Concepte de baza privind tehnologia informationala si de comunicatii

Informatia, resursa strategica a societatii

Orice societate nu poate exista fara informatie si comunicarea ei. Cantitatea de informatie este in continua crestere si aceasta este caracteristica evolutiei societatii umane care se afla in faza societatii informationale. "Alimentarea" oamenilor cu informatia de care au nevoie are darul de a duce la generarea unor noi si noi fapte, adica tot informatie. Noua.

Lumea in care traim se afla intr-o continua schimbare, asistam astazi la un proces de tranzitie de la societatea industriala la societatea informationala. Dar ce inseamna o societate informationala? In privinta acestui termen exista numeroase dispute, mai ales la noi in tara, datorita limbii din care a fost tradus (information society, socit de l`information). Astfel, de exemplu, mai apar termenii de societate a informatiei, societate informatizata, economie informatizata, societate postindustriala

Societatea informationala este societatea "in care majoritatea fortei de munca se compune din cei care opereaza cu informatii si pentru care informatia este elementul cel mai important" . Ea pune accent nu numai pe informatie, ci si pe aparitia a noi moduri de viata ca urmare a modificarii viziunii asupra lumii.

Termenul de societate informationala reflecta conceptia cu privire la modificarile sociale si organizationale care au loc ca urmare a evolutiei din domeniul tehnologiilor informationale si de comunicatii.

Odata cu trecerea la societatea informationala s-a facut trecerea de la teoria valorii bazate pe munca la teoria valorii bazata pe cunoastere. Alvin Toffler spunea in lucrarea sa Powershift. Puterea in miscare ca, daca in timpul societatii industriale capitalul era unul da natura materiala, cuprinzand masinile si materialele, in societatea post-industriala principala forma a capitalului este cunostinta. Ea este inepuizabila, se poate aplica de catre utilizatori diferiti in acelasi timp si, daca acestia o folosesc inteligent, poate genera si mai multe cunostinte.

Societatea informationala este acea societate in care economia se dezvolta datorita progreselor tehnologice, in care informatia joaca un rol pe care altadata (in societatea industriala) il aveau bunurile materiale. Ea poseda trei caracteristici principale: informatia este cea mai importanta resursa economica, consumul de informatii este intens si dezvoltarea infrastructurii informationale globale este primordiala.

In primul rand, informatia este o resursa economica pe care intreprinderile trebuie sa o detina si sa o utilizeze pentru a ocupa o pozitie cat mai buna in mediul concurential actual.

In al doilea rand, informatia este utilizata de oameni din intreaga lume in activitatea lor de consumatori informationali.

Cercetatorii japonezi considera ca in societatea informationala sunt indeplinite urmatoarele patru conditii

Venitul pe cap de locuitor este mai mare de 4000

Numarul angajatilor din sectorul de servicii depaseste 50% din totalul productiei active;

Numarul studentilor depaseste 50% din totalul populatiei de aceeasi varsta;

Ponderea cheltuielilor legate de informatie depaseste 35% din bugetul unei familii.

Avand in vedere aceste patru criterii, Romania mai are multe de realizat pana va intra in societatea informationala.

In al treilea rand in societatea informationala se pune accentul pe infrastructuri informationale globale.

Dezvoltarea infrastructurii informationale presupune realizarea a cat mai multe linii de comunicatii prin care se fac legaturile intre retelele de calculatoare, intre noile retele create prin intermediul telefoniei mobile, a televiziunii prin cablu, a sistemelor personale de comunicatii prin satelit.

Deoarece si in cazul societatii informationale au aparut diferente in ceea ce priveste modul de participare la dezvoltarea ei, la nivelul diferitelor tari sau organizatii, marile forte ale lumii, Uniunea Europeana, S.U.A. si Japonia, care alcatuiesc asa numita Triada a Societatii Informationale fac eforturi pentru realizarea unei zone informationale comune bazata pe convergenta tehnologiilor informationale si de telecomunicatii. Fiecare din componentele triadei, prin politicile organizatiilor guvernamentale, doresc sa asigure coerenta strategiilor de realizare a societatii informationale globale din punct de vedere al legislatiei, competitiei, tehnologiei informationale si a comunicatiilor, al aplicatiilor si serviciilor.

