboliza amantul ideal, poeti musulmani - in special din secta sufista - in tarile arabe medievale si in Persia au scris ode paharnicilor frumosi - deseori crestini sau evrei - care ii serveau in carciumi si cu care isi impartaseau paturile noaptea. Printre musulmani practica pederastiei si a homosexualitatii a fost foarte raspandita, daca nu chiar universala (precum documentat de Richard Francis Burton, Andr Gide si multi altii), si a supravietuit pana in zilele de astazi. Continua sa se iveasca in sfida eforturilor localnicilor de a o ascunde, precum s-a intamplat dupa invazia americana al Afghanistanului, cand traditia de iubire masculina din Kandahar, in care barbati se asociaza cu amanti adolescenti (numiti 'asna'), a fost publicizata.

China si Japonia

In Asia iubirea homosexuala era un aspect central al vietii cotidiene, in China cel putin de la anul 600 AC, si la aceasta traditie participau de la imparati pana la pescari. In Japonia, timp de cel putin o mie de ani aceasta iubire a facut parte esentiala din viata preotilor, samurailor, sogunilor, si in ultimele veacuri, a mic burghezilor. Aceste relatii (numite shudo) erau in general intre adulti si tineri, deci marcate prin diferenta de varsta atat cat si prin diferenta de clasa sociala. Ele au facut parte integrala din opera artistica si literara a Japoniei pana la sfarsitul aniilor 1800.

Dansul unui batcha; Samarcand, (ca 1905 - 1915); Fotograf: Sergei Mikhailovich Prokudin-Gorskii

Asia Centrala

In Asia Centrala, pe Drumul Matasii, cele doua traditii al estului si al vestului s-au intalnit si au dat urmare unei culturi locale de iubire masculina. Aceasta a fost mediata de musicienii si dansatorii traditionali, in general baieti tineri numiti batcha (un termen Uzbek relatat cu 'bachcheh' care in persana inseamna 'catamit') care purtau vesminte elegante, parul lung, si care erau admirati, curtezati, si cumparati de barbatii marelor orase-oaza precum Samarcand, Bocara, Taschent, etc. Cariera lor se sfarsea cand incepea sa le creasca barba. Desi aceasta traditie a fost suprimata de fortele staliniste si obiceiurile apusene, exploratorii rusi de la inceputul secolului douazeci au putut sa o documenteze.

Zona Pacificului

Melanesia

In multe societati din Melanesia iubirea masculina face parte din cultura tribala. Unele triburi din Papua - Noua Guinee, de exemplu, considera ca un baiat trebuie sa aiba o asemenea relatie ca parte din procesul sau de maturizare si initiere in responsabilitatile sale de adult. Insa multe societati din Melanesia au devenit antagoniste fata de aceste relatii de la introducerea religiei crestine de catre misionarii din vest.

Cuprins

1.1.Evolutia din stadiul infantil pana la maturitate

Homosexualitatea la adolescenti

I. O stare normala de transformare

Anii adolescentei sunt de obicei mentionati ca un sistem unitar, cu generalitati si particularitati care acopera intregul interval de timp. Dupa cum este evident ca intr-un grup copiii de doi ani sunt foarte diferiti de cei de un an, este la fel de evident si ca cei de 22 de ani seamana foarte mult cu cei de 23. In cadrul unui grup de adolescenti exista diferente semnificative la un interval de doi ani. Pe langa diferentelor dupa varsta, exista si diferente semnificative de natura genetica si social-familiala. Este important sa tinem cont de aceste concepte atunci cand analizam un subiect in general, dar si o entitate clinica specifica. Aceste lucruri s-au mai spus pana acum, dar rareori s-au aplicat.

II. Schimbari organice

Neurologii cred ca creierul in dezvoltare al unui adolescent este foarte influentat de factori sociali si emotionali externi. Maturizarea pubertala incepe la nivelul creierului si continua de-a lungul adolescentei. Exista schimbari semnificative in volumul si structura materiei cenusii. De pilda, materia cenusie frontala atinge volumul maxim la varsta de 11 ani la fete si la 12 ani la baieti. Cortexul prefrontal lateral dorsal, responsabil de controlul impulsurilor, nu atinge dimensiunea adulta finala decat la varsta de 25 de ani. La fel, maturizarea cerebrala normala, simultana cu o reorganizare a creierului, apare ca raspuns (intr-o oarecare masura) la experientele sociale. Materia cenusie din lobul frontal atinge un maxim in perioada pubertatii. Aceasta regiune din creier este vitala pentru stabilirea raspunsurilor sociale. Ea se reorganizeaza si scade putin in marime in perioada adolescentei. Aceasta plasticitate neurala se manifesta indeosebi in cortexul prefrontal in perioada adolescentei. In plus, sistemele de neuro-transmitatori nu se maturizeaza complet pana la maturitatea (Dahl, 2004).

Anumiti factori modificatori, cum ar fi solicitarile (fizice si psihologice), alimentatia si exercitiile fizice (sportul) pot avea un efect semnificativ asupra activitatii si dezvoltarii axei reproductive si asupra momentului desteptarii pubertale a acestei axe. Aceste solicitari pot conduce la o suprimare a functiei reproductive prin cresterea influentei inhibitorii asupra neuronilor hormonului gonadotropina. Aceasta poate conduce la o mai mica stimulare a functiei ovariene sau testiculare. Daca solicitarile sunt cronice, poate aparea o suprimare completa a acestei axe reproductive. 'Hormonii steroizi gonadici influenteaza activitatea unui numar de sisteme de neuro-transmitatori, care exista in intregul creier si au roluri cheie in reglarea multor functii cerebrale - functii cognitive si reglare emotionala.' Astfel, solicitarile cronice din perioada pre-pubertala - post pubertala pot afecta dezvoltarea barbatilor si a femeilor, intarziind chiar dezvoltarea capacitatii reproductive si dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare (Dahl, 2004).

La adolescenti, regiunea frontala a creierului este foarte sensibila la stimulii de mediu care pot afecta organizarea functionala a diverselor sisteme din creier. Toate aceste date provin din extensive studii neurologice si de imagistica cerebrala.

III. Sexualitatea prepuberala (10 la 12 ani)

Identitatea sexuala nu este definitivata inaintea maturizarii sexuale fizice; de fapt, exista o identitate sexuala ambigua sau schimbatoare (lucru normal, in anumite limite). Acest lucru se observa mai usor la fete. Experientele unei maturizari normale - post-pubertate - stimuleaza procesele de integrare. Aceasta directie catre o identitate sexuala normala se poate pierde din cauza unor factori pre-existenti. Se poate ajunge la o criza de identitate (cu o angoasa si depresie marcata) si/sau confuzie de identitate. De exemplu, un baiat cu o asemenea experienta la pubertate poate resimti o anumita izolare si afecte narcisite care il pot conduce catre formarea unei orientari homosexuale prin identificarea cu un homosexual matur care are rol de ideal masculin (Blos, 1979).

Baieti
Pe langa transformarile fizice semnificative din aceasta perioada, acesti tineri devin tot mai legati unul de altul, de pilda prin intermediul unor sporturi de echipa. De asemenea, ei dezvolta o identificare puternica cu anumite modele masculine; nu numai din familia lor, ci si din domeniul sportiv sau prin alte contacte directe si indirecte. Identificarea cu aceste modele este importanta pentru siguranta si respectul lor de sine si pentru stabilirea unei identitati masculine.

Fete
In acest interval de varsta, fetele sunt mai dezvoltate fiziologic, psihologic si neurologic decat baietii. Ele tind sa aiba relatii mai sigure unele cu altele, dar si cu modelele feminine. Familiile si societatile care au o atitudine mai pozitiva fata de femei le ajuta sa aiba o pozitie mai stabila in comparatie cu baietii de varsta lor. Daca familiile si societatea tind sa le denigreze pe femei, atunci ele intra acum intr-o perioada de solicitari semnificative.

Aceasta este perioada, pentru fete dar si pentru baieti, cand apare un asa-numit interval oedipal secundar. Ca si la intervalul oedipal primar, rezolvarea implica o identificare homosexuala cu parintele de acelasi sex. Identificarea necesita un sentiment de iubire (afectiune) pentru acea persoana.

IV. Pubertatea (12 la 14 ani)

Baieti
Aceasta perioada prezinta cele mai intense framantari din intervalul 10 - 20 de ani. Adolescentii mai mari pot prezenta o mai mare agitatie si frictiuni cu societatea, dar miscarile interioare sunt mai reduse. Baietii mai mici se confrunta cu incertitudini de natura sexuala, legate de functionarea sexual-sociala, de identificarea cu modele masculine si de renuntarea la atasamente homosexuale inconstiente. Problemele din aceasta perioada, daca impiedica solutionarea, pot conduce la repercusiuni care vor necesita ani pentru a fi rezolvate.

Fete
Daca presupunem ca avem un raspuns pozitiv normal din partea familiei si a societatii fata de femei, atunci aceste fete vor trece destul de bine prin aceasta perioada a vietii. In mod normal, ele vor avea o relatie pozitiva intensa cu mama lor; expresiile ostile sunt normale si de durata redusa (de ordinul minutelor, in mod normal). Afectiunea deschisa dintre fete este considerata a fi un atribut normal pozitiv, in timp ce la baieti se considera ca reprezinta efeminare, slabiciune si lipsa de barbatie. Astfel, este mai usor pentru fata pubera sa intretina niste sentimente de afectiune homosexuale, dar sa se vada pe sine ca viitoare femeie heterosexuala.

V. Adolescenta (14 la 16 ani)

Baieti
Aceasta este o perioada de experimente. Desi nu stiu bine cine sunt, de obicei stiu ce vor sa fie. Indiferent de ce anume distorsioneaza identificarea lor normala (modelele), perceptiile sociale/psihologice fata de femei si stabilitatea familiilor lor pot avea efecte conflictuale asupra dezvoltarii lor pe urmatorii ani. Este normal sa avem frictiuni intre adolescent si tatal sau, de scurta durata. Daca acasa acest lucru nu se poate produce in siguranta, urmatorul loc este scoala. Daca nici acolo nu exista siguranta, atunci manifestarile vor fi externalizate in societate. Desi contactele homosexuale ale fetelor, in aceasta perioada, sunt tratate ca normale, baiatul le poate percepe altfel. In plus, daca baiatul devine speriat de aceste raspunsuri agresive/frecusuri, ele ii pot spori orientarea homosexuala, din motive de auto-conservare.

VI. Homosexualitatea

In explorarea simptomelor sau expresiei comportamentale, este important sa avem o abordare multipla. Aceasta trebuie sa includa evaluarea functionarii eului, analizand in particular nivelul fixatiei libidinale sau al regresiei, precum si nivelul fixatiilor sau agresiunilor din dezvoltarea generala a eului. Procesele prin care se formeaza acest simptom sau expresie comportamentala sunt vitale pentru intelegerea problemei. In final, in evaluarea structurii eului unui individual, avem nevoie sa cunoastem cum functioneaza eul in alte domenii, in special in relatiile-obiect (Socarides, 1990).

Astfel, inclinatia sau comportamentul homosexual pot fi expresia unui material oedipal sau pre-oedipal. Poate fi solutionarea unui conflict inconstient aparut din aspectele cele mai timpurii ale dezvoltarii personale si pana in perioada organizarii superioare a eului.

Dinamica pre-oedipala din aceasta forma de rezolvare a conflictului homosexual tinde sa se apropie mai mult de o expresie paranoica si defensiva proiectiva.

Rezolvarea incompleta a conflictelor, exprimata sub forma unei homosexualitati personale organizate, se poate vedea in frecventa instabilitatii cuplurilor de homosexuali. De obicei, acestea nu rezista mai mult de doi ani, dar chiar si in acest rastimp sunt marcate prin relatii 'extra-conjugale'. Aceasta indica clar faptul ca comportamentul homosexual este o incercare de solutionare a unor conflicte inconstiente anterioare varstei de cinci ani.

Cu cat apar mai timpuriu in dezvoltarea personala fixatii datorate unor conflicte nerezolvate, cu atat creste probabilitatea ca individul sa recurga la vatamari narcisiste. Acestea pot lua forma si se pot exprima sub forma unei furii narcisiste (intr-o maniera mai bruta sau mai subtila) fata de un terapeut sau fata de oricine care propune un raspuns terapeutic fata de homosexualitate. Aceasta atitudine se poate extinde si asupra oricarei persoane care abordeaza homosexualitatea ca o problema si nu ca un mod normal de viata.

Evident, cu cat este mai ridicat nivelul organizarii personale (oedipale), cu atat este mai buna prognoza in rezolvarea conflictului fundamental. Totusi, ca in toate relatiile terapeutice (analitice), motivatia pacientului de a intelege si a-si rezolva conflictele interne este cel mai important element pentru o finalitate pozitiva. Orice lucru care contravine acestei motivatii nu este numai contra-productiv, dar are si un caracter constrictiv inhibitor. Astfel, este necesar ca toti oamenii rezonabili sa-i sprijine pe cei cu o simptomatologie homosexuala in sensul solutionarii acestei probleme. Opusul este sa incerci sa tratezi simptomatologie ca fiind normala, reducand astfel motivatia individului de a cauta ajutor.

Apare o problema atunci cand mai multe persoane, care vor sa-i protejeze pe homosexuali de abuzuri legale si ilegale, se aduna sub umbrela unor asociatii animate de aceleasi idei. Rezultatul frecvent este o suma de indivizi cu defecte psihologice mai grave (fixatii primitive/timpurii, maturizare deficitara) adunati sub aceeasi asociatie-umbrela. Rezultatul poate fi distructiv sau cel putin daunator pentru societate si indivizi. Aceste poate fi un factor major de contributie la multe reactii negative fata de structura familiala clasica (casatoria dintre un barbat si o femeie, copii). Asa-numita 'libertate de alegere' a devenit o invitatie la promiscuitate sexuala, cu o explozie a bolilor cu transmitere sexuala.

Una dintre importantele constructii dinamice este conflictul sadomasochist. De exemple, homosexualul pasiv cu inclinatii masochiste va renunta la o pozitie de putere sau avantajoasa in schimbul dragostei; cei cu o constructie defensiva mai sadica pot prezenta un tip de raspuns mai paranoic si renunta la dragoste in schimbul a ceea ce ei considera ca e putere (ostilitate). Intrucat exista o legatura cunoscuta intre homosexualitate si paranoia, putem observa unele elemente de acest gen la ostilitatea manifestata de gruparile de homosexuali fata de cei care considera ca homosexualitatea este o problema sociala/psihologica. Acest lucru poate fi periculos pentru societate si contra-productiv in orice grup stiintific de analiza.

Un element clinic interesant este observat la tendinta deloc surprinzatoare a individului neincrezator si paranoic de a resimti si a exprima ostilitate fata de toti cei care nu sunt de acord cu el, ca si cum el ar fi o victima. Observam aceasta la activistii homosexuali. La fel de putin surprinzatoare e tendinta lor de a-si exprima pozitia homosexuala in termeni grandiosi. Aceasta a condus la urmatoarele:

Actualmente exista numeroase materiale tiparite de homosexuali si distribuite in scolile din SUA. Acestea le spun copiilor ca au 'alternative sexuale legitime'. E putin probabil ca asemenea literatura sa creeze homosexuali, dar cu siguranta ea va amplifica sentimentele de nesiguranta si incertitudine sexuala care sunt normale la copii (in special la pubertate si la inceputul adolescentei). In loc sa contribuie la libertatea lor de gandire, de simtire si de explorare a lumii lor, asemenea materiale pot amplifica semnificativ angoasa si confuzia. Adolescentii au parte in mod frecvent de sentimente homosexuale si uneori au parte si de experiente homosexuale. De obicei, aceasta conduce la o dezvoltare heterosexuala normala. Materialele care vorbesc despre 'alternative sexuale legitime' nu fac decat sa adauge la indoielile, nesiguranta si depresia lor. Le vor spori tendintele de suicid. A nu se uita si cele afirmate mai sus despre potentialele efecte cerebrale organice ale acestui tip de solicitare.

In prezent, activistii homosexuali promoveaza ideea ca homosexualitatea poate fi o optiune normala si rezonabila. In multe scoli din Statele Unite sunt prezentate materiale pe aceasta tema. Astfel, unii elevi de liceu sau studenti, care resimt un conflict sau o angoasa legata de sentimentele lor sexuale, adopta o postura de 'bisexuali', care implica un stress si o tensiune mai mica. Acest lucru nu este o raritate in perioada adolescentei, la acei indivizi care se confrunta cu fantezii homo si heterosexuale (atat constiente, cat si inconstiente). Aceasta poate duce chiar la o anumita implicare homosexuala. Acest lucru nu este neobisnuit in cadrul tranzitiei de la adolescenta la lumea adultilor, pentru acei adolescenti care sunt de fapt heterosexuali. Totusi, pentru cei care apartin grupului de mai sus, cu tensiuni sexuale vadite, ei pot adopta o pozitie mai justificativa de 'bisexuali', in special atunci cand sunt sfatuiti astfel de catre literatura produsa de asociatiile de homosexuali. Pentru acei adolescenti care considera ca fanteziile si sentimentele lor homosexuale sunt ego distonice, exista mai multe sanse ca ei sa treaca mai usor prin aceasta perioada de tensiuni si disconfort. Sprijinul din partea asociatiilor de homosexuali, in sensul ca ei sa-si accepte sentimentele homosexuale ca ego sintonice (pozitive), va face ca tranzitia ulterioara catre o heterosexualitate deplina sa fie mai dificila. Pentru aceste persoane, uneori e nevoie de ani pentru ca ei sa-si recunoasca pozitia heterosexuala fundamentala (Socarides, 1965, 1979). Efectul acestor lucruri asupra dezvoltarii neurale si a axei neuronale sexual/hormonale poate fi semnificativ.

VII. Diagnosticul problemelor de homosexualitate la adolescenti

1. Lipsa oricarui interes heterosexual manifest.

2. Comportament homosexual in perioada adolescentei, cu absenta oricarui indiciu de vina/angoasa/conflict personal, simultan cu fantezii perverse.

3. Lipsa relatiilor oedipale autentice in orice aspect al trecutului copilului.

4. Fantezii homosexuale fara nici o socializare heterosexuala, cu o atitudine interpersonala tacuta si absenta fluctuatiilor emotionale specifice acestei varste.

5. Ostilitate fata de propriile impulsuri libidinale si absenta sentimentelor sexuale.

6. Unele contacte homosexuale, o atitudine negativa fata de ideea de a creste si tendinta de a suprima alte solicitari instinctuale.

7. Contacte homosexuale persistente dupa perioada de inceput a adolescentei.

8. Relatie homosexuala cu un adult.

9. Adolescentul declara deschis 'Stiu ca sunt homosexual, asa simt.'

VIII. Terapia

Dat fiind ca lumea copilului este familia lui, familia trebuie luata in considerare in cel mai serios mod. Un copil cu varsta intre 10 si 16 ani trebuie privit altfel decat un copil care este la un pas de lumea adultilor sau plecat de acasa la facultate. Astfel, trebuie sa-l vedem pe pacient si pe cei doi parinti impreuna, apoi individual. Daca exista si alte persoane care locuiesc in acea casa, poate fi de folos sa ne intalnim cu ele pentru a avea o imagine completa a dinamicii familiale. Din aceasta pozitie se poate oferi un program terapeutic adaptat unor circumstante specifice.

Daca baiatul nu mai este un copil mic, ci un adolescent, atunci influenta majora a parintilor si impactul acestora asupra vietii lui au trecut. Cea mai importanta contributie a lor la viata lui - acum si in viitor - sta in atitudinea lor pozitiva fata de el si in intelegerea de catre el a respectului parintilor fata de el. Constientizarea faptului ca parintii se iubesc unul pe altul, a faptului ca exista acolo o familie iubitoare, dispusa sa-l ajute, toate acestea reprezinta contributia lor principala la binele lui.

In acest punct din viata lui, parintii nu pot 'dori' lucruri pentru el. El trebuie sa le vrea pentru sine. Parintii nu-l pot forta sa fie doctor si sa aiba succese in aceasta directie, daca el vrea sa fie arhitect. Parintii nu pot dori ca el sa ramana celibat daca el vrea sa se casatoreasca. Astfel, ei nu pot dori ca el sa fie heterosexual daca el vrea sa fie homosexual. Totusi, daca el simte ca are o orientare homosexuala, dar doreste sa fie heterosexual, atunci sprijinul lor coincide cu dorintele lui si contribuie frecvent la o finalitate heterosexuala. Trebuie insa sa tinem cont ca dorinta de a avea o orientare heterosexuala trebuie sa vina de la el si nu trebuie sa fie motivata de a le face pe plac parintilor.

Cel mai important aspect este afectiunea dintre parinte si copil in timp, de-a lungul relatiei dintre ei. Intretinerea unei relatii pozitive si sanatatea si bunastarea participantilor este un lucru foarte important.

In ciuda termenului 'gay' (vesel), depresia este o trasatura constienta si inconstienta comuna majoritatii homosexualilor. Principala preocupare a individului este depresia lui sau orientarea homosexuala? Daca preocuparea este in principal orientarea lui homosexuala si daca doreste sa se cunoasca mai bine pe sine pentru a-si schimba acea orientare, atunci exista disponibile terapii pentru a-l ajuta in acest sens. Daca preocuparea lui este depresia, homosexualitatea fiind de mai mica importanta pentru el, atunci exista psihoterapia care il poate ajuta aici. Indiferent de caz, pacientul e cel care alege.

Presupunand ca depresia este principalul interes si ca pacientul poate participa la o psihoterapie dinamica intensiva (cum ar fi psihanaliza), se poate estima o finalitate pozitiva. Intrucat o imagine de sine deteriorata, un respect de sine afectat si anumite blocaje ale libertatii emotionale sunt experiente frecvente constiente si inconstiente ale homosexualului, ne putem astepta ca o finalitate pozitiva in rezolvarea problemei depresiei sa fie o reluare a dezvoltarii psihosexuale normale catre heterosexualitate, dar nu neaparat.

Indiferent de optiune, pacientul decide ce cale va urma si pana unde va merge. Terapia, indiferent de tip, reprezinta alegerea pacientului pentru a raspunde nevoilor personale. Dorintele societatii, ale familiei, terapeutului sau ale unei organizatii profesionale nu intra in discutie aici. Indiferent de situatie, trebuie respectata intotdeauna libertatea de alegere a pacientului.

Diagnosticul si tratamentul nu sunt niciodata determinate dupa simptom. Psihologic vorbind, diagnosticul reprezinta o intelegere complexa a psiho-dinamicii pacientului. Aceasta implica dezvoltarea psihologica a pacientului, capacitatea acestuia de a tolera stressul psihologic fara decompensari semnificative, si motivatia lui de a se intelege si de a face schimbarile corespunzatoare. Tipul de tratament ales si anvergura acelui tratament reprezinta o decizie initiata de pacient, cu concursul terapeutului.

Cel mai semnificativ factor este motivatia parintilor de a-l intelege. Daca motivatia inseamna a se simti mai bine, este de inteles, dar trebuie sa vina dupa dorinta lui de a-si intelege si rezolva problemele. (Breiner, 2001)

Care sunt cauzele cele mai probabile pentru homosexualitatea masculina si feminina? Dat fiind ca homosexualitatea este un raspuns comportamental si emotional complex la o varietate de conflicte interne, nu exista un raspuns unic bun. Exista insa anumite date.

1. Orice problema psihologica de intensitate medie la grava poate lua forma unei expresii homosexuale; la o alta persoana, aceeasi problema e posibil sa nu comporte o expresie homosexuala.

2. Afectiunea si dragostea pentru o ruda de acelasi sex este o componenta normala a dezvoltarii psiho-sexuale a copilului. Pe masura ce copilul parcurge prima parte a copilariei, el are nevoie sa se identifice cu un adult de acelasi sex si sa-l iubeasca. Fara aceasta experienta normala, vor exista probleme psihologice pentru acel individ, dar nu neaparat de natura homosexuala.

3. Intrucat mama este persoana cea mai importanta din viata copilului pana la varsta de trei ani, felul in care ii raspunde ea copilului si felul in care ceilalti adulti din casa ii raspund mamei (in speta, tatal) il pregateste pe copil pentru o orientare catre sine si pentru relatiile interpersonale viitoare. Un tip de probleme ce apar in aceasta perioada este homosexualitatea ca mijloc de aparare impotriva angoasei mentionate deja.

4. Intre varsta de 15 si 20 de luni, fetita incepe sa se perceapa ca fiind de sexul femeiesc. Baietii sunt mai putin avansati neurologic in primii trei ani de viata, asa ca identificarea lor ca masculi are loc intre 18 si 24 de luni. Ambii au nevoie de o relatie benigna cu mama si cu tata, dar si de o relatie buna intre mama si tata. Acesta este inceputul importantei tatalui ca persoana grijulie, iubitoare, atat pentru baietel, cat si pentru fetita. Aceasta este baza de la care porneste stabilirea rolului sexual primar.

5. Perioada dintre varsta de trei si cinci ani, atat pentru baieti, cat si pentru fete, este perioada in care ei deprind interactiunile sociale de baza cu cei din preajma, prin intermediul jocului. Este perioada in care participa la diferite activitati alaturi de parinti, dar si perioada in care ii observa pe parinti. Parcurgerea cu succes a acestei perioade le confera o fundamentare primara a rolului lor sexual prin identificarea cu parintele de acelasi sex.

Pe scurt, desi orice problema poate conduce la o expresie homosexuala, principalele elemente sunt: respect de sine redus (imagine de sine deteriorata), dezvoltare incompleta sau conflictuala a rolului sexual, conflict legat de identificarea cu o persoana de acelasi sex si conflict legat de nevoia de a avea nevoie de o persoana de sex opus.

Tipul de tratament depinde intotdeauna de nevoile si dorintele pacientului. Tratamentul nu trebuie stabilit in functie de ce vrea terapeutul, familia sau societatea. Astfel, cea mai eficienta terapie este cea care se bazeaza pe o relatie lucrativa intre terapeut si pacient (si telurile constiente si subconstiente ale pacientului) (Nicolosi, 1991). Presupunand ca pacientul este bine motivat si capabil de a participa la procesul intens si dificil al psihoterapiei dinamice (cum ar fi psihanaliza), aceasta procedura poate avea cele mai benefice rezultate. Totusi, indiferent de tipul de terapie pe care il alege pacientul, aceasta trebuie sa includa o forma de psihoterapie orientata pe introspectie si ajutatoare din punct de vedere psihologic; fara aceasta psihoterapie suplimentara, beneficiile vor fi temporare si/sau este posibil sa apara alte forme de simptomatologie psihologica.

Din experienta mea, am constatat ca abordarea angoasei si depresiei primare a fost metoda cea mai eficienta de rezolvare a oricarei probleme, inclusiv a homosexualitatii.

IX. Comentarii finale

Este adevarat ca nu genetica stabileste orientarea unei persoane. Este de asemenea adevarat ca nu poti face pe cineva sa fie homosexual decat temporar (de exemplu, in inchisoare). Totusi, exista anumite probleme care apar in legatura cu homosexualitatea din perioada adolescentei, un fenomen care poate avea repercusiuni semnificative.

Creierul in dezvoltare (pre-pubertate spre varsta adulta), in particular in ceea ce priveste dezvoltarea emotionala si sexuala, este afectat organic de tensiuni sociale si fizice. Indoctrinarea homosexuala (directa sau subtila) - coercitiva sau prin seductie - poate afecta in mod organic creierul si dezvoltarea fiziologica sexuala intr-o masura modesta sau minima. Nu se poate crea o homosexualitate permanenta. Totusi, aceasta poate conduce la o varietate de probleme care indeobste includ un respect de sine redus, tulburari de acomodare, depresie, selectarea unor teluri in viata si alte probleme. Desi individul isi poate alege in cele din urma un model de viata heterosexual, anii precedenti marcati de probleme de dezvoltare si organizarea vietii personale pot avea efecte daunatoare. Astfel, orice atitudine din partea societatii si in particular din partea educatorilor, in sensul ca homosexualitatea ar fi un stil de viata rezonabil sau alternativ, contribuie semnificativ la psihopatologia acestei varste vulnerabile.

1.2.2.Trei etape ale transformarii

Dr. Joseph Nicolosi

Clientul care incepe terapie de schimbare se afla in mijlocul unei crize care ii tulbura viata. Acum, inima si mintea lui s-au deschis pentru a vedea ce se afla inauntru. Dorinta lui este aceea de a scapa de o problema de comportament cat mai repede posibil, insa nu exista solutii minune: pentru a ordona dezordinea, el trebuie sa coboare intai in adancul unor afecte cu radacini adanci.

Actiunea reparativa asupra trupului

In timpul terapiei, clientul intalneste ceea ce noi numit Lucrul cu Trupul. Aceasta consta in trei etape - (1) etapa defensiva; (2) etapa afectelor, profunda si (3) etapa de integrare, finala.

El incepe sedinta in etapa defensiva, nedorind sa se confrunte sau sa abordeze conflictul din viata lui. Mintea lui este dominata de sentimentul de auto-conservare atunci cand terapeutul incearca sa-l deplaseze dincolo de anxietatea lui, catre etape afectelor.

Renuntand incet la aparari, el intra si devine coplesit de sentimente adanci legate de lupta sa. Aceasta este esenta Lucrului cu Trupul; in timp ce pastreaza un contact emotional cu terapeutul, el trebuie sa intre complet (la nivel de trup-memorie si la nivel psihic) in etapa afectelor, alaturi de tensiunea fizica care tine acele sentimente.

