CATEGORII DOCUMENTE |
Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
Frustrarea si stresul
Frustrarea desemneaza doua fenomene: fie impiedicarea cuiva sa-si realizeze un drept sau o dorinta, fie starea psihica ce rezulta din acest blocaj. Prin bariera se intelege un obstacol care este recunoscut si este trait ca atare de persoana respectiva. Exista bariere subiective (tin de persoana frustrata) si obiective. De asemenea, ele pot avea un caracter permanent (de exemplu, vederea mai slaba) sau temporar. Reactiile fata de bariere ar fi :
1. Eliminarea barierei. Cand o furtuna ma impiedica sa ajung la un concert, iau un taxi cu ajutorul caruia ajung la timp. Desigur exista si solutii mai complicate.
2. Ocolirea obstacolului. Un functionar ar vrea sa avanseze intr-un post mai bine platit, insa, in institutia sa, are un coleg mai bun. Atunci se transfera la alta intreprindere, unde nu exista un rival potential.
3. Reactii compensatorii. Sunt insa multe cazuri cand nu este posibila nici eliminarea, nici ocolirea barierei. Atunci, uneori, apare:
a. Substituirea
motivului, cum e cazul unui student indragostit de o colega care se marita cu
altcineva. Aceasta frustrare puternica il face pe
tanar sa-si inzeceasca eforturile profesionale si sa devina o personalitate in
domeniul sau. Daca iubirea sa ar fi fost satisfacuta,
probabil ca nu ar fi ajuns la o asemenea performanta. A. Adler a subliniat
acest gen de reactii: oamenii care au o inferioritate vadita tind sa si-o compenseze, cautand sa-i domine pe ceilalti intr-un
domeniu sau altul.
b. In alte cazuri se substituie obiectul reactiei.
Seful de serviciu admonesteaza un functionar marunt
(fara a fi vinovat). Acesta se infurie, dar nu indrazneste sa
reactioneze. Intors acasa, pornind de la o vina imaginara,
isi descarca nervii pe sotie si pe copii.
4. Reactii de aparare a eului. Termenul a fost creat de S. Freud.
a. Refularea este actul prin care negam complet un
conflict si motivul sau principal. In practica psihanalizei se cunosc multe
asemenea cazuri: o femeie vine la medic din cauza unor tulburari (ticuri,
obsesii). Povestindu-si viata, rezulta ca nu a avut nici un
fel de viata sexuala, ea negand existenta unor trebuinte de ordin senzual,
erotic. Psihanalistul, cu mult tact, reuseste sa o
convinga sa se casatoreasca. Dupa aceea, toate tulburarile
nevrotice au disparut.
b. Compensarea prin fantezie. Cand cineva are insuccese repetate sau se loveste
de bariere insurmontabile, se consoleaza oarecum in visare. Violonistul
ratat viseaza ca da concerte de mare succes. Faptul devine periculos
cand e insotit de consumul de alcool sau de droguri.
c. Identificarea. Adultul care a dorit in tinerete sa studieze medicina si nu a
reusit, se identifica cu fiul sau si face toate eforturile pentru ca acesta sa
realizeze cariera visata de el
d. Proiectia.
Cand e vorba de o bariera subiectiva, deficienta este
uneori atribuita altuia, proiectata asupra lui, astfel incit sa i-o poata
reprosa. Mincinosul care si-a indepartat prietenii ii
acuza pe ceilalti de nesinceritate.
e. Rationalizarea este un mod de gandire eronat, in
sensul atribuirii de motive superioare unei conduite reprobabile. Un membru al unui partid nazist isi denunta fratele de a fi
inlesnit fuga unui evreu. El o face cu convingerea ca a contribuit la triumful
cauzei, cand, in fond, la baza a stat ura impotriva fratelui
(preferat de parinti).
f. Atitudinea reactionala o constatam atunci cand cineva, impiedicat sa-si
realizeze o dorinta, actioneaza intr-un sens contrar ei. Cand mama ii interzice
baiatului sa mearga la cinema, el se infurie si incepe
sa invete.