Zona informationala comuna este constituita din mai multe niveluri indivizibile, si anume

informatia ca atare, in format electronic (baze de date, baze de documente, baze de imagini s.a.)

componentele hardware si software disponibile utilizatorilor pentru a prelucra aceste informatii;

infrastructura fizica (cablu, retele de comunicatii radio si prin satelit);

serviciile de baza ale telecomunicatiilor, in special e-mail, transfer electronic de date, acces interactiv la baze de date si transmiterea interactiva a imaginii digitale;

aplicatiile care ofera utilizatorilor serviciile specifice de care au nevoie pentru a utiliza nivelurile anterior mentionate. In general, utilizatorii vad numai aplicatia la care sunt conectati. Dar, in acelasi timp, este necesar ca si modul in care are loc "transportul" datelor sa fie transparent pentru utilizatori. Ca urmare, aplicatiile sunt cele pentru care trebuie depuse cele mai mari eforturi din punct de vedere al realizarii unei structuri informationale si a unei interfete prietenoase;

utilizatorii care nu au fost instruiti in vederea folosirii aplicatiilor, dar care sunt constienti de potentialul utilizarii tehnologiei informationale si de comunicatii si de conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a beneficia de avantajele ei.

Din dorinta de aliniere din punct de vedere legislativ la zona informationala comuna, in Romania a fost elaborata Strategia nationala de informatizare si implementare in ritm accelerat a societatii informationale, in care sunt prevazute obiectivele pe termen scurt si pe termen mediu - lung. Politica Guvernului Romaniei fata de problema societatii informationale este binevenita, dar insuficienta, de o importanta deosebita fiind masurile luate pentru pregatirea specialistilor si utilizatorilor potentiali, dezvoltarea sectorului privat (factor primordial al viitoarei societati), dezvoltarea activitatii de cercetare - dezvoltare in domeniul informatic si cel al telecomunicatiilor.

Societatea informationala globala nu prezinta numai avantaje, criticile aduse revolutiei informationale fiind sintetizate in literatura de specialitate astfel:

Pastrarea, in continuare, a celor doua straturi ale societatii: bogati si saraci, adica cei care au acces la noile tehnologii si se pot bucura de avantajele lor, respectiv cei care se "minuneaza" de ceea ce se intampla pe glob

Somajul cronic datorat automatizarii productiei, desi se urmareste prin noile proiecte privind societatea informationala elaborate de Uniunea Europeana sa se elimine acest efect prin crearea de noi locuri de munca in domeniul serviciilor informationale

Ruinarea vietii de familie sau a afinitatilor de grup prin izolare si continua cautare de mai bine, pentru dobandirea de noi si cat mai multe cunostinte, inclusiv amenintarea vietii private

Stres crescut care se datoreaza faptului ca oamenii doresc sa-si imbunatateasca permanent stilul de viata lasand pe ultimul loc fericirea si bunastarea culturala. Oamenii, pentru a-si mentine nivelul de trai au mai multe locuri de munca, chiar daca in rapoartele diferitelor comisii internationale acesta ar fi crescut in ultimele decenii

Elite desprinse de interesele predominante ale societatii, bucurandu-se de efectele globalizarii in sfera restransa.

Insa, ceea ce este esential sunt efectele intr-adevar benefice ale societatii informationale globale, cu avantajele directe sau indirecte pe care le aduce fiecarui individ.