Incepe apoi etape de integrare cognitiva, in care el incearca sa inteleaga felul in care viata i-a influentat deciziile comportamentale care l-au adus acum la terapie. Aceasta este perioada Transformarii Intelesurilor, care aseaza criza sa intr-o perspectiva mai mare.

Cele trei etape ale drumului psihologic pot fi privite si ca o secventa microcosmica a aceleiasi transformari personale prezentate in literatura greaca veche si in cea crestina. In timp, in numeroase culturi, cele trei etape transmit acelasi adevar fundamental despre dezvoltarea umana.

Omul aflat in terapia de schimbare, invatand de la Parintii Bisericii si de la mari invatati, capata putere prin identificarea sa cu simbolurile care comunica adevaruri universale despre calatoria sa. Acele portrete ale drumului unui suflet, prin alegorii ale Omului Obisnuit, ii vor confirma clientului ca durerea sa nu este doar a lui si nu apare doar atunci. Luptatorul a pierdut ceea ce Dante numeste 'Adevarata Cale'. Criza lui i-a revelat incompletitudinea, iar acum el vede ca s-a ratacit, ca urmare a propriului hubris (in sens grecesc), narcisism (in sens psihologic) si pacat (in sens biblic).

Clientul crede ca problema lui e una de atractii nedorite; insa pe masura ce coboara in adancurile subconstientului, descopera ca problema lui nu este atat legata de sexualitate cat de multe altele, in particular de o problema de identitate.

Transformarea plenara

In poemele vechilor greci, experienta de transformare ne arata un proces in trei etape: exilul, calatoria si revenirea acasa. Literatura crestina prezinta cele trei etape ca o coborare, convertire si ridicare. Relatarile din Vechiul Testament prezinta pacatul, pocainta si harul. In Cartea Iesirii, marea transformare este calatoria din robia egipteana catre Tara Fagaduita; in psihologie, sclavia este reprimarea emotionala iar Tara Fagaduita este autonomia.

Aceasta calatorie incepe intotdeauna cu luptatorul (sau pelerinul) care trebuie sa-si schimbe radical viata cotidiana pentru a infrunta o incercare. Clientul nostru, infruntandu-si cele mai adanci sentimente, asemenea luptatorului, va intalni forte coplesitoare cu care trebuie sa se lupte si sa le domine.

Revenirea acasa: traditia clasica

In Metamorfozele lui Ovidiu si in Eneida lui Virgiliu avem relatari epice ale coborarii in salbaticie si a progresului prin intermediul unor experiente purificatoare - care conduc la o inaltare/ridicare glorioasa. In mitologiile grecesti, alegoria calatoriei sufletului o regasim in Odiseea lui Homer. In razboinicul Ulise vedem un om pierdut pe mari, intr-o corabie mica, care aduce acasa lectia fragilei puteri omenesti.

Traditia crestina

Aceasta cautare a drumului catre casa, pentru cei credinciosi, este nevointa catre sfintenie. In Traditia crestina vedem proiectate relatarile Evangheliei, in special rastignirea si moartea lui Hristos; pogorarea Lui la iad si invierea. In Biblie, avem parabola fiului risipitor care isi risipeste mostenirea, pentru ca apoi sa se intoarca acasa, smerit si in final iertat. In cartile Vechiului Testament avem in primul rand iesirea din Egipt, care descrie scaparea evreilor din robia egipteana, traversarea plina de pericole a desertului si a raului Iordan, si intrarea in Tara Fagaduita.

In Calatoria pelerinului a lui Bunyan si in Calatoria mintii catre Dumnezeu a lui Bonaventura, eroul parcurge un drum asemnanator. In poemul lui Dante, Divina comedie, vedem un pelerin care calatoreste prin infern, apoi prin purgatoriu si apoi prin paradis. Divina comedie portretizeaza cele trei etape ale transformarii interioare: coborarea, convertirea si in final, ridicarea.

Calatoria ca purificare

In multe dintre texele despre transformare, calatoria este vazuta ca un proces de purificare. Incheierea cu succes a procesului, in mitologia greaca, implica golirea de mandrie (hubris). In textele religioase, pelerinul trebuie sa se curateasca de cele sapte pacate de moarte. In traditiile religioasa si seculara, acest proces de curatire este resimtit plenar ca un fel de 'moarte'.

Terapia pentru schimbare comporta un proces similar: asistam la moartea mastilor narcisiste ale falsului eu, cu care se identifica clientul la un anumit nivel, considerand in mod eronat ca acestea il reprezinta. Aici, ceva vechi (falsul eu) trebuie sa moara pentru a putea rasari ceva nou, mai frumos. Renasterea implica descoperirea de catre client ca viata se poate trai fara acele vechi aparari. Atunci cand renunta la postura de rusine si incepe sa se relationeze cu ceilalti intr-un mod afirmativ, el descopera ca adevaratul eu iese la suprafata.

Misterul dimensiunii transcendente

Toate traditiile, atat religioase, cat si seculare, transmit adevarul ca transformarea nu se poate obtine pe calea ratiunii sau printr-un efort de vointa. Pionierii psihoterapiei au ajuns la aceeasi concluzie. In Interpretarea viselor (1900), Freud stabilea principiul potrivit caruia dezvoltarea pacientului necesita coborarea in lumea mintii irationale. Analiza lui Freud asupra subconstientului prin interpretarea viselor, si propria 'boala creatoare' a lui Jung (probabil o psihoza) au facut ca psihanaliza sa tina seama de existenta unei dimensiuni non-rationale, transcendente, a procesului de transformare.

Este aceasta dimensiune transcendentala - dupa cum cred cei credinciosi - miscarea unei anumite puteri divine? Este acea forta creatoare din subconstientul nostru? Indiferent de cum o vedem, toate traditiile stravechi, precum si psihanaliza de inceput, au recunoscut ca exista o forta creatoare, tainica, care are puterea sa transforme fundamental vieti cazute.

Intoarcerea la femeie

Asa ca il gasim pe clientul/eroul nostru la inceputul calatoriei intr-o stare de confuzie, macinat intre teama si speranta. Ii este teama sa inceapa - amana, evita, arunca vina si protesteaza 'De ce eu?'. Asemenea calatorului grec din vechime, porneste pe o cale pe care intalneste forte infricosatoare - obstacole primejdioase in fata carora se simte cuprins de disperare. Toate peisajele ciudate pe care le intalneste sunt reflectii ale propriilor sentimente de goliciune, intuneric si lipsa de viata.

Asemenea oricarui erou, pe drum, omul nostru are nevoie de o calauza. Aici, este psihoterapeutul cel care trebuie sa-i indice directia. Probabil el a parcurs inainte acelasi drum sau unul asemanator, si s-a luptat cu aceleasi temeri. Trebuie acum sa fie un mijlocitor intre constientul si subconstientul calatorului, aratandu-i indicatoarele plasate de-a lungul drumului.

La sfarsitul calatoriei, eroul nostru se intoarce acasa. In cele din urma face pace cu limitele sale omenesti, se intoarce de unde a pornit - dar de data aceasta se vede pe sine altfel si raspunde la cele vechi intr-o maniera noua.

In multe culturi si in diferite perioade gasim aceleasi relatari ale descoperirii propriului suflet. Aceste relatari reflecta si amplifica drumul clientului nostru prin intermediul psihoterapiei. Omul care apeleaza la terapia pentru schimbare va gasi liniste si inspiratie invatand ca ceea ce traieste el este de fapt o experienta universala si ca lupta lui cu izolarea face parte dintr-o lupta mai mare a omului.

Si intotdeauna calatoria se incheie la fel: cu intoarcerea acasa la femeie. In toate aceste traditii, femeia este cea care da viata, mijlocitorul lumii interioare. Implinirea identitatii masculine - scopul terapiei noastre - ii permite acum clientului sa primeasca aceasta putere feminina de care candva ii era teama.

1.2. Aspecte sociale

1.2.1.Factorii de mediu pot influenta orientarea sexuala

Warren Throckmorton

Mark Twain a spus odata: 'Zvonurile despre moartea mea sunt foarte exagerate'. Daca factorii de mediu din orientarea sexuala ar putea vorbi, atunci ar putea spune acelasi lucru. Un lucru e cert, factorii sociali sau familiali care influenteaza atractiile sexuale au fost minimalizati de multi autori si de presa. Cu toate acestea, un nou studiu danez sustine o reevaluare a rolului factorilor sociali in formarea orientarii sexuale.

Studiul, care a aparut in numarul din octombrie 2006 al revistei Archives of Sexual Behavior sub semnatura epidemiologului danez Morten Frisch si a statisticianului Anders Hviid, prezinta o analiza a datelor obtinute de la doua milioane de barbati si femei. Cercetarea indica o legatura intre factorii de mediu - locul nasterii si relatiile familiale - si probabilitatea de a avea un partener de acelasi sex sau de sex opus. Studiu arata si ca numarul de frati si surori sporeste probabilitatea de a avea un partener de sex opus. Aceasta constatare contrazice astfel un alt studiu recent realizat in Canada, care anunta ca numarul de frati mai mari sporeste probabilitatea homosexualitatii la barbati.

Cercetatorii danezi nu au gasit nici o dovada a teoriei ca a avea frati mai mari sporeste probabilitatea de a avea un partener de acelasi sex. Din contra, ei au constatat ca fratii sau surorile mai in varsta cresc probabilitatea de a avea un partener de sex opus. Alegerea unui partener homosexual sau a unui heterosexual poate constitui o evaluare, e adevarat nu perfecta, a preferintelor sexuale.

In ceea ce priveste asa-numitul efect al ordinii nasterilor, autorii afirma: 'nu am gasit nici un indiciu ca fratii mai mari ar reprezenta o caracteristica la barbatii homosexuali'.

Cercetatorii au constatat ca pentru fiecare an suplimentar in care parintii unei persoane au ramas casatoriti, probabilitatea alegerii unui partener heterosexual la copii creste cu 1,6% la fii si cu 1,0% la fiice. Spre deosebire, rata parteneriatelor homosexuale scade cu 1,8% la fii si cu 1,4% la fiice, pentru fiecare an suplimentar de casnicie a parintilor lor. Insumand aceste efecte pe anii de copilarie si adolescenta, obtinem o influenta remarcabila.

In ceea ce priveste parteneriatele homosexuale, cercetatorii au constatat va locul nasterii are legatura cu orientarea sexuala. Nasterea intr-un mediu urban creste probabilitatea alegerii unui partener homosexual si o scade pe cea a unui partener heterosexual. Frisch si Hviid remarca: 'studiul nostru este poate primul care indica faptul ca locul nasterii are legatura cu optiunile sexuale de la maturitate'.

Autorii au confirmat si cercetarile care sugereaza ca copiii care au parte de un divort al parintilor au o probabilitate mai mica de a intra in parteneriate heterosexuale, in comparatie cu copiii cu familii intacte.

Frisch si Hviid au anuntat ca 'pentru barbati, identitatea necunoscuta a tatalui, divortul parintilor, convietuirea de scurta durata cu ambii parinti si lipsa indelungata a tatalui sunt toate asociate cu o probabilitate sporita a homosexualitatii'.

Pentru femei, incidenta parteneriatelor homosexuale este mai mare la cele ale caror parinti au fost casatoriti pentru putin timp si la cele cu o mama absenta din cauza abandonului sau a decesului in perioada adolescentei.

Luate laolalta, constatarile studiului arata ca o familie intacta, cu mai multi copii, care locuieste in mediul rural, comporta o probabilitate mai mare pentru o orientare heterosexuala la copiii lor.

Acest studiu nu a fost conceput pentru a examina toate posibilele contributii la orientarea sexuala si nici nu ia in considerare situatiile individuale. Stim, de pilda, ca homosexualii si heterosexualii provin din toate tipurile de familii si locuri. Ceea ce arata, totusi, studiul danez, este faptul ca factorii sociali si familiali contribuie si ei la formarea orientarii sexuale. De asemenea, punand in discutie asa-numitul efect al ordinii nasterilor, studiul arata necesitatea unor cercetari suplimentare pentru a evalua aceasta teorie, pe baza unor date de calitate si prin intermediul unor echipe de cercetatori independente.

Intr-un interviu, dr. Frisch a mentionat: 'Factorii prenatali nu pot fi singurii responsabili pentru variatia orientarilor sexuale altfel, toate constatarile noastre de dinamica familiala si urbana/rurala ar fi trebuit sa nu indice nici o legatura'.

Studiul intareste ideea ca factorii de mediu si cei biologici contribuie impreuna la formarea atractiilor si comportamentului sexual. Dr. Frisch a concluzionat ca 'indiferent de elementele care determina preferintele sexuale ale unei persoane, studiul nostru arata importanta factorilor de mediu'.

Astfel, influentele de mediu, despre care se spune ca nu au nici o importanta, sunt la locul lor si lucreaza.

1.2.2. Scolile americane ascund adevarul despre homosexualitate

Profesorii sunt iresponsabili atunci cand le spun copiilor ca homosexualitatea este un stil de viata sanatos

Atunci cand parintii din districtul scolar Philadelphia (Statele Unite) au primit un calendar oficial care mentiona luna octombrie ca Luna Istoriei Homo, ei au constientizat o data in plus o tendinta prezenta in mai multe tari. In statul Victoria din Australia, asociatiile familiilor contesta instructiunile de a 'celebra' homosexualitatea la orele de curs, aparent in scopul combaterii 'homofobiei'. Ceva similar se petrece in Anglia, unde noile legi privind orientarea sexuala ii pot forta pe profesorii din ciclul primar sa prezinte la ore anumite carti cum ar fi Hello Sailor (Salut, marinare) si Daddy's Roommate (Colegul de camera al lui tati).

Potrivit psihiatrului Richard Fitzgibbons, specializat in acest domeniu, miza sta nici mai mult nici mai putin decat in sanatatea si viata copiilor. Prezentam mai jos interviul dat de domnia sa publicatiei online MercatorNet despre cine si ce anume ii poate ajuta pe copiii vulnerabili la atractiile homosexuale.

MercatorNet: Orice interventie din domeniul sanatatii necesita in zilele noastre un consimtamant informat. Se aplica aceasta si promovarii homosexualitatii in scoli?

Rick Fitzgibbons: Este ingrijorator ca educatorii le prezinta copiilor homosexualitatea si atractiile homosexuale ca pe un stil de viata sanatos, in conditiile in care literatura medicala afirma contrariul. Numeroase studii demonstreaza incapacitatea de a respecta un angajament, promiscuitatea considerabila si depresiile grave rezultante. In cartea sa, The Sexual Organisation of the City, E. Laumann arata ca printre homosexualii din cinci zone urbane durata medie a unei relatii este de sase luni. In 2003, M. Xiridou arata ca o relatie de durata la cei studiati de el insemna 18 luni si ca, in medie, cei studiati avusesera intre 18 si 26 de parteneri sexuali pe an. In consecinta, din cauza SIDA si a altor boli, barbatii homosexuali si bisexuali activi sexual pot pierde pana la 20 de ani din speranta de viata.

