Preparatele deodorante si antiperspirante

Preparatele deodorante si antiperspirante

Dintre preparatele destinate igienei corporale deodorantele si antisudorificele si-au gasit o larga intrebuintare in societatea moderna. O contributie importanta la raspandirea lor si-a adus si introducerea sub forma de spray, care se aplica usor si se usuca rapid pe piele. Utilizarea acestor categorii de preparate cosmetice are drept scop: reducerea numarului total de microorganisme de pe suprafata cutanata, intretinerea unei igiene riguroase a corpului, inlaturarea substantelor mirositoare si reducerea cantitativa a secretiei sudorale.

1. Perspiratia si controlul ei. Deodorantele si antiperspirantele desi sunt tratate impreuna, actiunea lor difera:

- deodorantele, sunt preparate care nu influenteaza secretia sudorala, ele in schimb au rolul de a impiedeca descompunerea bacteorologica a secretiei sudorale si de a inlatura mirosul neplacut rezultat din acest proces;

- antiperspirantele, dimpotriva, actioneaza prin reducerea secretiilor (transpiratiei) glandelor secretorii, datorita efectelor lor astringente, de coagulare a proteinelor pielii si obturarii porilor canalelor secretorii de la suprafata pielii.

Organele secretorii sunt reprezentate de glandele sudoripare care sunt anexele cutanate cele mai numeroase, se intalnesc pe aproape intreaga suprafata corporala. Se cunosc doua tipuri de glande secretorii: ecrine si apocrine.

Glandele ecrine, sunt foarte numeroase, aproximativ 3 milioane sunt mai mici decat cele apocrine si se gasesc practic raspandite pe tot corpul uman cu exceptia regiunilor axilare, perimamelonare, pubiene si buze unde se gasesc glandele apocrine. Ele sunt mai numeroase pe pielea palmelor talpii si pe cap. Glandele ecrine sunt glande tubulare, canalul secretor al lor se deschide direct la suprafata pielii printr-un mic orificiu de 2-4 mm (por sudoripar). Glandele ecrine sunt prezentate si la nou-nascut. Secretia ecrina are loc in mare masura la temperatura ridicata a mediului ambiant sau in cazul in care temperatura corpului este ridicata, cand vasele capilare ale pielii se dilata, astfel ca o cantitate mai mare de sange circula in apropierea suprafetei pielii determinand evaporarea unei cantitati mai mari de apa. In urma transpiratiei se produce un efect de racire, conditie in care temperatura corpului scade, pielea se contracta, iar glandele nu mai sunt atat de active. Trebuie mentionat faptul ca o crestere a activitatii glandelor sudoripare se inregistreaza si datorita unor factori emotionali. La persoanele sanatoase acest proces decurge in mod automat; transpiratia reprezinta o functie normala a organismului care asigura eliminarea toxinelor si termoreglarea.

Secretia glandelor ecrine este un proces continuu, pe cand cea a glandelor apocrine este intermitenta. J. Kalish mentioneaza ca femeile si barbatii secreta in medie intre 0,5-1,51 l transpiratie in 24 ore; aceasta cantitate poate sa creasca in conditiile mai sus mentionate, chiar mai mult de 1 litru pe ora. In ceea ce priveste repartitia pe sexe, numarul glandelor secretorii in axile si pe palme este acelasi, media numarului glandelor ecrine la barbat este mai mare decat la femei. Secretia ecrina este actionata printr-un mecanism nervos, glandele ecrine apartinand sistemului nervos simpatic. Transpiratia ecrina este un proces continuu si imperceptibil, de aceea ea mai este denumita si 'perspirato insensibilis'. Secretia glandelor ecrine este merocrina, adica celulele secreta fara a se distruge.

Secretia sudorala este un lichid limpede, incolor sau slab galbui, cu gust sarat, fara miros sau cu miros caracteristic. pH-ul secretiei ecrine este cuprins intre 3,9-5,6 deci, in general acid. Transpiratia proaspata a pielii curate nu este neplacuta la miros, ea variaza la fiecare individ in parte si chiar la acelasi individ, in functie de conditiile urmatoare: stare emotionala, activitate, alimentatie. Secretia ecrina este hipotona, contine mult mai putini electroliti decat plasma din care deriva. Compozitia sudorii ecrine este variabila si consta in: ioni de electroliti, uree, aminoacizi, mici cantitati de glucoza si probabil ceva lipide. Cantitatea normala in clorura de sodiu a sudorii ecrine este cuprinsa intre 10-100 mEq/litru.