In acest context, informatia devine de o importanta vitala. Se face insa diferenta intre informatie ca produs (apare astfel categoria de "intermediatori de informatii" care se ocupa de ordonarea si distributia informatiilor prin carti, reviste, radio si televiziune) si informatie ca mijloc de productie (numarul celor care se ocupa de informatii ca mijloc de productie a crescut mult in ultimii ani, ei participand "la alcatuirea stocurilor interne de informatii, necesare in activitatea continua si eficienta a oricarei intreprinderi sau institutii"

Daca in anii '50 informatia era vazuta ca un rau necesar (paper dragon), o cerinta birocratica, viziunea asupra informatiei s-a schimbat de-a lungul timpului, ea trecand progresiv de la suport al scopurilor generale (perioada 1960-1970), la suport in controlul managerial (perioada 1970-1980), devenind in prezent o importanta resursa strategica cu rol in asigurarea supravietuirii firmei , un agent hotarator al dezvoltarii, fiind numita si "petrolul secolului XXI"

Datorita importantei ei, informatia a devenit o resursa la fel de valoroasa ca resursele umane, cele materiale sau financiare. Pregatirea si organizarea unui sistem de informatii necesare unei actiuni coerente si de succes au devenit pentru intreprinderea moderna la fel de insemnate ca productia si vanzarea. Stapanirea informatiilor necesare si utile deciziei inseamna de fapt selectarea si utilizarea datelor obtinute din gestiunea interna si in al doilea rand capacitatea de a le compara cu cele provenite din mediul concurential pentru a evidentia ceea ce are un caracter de durata si strategic de ceea ce este neesential. Gestionarea acestei resurse, numita informatie, reprezinta o preocupare primordiala in intreprinderile moderne. Astfel, au aparut in structura organizatorica a intreprinderii compartimentele specializate de culegere, prelucrare si distribuire a informatiilor, responsabilii acestor compartimente fiind de multe ori manageri de nivel inalt.

Informatia ca notiune este foarte veche. Ea este utilizata cu diferite semnificatii: suport al cunostintelor umane, unitate de masura in informatica (biti), stire, noutate etc. Sensurile notiunii de informatie sunt mult discutate si interpretate de catre o disciplina sau alta.

Notiunea de informatie este complexa si de mare generalitate, toate stiintele operand cu informatii ca elemente ale cunoasterii senzoriale sau rationale. Cunoasterea umana, transmiterea cunostintelor vehiculeaza informatii.

In sens larg, informatia este notiunea prin care se defineste fiecare din elementele noi continute in semnificatia unui simbol sau grup de simboluri, intr‑o comunicare, stire, semnal, imagine etc. prin care se exprima o situatie, o stare, o actiune.

Pentru a fi perceputa, informatia trebuie exprimata intr-o forma concreta. Aceasta forma concreta se numeste data. Prin data se intelege un numar, o marime, o relatie care serveste la rezolvarea unei probleme sau care este obtinuta in urma unei cercetari urmand a fi supusa unor prelucrari. Data poate fi considerata materia prima pentru informatie. Data are o existenta obiectiva, tangibila. Ea este o informatie potentiala intrucat prin prelucrare conduce la obtinerea informatiilor. Nu orice prelucrare de date genereaza informatii. Informatia este produsul prelucrarii datelor, care sunt aduse intr-o forma inteligibila si care pot fi utilizate intr-un scop anume. Deci o procesare de date poate genera informatie numai daca exista un receptor care sa considere acest rezultat inteligibil si folositor. Daca data este receptata de un utilizator capabil de intelegere, persoana poate spune ca a primit o informatie.

Un exemplu il poate reprezenta o ecuatie matematica. Pentru cineva familiarizat cu limbajul matematicii, aceasta ecuatie sau data, cand este primita, receptata si prelucrata, comunica o informatie semnificativa. Cineva, insa, neobisnuit cu limbajul matematic, cu toate incercarile pe care le-ar face, nu reuseste sa obtina un plus de informatii prin citirea acestei date.

In informatica prin data se intelege un "model de reprezentare a informatiei, accesibil unui anumit procesor (om, unitate centrala, program), model cu care se poate opera, pentru a obtine noi informatii despre fenomenele, procesele si obiectele lumii reale". Sistemele de calcul prelucreaza date, iar datele furnizate la iesire pot reprezenta informatii diferite pentru utilizatori diferiti.

