COZONACII DE MODEL

COZONACII DE MODEL

De Craciun, ortodocsii si toti crestinii romani se aduna in jurul unor simboluri gustoase traditionale, intre care si cozonacii, fara de care sarbatoarea ar fi frustrata si trista. Nu afirma nimeni, desigur, ca in toata aceasta bucurie, in feericul ritual al sarbatorilor crestine, cozonacelul este de sorginte romaneasca. Nici pe departe! Dar atata timp cat Ajunul face sa miroasa naucitor a cozonaci peste muntii Carpati, peste Dunare si Nistru, peste Tisa, trebuie s-o spunem, si inca in gura mare : de sarbatori, romanii mananca cozonac!

Reteta fascinanta, citata de ALO, Teodoreanu, zis Pastorel, de mine dintre multe alte variante, pentru opulenta ei aproape exotica, un concept de sarbatori.

Material;

150 oua * 1 pahar mare (de apa) cu rom alb

l baton vanilie *3-4lingurite rase cu sare
. 1 litru lapte . 100 g drojdie

l paharut undelemn fin

zahar tos circa 1,200 kg
. 3-4 (maximum) kg faina extra

3-4 paharute de vin cu unt topit si cald

Explicatie:

Cand aplici aceasta reteta, nu poti spune: am sa fac trei sau cinci kilograme de cozonaci, ci am sa intrebuintez atatea oua. Ouale nu sunt toate la fel si faina niH toata deopotriva de uscata. Cu cat e mai uscata, cu atat inghite mai mult lichid (ceteste: oua si rom).

Observatie:

Pentru fabricarea cozonacilor trebuie socotite 12 (douasprezece) ore.
De aceea, e bine sa fie pregatite toate de cu seara si sa te apuci de treaba cu noaptea in cap.

Tehnica:

Se strica de cu seara ouale, punand galbenusurile deoparte. Albusurile le pui unde vrei, caci ori pui prea putin (ca o lingurita de omat), ori deloc cam totuna e. in galbenusuri pui sarea, mesteci, pui la rece si te culci, A doua zi, intr-un vas foarte curat, pui doi pumni de faina (circa 500 gr) pe care o oparesti cu lapte clocotit.

Se mesteca cu o lopata anume, de lemn (sau cu un linguroi) si se bate strasnic pana se face o pomada, fara nici un gogolos.

Cand s-a racorit (sa poti suferi degetul mic), adaugi drojdia, pregatita astfel: faramitata intr-o farfurie adanca si frecata cu doua-trei linguri zahar, pana se face ca o cafea cu lapte. Mesteci bine drojdia cu pomada, acoperi cu un servet si pui la loc caldut (nu fierbinte), ca sa creasca, in timp ce creste plamadeala (asa se cheama amestecul de mai sus), strecori prin sita galbenusurile in covata (albie de lemn, foarte curata, uscata si calduta), clatesti cu doua-trei linguri de apa calduta vasul in care au stat si torni totul in albie.

Daca vrei, pui si o ceasca de albus spuma, daca nu, nu pui. Bati galbenusurile cu strasnicie, adaugi romul si bati, si bati, bati mereu si te bucuri ca miroase bine; adaugi apoi vanilia taiata marunt si bati inainte, pana ce plamadeala a crescut frumos. Cand e gata plamadeala, o rastorni pe ea in allpie si mesteci pana se face una cu galbenusurile. Pe urma, incepi a pune faina, cate putin, si a tot mesteca si baie cu lopata, pana ce nu mai poti. Atunci, framanti cu pumnii inchisi, pana ce obtii un aluat potrivit de moale.

Cand crezi ca nu mai incape faina, cantaresti cata ti-a ramas, ca sa stii cata ai intrebuintat, si pui zaharul si untul dupa proportia- 300 g zahar la kilogramul de faina si un pahar de unt, plus unul, asa, pe deasupra.
Dupa ce a intrat faina, framanti inainte, punand zaharul, putin cate putin, pana ce^l pui tot. Dupa ce ai ispravit zaharul, pui untul (cate un paharut) si untdelemnul, intorcand aluatul mereu in aceeasi parte (ca sa iasa felii). Framantatul dureaza doua ceasuri.

Pui la crescut la loc caldut, nu fierbinte, acoperit bine, ca sa nu se raceasca, si lasi doua-trei ore, pana ce a crescut frumos. Ajuns aici, pui in formele unse perfect cu unt sleit (o treime din forma), si iarasi acoperit la loc caldut, aproximativ o ora. Cat timp cresc in forme, se pregateste cuptorul (detaliu foarte important). Cand e gata si cuptorul, ungi cozonacii cu ou batut si presari cu migdale taiate sau zahar granulat si, cu "Doamne-ajuta', pui la cuptor, wide stau o ora, ora si un sfert, cel mult, La cuptor trebuie om priceput, ca sa-l cerce, cu faina de papusoi (porumb), sa nu puie cozonacii prea desi, scH acopere la nevoie ca sa nu se parleasca, sa le puie "zagneata' etc.

La scosul din cuptor, alt meremet. Scoti cozonacul, il scuturi putinei cu urechea aplecata, sa-l auzi daca joaca, il culci apoi cu forma cu tot pe-o coasta, sprijinit de-un lemn. Dupa doua-trei minute il mai scuturi si-l legini catinel si cu mare bagare de seama, ca sa nu se cumva turteasca si incruzeasca!

Abia un ceas dupa ce i-ai scos din cuptor ii duci in casa si, dupa doua'trei, cand sunt bine raciti, ii transporti in camara. Ca sa-i pastrezi bine si multa vreme proaspeti, ii invelesti (pe fiecare in parte, se intelege) in hartie impermeabila si in servet gros. Cozonacul facut dupa aceasta reteta trebuie sa nu se usuce trei si chiar patru saptamani.

Peste sarbatoarea autohtona geto-dacica a Craciunului s-au suprapus, succesiv, Saturnaliile romane (la inceputul mileniului I d,H, zeul Saturn se celebra intre 1 7 si 23 decembrie), nasterea zeului solar de origine iraniana, Mithra, iar dupa aparitia crestinismului, nasterea lui lisus.

Pornind de la interpretarea unor texte biblice, parintii Bisericii au fixat dubla nastere a lui Usus (fizica si spirituala) in a sasea zi a creatiei dupa Anul Nou, celebrat pe atunci la Calendele lui Ianuarie. Ulterior, au lasat la 6 ianuarie doar Botezul sau nasterea spirituala si au mutat nasterea propriu-zisa pe 25 decembrie (suprapunand-o peste ziua de nastere a unor divinitati anterioare, Craciun, Saturn, Mithra), Din acest motiv, obiceiurile de Craciun, Anul Nou si Boboteaza, care formeaza laolalta ciclul Sarbatorilor de Craciun, pastreaza numeroase elemente comune, caracteristice scenariului de innoire rituala. Anul Nou de azi, este un ceremonial nocturn de celebrare a mortii si renasterii simbolice a timpului si divinitatii la cumpana dintre ani.

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an')