Dermopreparate fotoprotectoare

Dermopreparate fotoprotectoare

Ideea expunerii la soare este raspandita in public. Cura de soare are efecte deosebit de favorabile in tratamentul unor afectiuni cutanate, dar si efecte cosmetice excelente.

1. Efectele favorabile a radiatiilor solare asupra organismului uman

Sunt dependente de durata si frecventa expunerii dar si de sensibilitatea individuala. Expunerea moderata are efecte benefice asupra organismului: activarea circulatiei, stimularea formarii hemoglobinei, prevenirea si combaterea rahitismului prin producerea vitaminei D din provitamina D₃, efecte favorabile in tratamentul unor forme de T.B.C. glandular si a celui osos, a unor afectiuni ale piele (psoriasis), etc. Pe langa aceste efecte trebuie sa mentionam si influenta deosebit de favorabila asupra autonomiei sistemului nervos, cresterea rezistentei la infectii. In cele din urma radiatiile solare joaca un rol esential in declansarea mecanismului natural de protectie a pielii.

Efectele negative a radiatiilor solare, se datoreaza unor expuneri nerationale cu urmari imediate de scurta durata, cum sunt arsurile, sau tardive, cum este elastoza actinica (degenerescenta tesutului elastic) si cancer cutanat.

2. Caracteristicile fizice ale luminii. Spectrul solar

Scopul utilizarii preparatelor fotoprotectoare este acela de a proteja pielea de urmarile unei iradieri prea intense determinata de fractiune UV a radiatiilor solare. 'Lumina' reprezentata de radiatiile vizibile, cuprinsa intr-un domeniu de lungimi de unda 760-400 nm, nu este daunatoare pentru piele.

Toate sursele luminoase sunt definite prin cateva caracteristici:

- puterea care reprezinta energia pe unitatea de timp si se exprima in Wati sau Joules/sec.;

- radiatia energetica sau debitul energetic pe unitatea de suprafata; se exprima in Wati/m².

In spatiu, soarele emite o raza electromagnetica cu spectru continuu. Compozitia spectrului solar cuprinde in general trei domenii: infrarosu (760-3000 nm), vizibil (400-760 nm) si ultraviolet (290-400 nm). Compozitia aproximativa a spectrului solar este redat in fig.11.

Radiatiile cu lungime de unda mai mici decat 290 nm nu ajung al suprafata pamantului, fiind absorbite de stratul de ozon din stratosfera.

Domeniul UV a spectrului electromagnetic acopera lungimile de unda cuprinse intre 290-400 nm, se imparte dupa fotobiologi (Coblenz, Hanser si colab.) in trei zone in functie de proprietatile fizice si efectele biologice:

- UV-A, lunga intre 320-400 nm

- UV-B, medie intre 290-320 nm

- UV-C, scurta intre 290-220 nm

Efectele biologice ale razelor UV asupra pielii, depind de lungimea de unda:

- UV-A (lungi) cu pic la 340 nm, sunt responsabile de bronzarea directa a pielii fara a produce inflamatia (eritemul preliminar) datorita fotooxidarii formei leuco a melaninei, prezenta in straturile superioare ale pielii;

- UV-B (medii), cu un pronuntat pic la 297 nm, sunt eritemogene, responsabile de producerea arsurilor si a reactiilor care declanseaza formarea melaninei in piele;

- UV-C (scurte), sunt daunatoare tesuturilor, ele nu ajung in contact cu pamantul fiind filtrate de stratul de ozon, din stratul superior al atmosferei.