Glandele apocrine, sunt legate de caracteristicile sexuale secundare, desi ele sunt prezente la noi-nascuti, ele se dezvolta putin in copilarie si intra in functiune odata cu atingerea pubertatii. Ele se dezvolta mai repede la femei decat la barbati si isi continua activitatea in timpul vietii sexuale a adultului pana la menopauza. Glandele apocrine ale femeilor sunt mai mici decat ale barbatilor dar numeroase decat la barbati.

Glandele sudoripare apocrine poseda celule secretorii tot sub forma de spirala ca si cele ecrine, dar sunt mai mari si mai putin numeroase: palme (800), talpa (500), frunte (170), antebrat (120-150), piept si abdomen (50-100), obraji (75). Continutul lor secretor se varsa printr-un canal excretor care se deschide in foliculul pilosebaceu si nu direct la suprafata pielii. Aceste glande se intalnesc indeosebi in axile, piept, pliurile inghinale, zona genito-anala.

Secretia apocrina este intermitenta, exudatul proaspat este un lichid inodor, alb-gri slab galbui, vascos care obisnuit este opalescent insa uneori turbid, reactie slab alcalina pH=6,9 fapt care poate favoriza dezvoltarea unor microorganisme la nivelul axilelor, pliurilor inghinale. La om secretia acestor glande produc mirosul specific individului; secretia apocrina initial inodora este descompusa rapid de flora bacteriana de la suprafata pielii dand nastere la produsi odoranti. Secretia glandelor apocrine este holomerocrina, adica celulele glandulare se distrug partial in timpul secretiei. Din punct de vedere histologic secretia apocrina ar avea originea in citoplasma.

Secretia sudorala in general se evalueaza aproximativ la 1 litru in 24 ore, putand ajunge in cazul unor eforturi fizice mari pana la 10 litri. In stare fiziologica secretia sudoripara se face prin excitatia directa a centrilor nervosi pe cale umorala (cresterea temperaturii in starile febrile, (acumulare de CO₂) sau printr-o actiune reflexa (ridicarea temperaturii ambiante si senzatiile de caldura receptionate de terminatiile periferice ale nervilor senzitivi). Exista centri sudorali (scoarta, regiunea diencefalica, bulb, maduva) de la care pleaca impulsuri centrifuge pe calea nervilor sudorali care excita glandele sudoripare, atat prin intermediul acetilcolinei si substantele colinergice (pilocarpina) cat si a celor adreenergice (adrenalina, noradrenalina).

2. Compozitia perspiratiei. Exista o diferenta chimica intre compozitia secretiei ecriene si apocrine.

Secretia ecrina, consta in cea mai mare parte din apa 98-99%. Cele mai importante sunt componentele anorganice si organice, care sunt in raport de 3:1. Componentele anorganice mai importante sunt clorura de sodiu, la aceasta se mai adauga cantitati in urma de clorura de potasiu, magneziu, fier, cupru. Compusii organici ai secretiei ecrine cuprind: acizii lactici, citric, ascorbic, formic, uree si acid uric. Cel mai important dintre componentii organici din punct de vedere fiziologic este acidul lactic, care formeaza tamponul acid lactic-lactat, care mentine pH-ul secretiei ecrine in domeniul de pH 4-7. Acidul lactic este in cantitate de 100-300 mg%, exista diferente intre concentratia de acid lactic la barbati si femei, la femei este mai mica.

Secretia apocrina, are pH alcalin, datorita continutului mai ridicat in amoniac. Cantitatea de azot totala continuta de secretia ecrina, variaza intre 23-60 mg%, din care 5-45% este continuta in uree; s-au gasit de asemenea si urme de acizi aminati.

3. Tulburari ale glandelor sudoripare, Tulburarile functionale ale glandelor sudonpare se pot trada prin diferite afectiuni:

Hiperhidrosa (Hyperhidrosis) sau secretia excesiva care poate fi locala sau generala. Cand este locala poate afecta axilele, palmele si talpa piciorului; in unele cazuri ea poate fi rezultatul unor inflamatii si infectii secundare ale pielii in zona respectiva. Transpiratia generalizata este rezultatul febrei, actiunii unor medicamente, expunerii excesive la caldura, efort, unele afectiuni acute (pneumonie, gripa, reumatism etc.).

Bromhidroza (Bromhydrosisi.Osmhydrosis), este caracterizata printr-o transpiratie ofensiva, mirositoare, este specifica glandelor apocrine, ea poate afecta talpile piciorului si este rezultatul direct al descompunerii bacteriene a unor componente din secretia sudorala.

Cromhidroza (Chromhydrosis), este caracterizata printr-o transpiratie anormala colorata in zona axilelor, ea este datorata activitatii unor bacterii, ciuperci.

Mirosul corpului si controlul lui. Mirosul transpiratiei difera nu numai diferit la indivizi, dar si in zone diferite ale suprafetei pielii aceluiasi individ. Mirosul puternic apare in special in transpiratia axilelor si regiunea pubiana, din cauza ca aici se gasesc din abundenta glandele apocrine. Cand secretia apocrina contine o cantitate apreciabila de substante proteice si grase, acestea sunt supuse descompunerii bacteriene in urma caruia rezulta produsi de descompunere care dau mirosul neplacut al axilelor si corpului. Actiunea fungilor si bacteriilor este favorizata de pH neutru sau slab alcalin al secretiei apocrine. Secretia apocrina proaspat recoltata este de obicei sterila, insa ea se contamineaza repede cu bacterii in contact cu suprafata axilara; dintre produsii de descompunere ai proteinelor si lipidelor responsabile de mirosul neplacut al axilelor se mentioneaza: acizi grasi cu greutate moleculara mica cum sunt acidul caproic si caprilic, izovalerianic si butiric, mercaptani,amoniac, amine, alifatice si aromatice, indoli, hidrogen sulfurat etc.

Mirosul care poate sa apara uneori in secretia ecrina se datoreaza mai curand actiunii enzimelor bacteriene, asupra unor substraturi cum sunt sebumul sau keratina, care se amesteca cu secretia ecrina.

Aparitia mirosului neplacut poate fi prevenit prin mentinerea unei igiene corespunzatoare, prin spalari si bai cu scopul de a inhiba dezvoltarea microorganismelor si pentru a indeparta produsii de descompunere deja formati.

P. Price si C. Evans, arata ca intreaga flora bacteriana de pe piele, nu poate fi indepartata niciodata prin spalare, aici raman bacterii inca in pori, foliculi pilosi si glandele sebacee. In aceasta flora se intalneste in special Micrococcus albus, specie importanta in producerea mirosului si care nu poate fi indepartata numai prin spalari, ea fiind sensibila la actiunea numai a antisepticelor. Mirosul neplacut poate fi substantial redus prin aplicatii locale a unor antiseptice antibacteriene,in concentratii adecvate, in zonele responsabile de generarea mirosului corpului. Pentru controlul mirosului corpului se au in vedere doua aspecte importante:

- utilizarea topicelor cu antiseptice care stopeaza sau previn descompunerea bacteriana ( deodorante);

- aplicarea topicelor cu substante astringente care reduc transpiratia (antisudorifice).

Este necesar sa se faca diferentierea intre deodorante si antiperspirante.

4. Deodorante

Deodorantele sunt preparate care au rolul de a controla cursul perspiratiei, ele contin substante care au actiune bactericida sau antiseptice, care distrug flora microbiana sau previn descompunerea bacteriologica a secretiei sudorale apocrine si de a indeparta mirosul neplacut care ar rezulta din descompunerea acesteia

4.1. Substante active. Aspecte de formulare. Ca substante cu rol antiseptic se utilizeaza hexaclorofenul, cloranilida, haxilrezorcinolul, dimetilhidantoina, acidul salicilic, acidul boric, urotropina etc. Dintre substantele cu proprietati bactericide se utilizeaza, 8 - hidroxichinolina, compusii de amoniu cuaternar cum ar fi, clorura de cetilpiridiniu, clorura de trimetilcetil amoniu, clorura de laurilpiridiniu etc.

Se mentioneaza si utilizarea unor antibiotice, dintre care in special neomicina 010 - 020%, care nu prezinta rezistenta la stafilococi si nu produce sensibilizare.

Compusi antibacterieni: Hexaclorofenul, este mult utilizat in preparatele deodorante datorita caracterului neiritant, el se remarca printr-o actiune marcanta asupra florei bacteriene, care se mentine chiar si dupa spalarea axilelor. Utilizarea regulata a sapunurilor cu hexaclorofen, determina o reducere a florei bacteriene pentu 18 uneori chiar pentru 24 ore.

Tetrametil thiuram disulfura (TMTD), este considerat superior clorofenului, in ce priveste capacitatea Iui de a reduce flora de pe piele. El prezinta si unele dezavantaje datorita mirosului pe care-l emana pe parcursul conservarii preparatelor, datorita unor presupuse descompuneri.

Antibiotice. Dintre antibiotice se utilizeaza neomicina, care are proprietati bine penetrante si nu este iritanta. W. Shelley si M. Cahn au studiat efectul de inhibare a unor lotiuni si creme cu neomicina (3-5 mg/gram) la axilele a 30 persoane si au constatat ca mirosul a fost complet inhibat dupa utilizari repetate a acestor preparate.

Rasini schimbatoare de ioni. Sunt considerate de asemenea buni agenti deodoranti. G. Harry mentioneaza tratamente efectuate cu Amberlit X-64 si Amberlit X-87, obtinandu-se o scadere cu 50% a cantitatii initiale de acid lactic, 26% amoniac si 27% uree. Aceste rasini au fost initial pulverizate in zona axilei cu pulbere fina, dar rezultate cu efect de mai lunga durata se obtine sub forma de unguent, deoarece pudra este usor spalata de transpiratie. Se mai mentioneaza de catre acelasi autor utilizarea de Amberlit IRC-50, schimbator cationic de tipul acidului carboxilic in concentratie de 15-25%, incorporat in unguente, hidrofile sau in pudra de talc si alti excipienti inerti pentru a mari adezivitatea pudrei si capacitatea de schom ionic. S-a constatat ca amberlitul are capacitatea de a retine aminoacizi bazici cum este arginina, prezenta in compozitia transpiratiei, adsoarbe acizii organici rezultati din descompunerea aminoacizilor si distruge flora microbiana din axile. In pudre s-au mai asociat si saruri de aluminiu pentru a conferi preparatului si efecte antisudorifice. Se mai utilizeaza asocieri de rasini anionice, XE-98 si IRA-410 cu rasini cationice sau alte asocieri: XE-98 cu XE-64; XE-98 cu IR-112.

Prin utilizarea unei concentratii de 20% din aceste rasini combinate s-a reusit sa se elimine mirosul neplacut al transpiratiei dupa o singura aplicare, pe timp de 12-14 ore.

Chelatii metalelor cu 1,3-dicetona, cu formula generala R-CO-CH₂-CO-R₁, in special ale cuprului, aluminiului si magneziului. Acesti compusi absorb produsii de descompunere prezenti in transpiratie si blocheaza metabolismului bacterian al proteinelor, suprimand astfel formarea mirosurilor neplacute si a produsilor de descompunere. S-a constatat ca sunt mai eficienti complecsii cu cupru decat cei ai aluminului, ai acetil acetonei. Complecsii sarurilor de cupru un efect pronuntat de inhibare a activitatii bacteriene chiar in concentratii sub bacteriostatice, datorita inhibarii enzimelor bacteriene.

Aspecte de formulare. Se utilizeaza ca deodorante diferite, forme farmaceutice cum sunt: pudre, solutii apoase sau hidro-alcoolice usor parfumate, care contin substante bactericide. Se mai pot utiliza creme evanescente, aerosoli.

Exemple - Pudre

Acid salicilic 3,0 g

Acid boric 5,0 g

Amidon 50,0 g

Talc 42,0 g

Parfum q.s. (030-050%)

- Spray

Heaclorofen 1,0 g

Miristat de izopropil 3,0 g

Izopropanol 47,50 g

Etanol 47,50 g

Parfum 1,0 g

Din aceasta compozitie se foloseste 30% in asociere cu 70% gaz propulsor.

5. Antisudorifice

Preparatele antisudorifice au rolul de a controla, de a limita, de a reduce fluxul secretiei sudoripare si nu de a-l suprima.

5.1. Substante antisudorifce. Formulare. In majoritatea preparatelor antisudorifice se utilizeaza drept componente de baza substante cu efecte astringente, cum sunt sarurile de aluminiu si in mai mica masura sarurile de zinc. Dintre sarurile de aluminiu se utilizeaza mai frecvent clorurile, clorhidratii si sarurile complexe.

Clorura de aluminiu si sulfatul de aluminiu, sunt bune astringente, nu sunt toxice dar, au un pH cuprins intre 2,5-3 ceea ce duce la iritatii ale pielii si deteriorarea imbracamintei cu care vine in contact. Acest efect poate fi prevenit prin asocierea unui tampon de borax sau uree care corecteaza pH-ul spre 4.

Clorhidratul de aluminiu, este cel mai mult utilizat, el are in solutie apoasa un pH 4-4,5 si nu necesita asocierea unui tampon. Are formula (Al2 (OH)₅ Cl x H₂O) si se prezinta ca o pulbere fara miros, incolora sau ca solutie 50%. Solutia apoasa este miscibila cu alcool, propilenglicol, glicerina. Se livreaza de obicei ca solutie 50% deoarece pulberea este greu de manipulat, iar la adaugare de apa formeaza o masa gelatinoasa greu de dispersat.

Aceasta substanta nu se poate utiliza in formule de aerosoli, deoarece este insolubila in solutii alcoolice concentrate, iar la utilizarea solutiilor alcoolice diluate produce coroziunea falcoanelor.

p-fenolsulfonatul de aluminiu (zinc), sunt complecsi ai clorhidratului de aluminiu cu acidul p-fenolsulfonic. Acesti compusi au un continut ridicat in aluminiu, sunt buni astringenti si comparabili cu solventi nepolari, sunt solubili in alcool anhidru, ceea ce permite utilizarea lor in formule de aerosoli. Sunt de asemenea compatibili cu gazele propulsante din aerosoli.

Sarurile de aluminiu se utilizeaza in concentratii de 10-20-30%.

In afara de sarurile de aluminiu, se mai utilizeaza si sarurile de zinc si zirconiu dar, in mai mica masura, deoarece s-a constatat ca au efecte iritante asupra pielii si au tendinta de a distruge fibrele de imbracaminte, au tendinta sa produca eruptii granulomatoase in axile.

Mecanismul de actiune al antisudorificelor. Efectul terapeutic al acestor preparate se bazeaza pe actiunea astringenta a compusilor de aluminiu. Efectul s-ar datora unei actiuni indirecte asupra glandelor sudoripare, sarurile de aluminiu produc un blocaj al orificiului canalului sudoripar, prin coagularea proteinelor cu ioni polivalenti (Ichibashi T). Cea mai larga explicatie acceptata se bazeaza pe observatiile lui Hermann, Shelley, care constata ca antisudorificile produc o reactie inflamatorie, urmata de umflarea stratului cornos din jurul canalului sudoripar al glandei, producand o constrictie a orificiului acestuia. Sulzberger si colab. prin examen histologic al pielii umane dupa aplicare de creme antisudorifice, pe langa prezenta reactiei inflamatoare, stabilesc ca inhibitia secretiei ecrine de pe suprafata pielii s-a datora existentei unui efect electrofiziologic de-a lungul canalului conductor al glandei.