Schematic relatia dintre date si informatii poate fi reprezentata astfel:

unde d₁d_n date

i₁i_ninformatii

Fig. nr. 1.1. Relatia date-informatii

O trasatura fundamentala a informatiei este subiectivitatea. Ceea ce poate fi o informatie pentru o persoana, poate sa nu insemne nimic pentru altele. Pe de alta parte, pornind de la acelasi set de date, persoane diferite, prin prelucrari diferite, pot obtine informatii diferite. Daca data are o existenta fizica, tangibila, informatia exista numai in receptor, fiind intangibila.

Corespondenta data-informatie este considerata ca fiind un prim nivel in informatica economica. Acestui nivel i se adauga un al doilea, acela al informatiilor derivate din alte informatii pe baza de rationament, nivel considerat a fi nivelul cunostintelor.

Progresele inregistrate in domeniul tehnologiilor informationale, materializate in cea de‑a cincea generatie de calculatoare electronice au generat trecerea de la calculatoare care calculeaza si memoreaza date la calculatoare care rationeaza si informeaza. Astfel, denumirea de calculator devine improprie intrucat se prelucreaza cunostinte, termenul adecvat fiind cel de sisteme de prelucrare a cunostintelor.

In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane se precizeaza ca "cunostintele cuprind totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva intr-un domeniu oarecare".

Nu orice data sau informatie creeaza cunostinte. Astfel, unele informatii sunt deja intre cunostintele receptorului si deci nu genereaza informatii noi. Pe de alta parte, unele informatii s-ar putea sa nu aiba semnificatie pentru receptor, in sensul ca nu se integreaza intre cunostintele lui. Cunostintele reprezinta, deci, totalitatea informatiilor debandite anterior cu privire la obiectul considerat.   

In toate modelele decizionale, locul informatiei in procesul luarii deciziilor este esential. Decidentul utilizeaza pentru fiecare decizie informatii specifice, precum si o cunoastere generala (experienta acumulata, formatie, strategie globala aleasa). Procesul decizional produce, la randul sau, o informatie; fara aceasta informatie si fara comunicarea ei, decizia nu va fi insa urmata de efecte. Rolul comunicarii informatiei revine sistemului informational.

1.1.1. Evaluarea informatiei

Pentru evaluarea calitativa a informatiei pot fi luate in considerare trei aspecte: dimensiunea temporala, continutul si forma informatiei.

Dimensiunea temporala. O buna informatie trebuie sa fie obtinuta la momentul potrivit (adica sa fie oportuna) si la anumite intervale stabilite (adica sa aiba o anumita frecventa). In plus, informatia trebuie sa reflecte realitatea din momentul (sau cat mai aproape de momentul) utilizarii sale, ceea ce defineste actualitatea sa. Perioada la care se raporteaza informatia constituie un atribut temporal de mare importanta. Din acest punct de vedere, in diverse situatii sunt necesare informatii despre trecut, despre o situatie prezenta sau o prognoza a evolutiei anumitor marimi.

Continutul este, de obicei, considerat a fi cea mai importanta dimensiune a informatiei. Exactitatea este un atribut vital al acesteia. Cu toate acestea, o informatie exacta nu este de mare folos daca nu raspunde unei nevoi specifice a utilizatorului, altfel spus daca nu este pertinenta. Insa, chiar pertinenta, informatia poate fi inadecvata daca nu este si completa. De asemenea, exhaustivitatea este, la fel de importanta ca si conciziunea informatiei, in sensul furnizarii utilizatorului exact a informatiei de care are nevoie, fara a-l sufoca cu un suvoi informational din care sa fie incapabil sa selecteze ceea ce ii este necesar.

Forma defineste modalitatea de prezentare a informatiei, fiind cea care face informatia atragatoare, usoar de utilizat si inteles. De multe ori, informatii actuale, oportune, exacte, pertinente, exhaustive si concise nu au fost valorificate deplin datorita unei prezentari necorespunzatoare. In ultimul timp, insa, efortul a fost canalizat in directia ameliorarii modului de prezentare pentru a face informatiile mai atractive, comprehensibile si mai usor de folosit. Din punctul de vedere al formei, informatiile trebuie sa fie clare, precise, ordonate, prezentate intr-o modalitate adecvata (text, grafice, scheme etc) si pe un suport accesibil (hartie, transparente, ecranul unui calculator etc.).