Promiscuitatea si incapacitatea de a respecta un angajament contribuie la depresie, furie si neincredere, acestea conducand la pierderea sperantei si la ganduri de suicid. Multe studii demonstreaza ca aceste conflicte conduc la o prevalenta sporita a abuzurilor, lucru care nu le este comunicat elevilor. In 1999, trei studii foarte bine organizate si publicate in Archives of General Psychiatry - unul din Noua Zeelanda, unul din Olanda si unul pe gemeni - aratau ca exista o prevalenta mult mai mare a problemelor psihiatrice la homosexuali - un risc de sinucidere de peste sase ori mai mare decat la restul populatiei.

Dr. John Diggs a colectat foarte multe dovezi medicale despre riscurile la adresa sanatatii induse de acest comportament, in articolul sau The Risks of Gay Sex. Si totusi, copiilor nu li se spune aceste lucruri. Li se ascunde adevarul si li se spune ca a fi homosexual este la fel de normal ca a fi heterosexual. Se pare ca educatorii predau o stiinta eronata si ca motivatiile politice prevaleaza asupra adevarului.

Acum, nu este clar daca profesorii sunt obligati de principiilor consimtamantului informat, dar psihologii din scoli cu siguranta sunt. Pot sa spun ca scolile, in special psihologii din scoli, sunt foarte vulnerabili la posibile actiuni juridice in cazul in care nu ii informeaza pe elevi, dar si pe directori, despre riscurile asociate comportamentului homosexual. Exista persoane care lucreaza in sensul avertizarii organizatiilor nationale ale psihologilor scolari in privinta raspunderii pe care o au in cazul in care nu ii informeaza corespunzator pe elevi.

MercatorNet: Sunt profesorii cel mai bun grup cu care sa discuti pe acest subiect?

Dr. Fitzgibbons: Evident ca nu. Dr. Charol Shakeshaft de la Hofstra University, expert pe probleme de comportament sexual necorespunzator in scolile publice din SUA, arata ca 7% dintre elevi declara ca sunt victime ale abuzurilor sexuale din partea unui angajat al scolii. In anul 1998, Departamentul de Justitie al SUA a raportat 103.000 cazuri credibile de abuz sexual asupra elevilor din partea angajatilor din scolile publice. Acesta este un procent mai mare decat la orice alt grup profesional. Ar trebui sa constituie un motiv de ingrijorare pentru parinti si pentru comitetele scolare faptul ca aceasta profesie conduce in topul promotorilor agendei homosexuale pentru copii.

Din nou, daca acesti educatori ar cunoaste studiile medicale si psihologice legate de riscurile asociate cu homosexualitatea, poate ar inceta sa le mai spuna copiilor ca acest stil de viata este la fel de normal ca si heterosexualitatea. Parerea mea este ca printre educatori exista o motivatie anti-crestina in promovarea agendei politice homosexuale. Multi cred ca o dinamica similara a fundamentalismului secular este prezenta si printre cei din mass-media, precum si in randul celor de la diferite niveluri din administratie. Probabil ca se folosesc de acest subiect pentru a ataca morala crestina din societate si in special in randul tinerilor.

MercatorNet: Este vreo problema daca un tanar se identifica drept homosexual sau lesbiana in liceu? Atractiile homosexuale pot fi doar o faza la aceasta varsta?

Dr. Fitzgibbons: Da, exista multe cercetari care arata ca atractiile homosexuale nu sunt fixe, ci se schimba pe parcursul vietii. Insa elevilor li se spune - de catre educatori, mass-media si unii specialisti - ca atractiile homosexuale sunt genetice si ca ei vor ramane asa tot restul vietii. De fapt, nu exista nici o dovada de cauza genetica. Daca ar fi existat, atunci toti gemenii identici ar fi fost fie homosexuali, fie heterosexuali, insa nici un studiu nu a indicat o concordanta mai mare de 50%. Anul trecut a fost publicata in Human Genetics (nr. 116) prima scanare a orientarii sexuale masculine la nivelul genomului, iar concluzia fost ca nu exista nici o baza genetica.

Ceea ce ma preocupa cel mai mult este faptul ca, cerandu-le elevilor sa adopte o anumita identitate la acea varsta, le refuzi dreptul de a se cunoaste pe sine. Este mai usor sa gandesti 'O, sunt atras de acelasi sex' decat 'Imi doream mult sa am un prieten cand eram copil' sau 'Imi era frica sa am incredere in baieti si in tatal meu'.

Un alt aspect este pericolul participarii la o relatie in care te folosesti de celalalt ca de un obiect sexual. Homosexualitatea corespunde unei anumite filosofii sexuale utilitariste, dupa cum arata numeroase studii care mentioneaza un nivel ridicat al promiscuitatii, ceea ce poate fi foarte traumatic pentru un tanar care ajunge sa fie exploatat sexual de catre o alta persoana. In final, aceasta trauma poate conduce a depresie acuta, la ganduri de sinucidere, la furie excesiva si la abuzarea de altii.

MercatorNet: Exista mai multe estimari in ceea ce priveste prevalenta homosexualitatii in societate. Un grup din Philadelphia a anuntat 5-6%. Ce spun studiile?

Dr. Fitzgibbons: Numeroase studii internationale indica un 1-3 la suta. Intr-un studiu efectuat in Olanda pe 5.898 de adulti de catre T. Sandfort, numai 2,1% s-au identificat drept homosexuali. La 15.705 de adulti cu varsta medie de 35 de ani, B. Cochran a gasit sub unu la suta homosexuali: 0,99% pentru barbati si 0,75% pentru femei.

MercatorNet: Ce factori determina aparitia atractiilor homosexuale la un adolescent?

Dr. Fitzgibbons: Sunt mai multi - o slaba incredere in propria masculinitate, o proasta imagine despre propriul corp, un eventual abuz sexual, conflicte cu tatal, conflicte cu mama Multi oameni cu atractii sexuale vorbesc despre o semnificativa respingere din partea propriului sex. Principalul aspect identificat la tineri este o teribila singuratate din cauza lipsei de prieteni si - s-ar putea sa para ciudat - aceasta se datoreaza unei lipse de coordonare intre ochi si maini. E ceea ce se numeste 'rana sportiva'. Daca un baiat de 3 sau 4 ani nu are o coordonare intre ochi si maini, pana la varsta de 7 ani majoritatea prietenilor lui vor fi fete; nu se va simti suficient de stapan pe sine pentru a patrunde in lumea barbatilor si ii va fi teama de respingere. Apoi, pe la varsta de 10-12 ani va incepe sa fie atras de acei baieti sau barbati care au corpul si abilitatile fizice pe care si le-a dorit si el.

Ca o paranteza, sunt de parere ca s-ar putea sa existe anumite gene care influenteaza coordonarea ochi-maini, pentru ca sunt unii barbati care chiar incearca sa deprinda aceasta si nu reusesc.

La intrunirile nationale ale asociatiilor Courage sau PFOX, unde vin de obicei cateva sute de barbati (si femei) care se confrunta cu atractii homosexuale nedorite, am intrebat cati dintre ei practicau un sport cand erau mici. In unele cazuri nu erau mai multi de cinci barbati in sala cu mana ridicata.

Aici poate aparea si un conflict cu tatal. Daca baiatul nu e bun la sport, multi tati pur si simplu nu stiu cum sa se relationeze cu baiatul. Astfel, ii invatam pe tati sa faca alte lucruri cu fiii lor - sa mearga la pescuit, sa faca acele activitati care ii plac baiatului si intotdeauna sa-l incuraeze in masculinitatea lui si sa-l ajute sa inteleaga ca masculinitatea lui nu este determinata de trup sau de abilitatile sportive, ci de virtuti: curaj, dorinta de a-i proteja pe altii si altele.

Este un lucru deosebit atunci cand tatii pot comunica cu acesti baieti. Fiecare baiat cauta o aprobare din partea tatalui, dar daca tatal la randul sau nu a avut parte de asa ceva din partea tatalui sau, atunci nici el nu va stii cum s-o faca.

MercatorNet: Cum stau lucrurile la fete?

Dr. Fitzgibbons: La femei e de obicei diferit. Principala cauza a atractiilor homosexuale la femei este o neincredere in dragostea barbatilor. Uneori tatii lor au fost persoane foarte colerice, alcoolici, si-au parasit sotiile, erau narcisisti - iar ele au inceput sa se teama de iubirea barbatilor. Unele femei cu atractii homosexuale vorbesc despre absenta unei relatii apropiate cu mama. La femei exista insa o mai mare fluiditate intre relatiile homosexuale si cele heterosexuale, pentru ca exista in cadrul relatiilor homosexuale o cantitate importanta de abuz - abuz emotional, abuz fizic - iar ele ajung sa se simta mai in siguranta in compania barbatilor. Si este mai usor pentru o femeie sa plece, pe cand pentru barbati aceasta are mult mai mult de-a face cu identitatea lor masculina.

Pe langa acestea, exista si problema tulburarilor de identitate sexuala la copii. Ma refer in principal la baietii care se comporta efeminat. In practica noastra, constatam ca atunci cand tatii se implica in viata acestor baieti, invatandu-i cum sa loveasca o minge inca de la o varsta timpurie - 4 sau 5 ani - in decursul unui an sau doi situatia se schimba intr-un mod remarcabil. Ei incep sa se simta mai siguri pe masculinitatea lor, au incredere sa se masoare cu alti baieti si in multe cazuri gesturile feminine dispar. Deloc surprinzator, corectitudinea politica face ca multe asociatii de specialitate sa incerce sa elimine tulburarile de identitate sexuala din manualele de diagnostic, in ciuda suferintei considerabile de care au parte acesti copii si a bunelor prognoze in cazul unui tratament corespunzator.

MercatorNet: Se poate schimba cu succes orientarea sexuala a unui adult?

Dr. Fitzgibbons: Da, se poate. Principala dovada o constituie studiul lui Robert Spitzer, publicat in Archives of Sexual Behaviour, in octombrie 2004. Acesta este foarte important, pentru ca Spitzer este cel care a jucat un rol major in eliminarea homosexualitatii din manualul de boli psihiatrice, in 1973. Dupa treizeci de ani, el a participat la o intrunire a Asociatiei Americane de Psihiatrie, unde s-a incercat interzicerea tratarii persoanelor cu atractii homosexuale nedorite. Afara erau mai multi oameni care scapasera de homosexualitate, iar el a iesit si a stat de vorba cu ei. Ei i-au spus 'Studiati-ne', iar el, profesor la Columbia University, a spus 'Bine, am sa va studiez'. Printre cei 200 de barbati si femei care scapasera de homosexualitate de cel putin cinci ani, el a constatat ca 61% dintre barbati si 44% dintre femei intruneau criteriile pentru o buna functionare heterosexuala. Concluzia sa a fost aceea ca oamenii au dreptul sa incerce sa scape de homosexualitate.

Din experienta mea clinica am invatat aceasta: Daca exista suficienta cunoastere de sine, iertare fata de altii care ti-au pricinuit rau in trecut, precum si o componenta spirituala in cadrul tratamentului, asa cum exista de pilda la tratamentul pentru dependenta de substante, atunci traumele emotionale care genereaza atractiile homosexuale se pot vindeca. O persoana care crede ca nu are nici o putere in fata suferintei emotionale si a comportamentelor dependente apeleaza la credinta si incepe sa practice meditatia - care este folosita acum si in tratarea hipertensiunii si a problemelor arteriale coronariene - timp de 15 minute zilnic, sub indrumarea unui specialist.

Este un proces in care adolescentul sau studentul lucreaza sa-i inteleaga pe cei care l-au ranit sau l-au respins, in sensul iertarii lor. Apoi, iertandu-i, golul interior se umple, singuratatea se vindeca iar increderea in sine creste. Nu mai exista resentimente la adresa tatalui sau a semenilor care i-au afectat increderea in propria masculinitate. Acum el poate aprecia darurile si in special identitatea cu care l-a inzestrat Dumnezeu, gasind acum un scop in viata.

1.2.3. Actiuni de intimidare din partea activistilor homosexuali

Pete Winn, CitizenLink.org

Desi activistii homosexuali se prezinta intotdeauna ca 'victime', unii dintre ei adopta tot mai mult o atitudine agresiva, mergand pana la amenintari si actiuni de intimidare la adresa celor care se opun agendei lor sociale.

Iata cateva exemple:

Un psiholog din orasul Champaign, statul american Illinois, a fost suspendat temporar din functia detinuta in cadrul Departamentului de Politie din Minneapolis, unde realiza evaluarile psihologice ale recrutilor, intrucat niste activisti homosexuali au obiectat fata de relatia sa cu Illinois Family Institute (Institutul pentru Familie din Illinois) - un grup pro-familie.

In Seaside, statul Florida, autoritatile investigheaza un incident in care cei care strangeau semnaturi pentru o initiativa civica pro-familie au fost somati de catre un politist pro-homosexualitate sa inceteze strangerea de semnaturi; politistul a folosit un limbaj nepotrivit cu functia sa.

In Provincetown, statul Massachussets, in aceasta vara, niste homosexuali au fost acuzati de hartuirea unor turisti heterosexuali, pe care i-au numit 'breeders'. Statiunea Cape Cod este frecventata vara de un numar tot mai mare de homosexuali.

O familie din Colorado Springs, statul Colorado, a afisat in curtea proprie un panou in favoarea casatoriei traditionale. Panoul a fost furat, in locul lui fiind lasat un bilet de amenintare.

Christina Sewall a declarat ca va instala un nou panou, in ciuda amenintarilor primite.

'Ne acuza ca suntem la fel ca teroristii, ca panoul din curte reprezenta chipurile incitare la ura si intoleranta. Eram anuntati ca a sosit vremea si ca vom avea un soc pentru ca guvernul nostru si stilul nostru de viata trebuie sa se schimbe.'

Ea a declarat ca familia ei nu se va lasa impresionata de asemenea amenintari.

Alan Chambers, presedintele asociatiei Exodus International, o alianta de organizatii care ii ajuta pe cei care vor sa scape de homosexualitate, este de parere ca toti cei care se opun activistilor homosexuali devin tinte ale intimidarii din partea acestora.

'Am vazut activisti homosexuali sicanandu-i pe oamenii veniti sa voteze. Ii hartuiesc pe cei care vin la biserica. Altii sunt sunati casa, pentru ca se opun agendei lor. Activistii fac asta in mod continuu, chiar si psihologilor care au semnat petitia catre Asociatia Americana de Psihologie (APA).'

Psihologii in cauza sunt membri ai Asociatiei Nationale pentru Cercetarea si Terapia Homosexualitatii (NARTH) si au semnat o petitie catre APA, solicitand asociatiei sa renunte la opozitia ei fata de ideea ca acei oameni cu atractii homosexuale nedorite au dreptul sa apeleze la terapie pentru schimbare. Unii activisti homosexuali i-au sunat pe membrii NARTH.