Sarurile de aluminiu poseda insa si un efect bactericid si bacteriostatic, efect constatat de Blank I. colab. dupa utilizarea unui preparat cu clorhidrat de aluminiu tamponat cu uree 5%, reducand populatia bacteriana de pe pielea din axile. Efectul deodorant al sarurilor de aluminiu se explica si prin inhibitia activitatii bacteriene datorita pH-ului scazut pe care-l imprima pielii si neutralizarea mirosului neplacut datorita combinatiilor pe care le formeaza cu substantele mirositoare.

Preparatele antisudorifice, se pot prezenta sub forma de: solutii, lotiuni vascoase, creme, pudre, batoane.

Solutii:

Clorhidrat de aluminiu 20,0 g

Propilenglicol 5,0 g

Alcool 10,0 g

Bactericid 0,2 g

Apa la 100,0 g

Parfum q.s.

sau

Clorhidrat de aluminiu sol. 50% 20,0 g

Glicerina 5,0 g

Alcool 43, 0 g

Apa 30,0 g

Borax 2,0 g

Parfum 0,20-0,30%

Lotiuni vascoase - se pot conditiona sub forma de rulouri (flacoane cu bila), datorita vascozitatii si filmului pe care-l urmeaza prin asocierea in compozitia lor a unor agenti de vascozitate (derivati de celuloza, Veegum etc.):

Alcool cetilic 1,25 g

Atlas G-2151 2,50 g

Acid stearic 3,75 g

Propilenglicol 1,0 g

Veegum 0,75 g

Clorura de aluminiu 20,0 g

Apa 50,25 g

Parfum q.s.

Creme - cremele antisudorifice contin substante astringente si antiseptice, care pot fi asociate in creme evanescente sau alte asocieri de baze:

Clorhidrat de aluminiu 20,0 g

Monostearat de gliceril 20,0 g

Cetaceu 5,0 g

Glicerina 3,0 g

Parfum q.s.

Apa 100,0 g

Aerosoli:

Clorhidart de aluminiu 21,0 g

p-fenolsulfonat de aluminiu

Alcool etilic 36,0 g

Plastifiant (Solulan 99%) 2-4 g

Propilenglicol 1-2 g

Parfum q.s.

Gaz propulsor 40,0 g

In aerosoli se poate conditiona clorhidroxialantoinatul de aluminiu, care combina proprietatile astringente ale aluminiului cu cele ale alantoinei, de prevenire sau calmare a iritatiilor cauzate de sarurile de aluminiu; se foloseste ca deodorant si antisudorifice in concentratie de 0,25%.

Fenolsulfonatul de aluminiu utilizat la prepararea aerosolilor elimina neajunsurile ce apar la utilizarea altor saruri de aluminiu (coroziunea ambalajelor, cristalizarea in valva).

Pudre - aceste preparate nu sunt atat de larg raspandite ca si spray-urile sau rulourile, din cauza risipei la aplicare si datorita tendintei de conglomerare pe piele.

Acid salicilic 1,0 g

Acid citric 2,0 g

Alaun 5,0 g

Acid boric (Talc) 52,0 g

sau

Acid salicilic 0,25 g

Acid citric 10 g

Acid benzoic 0,25 g

Alaun 2,50 g

Acid boric 20,0 g

Talc 25,0 g

Se utilizeaza si pudrele compacte deodorante, care constau din amestecuri de talc, caolin, lubrifianti, compusi antibacterieni, legate cu ajutorul unor lianti corespunzatori. Se foloseste cu proprietati antisudorifice, clorhidratul de aluminiu. Aceste pudre nu au o capacitate de penetrare a zonei axilare a corpului cum au preparatele lichide.

Batoane - batoanele destinate acestor scopuri se prepara in mod similar ca si batoanele de colonie, bazate pe gelificarea alcoolului cu stearat de sodiu.

Stearat de sodiu 7,0 g

Alcool cetilic 1,50 g

Propilenglicol 5,0 g

Alcool 83,0 g

Clorhidroxilactat de sodiu si aluminiu (solutie 40%)       50,0 g

Apa 3,0 g

Parfum 0,50%

Preparare: se incalzesc toate componentele sub reflux pana sapunul se dizolva. Temperatura se coboara la 65⁰C, iar la racirea bazei se adauga parfumul. Se amesteca bine si se toarna intr-o matrita corespunzatoare.