M. Luckiesh si A. Taylor au incercat sa stabileasca prin experiment, curbele responsabile de efectul bronzarii si eritemului. Pentru aceasta au utilizat o sursa artificiala de UV (arcul electric a unei lampi) care cuprinde toate lungimile de unda. Referitor la lungimea de unda autorii au constatat ca radiatiile de 330 nm produc imediat pe suprafata expusa o bronzoare; mai tarziu alaturi de bronz si face aparitia si un eritem. Lungimile de unda de 334,2 nm si 336,3 nm au produs un efect special de bronzare cu un minim de eritem. La lungimi de unda in jur de 295-315 nu s-a observat un efect imediat vizibil dar, dupa putine ore a determinat o tendinta spre eritem. La 250-270 nm, se produce un eritem superficial, care dispare in cateva zile fara nici o bronzare. Autorii au mai conchis ca eritemul si bronzul se pot produce simultan, dar un eritem puternic poate masca bronzul.

In urma expunerii la soare apare o roseata fugace datorata razelor infrarosii. Raspunsul pielii normale este eritemul actnic intarziat care apare la 2-6 ore dupa iradiere, atinge maximum intre 12-24 ore, apoi se estompeaza progresiv. Eritemul actinic este insotit de o ridicare a temperaturii pielii, de durere si edem (in functie de doza razelor), la locul de iradiere avand loc o vasodilatatie si difuzia sangelui in derma.

Progresiv eritemul dispare si are loc pigmentarea (bronzarea un fenomen complex care in functie de timpul iradierii, intensitate, rezulta doua efecte fotobiologice:

- o pigmentare imediata (fenomenul Meirowski), care instaleaza in prima ora de expunere si continua in urmatoarele 2-3 ore. Radiatiile cele mai active se situeaza intre 340-360 nm, dar procesul incepe la 320 nm (UV-B) si este influentat de lumina vizibila pana la 660 nm. Ea se explica prin oxidarea promelaninei in melanina in prezenta oxigenului molecular;

- o pigmentare indirecta (intarziata), care corespunde unei melanogeneze active, caracterizata printr-o crestere a numarului de melanocite. Acest proces are loc dupa 2-3 zile de iradiere, este maxim dupa 19 zile si inceteaza la 30 zile, dupa care interval pigmentul se elimina si este maxim la 340 nm. Ea se produce la nivelul melanocitelor din stratul bazal, fiind stimulata de radiatiile ionizante, termice, de o serie de compusi chimici (cupru, arsen, acizi, baza) si inhibata de vitamina C, hidrochinona, Hg⁺, Ag⁺, gruparile -SH din compusii tiolici.

Sub actiunea razelor UV apar modificari biochimice, dintre care se mentioneaza: cresterea glicogenului, reducerea colesterolului liber care se transforma in colesterol fix, variatii ale didisulfhidrilor etc. si modificari ale acidului urocanic, care actioneaza ca un ecran natural de protectie a pielii.

3. Efectele negative ale radiatiilor solare asupra organismului

Expunerea nerationala, abuzul, pot avea efecte nefavorabile cu urmari imediate, de scurta durata, cum sunt eritemele, arsurile sau tardive sum sunt elastoza actinica si cancerele cutanate.

Arsurile pot imbraca forme usoare sau in unele cazuri severe, cu dureri si flictene (basici), cand o mare parte din piele este afectata, procese care pot fi insotite de febra, greata, prurit, etc.

Eritemul apare dupa 2-3 ore de la expunere, dar aparitia simptomelor specifice arsurilor au loc dupa 1-24 ore.

Dupa P. Keller, simptomele arsurilor se datoreaza distrugerii celulelor stratului spinos, printr-o denaturare a proteinelor constituente al acestui strat, Substantele de tip histaminic eliberate de celulele distruse, produc vasodilatatie, eritemul, edemul si stimuleaza proliferarea celulelor bazale. In perioada de latenta care precede aparitia simptomelor se formeaza o serie de radicali liberi (produsi de degradare fotochimica) care ajunsi in circulatia generala produc simptomele specifice mentionate.