'Acestia sunt specialisti a caror profesie este sa faca cercetari si sa-i ajute pe cei care doresc sa se schimbe, daca asa doresc', a declarat Chambers. 'In principiu, acesti activisti homosexuali spun ca nimeni nu trebuie sa aiba dreptul sa-si aleaga drumul in viata. Un lucru foarte ne-american.'

Intimidarea se face sub lozinca 'tolerantei'.

'Adevarul e ca toleranta inseamna cu totul altceva pentru activistii homosexuali', este de parere Chambers. 'Dupa ei, noi ar trebui sa renuntam la pozitia noastra si sa aprobam ce fac ei. Pentru ei, toleranta nu este un drum cu doua benzi - ei nu accepta si nici nu respecta opiniile noastre in domeniu.'

Peter LaBarbera, director executiv al asociatiei Americans for Truth About Homosexuality, spune ca a primit un mesaj vulgar pe robotul telefonic.

'A sunat un om si a lasat un mesaj foarte vulgar pe robot, incheiind cu afirmatia 'Ar trebui sa fii impuscat'', a declarat LaBarbera. 'Cineva mi-a trimis un e-mail, anuntandu-ne ca vor sa dea foc bisericilor noastre.'

Cu toate acestea, este evident ca nu toti activistii homosexuali recurg la asemenea tactici.

'Aceasta este o minoritate in randul comunitatii lor. Exista insa niste activisti organizati care incearca sa-i intimideze pe cei care declara, de pilda, ca homosexualii se pot schimba.'

Faptul ca mii de oameni au invins homosexualitatea si traiesc acum o viata conforma cu valorile lor nu pare sa-i influenteze pe cei care cred ca homosexualitatea nu se poate schimba.

Aceste actiuni de intimidare sunt in fond o ironie.

LaBarbera: 'De obicei, cei care striga cel mai tare dupa toleranta sunt si cei mai intoleranti.'

Daniel - Afara din groapa cu lei

Cand eram mic, am fost molestat de unchiul meu. Aveam doar 3-4 ani, dar imi amintesc totul.

Am avut parte de multe experiente traumatice. Nu stiam prea bine ce sunt, dar stiam ca-mi place compania barbatilor. Aveam 16 ani si ma intalneam cu barbati mai in varsta, pentru ca de ei eram atras. Cautam mereu dragoste, nu sex, insa asta voiau de la mine toti acei barbati cu care ma intalneam. Mi-au trebuit niste ani ca sa inteleg de ce nu ma puteau iubi asa cum voiam eu sa fiu iubit. Ei voiau numai sa-si satisfaca placerile si profitau de mine.

Am inceput apoi sa ma prostituez, incercand sa obtin ceea ce credeam ca exista ceva mai incolo. Intotdeauna voiau ceva de la mine si erau gata sa plateasca pentru asta, asa ca mi-am spus, ce mai, asta vor mereu. Sexul a inceput sa devina un fel de distractie pentru mine, Chiar a inceput sa-mi placa.

La scurt timp, am inceput sa merg cu prietenii in baruri pentru homosexuali. Am crezut c-am ajuns in cer. Ceea ce am vazut intotdeauna la oamenii aceia a fost felul in care isi schimbau partenerii. Eu nu voiam sa fiu asa sau cel putin nu voiam sa fiu vazut sau sa se gandeasca asa despre mine. Din pacate, tipii cu care am venit in contract ieseau si ei la agatat pe strazi. Am fost violat de doua ori, odata la 18 ani si a doua oara la 20. Doua momente foarte dureroase. Am inceput sa consum droguri - asta faceau mai toti. Incercam sa fiu ce voiau altii sa fiu. Mergeam la biblioteca pentru adulti, ieseam la agatat pe strada Belmont sau in parcul Roeding. Uneori era incitant - nu era altceva decat a-ti face toate placerile!

Au trecut anii si aveam acum 22 de ani. Mergeam la petreceri cinci zile pe saptamana dar tot nu-mi gaseam alesul. Sigur, am avut relatii, dar nici una nu a rezistat. Aveam 22 de ani cand am inceput sa ma vad cu un tip despre care nu stiam ca are HIV. Am inceput sa ma indragostesc de el, desi el era neserios. Partea trista e ca aveam prieteni care stiau ca are HIV, dar nu mi-au spus. Oricum, relatia n-a durat decat o luna. Dupa cateva saptamani de la despartire m-a sunat si mi-a spus ca ar trebui sa-mi fac niste analize. Am mers la o clinica, era la inceputul lui martie 1998.

Am avut un soc, nu-mi venea sa cred: aveam HIV. Unul dintre prieteni, care ma astepta pe hol, si-a dat seama imediat cand m-a vazut care erau rezultatele. A incercat sa ma ajute sa depasesc momentul, dar tot ce am putut face eu a fost sa-mi reprim sentimentele si sa fumez si mai multa 'iarba'. Am stat treaz o saptamana intreaga dupa ce am aflat rezultatele. Am incercat sa fumez cat mai mult, pentru a-mi provoca o supradoza; traversam strada fara sa fiu atent la masini. Imi amintesc ca ma durea inima si pieptul. Cand in cele din urma am mers la culcare, imi era frica ca n-am sa ma mai trezesc. Am inceput sa-l chestionez pe Dumnezeu: 'De ce ma pedepsesti?'

Aveam prieteni care le-au spus altora despre mine, ca si cum ei trebuiau sa faca asta. Deja stiau mai toti, la cateva zile dupa ce aflasem si eu. Era din gelozie si din ura fata de mine. Ce mai prieteni aveam! Din nefericire, eu continuam sa ma intalnesc cu barbati, fiind insa mai atent de data asta. Imi era teama sa le spun si lor, imi era teama ca ma vor refuza. Atat de egoist eram.

Am avut o relatie care a durat un an si jumatate, cu intreruperi. Ne certam mult si ajungeam chiar si la bataie. Am inceput sa ma resimt in planul sanatatii. Eram deprimat din cauza certurilor continue. El se simtea bine cu mine numai atunci cand faceam sex, iar asta ma deranja, desi el incerca sa ma asigure ca relatia noastra nu se bazeaza pe sex. A trebuit sa ma despart de el pentru ca celulele mele T scadeau dramatic iar el nu intelegea asta sau nu ii pasa. Voia in continuare sex, desi nu mai eram impreuna. Ma saturasem. Imi spuneam ca daca avea sa se imbolnaveasca din cauza mea, oare cum as reactiona sa stiu ca eu l-am infectat - acest gand era prea greu. Nici nu ma puteam gandi la asa ceva. Desi folosisem mereu prezervative, acestea nu sunt 100% sigure.

Multi altii dintre homosexuali contractau aceasta boala, dar nu le spuneau si altora. Nu-mi venea sa cred ca eram unul dintre ei. Au trecut mai multi ani, fara nici o schimbare: relatiile se rupeau una dupa alta, dar ii anuntam de la inceput ca sunt infectat cu HIV. Ma simteam mai bine ca faceam asta, desi imi era teama mereu ca voi fi respins. Nu l-am putut gasi niciodata pe omul viselor mele. Intotdeauna erau probleme: fie incercau sa ma schimbe dupa cum voiau ei, fie cautau numai interesul propriu. Am incercat sa fiu loial, dar ei nu erau. M-am maturizat si am inceput sa fiu mai independent.

Am avut prieteni care ma sfatuiau sa ma prostituez ca sa avem mai multi bani de droguri, desi stiau ca sanatatea mea se deterioreaza si ca nu pot sa spun NU. Voiam pur si simplu ca ei sa fie fericiti, desi erau foarte pretentiosi. Chiar ma preocupau relatiile pe care le aveam. Chiar daca ei erau unii dintre cei care raspandisera vestea ca sunt infectat, mai mult de jumatate dintre ei faceau ce faceam si eu, dar uneori fara protectie, gandindu-se probabil ca nu li se mai poate intampla inca o data. Totusi, nu mergeau niciodata sa-si faca analize.

Pe 17 octombrie 2002 am mers la spital pentru o operatie de apendicita. Mi s-a luat mult sange pentru analize. A doua zi, dupa operatie, au venit pe rand mai multi doctori sa-mi verifice starea dat fiind ca febra nu-mi scadea deloc. Cand l-am auzit pe unul dintre ei spunandu-i altuia ca am SIDA si ca celulele mele T sunt la 82, am avut un soc.

I-am spus doctorului ca am sangerari anale. Au verificat si au tras concluzia ca este nevoie de o operatie interioara pentru a vedea ce se intampla acolo. Aveam dureri foarte mari si sangeram in permanenta. Am inceput sa merg la biserica in fiecare duminica si miercurea, rugandu-ma si cautandu-l pe Dumnezeu. Aveam nevoie de ajutorul Lui, eu fiind la capatul puterilor. Aveam nevoie de intarire ca sa merg mai departe, dar ma gandeam mereu la ce mi-au facut altii sau mai bine zis, la ce am permis eu sa-mi faca altii. L-am rugat pe Iisus sa ma ajute si sa ma ierte. Felul in care ma comportam a inceput sa se schimbe, precum si felul in care vorbeam cu oamenii. I-am iertat pe toti pentru ce imi facusera si l-am rugat pe Dumnezeu sa ma ierte si pe mine pentru ce le facusem eu altora.

Mi s-au facut iar analize de sange. Eram nerabdator sa aflu rezultatele, dat fiind ca ma simteam mai bine si aratam mai sanatos. Rezultatele au fost insa mai proaste - celulele T erau la 51 si acum aveam si hepatita C. Am continuat sa merg la biserica, nu am renuntat la credinta in Dumnezeu, iar durerile aproape au disparut. Am mers la biserica timp de cateva luni - eram si crestin, si homosexual. Credeam in cel mai serios mod ca asa ma nascusem, indiferent de alte explicatii. Inzestrat cu asemenea opinii, nu aveam nici o remuscare pentru felul in care traiam.

Apoi a venit momentul pentru operatie, pentru ca doctorii sa vada ce se intampla cu rectul meu. Au gasit doi hemoroizi mari in interior si cativa mai mici la exterior. I-au indepartat, si asta a fost o operatie foarte dureroasa. Mi s-a explicat cum ajunsesem in starea aceea: din cauza sexului anal. Dupa operatie am cunoscut si pe altii care avusesera o interventie similara, dar toti continua sa practice sexul anal. Nu stiam ca urma sa repet operatia, ca o masura de asigurare impotriva reaparitiei problemelor, dat fiind ca prezentam un risc foarte mare de cancer anal.

In iulie 2003 am intrat pentru trei luni la inchisoare din cauza unei amenzi neplatite din aprilie. Mama mea a venit in vizita chiar de a doua zi si mi-a spus: 'Stiu ca ai mers la biserica, dar cat stai aici, incepe sa citesti Biblia'. Mi-a recomandat sa incep cu Epistola catre Romani si sa ma rog inainte de a citi. M-am uitat la ea ceva in genul 'ce vrei sa spui?', insa ceva din mine mi-a spus sa tac si sa fac ca ea de data aceasta. I-am spus: 'Stii ce? Daca Dumnezeu imi poate schimba viata, atunci s-o faca, pentru ca daca eu as fi putut, mi-as fi schimbat-o eu demult.' M-am intors in celula si m-am rugat inainte sa incep sa citesc. Citind, am inceput sa plang, pentru ca simteam ca Dumnezeu vorbeste acolo anume pentru mine. Am continuat sa citesc si a inceput sa-mi para rau pentru cele ce facusem, pe langa homosexualitate. M-am decis ca vreau sa scap. Citind in continuare epistola catre Romani, am inteles ca trebuie sa ma convertesc cu adevarat la credinta in Hristos, sa-mi cer iertare pentru cele ce facusem pana atunci si sa-mi inchin viata Lui. Am citit acolo ca numai asa pot sa intru in imparatia Sa. Atunci i-am marturisit toate lucrurile pe care le facusem si din acea zi am incetat sa ma mai consider homosexual.

Dumnezeu m-a facut sa inteleg ce s-a petrecut de fapt cu viata mea.

Anul acesta am avut parte de o binecuvantare. Am scapat de hepatita C, lucru confirmat de analize. Nu mai prezint un risc de cancer anal, celulele mele T sunt in crestere iar infectiile virale sunt absente. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru sanatate si ca m-a scapat de hepatita C. Am in continuare SIDA, dar stiu in sufletul meu ca ma poate vindeca si de aceasta boala. Am inceput sa zambesc, sa am pace si bucurie, si intelegere si dragoste fata de aproapele. Totul numai cu ajutorul lui Dumnezeu.

In ziua lansarii filmului lui Mel Gibson, 'Patimile lui Hristos', ma gandeam la activitatile mele ca voluntar. Imparteam prezervative si dadeam sfaturi pe internet despre relatiile sexuale protejate. Apoi Dumnezeu mi-a spus sa nu mai fac asa ceva. Practic, eu le spuneam oamenilor ca nu e nimic rau in relatiile lor sexuale, dar ca trebuie doar sa fie atenti.

Dumnezeu mi-a pus in inima gandul sa impartasesc povestea mea pe internet. Cand am vizionat filmul 'Patimile lui Hristos' pentru prima data, am cazut pe ganduri in ceea ce priveste relatia mea cu Dumnezeu. Am inceput sa-mi scriu povestea si am pus-o pe internet, astfel incat sa poata fi citita de homosexuali. De asemenea, am publicat-o pe AOL, Yahoo si pe Gay.com.

Acest drum al meu nu a fost usor. Inca am lupte, desi sunt mult mai reduse in intensitate. Am ajuns sa inteleg, in cele din urma, ca este doar un pacat; cu cat ma tin mai aproape de Dumnezeu, cu atat este mai usor de stapanit. Asa este cu toate pacatele - trebuie sa ascultam de El zi de zi. Ca sa scapi de unul, poate e nevoie de luni sau ani, dar in cele din urma scapi. Viata mea este si a fost mereu in mainile Lui. Eu doar ca nu ma mai impotrivesc acum.

1.3.Aspecte medicale

1.3.1. Implicatiile medicale ale comportamentului homosexual

de Dr. Richard Fitzgibbons

In contextul recentei legalizari a uniunilor homosexuale in Canada si Spania, exista tendinta de trecere cu vederea a unui aspect important: consecintele medicale ale comportamentului homosexual.

Intervievat de organizatia catolica canadiana ZENIT, dr. Rick Fitzgibbons, membru al Asociatiei Medicilor Catolici din Canada si co-autor al declaratiei oficiale 'Homosexualitaty and Hope' (Homosexualitate si speranta), a avut amabilitatea sa raspunda la cateva intrebari.

I: Ne puteti explica de ce homosexualitatea nu este normala din punct de vedere medical?

Fitzgibbons: Homosexualitatea a fost diagnosticata si tratata ca afectiune psihiatrica - un comportament anormal - pana in anul 1973, cand a fost eliminata din Manualul de Diagnoza si Statistica pentru psihiatrie, in urma presiunilor politice.