Stresul se refera atat la situatia, factorul care ameninta pe cineva, cat si la starea fizica si psihica ce rezulta. Conflictele se nasc atunci cand, simultan, apar mai multe tendinte in relatie cu diferite alternative si cand intensitatea lor e relativ egala. K. Lewin a descris trei tipuri de conflicte posibile:
Evitare-evitare, cand ambele alternative sunt negative. Un elev nu si-a facut tema la un profesor exigent. Totusi alternativa de a nu se duce la scoala atrage supararea si/sau pedeapsa parintilor. Ambele perspective sunt sumbre.
Apropiere-evitare. Tanara care vrea sa se casatoreasca, dar logodnicul pleaca pentru mult timp in strainatate si casatoria ar insemna sa renunte la studiile sale la care tine mult.
Apropiere-apropiere. O fata este ceruta in casatorie de doi pretendenti. Amandoi sunt persoane respectabile si ea ii pretuieste deopotriva. Se citeaza un asemenea caz in care tanara a cazut intr-un somn apasator, din care nu reusea sa se trezeasca.
Un factor care duce
l-a eliminarea stresului si a frustrarii este visul care se deruleaza in timpul somnului .
Somnul este un repaus periodic al organismului, al organelor de simt si al miscarilor in timpul caruia corpul isi reface fortele. Ritmul de veghe (circadian) este in genere alert, ritmul de somn (micterian) este lent si superficial. Dupa 1960 s-a largit si innoit optica asupra somnului. Se vorbeste printre altele de 'oboseala sinaptica' a neuronilor si de 'slabirea centrilor de trezie' (vigilitate) din sistemul reticulat activator si de intrarea in actiune a 'centrilor somnului'.
Exista cel putin doua sisteme antrenate in somn: unul al somnului propriu-zis, al doilea al activitatii onirice (vis). In somn este implicat sistemul histochimic (ce contine monoamine ca: serotonina, noradrenalina etc.).
Caracteristicile somnului se analizeaza prin intermediul actogramelor. Acestea releva patru faze: o faza de dormire, una de somn lejer, una de somn profund si una traversata de vise. Adormirea, ca prima faza, dureaza cateva minute, numindu-se si faza pre-dormitara. In aceasta faza se surprinde ritmul alfa (al starii de veghe). In stadiul al doilea apare activitatea mai lenta a creierului, asociata cu momente Spidles (de la 12 la 14 Hz). In stadiul al treilea apar undele theta si delta (somn profund), iar in faza a patra (somn foarte profund) apar undele delta de amplitudine mare (2-3 Hz).
In fapt, aceste faze se pot reduce la doua, una de miscari lente si alta de miscari rapide ale ochilor . A doua corespunde viselor si fenomenelor denumite somn paradoxal. Acesta se insoteste de miscari oculare agitate (electroencefalografia intre 2 si 6 cicluri/s), salve cu urme de unde afla, insa cu liniste electronicografica (musculara) cu unele modificari de ritm cardiac si respirator. Timpul visului e cam de +/- 50-100 minute in 5 perioade. Fazele REM au tendinta de a fi mai lungi spre dimineata si reprezinta cam 20-25% din somnul total.
Ion Biberi, in notele adaugate lucrarii Somnul si visele (autor N. Vaschide), aprecia ca biologia veghei si a somnului si-a largit perspectiva prin determinarea centrilor nervosi care tin sub dependenta lor ritmul veghe-somn, prin punerea in evidenta a unor mediatori chimici, intervenind in procesele adormirii si ale trecerii de la somn lent la somnul paradoxal. Astfel, Jouvet a putut arata experimental evolutia ciclului veghe-somn, prin interventia unor substante biochimice actionand asupra diferitilor centri subcorticali: aparitia somnului lent este datorata unei substante chimice, serotonina, actionind asupra anumitor formatii ale trunchiului cerebral, inhiband rolul sistemului reticular ascendent al veghei; 'degradarea' serotoninei si activarea unor mecanisme producand interventia altor substante, cu deosebire noradrenalina, vor produce somnul paradoxal, prin actiunea biochimica asupra unui alt centru.
Se pune astfel in
evidenta rolul serotoninei, numita inca 'hormon
al visului', prin acumularea acesteia in anumite zone ale trunchiului
cerebral.
Desigur exista si alte solutii pentru calmarea stresului (mai multe tipuri de
medicamente) dar dintre toti cel mai sanatos ramane somnul .
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 974
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved