JUMARI

JUMARI

Slanina proaspata, fara sorici, dar cu cate o suvita de carne ratacita ca o carare pierduta; sare

Se taie slanina, bucati de aprox, 4/4 cm

intr-o cratita de fonta groasa se incinge putina untura

Se pun bucatile de slanina la foc, la inceput cu apa, sa se incinga pana la miez; se lasa sa se prajeasca pana se fac aurii tot (mai inchis, asa, ca aurul turcesc)

Cand s-au rumenit bine, se scot si se preseaza tare, usor sau deloc, dupa pofta si placere, asa fierbinti, sa faca   grasimea lichida

Ce ramane se si astea-s jumarile!

Care jumari merg cu ceapa, paine de casa, tuica fiarta si un vin sec, o Feteasca Regala de Tarnave sau o lordana de Alba, jucausa si imberba.
Dar se leaga si cu o Verdea de Panciu, mai amaruie un pic (ii zicea si Om Rau) sau ce o fi, numai un vin de chef sa fie, de baut cu ulcica si cu burta, ca iarna e lunga, si cate incap intr-o iarna

Ziua Femeilor e o celebra petrecere zgomotoasa a nevestelor dobrogene si brailene (si nu numai) in ziua si noaptea de Sfantul Ion (7 ianuarie) care pastreaza amintirea anticelor manifestari orgiastice, specifice sarbatorilor dionisiace, sinonima cu lordanitul Femeilor sau Tontoroiul Femeilor, din alte zone.

Femeile se aduna in cete mari la o gazda unde aduc mancare (oua, faina, carne) si bautura. Dupa ce mananca si beau din belsug, spunand ca "se iordanesc', canta, joaca, chiuie, ies pe drum, unde arunca in sus barbatii iesiti intamplator in cale si ii duc cu forta la rau sau la lac. Acolo ii ameninta ca ii arunca in apa daca nu se rascumpara cu un dar, de obicei cu o vadra de vin. Se arunca mai multe pe o grapa trasa de celelalte femei, merg prin case si stropesc cu apa pe cei intalniti etc. De Ziua Femeilor normele de buna-cuviinta ale satului traditional sunt abolite, iar excesele de bautura si petrecerile peste masura tolerate.
Femeile se considera in aceasta zi "mai tari decat barbatii' si cu mai multe drepturi decat acestia: lipsesc de acasa, fac ce le trece prin cap, se distreaza fara sa dea cuiva socoteala, in unele sate, tinerele neveste, maritate in anul abia incheiat, sunt duse la rau si udate eu apa.

(dupa Ion Ghinoiu,- "Obiceiuri')