Exista numeroase conflicte care fac comportamentul homosexual sa fie anormal: acestea includ o promiscuitate foarte ridicata, incapacitatea de a mentine o legatura, tulburari psihiatrice si afectiuni medicale asociate cu o durata de viata mai scurta.

Practicile sexuale ale homosexualilor implica riscuri serioase pentru sanatate si o serie de boli. In mod specific, sodomia este un comportament sexual asociat cu importante probleme de sanatate care pun viata in pericol.

Comportamente sexuale nesanatoase exista si la heterosexuali. Totusi, dovezile stiintifice si cele medicale arata ca comportamentul homosexual este in mod constant nesanatos. Barbatii care au relatii sexuale cu alti barbati se expun la riscuri mult mai mari decat cei care au relatii cu femei, nu doar din cauza promiscuitatii, ci si prin insasi natura relatiei fizice dintre doi barbati.

I: Este homosexualitatea asociata in mod specific cu probleme psihologice? Un stil de viata homosexual poate duce la consecinte psihologice negative?

Fitzgibbons: Exista doua studii extensive care au aparut in numarul din octombrie 2000 al revistei Arhiva de Psihiatrie Generala a Asociatiei Americane de Psihiatrie si care confirma o puternica legatura intre homosexualitate si sinucidere, precum si intre homosexualitate si probleme mintale si emotionale.

Unul dintre studiile din revista, realizat de David M. Ferguson si echipa, arata ca 'tinerii homosexuali, lesbiene si bisexuali se expun unui risc sporit de afectiuni psihiatrice si comportamente sinucigase.'

Tinerii care sufereau de aceste tulburari aveau de patru ori mai multe sanse sa sufere depresii majore, de trei ori mai multe sanse sa sufere de anxietate generalizata, de aproape patru ori mai multe sanse sa sufere de tulburari de comportament, de cinci ori mai multe sanse sa sufere de dependenta de nicotina, de sase ori mai multe sanse sa sufere de afectiuni multiple si de peste sase ori mai multe sanse sa aiba tentative de sinucidere.

Un studiu amplu realizat in Olanda demonteaza ideea ca homofobia ar fi cauza cresterii problemelor psihiatrice in randul homosexualilor si lesbienelor. Olandezii sunt considerabil mai toleranti cu relatiile homosexuale decat celelalte tari din occident. Homosexualii chiar au dreptul sa se casatoreasca in Olanda.

Concluzia este ca, in Olanda, incidenta ridicata a tulburarilor psihiatrice asociate cu comportamentul homosexual nu poate fi asociata cu respingerea sociala si homofobia. Studiul olandez, publicat in Arhiva de Psihiatrie Generala, a constatat o incidenta ridicata a tulburarilor psihiatrice asociata cu comportamentul homosexual.

Comparativ cu subiectii de control care nu avusesera nici un contact homosexual in ultimele 12 luni inainte de interviu, barbatii care avusesera un contact homosexual in acest interval erau mult mai predispusi la depresii majore, tulburari bipolare, panica, agorafobie si dependente obsesive.

Femeile cu un contact homosexual in ultimele 12 luni au fost mult mai frecvent diagnosticate cu depresii majore, fobie sociala sau dependenta de alcool.

De fapt, cei care aveau deja la activ contacte homosexuale indicau o incidenta mai mare la aproape toate tulburarile psihiatrice masurate in cadrul studiului.

De asemenea, un studiu recent aparut in Revista Americana de Sanatate Publica arata ca 39% dintre barbatii homosexuali fusesera abuzati de alti barbati cu atractii homosexuale.

I: Care sunt bolile asociate cu homosexualitatea?

Fitzgibbons: Lista bolilor identificate foarte des la barbatii homosexuali, ca urmare a comportamentului homosexual anormal, este alarmanta: cancer anal, chlamydia trachomatis, cryptosporidium, giardia lamblia, herpes simplex virus, HIV, virus papilloma uman - HPV - isospora belli, microsporidie, gonoree, hepatita virala tip B si C si sifilis.

Transmiterea sexuala a unora dintre aceste boli este atat de rara in randul populatiei exclusiv heterosexuale incat aceste boli sunt practic necunoscute. Altele, desi apar si la heterosexuali, sunt in mod clar predominante la cei implicati in activitati homosexuale.

Aceste boli, cu consecinte care merg de la tulburari grave si pericol de deces pana la tulburari usoare, includ hepatita A, giardia lamblia, entamoeba histolytica, virusul Epstein-Barr , neisseria meningitides, shigellosis, salmonellosis, pediculosis, scabie si campilobacter.

I: Multe asociatii medicale au incetat sa mai clasifice homosexualitatea ca un comportament anormal iar organizatiile activistilor homosexuali o promoveaza in mod activ, ca si cum ar fi un lucru perfect normal. Este acest lucru responsabil din punct de vedere medical?

Fitzgibbons: Majoritatea asociatiilor medicale care au imbratisat agenda politica a homosexualilor si sustin acest stil de viata fac aceasta in ciuda tuturor studiilor stiintifice si a dovezilor medicale care arata riscurile medicale si psihologice. Se pare ca agenda politica a homosexualilor are castig de cauza in fata stiintei.

Doctorii au responsabilitatea sa-si informeze clientii de pericolele unui stil de viata homosexual. In studiul sau, 'The Health Risks of Gay Sex' (Pericolelor actelor homosexuale pentru sanatate) colegul meu Dr. John R. Diggs Jr. scrie: 'Ca medic, este datoria mea sa evaluez comportamentele care au un impact asupra sanatatii persoanei. Atunci cand un anumit lucru este benefic, cum ar fi exercitiile, dieta echilibrata, somnul adecvat, este de datoria mea sa le recomand. La fel, daca ceva este daunator, cum ar fi fumatul, alimentatia exagerata, abuzul de alcool sau medicamente, este de datoria mea sa descurajez asemenea lucruri

Exista diferente intre barbati si femei in ceea ce priveste consecintele activitatii homosexuale. Insa cel mai important, consecintele actelor homosexuale sunt diferite de cele ale actelor heterosexuale. Ca medic, este de datoria mea sa-mi informez pacientii cu privire la riscurile actelor homosexuale si sa-i descurajez de la un asemenea comportament periculos.'

Atractia homosexuala este o manifestare a unor conflicte emotionale grave, care se pot preveni si trata. Tulburarile de identitate sexuala la copii conduc frecvent la atractii homosexuale in adolescenta, iar acum se fac presiuni pentru eliminarea acestora din Manualul de Diagnostic si Statistica.

Mass-media sau organizatiile medicale nu comunica nici una dintre problemele medicale si psihiatrice asociate cu homosexualitatea. Programele scolare nu prezinta aceste informatii, iar copiii sunt incurajati si invatati ca homosexualitatea este o alternativa sanatoasa la casatorie.

Acestor tineri nu li se vorbeste despre pericolele acestui stil de viata. Cred ca scolile si psihologii din scoli ar trebui sa fie raspunzatori din punct de vedere juridic pentru faptul ca nu comunica informatii necesare atunci cand promoveaza stilul de viata homosexual.

De asemenea, pediatrii stiu ca copiii crescuti fara tata au anumite probleme psihologice, iar a creste un copil fara mama il predispune pe acesta la tulburari emotionale si mintale.

I: Legalizarea comportamentului anormal ii va descuraja pe oameni sa mai caute ajutor atunci cand vor sa scape de aceasta. Credeti ca asa stau lucrurile?

Fitzgibbons: Cred ca aveti dreptate. Sunt incercari de a-i impiedica pe oameni sa caute ajutor impotriva atractiilor homosexuale. Este o mutare menita a-i impiedica pe specialisti sa mai ofere tratament.

Raportul Spitzer din Archives of Sexual Behavior, publicat in octombrie 2003, a analizat o serie de fosti homosexuali care renuntasera la acest comportament de cinci ani si a constatat ca 64% dintre barbati si 43% dintre femei se considerau heterosexuali dupa tratament. Dr. Spitzer de la Columbia University a fost cel care a condus 'atacul' asupra Asociatiei Americane de Psihiatrie in 1973, pentru eliminarea homosexualitatii din manualul nostru de diagnostic.

Intr-o serie de studii, cand au fost tratati persoane cu atractii homosexuale, o treime dintre pacienti s-au simtit mai bine, o treime au avut rezultate combinate si o treime nu s-au simtit mai bine. In experienta mea clinica, atunci cand tratamentul include si o componenta spirituala, procentul de recuperare e mult mai mare.

I: Ce credeti despre impactul pe termen lung al legalizarii 'casatoriilor' intre homosexuali? Cum vor fi afectate generatiile viitoare?

Fitzgibbons: Casatoria intre un barbat si o femeie se bazeaza pe un angajament si este o expresie a moralitatii iudeo-crestine. Uniunile homosexuale se bazeaza pe o moralitate neo-pagana, de tip kinseyian, care nu implica loialitate.

Intr-un studiu realizat de o revista cunoscuta pe barbati, s-a constatat ca barbatii aflati in uniuni homosexuale au ramas impreuna pe o perioada medie de doi ani, avand relatii sexuale si cu alti barbati din afara relatiei.

In acest studiu realizat in Amsterdam, 86% dintre noile infectii cu HIV aparusera la barbatii care se considerau 'casatoriti' cu alti barbati.

Uniunile homosexuale genereaza traume emotionale si durere la nivel individul, dar afecteaza si societatea. A pune semn de egalitate intre uniunile homosexuale si casatorie este o inselatorie.

I: Ce parere aveti despre adoptia de copii de catre cuplurile de homosexuali? I-ar afecta pe acei copii?

Fitzgibbons: Biserica Romano-Catolica a emis un document referitor la homosexualitate, care discuta si adoptiile de catre homosexuali. Documentul afirma ca a-l lipsi in mod intentionat pe un copil de mama sau tata echivaleaza cu o agresiune asupra acelui copil. Afirmatiile din acel document sunt sustinute de stiinta medicala.

De asemenea, a creste copii intr-un mediu homosexual contravine valorilor comune ale umanitatii. Absenta tatalui dintr-o familie conduce la tristete, manie, dificultati de incredere si tulburari conflictuale. Absenta mamei este si mai grava. Mama unui copil ii confera acestuia sentimentul de siguranta; a-l priva pe acesta de mama inseamna a-i afecta capacitatea de a avea incredere in oameni, ceea ce poate duce la angoase si tulburari de atasament.

Copiii nu trebuie supusi la asemenea suferinte. Chiar si in Belgia, unde sunt egalizate uniunile homosexuale, adoptiile nu sunt permise. Nu toti adultii au dreptul inerent de a avea un copil. Insa toti copiii au dreptul la o mama si un tata.

I: Care sunt strategiile psihologice ale agendei homosexuale?

Fitzgibbons: Agenda homosexuala urmareste sa-i desensibilizeze pe oameni in ceea ce priveste subiectul homosexualitate, prin mass-media si 'saptamani ale diversitatii'.

Cei care se opun homosexualitatii sunt prezentati ca avand probleme (fobii), ca incalcand legea si avand nevoie de ajutor, similar celor care au prejudecati rasiale. Exista si pretentia ca homosexualitatea ar fi cauzata genetic, in ciuda studiilor care nu demonstreaza asa ceva.

Si, desigur, scopul principal este acela de a-i converti pe oameni la agenda homosexuala.

I: Ce pot face romano-catolicii pentru a pazi Taina Cununiei?

Fitzgibbons: Romano-catolicii se pot ruga mai mult pentru pazirea casatoriei si a familiilor si pot afla adevarul despre homosexualitate, cautand informatii pe site-uri credibile: Asociatia Internationala a Asociatiilor Medicale Catolice la www.Fiamc.org; Asociatia Medicala Catolica la www.cathmed.org; si Asociatia Nationala pentru Tratamentul si Cercetarea Homosexualitatii la www.narth.com.

Ei pot comunica plinatatea adevarului crestin cu privire la sexualitate, in familie, in parohie si in scolile copiilor lor.

1.3.2. Homosexualitatea masculina apare in perioada uterina?

Un nou studiu realizat de Anthony Bogaert si publicat in revista Proceedings a Academiei Nationale de Stiinte a SUA (11 iunie 2006) este prezentat zilele acestea ca o dovada a existentei unei baze biologice a homosexualitatii unora dintre barbatii care au frati mai in varsta.

Studiul intitulat 'Fratii mai mari biologici si non-biologici si orientarea sexuala a barbatilor' se bazeaza pe urmarirea trecutului familial a 944 de barbati homosexuali si heterosexuali, inclusiv barbati cu frati vitregi, semi-vitregi si barbati adoptati. Potrivit lui Bogaert, 'numai fratii biologici mai in varsta, si nu toti ceilalti frati, inclusiv cei mai in varsta dar non-biologici, prezic orientarea sexuala a barbatilor, indiferent de perioada de timp petrecuta alaturi de acesti frati. Aceste rezultate sugereaza o origine prenatala a efectului de ordine de nastere intre frati.'

In stirile aparute in revista pentru hoosexuali Washington Blade, Bogaert este citat cu afirmatia: 'Se pare ca exista un efect prenatal. Acesta, dar si alte studii, suggereaza ca probabil exista o baza biologica' a homosexualitatii.

In studiul sau, Bogaert sugereaza urmatoarele:

O teorie a homosexualitatii masculine conforma cu aceste constatari este aceea a unui raspuns imunitar matern la sarcinile de sex masculin. Aceasta explicatie se bazeaza partial pe ideea ca sistemul imunitar al unei femei ar fi capabil de a tine minte numarul de sarcini de sex masculin anterioare, modificandu-si progresiv raspunsul fata de urmatorul fat, potrivit cu numarul de baieti de pana atunci. Este posibil ca organismul mamei sa dispuna de o memorie a sarcinilor de sex masculin (dar nu si de sex feminin) intrucat ea insasi este femeie si astfel, sistemul ei imunitar poate interpreta si tine minte sarcinile de sex masculin (dar nu si pe cele de sex feminin) ca fiind straine. Daca aceasta teorie a raspunsului imunitar este corecta, atunci legatura dintre reactia imunitara a mamei si viitoarea orientare sexuala a copilului ar fi probabil efectul anticorpilor anti-baieti ai mamei asupra diferentierii sexuale a creierului.'

Trei membri ai Asociatiei Americane pentru Cercetarea si Terapia Homosexualitatii (NARTH) au analizat studiul lui Bogaert si au constatat unele erori semnificative in el.

Psihiatrul canadian Joseph Berger este membru asociat al Asociatiei Americane de Psihiatrie si membru in Comitetul de Consultanta Stiintifica al NARTH si totodata autor al lucrarii The Independent Medical Examination in Psychiatry. Dr. Berger remarca:

Studiul este o prostie. N-ar fi trebuit niciodata publicat. Cred ca nici nu a fost verificat de cineva, sau cine a facut-o a este atat de partinitor si ignorant, incat nu a putut vedea erorile semnificative care pur si simplu ignora datele din literatura.

Primul si cel mai izbitor aspect este faptul ca autorul porneste cu prezumtia ca exista o 'dovada' pentru o cauza biologica a homosexualitatii, dar unde este aceasta dovada? Toate trimiterile pe care le face sunt la oameni ca Hamer, LeVay, Bailey, etc., ale caror studii au fost evaluate si criticate, si pentru care nu exista studii de confirmare.

Aceasta imi aminteste de mentionarea lui Bailey, acum cativa ani, dupa un material aparut in British Journal of Psychiatry despre gemenii din Minnesota incredintati spre adoptii separate, studiu care a gasit o corelare zero pentru femei si o pereche pentru barbati, iar acea pereche erau gemeni cu tulburari de dezvoltare recunoscute, gemeni care se gasisera unul pe altul la varsta de 20 de ani si care aveau o relatie acum unul cu altul. Pe baza acestei exceptii bizare, raportul concluziona ca exista o dovada evidenta pentru o componenta genetica biologica!

In al doilea rand, o alta eroare fatala este afirmatia autorului ca rudele din aceeasi familie sunt expusi la medii identice in timpul cresterii.

O prostie absoluta.

Chiar si copiii identici sunt tratati diferit dupa nastere. Unul este mai impulsiv, altul mai calm, unul mai galagios, altul mai retras.

Atunci cand este vorba de copii nascuti la date diferite, exista un numar urias de factori care pot genera diferente semnificative in felul lor de dezvoltare, implicit in formarea identitatii si sexualitatii lor.

Uneori situatia financiara a parintilor se imbunatateste undeva intre primul si al doilea copil, alteori se inrautateste. Uneori relatia dintre parinti este buna, alteori este incordata sau dezastruoasa, iar sarcina este de fapt o incercare de salvare a casniciei.

Uneori femeia ramane insarcinata si in timpul sarcinii sau imediat dupa nastere unul dintre parintii ei sau partenerul ei se imbolnaveste sau moare.

Un prieten foarte apropiat din Israel tocmai si-a pierdut fiul de 20 de ani, un tanar cu o sanatate de fier pana acum, care iata ca moare de cancer. In acest timp, fata lui a nascut un al patrulea copil, iar unul dintre frati s-a casatorit la doua saptamani de la moartea fratelui sau. Oare care vor fi efectele asupra mamei, in relatia cu copilul, sau asupra fratelui si a sotiei acestuia in relatie cu un eventual copil pe care-l pot avea peste un an sau doi, sau asupra unei sore mai mici care urmeaza sa se logodeasca?

As putea sa continui, dar specialistii de orientare psihodinamica cunosc aceste lucruri pe baza unei experiente indelungate, in timp ce activistii si propagandistii tot produc lucrari ignorante cu speculatii bizare intemeiate pe fantezii, asa cum este si cazul cu aceasta notiune absurda numita 'raspunsul imunitar' al mamei. O bazaconie.

Dr. Neil Whitehead, cercetator neo-zeelandez, a analizat si el studiul lui Bogaert:

Studiu lui Bogaert a recrutat din comunitatea homosexualilor persoane cu frati mai mari, pentru a-i compara cu niste heterosexuali cu frati mai mari. De asemenea, a recrutat heterosexuali din familii combinate - familii cu copii adoptati - si a folosit esantioane de arhiva. A confirmat un efect bine-cunoscut in literatura - cu cat un baiat are mai multi frati mai mari, cu atat sunt mai mari sansele ca el sa aiba atractii homosexuale. Aspectul nou si chiar interesant este acela ca o predictie similara exista chiar si atunci cand subiectul a fost crescut separat de fratii sai biologici mai mari. Autorul arata deci ca homosexualitatea nu poate fi un efect social specific unei familii, ci trebuie sa aiba o baza biologica.

Din nefericire, metoda de recrutare afecteaza credibilitatea acestui studiu. Se stie deja din studiile pe gemeni ca esantioanele recrutate din comunitatea homosexualilor sunt predispuse la un input biologic mult exagerat, datorita efectului de voluntar, care apare si la studiile comunitare de alte feluri. Acele perechi de gemeni care erau intrigati ca sunt amandoi homosexuali s-au oferit voluntari in numar asa de mare, incat au afectat negativ rezultatele mai multor studii anterioare. Acest lucru a fost aratat ulterior, cand s-au recrutat perechi de gemeni din randul populatiei in ansamblu, iar rezultatele au fost foarte diferite de studiile bazate pe comunitatile de homosexuali, iar acest efect este posibil sa fi influentat si studiul de fata.

In cazul acesta, este foarte probabil ca voluntarii sa fi fost intrigati ca sunt homosexuali, desi au fost copii adoptati si, cunoscand natura studiului, s-au oferit voluntari intr-o maniera disproportionata - cu cat aveau mai multi frati biologici. Aceasta ar putea genera efectul constatat de autor, dar nu reflecta neaparat realitatea si nici autorul nu pare sa tina seama de faptul ca adoptia in sine constituie un factor pentru aparitia atractiilor homosexuale. Aceasta inseamna ca studiul nu poate fi luat in serios pana nu este confirmat de unul bazat pe un esantion corect (cu adevarat aleatoriu), iar nu pe unul provenit din comunitatea homosexualilor. Exista o serioasa indoiala ca rezultatele sunt valabile.

Bogaert nu ofera informatii suficiente despre adoptii. Este posibil ca adoptiile sa fi avut loc foarte devreme, inainte de orice influenta sociala a familiei biologice. Aceasta ar sustine pozitia autorului in sensul existentei unor influente biologice. Dar este la fel de posibil ca adoptiile sa fi avut loc mai tarziu (copii ingrijiti o lunga perioada de timp, urmata de un divort, de exemplu) iar orientarea sexuala sa fi fost deja stabilita. Autorul nu gaseste nici o legatura intre atractiile homosexuale si anii petrecuti cu fratii non-biologici sau biologici. Aceasta statistica generala ar putea ascunde insa niste date cruciale diferite.

Sunt preocupat si de datele statistice legate de unele aspecte ale modelelor. Un model cu 18 variabile si 378 de subiecti influenteaza negativ capacitatea statistica intr-o asemenea masura, incat rezultatul prezinta o marja mare de eroare, iar autorul nu spune nimic despre cat de mare este acest efect.

Autorul continua sa promoveze nu doar o baza biologica a orientarii homosexuale, dar promoveaza si ipoteza raspunsului imunitar al mamei. Aceasta ipoteza are cel putin patru straturi speculative si are nevoie de dovezi mult mai bune pentru a fi acceptata.

In final, trebuie mentionat ca majoritatea homosexualilor NU au frati mai mari. Teoria de fata incearca sa explice atractiile homosexuale pentru 17% din total. Homosexualitatea celorlalti provine din alte cauze.

Lucrarea nu justifica agitatia iscata in presa, manifestata prin titluri care afirmau ca homosexualitatea se formeaza in uter.

Psihiatrul dr. Richard Fitzgibbons are si el anumite indoieli despre afirmatiile lui Bogaert:

In experienta mea clinica, un aspect important cu privire la fratii mai mari este respingerea de care un frate mai mica are parte deseori din partea celor mai mari. In particular, acesta este cazul atunci cand cel mic nu este bun la sport si primeste apelative jignitoare din partea fratilor mai mari.

O alta dinamica importanta aici este aceea ca fratii mai mari deseori isi indreapta ura fata de un tata rece si distant catre fratele mai mic. Acesta are atunci parte de respingere din partea celor mai importanti doi barbati din viata sa. Aceste evenimente traumatice ii slabesc increderea in sine, ca barbat, lucru care constituie un conflict emotional principal generator de atractii homosexuale.

In fine, unii frati mai mari abuzeaza de cel mai mic, ceea ce poate fi o alta cauza a atractiilor homosexuale.

Din fericire, aceste traume legate de fratii mai mari si de tata se pot vindeca printr-un proces de intelegere profunda si de iertare, dar si de dezvoltare a increderii de sine ca barbat.

Dr. John Shea, consultant medical pentru Campaign Life Coalition, arata ca studiul explica importanta concluziilor sugerand ca 'raspunsul imunitar al organismului mamei afecteaza diferentierea sexuala a creierului fatului de sex masculin din uter, generand astfel o anormalitate la nivelul fatului.'

Daca aceasta teorie este corecta, atunci ea arata ca homosexualitatea NU este normala, contrar ideii promovate de multe canale mass-media.  'M-am nascut printr-o anomalie, deci 'Sunt normal' - e o logica schioapa'. 1.3.3.Homosexualitatea si creierul

    Potrivit ultimelor studii facute de catre neuropsihologul Doreen Kimura exista o legatura intre asimetria corpului si comportamentele diferite ale barbatilor si femeilor, explicate prin variatiile hormonale.

    Potrivit specialistului, barbatii cu testiculul drept si femeile cu sanul drept mai mari tind sa dezvolte un comportament preponderent masculin. Daca, in schimb, testiculul si sanul stang sunt mai mari, comportamentul este mai apropiat de cel feminin.

    Orientarea sexuala ar putea avea explicatii genetice sau biologice. Potrivit ultimelor studii, homosexualitatea se mosteneste, ceea ce inseamna ca a fi homosexual sau heterosexual este la fel de natural ca a avea parul ondulat sau drept.

    Zona din hipotalamus, denumita INAH-3, are aceeasi dimensiune la femei si la barbatii homosexuali si este de doua ori mai mare la barbatii heterosexuali. Homosexualii au un numar mai mic de neuroni in INAH-3 decat heterosexualii, dar mai mare decat femeile.

1.4. Aspecte legale

Legislatia romaneasca privind relatiile homosexuale

In Codul Penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza in anul 1864, inspirat mai ales din sistemul francez (care abolise discriminarea penala a homosexualitatii in anul 1791), nu existau diferente intre tratamentul relatiilor sexuale hetero sau homosexuale^[2]. La sfarsitul secolului XIX, Codul Penal transilvanean, in vigoare incepand cu anul 1878, pedepsea doar violul homosexual:

'Articolul 242: Constituie crima de acte impudice nefiresti, care se pedepseste cu recluziunea pana la cinci ani, cand asemenea acte se savarsesc intre barbati, prin violenta sau amenintari, iar daca crima a pricinuit moartea partii vatamate, cu temnita grea pe viata.'

Dupa Marea Unire din 1918, aplicabilitatea Codului lui Cuza din 1864 se extinde in multe regiuni ale noului stat, dar in Ardeal ramane valabil cel vechi. Juristul Vasile Dongoroz face un rezumat al situatiei in lucrarea 'Articol despre Pederastie' publicat in Curierul Judiciar nr. 6, din 9 februarie 1930, la Bucuresti:

'Codul nostru penal actual a urmat sistemul Codului francez, adica actele sexuale contra naturii sunt din punct de vedere penal sanctionate in aceleasi situatiuni cand devin pedepsibile si relatiile sexuale normale. Asadar, numai atunci cand se constata ca atare ca actele au fost savarsite cu violenta (art. 263 CP) sau in asa chip incat s-a adus un ultragiu public contra pudoarei (art. 262 CP), ele vor cadea sub rigorile legii penale.'

Incriminarea discriminativa a homosexualitatii apare abia odata cu Codul lui Carol al II-lea din 1937, aproximativ in aceeasi perioada cu ascensiunea rapida a nazismului in Europa. homosexualitatii ii era rezervat articolul 431, care dupa niste mici modificari, capata aceasta forma in anul 1938^[3]:

"alin. 1: Actele de inversiune sexuala savarsite intre barbati sau intre femei, daca provoaca scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuala si se pedepsesc cu inchisoare corectionala de la 6 luni la 2 ani.

alin. 2: Daca actul s-a savarsit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este inchisoare corectionala de la 1 la 3 ani.

alin. 3: Aceeasi pedeapsa prevazuta la alineatul precedent se aplica si in cazul cand actul s-a savarsit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar daca nu s-a produs scandal public.

In perioada comunista homofobia din legea penala este pastrata si augmentata. In Codul Penal al Republicii Populare Romane promulgat in 1948 vechiul articol 431 inaspreste pedepsele la un minimum de 2 ani si un maxim de 5. In 1957 deja dispare conditionarea 'scandalului public' si orice raport sexual consimtit intre persoane de acelasi sex este incriminat.

Articolul 200

Odata cu venirea la putere a lui Nicolae Ceausescu, statul comunist roman isi schimba destul de mult atitudinea fata de multe aspecte ale vietii sociale. In aceasta directie se poate inscrie si evolutia legislatiei de opresiune impotriva minoritatii homosexuale. La inceput a fost o scurta perioada de relativa liberalizare, urmand ca dupa cativa ani instrumentele de control si de ingradire a vietii private sa fie perfectionate. In 1968 Marea Adunare Nationala elaboreaza o versiune complet revizuita a Codului Penal din 1936. Acum infractiunile privitoare la viata sexuala erau incluse in sectiunea infractiunilor contra persoanei. Articolul 200, in aliniatul unu, elimina conditia scandalului public: 'relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex se pedepsesc cu inchisoare de la unu la cinci ani'^[4]. Din punct de vedere social, articolul 200 a impiedicat activ dezvoltarea publica a oricarui tip de identitate homosexuala si a reprezentat un pretios instrument de santaj politic. Celebru a ramas cazul scriitorului dizident Paul Goma, acuzat pe nedrept de homosexualitate si arestat pentru acest lucru. Dupa 1989, articolul 200 a ramas neschimbat. Autoritatile romane explicau, ca raspuns la interventiile internationale, ca el reprezinta o 'litera moarta' si ca nu mai este pus in aplicare^[5].

In Romania relatiile homosexuale sunt legale deplin din anul 2001, desi in trecut oameni cu aceasta orientare au fost deseori persecutati de politie, in special in anii comunismului. Acestia erau obligati sa devina conspiratori sau sa aduca alte servicii Securitatii pentru ca orientarea lor sexuala sa nu fie dezvaluita, lucru care ar fi atras dupa sine pedeapsa. Insa inainte de comunism si de dictatura autoritara a lui Carol al II-lea, Codul Penal nu incrimina homosexualitatea decat daca sodomia ar fi fost savarsita prin forta de catre un barbat asupra altuia - cu alte cuvinte doar violul era condamnat.

1.4. Vot asupra casatoriilor intre homosexuali in statul Massachusetts

BOSTON, 2 ianuarie 2007 - Intr-o atmosfera de suspans care a marcat intreaga sesiune legislativa, legiuitorii din statul american Massachusetts au dat unda verde unei propuneri de amendament constitutional care ar urma sa interzica casatoriile intre homosexuali, in singurul stat american unde homosexualii se pot casatori

Votul a fost dat dupa saptamani de campanie intensa si presiuni de ambele parti facute asupra legiuitorilor

Acum, acestia au dat unda verde procedurii necesare pentru ca propunerea de amendament sa-si urmeze cursul, urmand ca aceasta sa fie supusa la vot in 2008. Totusi, propunerea are nevoie si de avizul urmatoarei sesiuni legislative

Daca amendamentul va ajunge sa fie supus la vot iar cetatenii il vor aproba, masura va pastra intacte cele 8.000 de perechi de homosexuali 'casatorite' in statul Massachusetts, dar va interzice aparitia altora noi

'Acesta este exercitiul democratic. Nu e vorba de nici o tazbunare. Nu este ura, ci doar dreptul cetatenilor sa voteze', a declarat Kris Mineau de la Massachusetts Family Institute, o asociatie care se opune casatoriilor intre homosexuali

Daca legiuitorii ar fi blocat amendamentul, propunerea legislativa ar fi incetat iar cei care au initiat-o si care au strans 170.000 de semnaturi ar fi trebuit sa reia intregul proces de la inceput

Presiunile asupra legiuitorilor au venit din partea ambelor tabere: activistii homosexuali si noul guvernator din partea Partidului Democrat, Deval Patrick, le-au cerut legiuitorilor sa nu voteze in nici un fel propunerea de amendament. Cei care se opun casatoriilor intre homosexuali, dar si Curtea Suprema a statului, au solicitat exprimarea unui vot

Curtea Suprema - aceeasi care a decis in mod unilateral in 203 ca homosexualii au dreptul sa se casatoreasca - a declarat saptamana trecuta ca legiuitorii si-ar incalca indatoririle constitutionale daca ar refuza sa voteze asupra unui amendament initiat de cetateni. Pe de alta parte, o comisie de judecatori a decis ca Curtea Suprema nu are nici o autoritate sa-si forteze pe legiuitori sa voteze

Pentru a putea merge mai departe, amendamentul avea nevoie de avizul a numai 50 dintre cei 200 de membri ai legislativului statal. Marti, 61 dintre acestia au votat pentru, iar 132 impotriva

Dupa cateva ore, legiuitorii au cazut de acord sa reia votul, doar pentru a obtine o confirmare a acestuia, cu 62 in favoarea amendamentului

In cursul diminetii, noul guvernator, care sustine casatoriile intre homosexuali, avusese o intrevedere cu liderii legislativului dominat de Democrati pentru a-i convinge sa voteze impotriva

Patrick urmeaza sa depuna juramantul ca guvernator marti. Predecesorul sau, Mitt Romney, un Republican care a anuntat ca va candida la alegerile prezidentiale din 2008, se opune casatoriilor intre homosexuali

In noiembrie anul trecut, sapte state au votat in favoarea unor amendamente constitutionale care interzic casatoriile intre homosexuali, numarul statelor americane care au adoptat o asemenea masura ajungand astfel la 27

Exista insa si cateva state care se misca in directia opusa: homosexualii din New Jersey au obtinut saptamana trecuta dreptul de a forma asa-numite 'parteneriate civile', care le permit sa beneficieze de anumite drepturi similare familiilor. Statele Vermont si Connecticut permit si ele asemenea 'parteneriate civile'.

Casatoriile homosexuale din Canada contra dreptului la exprimare

Decembrie 2006 - Impunerea de catre Parlamentul Canadei a casatoriilor homosexuale, fara consultarea populatiei, are un impact din ce in ce mai mare asupra dreptului la exprimare si a libertatilor religioase din aceasta tara. Dna Gwendolyn Landolt, vice-presedinte al asociatiei REAL Women of Canada, a comentat recent tendintele de limitare a libertatilor fundamentale in relatie cu casatoriile homosexuale.

Scriind in publicatia The Hamilton Spectator, dna Landolt remarca:

Legalizarea casatoriilor homosexuale in Canada este de natura sa genereze conflicte intre lege si religie. Organizatia romano-catolica, Knights of Columbus, din Port Coquitlam, Columbia Britanica, a fost condamnata la plata unei amenzi pentru 'ranirea sentimentelor' (!!) atunci cand a refuzat sa inchirieze o sala proprie pentru doua lesbiene care doreau sa se 'casatoreasca'. Serviciile sociale furnizate de asociatiile religioase, cum ar fi serviciile de consiliere si adoptii, sunt obligate acum sa se conformeze legii casatoriilor homosexuale. Bisericile, care sunt scutite de impozite, sunt amenintate ca-si vor pierde acest statut in cazul in care nu oficiaza slujbe pentru cuplurile de homosexuali.

Inspectoratele scolare din provinciile Quebec si Ontario, in special cele din orasele Toronto, Hamilton si London, au introdus acum educatie pro-homosexualitate in scoli. Programele scolare nu prezinta o viziune echilibrata asupra subiectului, iar impactul medical, psihologic si juridic al homosexualitatii nu este discutat.

Dna Andrea Lafferty, directoare executiva la asociatia Traditional Values Coalition, nu este surprinsa de ceea ce se petrece in Canada: 'Distrugerea libertatilor religioase si a libertatii de expresie ne amintesc ce se poate intampla in State Unite [si in Romania, n.red.] daca se aproba casatoriile intre homosexuali. Asociatiile de homosexuali lucreaza din plin la subminarea libertatilor religioase [a se vedea campania din Romania impotriva icoanelor din scoli, n.red.] si a libertatii de expresie, apeland la procese in instanta pentru recunoasterea casatoriilor lor, la legi anti-discriminare si la alte legi menite a le conferi homosexualilor statutul de minoritate protejata. Nu putem accepta asa ceva.'

Dna Lafferty avertizeaza ca Congresul SUA, care va fi dominat de democrati incepand din 2007, se va confrunta din nou cu initiative menite a limita libertatile fundamentale. 'Homosexualii si aliatii lor din Congres vor incerca sa forteze adoptarea unei legislatii pro-homosexualitate, anti-religie, de genul legi anti-ura, legi care au fost respinse pana acum de majoritatea republicana.'

In timpul actualei legislaturi, pro-homosexualii din Congresul SUA au inaintat mai multe propuneri de legi menite a le acorda homosexualilor protectii speciale. Propunerile includeau eliminarea interdictiei pentru homosexualii manifesti de a intra in Armata, declararea unei Zile a Linistii pentru homosexualii din scoli, concedii medicale pentru cuplurile de homosexuali, similare celor valabile pentru familii, si o lege care sa faca din comportamentul homosexual o minoritate protejata la nivel federal.

In ceea ce priveste Romania, homosexualii de aici au inceput sa ceara, incepand din anul 2006, dreptul de a se casatori. Daca ne uitam la tarile in care ei au obtinut acest drept, se poate constata ca ulterior ei au solicitat si alte drepturi, pe cale de consecinta, cum ar fi dreptul de adoptie si solicitarea de modificare a programelor si manualelor scolare. Peste tot, aceste modificari legislative s-au facut concomitent cu inasprirea legilor impotriva celor care obiecteaza fata de comportamentul homosexual.

MIC ASPECT RELIGIOS

Atitudinea de astazi a religiilor spre homosexualitate variaza. Doctrinele religiilor abrahamice sunt interpretate de grupurile mai conservatoare ca vazand toate aceste relatii ca un pacat. In acele societati guvernate de interpretari fundamentaliste ale religiilor, aceste relatii sunt considerate precum perversiuni si sunt ilegale. In unele jurisdictii, precum in Arabia Saudita si alte tari musulmane ele sunt inca pedepsite cu moartea. In contrast, Budismul, Sintoismul si unele alte religii considera ca sexualitatea in general poate interfera cu aspiratiile spirituale si ordinea sociala, dar nu fac distinctie intre obiectele dorintei.

1.5.Toleranta si nediscriminarea practicate de homosexuali

de Bogdan Mateciuc

Heterofobia este in crestere in Statele Unite, daca este sa ne luam dupa tot mai frecventele incidente in care cei care exprima opinii negative la adresa homosexualitatii au de suferit repercursiuni din partea unor oficiali.

Cel mai recent incident il are ca instigator pe Jim Graham, un homosexual membru in Consiliul Local al Districtului Columbia din Statele Unite. Saptamana trecuta, Robert Smith, director in Consiliul Local si catolic practicant, a fost invitat la un post tv pentru a prezenta opinia Partidului Republican fata de casatoriile intre homosexuali. Smith a declarat, in calitate de crestin, ca homosexualitatea constituie un comportament deviant in comparatie cu heterosexualitatea.

'In calitate de oficial ales si homosexual', Graham i-a cerut demisia lui Smith din Consiliul Local. Smith a refuzat, afirmand ca opiniile sale nu au nici o legatura cu postul pe care il ocupa si ca au fost facute in afara serviciului. De asemenea, el si-a reafirmat sprijinul pentru politica anti-discriminare a consiliului, precum si respectul fata de alte pareri despre homosexualitate. Totusi, guvernatorul de Maryland - Robert Ehrlich Jr. - l-a concediat pe Smith pe motiv ca guvernatorul vrea 'acceptare' si 'toleranta'.

In trecut, Graham a facut mai multe declaratii intolerante si discriminatorii la adresa fostilor homosexuali si a catolicilor insa, spre deosebire de Smith, nu a fost concediat. De exemplu, in 2003, pe cand se afla la conducerea Consiliului, Graham a declarat ca anunturile afisate de PFOX (o asociatie de sprijin pentru cei care vor sa scape de atractiile homosexuale) in statiile de metrou, prin care se cerea toleranta fata de fostii homosexuali, ar fi 'jignitoare' si 'jalnice'. Probabil ca daca ar fi facut aceleasi declaratii despre homosexuali, Graham ar fi ramas si el fara slujba.

Pentru a se asigura ca reclamele PFOX nu vor mai aparea in statiile de metrou ale capitalei americane, Graham si Consiliul Local au anulat toate spatiile pentru afisare gratuita non-profit, cum erau si cele folosite de PFOX. Totusi, Graham a propus un amendament pentru prelungirea termenului pentru acele spatii ocupate de doua organizatii ale activistilor homosexuali.

Pe langa comentariile sale la adresa fostilor homosexuali, Jim Graham s-a lansat si in comentarii jignitoare la adresa crestinilor catolici. In anul 2000, cand Consiliul Local al Districtului Columbia a respins o 'clauza de constiinta' prin care organizatiile catolice ar fi fost scutite de la contractarea unor planuri de pensii care includeau si controlul artificial al nasterilor, Graham s-a dezlantuit la adresa Papei si a arhidiocezei catolice de Washington, motivul fiind practicarea religiei romano-catolice.

In cadrul acelei sedinte a Consiliului Local, Graham a afirmat si ca 'se lupta de ani de zile cu dogmele Bisericii' si a numit Biserica romano-catolica 'biserica homofoba'. Episcopul catolic William Lori a raspuns afirmand ca respectiva sedinta a fost 'o mostra de bigotism anti-catolic'.

Desi asistam tot mai des la cereri de 'toleranta', 'acceptare' si 'nediscriminare' din partea activistilor homosexuali, este evident ca odata ajunsi in posturi de conducere, acestia nu au nici o retinere in a-i reduce la tacere pe cei care au alte opinii.

1.7. Homosexualitatea in Romania

Istoric

In 1994 s-a constituit grupul de initiativa Bucharest Acceptance Group cu scopul de a promova un dialog deschis si rational despre subiectul complex al relatiilor dintre persoane de acelasi sex.

In mai 1995 Bucharest Acceptance Group a organizat la Bucuresti simpozionul "Homosexualitatea - un drept al omului?" La simpozion au participat reprezentanti ai Guvernului, Parlamentului, Bisericii Ortodoxe Romane si ai organizatiilor LGBT si de drepturile omului. Una dintre consecintele pozitive ale simpozionului a fost decizia micului grup de voluntari si simpatizanti de a infiinta o organizatie independenta stabila.

ACCEPT a fost inregistrata ca organizatie neguvernamentala de drepturile omu lui la data de 25 octombrie 1996.

In 1997 ACCEPT a lansat o campanie nationala si internationala pentru abrogarea Articolului 200 din Codul Penal al Romaniei prin care erau incriminate relatiile dintre persoane de acelasi sex. Ca urmare a acestei campanii, la 30 ianuarie 2002 s-a incheiat procesul legislativ de abrogare a articolului 200.

In luna mai 1999 Asociatiei ACCEPT i s-a decernat, la sediul Comisiei Europene din Bruxelles, premiul EGALIT ("Equality for Gays and Lesbians in the European Institutions") pentru activitatea de aparare a drepturilor si libertatilor persoanelor LGBT din Romania. Tot in 1999, ACCEPT a fost nominalizata la premiul Sacharov al Parlamentului European.

ACCEPT a organizat la Bucuresti, intre 4 si 8 octombrie 2000, cea de-a XXII-a Conferinta Europeana ILGA, cu titlul "ACCEPTing Diversity".

In 2004 ACCEPT a organizat primul festival gay din Romania, sub titlul "Festivalul Diversitatii", eveniment care a cuprins un mini-festival de film gay, o expozitie de afise si fotografii, lansari de carte si dezbateri publice.

In 2005 in cadrul GayFest 2005, in Bucuresti are loc primul GayPride romanesc, eveniment istoric pentru miscarea LGBT din Romania care a starnit numeroase reactii in randul oficialitatilor si a opiniei publice devenind unul dintre cele mai mediatizate subiecte ale acelor zile.

Asociatia ACCEPT este prima organizatie neguvernamentala de drepturile omului din Romania care apara si promoveaza drepturile LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali) la nivel national.

MISIUNE

Crearea unei societati mai bune pentru LGBT din Romania.

SCOP

Schimbarea mentalitatii privind LGBT din Romania.

VIZIUNE

O societate in care orientarea sexuala reprezinta o simpla caracteristica a fiintei umane.

OBIECTIVE

apararea prin toate mijloacele legale a persoanelor lezate in drepturile si libertatile lor fundamentale, asa cum sunt prevazute in Constitutia Romaniei si in tratatele internationale ratificate de statul roman;

educarea societatii si mass-media cu privire la LGBT;

organizarea de actiuni pentru respectarea drepturilor si libertatilor persoanelor LGBT;

dezvoltarea solidaritatii intre membrii comunitatii LGBT;

colaborarea cu organizatii care promoveaza interesele minoritatilor;

dezvoltarea de servicii care raspund nevoilor specifice LGBT din Romania.

III.Concuzii

Homosexualitatea este un fenomen cu care societatea s-a confruntat din trecut.Este un fenomen controversat.In atentia lui s-au adus o serie de cercetari, analize, avand in vedere aspectele: legale, sociale, religioase sau biologice.      O serie de doctori psihiatri, psihologi, si chiar sociologi, si-au indreptat atentia asupra homosexualitatii incercand sa sublinieze pozitivismul sau negativismul fenomenului asupra societatii. Tinand cont de informatiile de care dispunem in proiectul nostru, societatea a fost puternic afectata de fenomenul homosexualitatii.Tocmai acest fapt i-a determinat pe cercetatorii vremii sa efectueze studii, analize si multiple cercetari. Societatea moderna continua sa fie revoltata de extinderea "bolii" homosexualitatii, asa cum au numit-o doctorii psihiatri.