Eritemele (arsurile solare), afecteaza excitabilitatea, iritabilitatea ai determina o degenerare a tesutului conjunctiv al dermei si formarea de riduri. Eritemul se poate manifesta in 4 stadii:

- eritemul minimal sau perceptibil, caracterizat printr-o coloratie discreta rosie sau roz a pielii, care apare la 20-30 minute de la expunere;

- eritemul persistent (vivid), caracterizat prin coloratie rosie deschisa a pielii, fara nici un fel de dureri, se produce aproximativ in 50 minute;

- arsura dureroasa, se produce in 100 minute, caracterizata prin simptomele primelor doua forme, dar apar dureri de intensitate medie;

- flictenale (basicute, caracterizate prin eritem persistent, insotit de basici si de decojirea pielii (peeling); se produce in circa trei ore.

Efectele arsurilor fotodermatoze, datorate alterarii sistemului natural de aparare a pielii, pot aparea si fotodermatoze induse, ca urmare a unei medicatii cu substante fotosensibilizante cu sulfamide fenolftaleina, tranchilizante, fotosensibilizare datorata unui efect combinat al actiunii medicamentului si a radiatiilor solare. Se mai pot accentua unele afectiuni cum este cuperoza, ridarea timpurie sau chiar cheratoame senile.

Expunerea cronica la soarele puternic poate produce schimbari mai profunde, prin accelerarea proceselor de imbatranire a pielii. Iradierea induce reactii specifice care nu se observa in cursul imbatranirii naturale - hiperkeratoza - o leziune reactionala la razele UV care protejeaza pielea prin grosimea stratului cornos, care absoarbe 50% din radiatiile solare. Depasirea limitei fiziologice determina trecerea hiperkeratozei in keratoza actinica si elastoza actinica. Cercetarile biochimice si histologice efectuate de Lund si Smith, arata ca in elastoza are loc o diminuare cantitativa a colagenului, o reactie de degenerescenta postinflamatorie, ca urmare a eritemului actinic. Incidenta cea mai mare a cancerului, survine in regiunile cu raze solare bogate in radiatii UV scurte. Frecventa acestora este mai mare la persoanele care petrec mult timp in aer liber (fermieri, marinari etc.) care traiesc la latitudini intens insorite (Australia, Grecia, etc.). El apare pe zonele corporale expuse la soare si neprotejate (cap, maini, gat, brate).

4. Ecrane biologice naturale de protectie a pielii

Protectia naturala a pielii este asigurata de mai multi factori: stratul cornos, melanina, acidul urocanic, lipidele de pe piele.

Stratul cornos. Numeroase cercetari au demonstrat ca radiatiile solare favorizeaza procesul mitotic al celulelor epidermale, cauzand o ingrosare a stratului cornos reprezinta un ecran care modifica drumul radiatiilor solare sau a unei surse artificiale. Cand o raza atinge suprafata pielii, ea sufera modificari in functie de proprietatile optice ale tegumentului (fig.12.).

Fig. Diagrama ilustrand reflexia (R), difuzia (S) si absorbtia (A) luminii la nivelul diferitelor straturi ale pielii (dupa Pathak si Stratton)

- o parte a razei incidente este reflectata la interfata aer/strat cornos;

- o parte este difuzata de moleculele, particulele, filtre si de celulele constitutive ale tegumentului;

- o parte este absorbita, proces ce sta la baza reactiilor fofotchimice, care poate sa conduca la transformarea energiei absorbite in caldura, fluorescenta sau fosforescenta;

- o parte este transmisa direct, traverseaza pielea pana la straturile subiacente.

Stratul cornos reprezinta cel mai eficace ecran in absorbtia, reflectia si difuzia razelor UV. Aici se absorb radiatiile cu lungime de unda scurta. In derma patrund in mica masura razele UV cu lungimea de unda 320-400 nm.

Puterea de absorbtie a stratului cornos se datoreaza prezentei unor acizi aminati: acidul glutamic, aspartic, serina, care intra in componenta alfa keratinei. Acest efect absorbant se datoreaza si peptidelor bogate in prolina, cistina, de asemenea acidului urocanic.

