VIN FIERT

VIN FIERT

l litru vin, tare bun . 5 linguri miere

l praf scortisoara . 10 boabe piper

10 cuisoare

Se pune intr-o oala de tabla subtire vinul la fiert cu piper, cuisoare, scortisoara

Cand ies primii aburi se adauga mierea si se amesteca

La primul undit al unui apropiat clocot se ia de pe foc si se acopera (alcoolul fierbe la 70 C; deci, ca sa nu se piarda bunatate de tarie, oala trebuie sa fie de metal - ca sa se incinga repede - si acoperita, ca sa ramana vinul-vin si nu resturi groase dezalcoolizate)

Se bea din cani de lut cu gura stramta, vinul fiert, si, ca sa fie mai aprig, ar trebui sa fie o Tamaioasa din cele vechi, mieroasa, de Dragasani ori de Pietroasa, urcata spre taria cea din urma, dincolo de care nu mai e nimic decat alta viata.

Unii-i zic invechirii indelungate ce transforma vinul dulce si tare intr-un fel de lichior, maderizare. Altii zis-au ca nu-i vin, ci ulei gros din alcool, ori marmelada (un cubulet turteste un regiment, mai umbla o legenda comica).

Dar nu conteaza ce zic unii si beau altii! Ce conteaza e sa fierbeti un vin cat mai tare si mai dulce, ca mierea, cat ar fi de dulce si de suava, n-ajunge pana la miez, nu indulceste si fibra profunda a vinului (desi fara miere nu se poate!). Si nu avem decat trei vinuri corespunzatoare in magazia nationala, in afara de Tamaioasa (Pietroasa, cum i se zice la locul ei de varf): Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin si Muscatul Ottonel, amantrei vinuri parfumate cat o gradina de crini pazita de ingeri, spalati si ei, la randul lor, cu esente de migdale si flori de mar.

Primul e galben-verzui, ca o ambra de Baltica. Al doilea e colorat misterios in rubiniul trandafirilor de Baccara si explodeaza cu un iz feciorelnic de fragi si busuioc. Sunt amandoua vinuri nordice si la apus de Prut, ascunse de istorie intre Husi si Cotnari, dar frati buni cu Furmintul de Tokay si marele Sauterne.

Muscatul Ottonel, ca am ajuns si la el, ca si Tamaioasa Romaneasca, calatoreste peste tot, in voia lui, de la Cotnari la Jiu, de la Oltina la Halmeu. Izbandele mari, insa, in Ardeal se celebreaza, prin tot tinutul Tarnavelor. Untdelemnuri galbui, esente de soare lichefiat si miere parfumata din flori de iasomie si conuri de brad, eleganta nervoasa si finete decadenta definesc acest vin. invechit, tot ca si Tamaioasa, devine un simbol al aristrocratiei solare, al castei vinurilor licoroase si puternice, motiv de evlavie si certitudinea unui miracol.

Sigur, unii vor spune, pe buna dreptate, ca a fierbe asemenea vinuri e o impietate, o distrugere de patrimoniu european si national, vezi bine! Dar tot atat de adevarat este ca numai cu asemenea vinuri dulci si tari poti construi vinul fiert - capodopera!

Recoltatul mierii, numit in popor retezatul sau tunsul stupilor, era fixat de traditie la Santilie, Macavei si Schimbarea la fata.

Ziua, de obicei joia, se impartea in doua: recoltatul mierii dimineata si ospatul dupa-amiaza. Retezatul stupilor era, in Moldova si Bucovina, o   adevarata sarbatoare, cand rudele, vecinii si prietenii gustau fagurii cu miere si beau tuica si vin indulcit cu miere.

Masa festiva, cu unele elemente rituale menite sa aduca prosperitate prisacii, se transforma intr-o frumoasa petrecere cu cantec si joc care dura pana seara tarziu sau chiar pana a doua zi.

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an'}