Pentru a opera cu notiunea de informatie, pe langa evaluarea ei calitativa se folosesc si forme de evaluare cantitativa. Astfel, s-a pus problema gasirii unui etalon pentru cantitatea de informatie, adica a unei unitati de masura, obiectiv determinata, unitate cu ajutorul careia sa se masoare informatiile si sa se compare, independent de continutul lor sau de modul in care sunt emise, transmise si receptionate.

Preocuparile de masurare a cantitatii de informatie provin din teoria statistica a comunicatiei si se bazeaza pe ideea ca informatia exprima incertitudinea inlaturata prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile.

In 1928, R.V. Hartley a introdus notiunea de cantitate de informatie. In 1948, Claude Shannon numeste masura informatiei entropie informationala, prin analogie cu entropia din termodinamica ce masoara, de asemenea, gradul de nedeterminare a unui fenomen. Astfel, informatia este acea cantitate care inlatura total sau partial starea de nedeterminare, numita entropie, pe baza unui mesaj adresat unui receptor.

unde H reprezinta entropia informationala, iar p reprezinta probabilitatea de realizare sau existenta a unui element sau eveniment k in cadrul sistemului.

C. Shannon a propus ca unitatea de masura a cantitatii de informatie sa fie informatia generata de realizarea unui experiment cu doua evenimente avand probabilitati egale de realizare. Aceasta unitate de masura poarta denumirea de BIT (BInary DigiT = cifra binara) deoarece precizarea uneia dintre cifrele 0 sau 1 ale sistemului binar, presupuse egal probabile, constituie o informatie unitate. Cantitatea de informatie de un bit este, de exemplu, informatia obtinuta cand se alege un raspund "da" sau "nu" la o intrebare sau informatia obtinuta la aruncarea unei monede.

1.1.2. Informatia si intreprinderea

Intr-un mediu supra-abundent in informatii, o intreprindere performanta trebuie sa-si dezvolte capacitatea de a identifica sursele importante, de a selecta, stoca, gestiona, prelucra si folosi inteligent informatia, de a-si dezvolta fluxurile de informatii (interne si externe) in calitate de generator de informatie si de a-si alege cele mai favorabile strategii si suporturi de comunicare.

Intreprinderea nu poate exista fara informatie si comunicarea ei, informatia devenind un bun al acesteia. Informatia prezinta intr-o intreprindere patru roluri principale

Masura a succesului: de exemplu, informatia cu privire la profitabilitatea intreprinderii poate fi folosita pentru evaluarea succesului acelei firme pe o anumita perioada de timp;

Semnal de alarma: Unele informatii reflecta schimbari insemnate in volumul vanzarilor, nivelul costurilor, nivelul profitului, constituind astfel semnale de alarma pentru manageri, determinandu-i sa ia decizii si sa declanseze actiuni pentru remedierea neajunsurilor. Sistemul informational al intreprinderii are rolul de a dirija informatiile spre locul unde acestea sunt necesare, evitandu-se aglomerarea managerilor cu informatii inutile;

Baza pentru aprofundarea analizei activitatii: Investigarea si analiza operatiunilor curente ale unei intreprinderi, in urma carora sunt evidentiate punctele ei forte si aspectele vulnerabile ale activitatii, au la baza informatii pertinente, atat din mediul intern cat si din cel extern;

Baza pentru planificare: Pentru a fi realiste si eficace, obiectivele si actiunile viitoare ale organizatiei trebuie proiectate pe baza unor informatii adecvate. De exemplu, informatiile cu privire la structura personalului unei companii (dupa varsta, sex, categorii de calificare etc.) pot arata ca este necesar un program de recrutare activa si perfectionare a personalului. Planurile pentru realizarea acestui program trebuie coordonate cu planurile de productie ale firmei si cu bugetele proiectate

Informatia este indispensabila functionarii intreprinderii. Utilizarea informatiilor are in vedere urmatoarele trei tipuri de obiective:

Satisfacerea unor obligatii legale: Orice intreprindere trebuie sa‑si organizeze contabilitatea respectand Legea Contabilitatii, Planul general de conturi si Regulamentul de aplicare. Bilantul si contul de profit si pierderi sunt situatii de sinteza publicabile. Dreptul comercial, legislatia fiscala impun intocmirea anumitor documente periodice (declaratii fiscale, declaratii privind veniturile etc.);

Pregatirea deciziilor pe diferite nivele ierarhice. Informatia este baza luarii deciziilor. Elaborarea deciziilor necesita informatii de complexitati diferite;

Asigurarea comunicarii. Este vorba atat de o comunicare interna realizata prin schimburi orizontale si verticale de informatii, cat si de o comunicare externa, materializata in schimbul de informatii cu exteriorul (primirea si difuzarea de informatii din/catre exterior, schimburi regulate de informatii cu partenerii, furnizorii, clientii, creditorii).

Asigurarea comunicarii in organizatii prin intermediul schimburilor de informatii genereaza fluxuri informationale. Drumul pe care il parcurge informatia, din momentul aparitiei unui eveniment si pana cand, pe baza cunoasterii lui, se declanseaza actiunea de reglare a unui nou eveniment de acelasi tip, se numeste circuit informational. O sectiune din circuitul informational formeaza un flux informational.

Fluxul informational cuprinde ansamblul datelor, informatiilor si deciziilor, necesare desfasurarii unei anumite operatii, actiuni sau activitati. Fluxul informational este caracterizat prin continut, volum, frecventa, calitate, forma, suport, mod de obtinere si cost.

Din punct de vedere al circulatiei informatiei, se disting fluxuri informationale interne si fluxuri informationale externe. Fiecare din aceste fluxuri pot fi orizontale si verticale. Fluxurile verticale pot fi ascendente sau descendente.

Fluxurile informationale interne asigura circulatia informatiei intre diferitele compartimente ale structurii organizatorice din interiorul unui organism economic si intre diferite persoane din cadrul compartimentelor functionale, in vederea fundamentarii deciziilor. Pot fi orizontale si verticale.

Fluxul informational orizontal (fig. nr. 1.2.) este reprezentat de schimbul reciproc de informatii intre diferite compartimente:

Fig. nr. 1.2. Fluxul informational intern orizontal

Fluxul informational vertical (fig. nr. 1.3) poate fi, la randul sau, ascendent si descendent. In fluxul informational ascendent, informatia circula de la sistemul operational catre conducere (etapa de informare), iar in cel descendent, de la conducere spre cel operativ (etapa de transmitere a deciziilor).

Fluxul informational extern asigura circulatia informatiei intre un organism economic si organele ierarhic-superioare, precum si intre diferite unitati economice.

Ca si fluxurile informationale interne, cele externe pot fi: orizontale si verticale.

Fig. nr. 1.3. Fluxul informational intern vertical

Fluxurile informationale externe orizontale (fig. nr. 1.4) asigura circulatia intre diferite unitati economice, determinata de circulatia valorilor materiale si banesti in procesele de aprovizionare si desfacere:

Fig. nr. 1.4. Fluxul informational extern orizontal

Fluxurile informationale externe verticale (fig. nr. 1.5) asigura circulatia informatiilor intre unitatea economica si organele ierarhic superioare si pot fi: ascendente, prin care se transmit informatii organului ierarhic superior si descendente prin care se transmit decizii catre unitatea economica.

Necesitatea informatizarii societatilor comerciale s-a manifestat pe fondul cresterii continue a volumului de informatii vehiculate intr-o firma. Cererea de informatii necesare procesului decizional pe cele trei niveluri ale sale si fiecarui compartiment in parte a sporit vertiginos in ultimele decenii. Excesul de informatii a determinat nevoia de informatii sintetizate, mai usor de urmarit si analizat. Aceasta sintetizare o realizeaza, de exemplu, contabilitatea, dar volumul imens de informatii pe care trebuie sa le gestioneze a impus cautarea de noi posibilitati de eficientizare a respectivelor activitati.