Se mentioneaza faptul ca la indivizii de culoar neagra, stratul cornos are o capacitate mai mare de filtrare a radiatiilor UV decat a celor de culoare alba.

Melanina, constituie un alt ecran natural impotriva arsurilor prin cresterea continutului de melanina din epiderma. Granulele de melanina care se formeaza in celulele stratului baza; al dermei sub actiunea radiatiilor UV-B, care ajung pana la acest nivel, migreaza spre stratul cornos unde este oxidata sub actiunea radiatiilor UV-A. Odata cu exfolierea stratului cornos, se indeparteaza si granulele de melanina, inregistrandu-se o scadere a imunitatii pielii la arsuri. Proprietatile fotoprotectoare ale pigmentului melanic sunt legate de proprietatile fizico-chimice ale acestui biocrom. El actioneaza ca un filtru optic, disperseaza radiatiile solare prin difuzie, dar actioneaza in mare masura ca un ecran biologic, avand capacitatea de a se combina cu produsele toxice sau carcinogenetice, rezultate din reactiile fotochimice.

Acidul urocanic (Acidul -5 imidazolil acrilic), este prezent in stratul cornos in proportie de 0,60%. El absoarbe radiatiile UV cuprinse intre 300-325 nm. Diluarea acestuia pe piele in timpul bailor explica cresterea epidermei, rezulta prin diseminarea histidinei, sub influenta histidinazei, enzima stimulata ea insusi de radiatiile UV. Acidul urocanic este un agent antisolar reversibil, datorita celor doua forme izomere: forma 'trans' (izomerul normal din piele) care absoarbe radiatiile UV eritemogene inferioare la 320 nm si trece in forma 'cis'. Acidul urocanic desi reprezinta un important ecran natural, el nu confera o fotoprotectie atat de buna ca melanina si stratul cornos.

Lipidele de pe suprafata pielii sunt capabile sa absoarba si ele radiatii UV. Se mentioneaza de T.Fitzpatrick ca doza eritemogenica la UV este mult mai mica dupa degresarea pielii. Pigmentii carotinoidici (, ,  - carotenul) concentrate in depozitele grase subcutanate, absorb doar radiatiile vizibile cuprinse intre 450-475 nm, deci sunt ineficiente contra radiatiilor UV.

In scopul evitarii arsurilor si a unei bronzari fara durere, este obligatoriu ca toate persoanele care se expun soarelui sa fie protejate si sa se expuna rational, gradat. Expunerea initiala sa nu depaseasca 5-15 minute, apoi timpul sa creasca progresiv cu 40%, fata de cel precedent. Acest procedeu confera o imunitate deplina a pielii la arsuri timp de 10-12 zile, iar maximum de pigmentare se obtine dupa circa. 100 ore.

P.B. Rotier incadreaza persoanele in trei grupe, in functie de reactia lor la radiatiile solare:

- grupa 1: 'insensibil' cu o buna rezistenta la pigmentare;

- grupa a 2-a: 'sensibil', cu o slaba adaptare si fara pigmentare;

- grupa a 3-a: 'bolnavi', cu o reactie patologica la radiatiile solare.

Persoanele din prima grupa, nu necesita un ecran deosebit de protectie, iar pentru a se bronza fac un eritem moderat. Ca ecran contra radiatiilor ei pot utiliza in mod obisnuit un ulei.

Persoanele din grupa a 2-a, nu se pot expune fara o reala protectie, pielea lor ramane de obicei rosie fara prea mult bronz.

5. Fotoprotectie cosmetica

Are in vedere utilizarea de preparate care sa permita expunerea la soare, bronzarea fara suferinta, fara arsuri. Este important contextul in care individul se expune. Asa de exemplu, zapada reflecta o cantitate mai mare de radiatii UV decat nisipul, deci vom asista la o crestere a efectelor favorabile asupra pielii. Se apreciaza ca marea, poate creste efectele radiatiilor UV, in timp ce umezirea pielii sau aplicarea unor uleiuri poate cauza o sensibilizare la radiatiile eritemogene. Conditia atmosferica are de asemenea o importanta deosebita. Lumina in timpul cat cerul este acoperit de nori, contine un procent mai ridicat de radiatii UV decat lumina directa a soarelui.

Preparatele pentru bronzare si cele contra arsurilor se impart in trei grupe:

- ecrane solare (ecran de protectie), care constituie cele mai importante preparate care permit bronzarea cu minima arsura;

- paleative, destinate sa aline durerile si iritatiile rezultate prin expunerea excesiva la soare;

- preparate stimulative, desemnate pentru persoanele care doresc sa simuleze o bronzare a pielii intr-un timp scurt si cu minime posibile dureri sau tulburari. Acestea contin coloranti maron pentru piele sau promotori ai sintezei melaninei din piele.

Preparatele pentru bronzare, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa permita transmisia (penetrarea) completa a radiatiilor din domeniul 300-400 nm, care produc efectul maxim de bronzare;

- sa fie stabile la caldura, lumina, rezistente la transpiratie, sa nu fie volatile;

- substantele trebuie sa fie inerte, sa nu reactioneze cu componentele preparatului fotoprotector, nici intre ele, cu apa sarata a marii;

- sa nu se absoarba rapid, puterea de resorbtie sa fie considerata in mod ideal fiind egala cu zero;

- sa aiba proprietati fizico-chimice corespunzatoare, din punct de vedere a solubilitatii, in vederea incorporarii in solventii cei mai adecvati;

- sa fie inodore pe cat posibil sau slab mirositoare, pentru a fi utilizate in mod corespunzator;

- sa nu fie toxice, iritante, sa nu fotosensibilizeze pielea.

Preparatele fotoprotectoare cuprind componenta lor doua categorii de substante: substanta ecran si substanta filtru.

Substanta ecran, sunt opace, care exercita o actiune asupra radiatiilor solare, reflectandu-le. Substantele opace aplicate pe piele in forma uscata, fie incorporate in excipienti corespunzatori, servesc ca agenti dispersanti ai radiatiilor. Dintre acestea fac parte oxidul de zinc, dioxidul de titan, caolinul, carbonatul de calciu, oxidul de magneziu, talcul, sulfatul de bariu.

Dintre acestea oxidul de zinc este cel mai eficace si este considerat superior dioxidului de titan. Celelalte substante prezinta inconvenientul ca pot suprima melanogeneaza.

Substantele filtru (filtre solare, substante filtrante), absorb selectiv radiatiile UV de o anumita lungime de unda (290-320nm), permitand traversarea numai acelora care asigura bronzarea (340 nm).

Dupa E. G. Klarmann, substantele filtrante cuprind mai multe clase de substante:

1. acidul para aminobenzoic si derivatii lui (etserii: etil, izobutil, gliceril, acidul p-dietilaminobenzoic);

2. derivati ai acidului salicilic; salicilati de amil, fenil, benzil, metil, gliceril;

3. derivati ai acidului antranilic (antranilatii de metil, fenil, benzil, feniletil, linalil, terapenil);

4. derivati ai acidului dihidroxicinamic (umbeliferona, metil-umbeliferona, metilaceto-umbeliferona);

5. derivati ai acidului trihidroxicinamic (esculetina, metil-esculetina, dafnetin, dafnin);

6. derivati ai chinolinei (sulfat de chinina, bisulfat, clorhidrat si bromhidrat de chinina, tanat de chinina);

7. diverse: acidul tanic, antipirina, hidrochinona, unele hidrocarburi (difenilbutadiena, stilbene), acid violuric, balsamul de Peru.

Aceste substante contin in molecula lor nuclee aromatice, mai frecvent benzenul (decat nucleele policiclice), bogate in duble legaturi conjugate sau nu, iar catenele laterale sunt de preferinta nesaturate. Prin absorbtia energiei fotonice a radiatiilor UV de catre dublele legaturi din molecule, nucleele aromatice trec intr-o forma (stare) electronica excitata. Aceste structuri instabile revin la starea lor electronica initiala, restituind energia sub forma unui foton de lungime de unda superioara si neeritemogenica.

E. Klarmann, mentioneaza ca izomerismul, joaca un rol important in capacitatea de absorbtie si ilustreaza acest factor prin curbele de absorbtie a acizilor orto-, meta- si para-aminobenzoic. Se mentioneaza superioritatea izomerilor para fata de izomerii orto si meta; asa de exemplu acidul ortohidroxibenzoic (acidul salicilic) prezinta o putere de absorbtie crescuta pentru radiatiile eritemogene, in timp ce acidul p-hidroxibenzoic, este practic lipsit de aceasta capacitate. Un spectru foarte larg de absorbtie satisfacator, prezinta de asemenea p-aminobenzoatii, p-dialchilaminobenzoatii, salicilatii.

6. Forme farmaceutice cosmetice fotoprotectoare

Substantele ecran se conditioneaza in aproape toate formele farmaceutice care se aplica pe piele, astfel incat sa formeze o pelicula continua, cum sunt: lotiuni apoase sau hidroalcoolice, emulsii, hidrogeluri, unguente, aerosoli, etc.

In acelasi scop se utilizeaza si uleiurile naturale ca de exemplu uleiul de nuca de cocos, de arahide, de masline, ulei de nuca, de bumbac, care au o mare putere de absorbtie a razelor UV eritemogene (uleiul de nuca 24%, de nuca de cocos) si masline 23%, uleiul de bumbac 26%, de sesam 39%), in timp ce uleiurile minerale nu prezinta nici un fel de absorbtie in acest domeniu. In cazul in care este necesar sa se protejeze suprafete mari, se recomanda sa se utilizeze uleiuri naturale, care nu formeaza o pelicula atat de grasa ca un ulei mineral, deoarece se absorb intr-o oarecare masura in piele.

Baze eficiente se pot obtine din amestecuri de uleiuri minerale si naturale sau prin asocierea acestora cu esteri ai acizilor grasi superiori, cum sunt miristatul de izoporpil sau palmitatul de izopropil. Cand uleiurile naturale se asociaza in alte formule este necesar sa se asocieze si un antioxidant pentru a preveni oxidarea lor. In aceste preparate uleioase se pot asocia si parfumuri care sunt solubile in ulei.

La acestea se pot asocia si lanolina, vaselina sau alte baze de unguente, in proportii bine definite, precum si substante opace cum sunt oxidul de zinc, dioxid de titan, caolic, etc.

La formularea preparatelor fototprotectoare, trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele aspecte:

- sa fie placute la utilizare, sa fie ambalate in mod corespunzator pentru a putea fi usor purtate pe plaja;

- substantele ecran sa fie in concentratie suficienta pentru a avea un efect corespunzator. Concentratia se alege in functie de capacitatea de absorbtie a substantelor, de excipientii cu care se asociaza, in functie de solubilitatea in ulei au apa. Agentii ecran uleiosi se asociaza in concentratie de 8-10%, iar in formulele in care nu se nominalizeaza substanta ecran ci doar mentiunea 'agent ecran' concentratia va fi de 5%.

Substantele fotoprotectoare si vehiculele, sa nu fie incompatibile. Ele se pot dizolva intr-un solvent apos sau neapos sau in medii nevolatile a cremelor care contribuie si ele insasi la cresterea efectului preparatului;

- trebuie acordata o atentie speciala filmelor formate pe piele din substantele nevolatile. Acestea nu trebuie sa permita penetrarea supletei in profunzime in piele numai in cazul in care este necesar ca el sa contribuie la mentinerea supletei pielii. Alegerea intre substantele grase de diferite tipuri si substantele hidrofile cum este glicerina sau sorbitolul se bazeaza pe niste factori cum sunt: gradul de degresare a pielii, hranirea sau hidratarea ei, de faptul ca preparatele se folosesc pe nisipul plajelor, necesitatea de a adera de piele in timpul bailor sau ca ar putea sa vina in contact cu lenjeria.

Exemple:

6.1. Solutii. Solutiile se utilizeaza frecvent sub forma apoasa, hidroalcoolica, hidroglicerinate sau uleioase. Pentru cele uleioase se adauga colorant brun, parfum solubil in ulei si 0,10% p-hidroxibenzoat de propil.

Esculetina 8,0 g

Miristat de izopropil 40,0 g

Alcool 52,00 g

Parfum 0,20 g

Conservant 0,15 g

Substanta ecran 8-10 g

Miristat de izopropil 40,0 g

Glicerina 10,0 g

Alcool la 100,0 g

Ulei de masline 20,0 g

Ulei de vasilina 30,0 g

Ulei arahide 50,0 g

Colorant brun de analina      1,0 g

Antranilat de benzil (metil) 1,0 g

Ulei de parafina 49,0 g

Ulei de arahide 50,0 g

Gliceril p-aminobenzoat 3%

Propilenglicol ricinoleat 10,0 g

Glicerol 10,0 g

Alcool 65,0 g

Apa 12,0 g

Parfum q.s.

6.2. Emulsii. Ocupa un rol important datorita faptului ca patrund usor in piele si formeaza o pelicula subtire uniforma protectoare. Pentru a mari rezistenta peliculei in unele formule se asociaza silicona. Pot fi emulsii U/A sau A/U, substanta de protectie se incorporeaza in una din fazele emulsiei.

Esculetina      3,0 g

Tween 80 2,0 g

Span 20 5,0 g

Ceara 0,50 g

Miristat de izopropil 7,50 g

Ulei de parafina 34,0 g

Apa la 100,00 g

Preparare: se topeste ceara in uleiul de parafina, se adauga span 20, miristat de izopropil, tween 80 si apa in portiuni sub agitare. Esculetina se dizolva in faza uleioasa. Preparatul se obtine usor daca componentele se prelucreaza intr-un mixer.

Salicilat homomentil 8,0 g

Ulei mineral 7,0 g

Ceara de albine 2,0 g

Acid stearic 6,0 g

Trietanolamina 3,0 g

Propilenglicol 5,0 g

Apa la 100,0 g

Conservant

6.3. Creme fotoprotectoare. Sunt preparate mult utilizate datorita filmului uniform pe care-l formeaza pe piele si care nu poate fi usor indepartat de pe piele, de apa sau de secretiile sudorale abundente. Se preconizeaza baze grase, rezultate prin asocieri de lanolina, vaselina, alcool cetilc, cetaceu, etc., ca atare sau hidratate, prin asocieri de stearati usor grase. Unele unguente poseda o consistenta mult mai scazuta decat cele obisnuite, in vederea etalarii cu usurinta pe piele.

Un exemplu de unguent care are drept baza de incorporare coldcrema:

Clorhidrat de chinina 4,0 g

Oxid de zinc 10,0 g

Coldcrema la 100,0 g

O crema tip emulsie ulei in apa cu o compozitie mai complexa, pe baza de lanolina, ceara, vaselina, este redata in exemplele:

p-aminobenzoat de etil      1,0 g

Ulei mineral 9,0 g

Ozocherita 2,0 g

Ceara 1,0 g

Vaselina 2,0 g

Lanolina 3,0 g

Miristat de izoporpil 10,0 g

Span 80 1,50 g

Glicerina 5,0 g

Apa la 100,0 g

Parfum. conservant q.s.

sau:

Acid p-aminosalicilic      10,0 g

Borax 0,50 g

Vaselina 30,0 g

Lanolina 20,0 g

Apa 20,0 g

Parfum q.s.

Preparare: boraxul, acidul p-aminosalicilic se dizolva in apa la cald, solutia rezultata se emulsioneaza in amestecul topit de lanolina, vaselina. Se amesteca preparatul pana la racire pentru omogenizare, apoi se parfumeaza.

In alte preparate intalnim creme evanescente pe baza de stearati, asociata cu bentonita purificata (Veegum) si cu un continut scazut in ulei:

Fitrosol      5,0 g

Acid stearic 6,0 g

Alcool cetilic 0,50 g

Veegum 2,28 g

Borax 0,50 g

Hidroxid de potasiu 0,30 g

Apa la 100,0 g

Parfum si conservant q.s.

Preparare: se presara pe o parte din apa (in care s-a dizolvat boraxul si conservantul) bentonita, se lasa, in contact 30 minute, apoi se omogenizeaza. Restul de apa se amesteca cu acidul stearic, alcoolul cetilic, hidroxidul de potasiu; se mentine amestecul pe baia de apa pana se formeaza stearatul de potasiu, care va emulsiona excesul de acid stearic si cetaceul. Se adauga apoi sub agitare hidrogelul de bentonita. Dupa omogenizare totala si racire se parfumeaza.

In unele cazuri alaturi de agentul filtrant, se asociaza si substante ecran, care actioneaza ca agenti dispersanti ai luminii, marind astfel protectia in cazul persoanelor fotosensibile:

Bromhidrat de chinina

Umbeliferona aa 5,0 g

Dioxid de titan

Cetaceu aa 20,0g

Sterina

Tween 80 5,0 g

Ulei de parafina 25,0 g

Apa 80,0 g

6.4. Aerosoli. Sunt mult utilizati datorita usurintei cu care se aplica, senzatiei placute de confort pe care o produc si uniformitatea peliculei. In aerosoli se pot utiliza numai substante solubile in alcool sau solventi hidroalcoolici, uleiuri etc.

Un preparat pe baza de alcool si silicone:

Concentrat:

Agent ecran solar 5,0 g

Miristat de izoporpil 25,0 g

Silicona fluida 5,0 g

Lanolina fluida 2,50 g

Parfum 1,25 g

Mentol 0,25 g

Alcool absolut 61,0 g

Excipienti:

Concentrat 20,0 g

Gaz propulsor 11/12 (75:25) 80,0 g

O formula de aerosoli cu caracter gras, preconizata de H. Janistin:

Concentrat:

Filtrosol A 3,0 g

Ulei mineral 75,0 g

2-octil dodecanol (Eutanol G) 8,0 g

Lanolina fluida (Lantrol) 2,0 g

Miristat de izoporpil 12,0 g

Parfum q.s.

Excipienti:

Concentrat      40,0 g

Gaz propulsor 11/12 (50:50) 60,0 g

6.5. Preparate pentru bronzare artificiala. Intensificarea culorii pielii este considerata fiziologic un scop de a proteja pielea de efectele distructive ce pot sa apara in urma absorbtiei radiatiilor eritemogene UV.

In aceste cazuri efecte se pot obtine utilizand coloranti. Dintre produsii naturali se folosea sucul din coaja de nuca. Azi se utilizeaza coloranti solubili in apa, care se inchid la culoare prin expunere la soare sau in prezenta umezelii; se recomanda de asemenea coloranati solubili in ulei. Dintre substantele solubile in apa se utilizeaza taninul si permanganatul de potasiu:

Tanin      6,0 g

Apa 2,0 g

Lanolina 5,0 g

Vaselina 87,0 g

Preparare: se dizolva taninul in apa si se emulsioneaza in amestecul gras topit.

Permanganat de potasiu 0,50 g

Apa 2,0 g

Lanolina 3,0 g

Vaselina 45,0 g

Preparare: asemanator cu preparatul anterior.