Procesul de informatizare se refera la activitatea de introducere a informaticii in intreprindere, oricare ar fi partea din sistemul informational pe care o vizeaza Procesul in ansamblul sau a influentat benefic dezvoltarea societatii. Este adevarat ca o parte din posturile de munca au disparut, dar noile dezvoltari tehnologice au cerut aparitia pe piata fortei de munca a unor noi specializari, ce au presupus ocuparea unui numar insemnat de persoane.

Fig. nr.1.5. Fluxul informational extern vertical

Paul Harmon si Curtis Hall cerceteaza evolutia lantului valoric data-informatie-cunoastere prin prisma procesului de informatizare, incadrand intreprinderea moderna in patru categorii:

• intreprinderea neinformatizata, un model de intreprindere pe cale de disparitie in perspectiva secolului XXI;
• intreprinderea bazata pe date specifica anilor `70 - `80. Obiectivul principal al procesului de informatizare este legat de inregistrarea tranzactiilor firmei: stocuri, incasari, plati, etc. Informatica reprezenta un simplu serviciu si constituia exclusiv sarcina profesionistilor, utilizatorii finali neavand cunostinte de specialitate si nici acces la calculator. Suportii informationali erau neinformatizati, in cea mai mare parte a lor, iar utilizarea hartiei era preponderenta.
• intreprinderea bazata pe informatie. In contextul evolutiilor informationale, sistemele informatice devin mai inteligente, deoarece nu se mai ocupa numai de prelucrarea si stocarea datelor, ci si de manipularea cunostintelor intr-o maniera apropiata de logica umana. Utilizarea eficienta a informatiilor poate deveni o arma strategica pentru firma in cadrul careia calculatorul este liantul comun al tuturor utilizatorilor (indiferent de nivelul ierarhic pe care se situeaza), oferind noi posibilitati pentru lucrul in echipa si pentru luarea in comun a deciziilor. Intreprinderile se transforma, devenind adevarate retele dinamice, flexibile si adaptate schimbarilor.
• intreprinderea bazata pe cunoastere - este un model generat de tehnologia sistemelor expert care au misiunea de a aplica cunoasterea asupra modului in care se deruleaza operatiunile economice, de a crea interfete logice asupra relatiilor dintre parametrii si marimile analizate si apoi de a determina cel mai bun parcurs de urmat. Provocarea majora a sistemelor expert in economie o constituie posibilitatea ca firma sa-si poata stoca, analiza, interpreta nu numai datele, ci si cunostintele.

Succesul informatizarii intreprinderilor depinde de mai multi factori. In primul rand, este necesar ca managerii sa aiba cunostinte corespunzatoare de informatica pentru a sustine acest proces, iar in al doilea rand este necesar sa se asigure o foarte buna comunicare intre informaticieni si utilizatori (trebuie sa se gaseasca un limbaj "de mijloc" prin care cererile utilizatorilor sa fie intelese de informaticieni, iar ceea ce concep informaticienii sa fie inteles de utilizatori). Multe proiecte informatice esueaza tocmai datorita neluarii in calcul a acestor factori.

Firmele care doresc sa-si automatizeze sistemul informational dispun de o multitudine de solutii, mai mult sau mai putin cuprinzatoare, mai complexe sau mai simple, dar si mai scumpe sau mai ieftine. Astfel, din punct de vedere hardware, pot fi utilizate calculatoare mari, minicalculatoare sau microcalculatoare, eventual interconectate in retele locale sau la distanta, pentru a exploata baze de date si programe comune. Din punct de vedere software, pot fi proiectate pachete de programe originale, pentru a satisface nevoi informationale specifice sau pot fi achizitionate pachete de programe standard, gata scrise, pentru rezolvarea problemelor informationale cu un grad mai mare de generalitate. Cea de-a doua metoda este mult mai ieftina si eficace, deoarece programele scrise de firme specializate au fost deja testate in functionare la alti utilizatori (desi slabiciuni ale softului pot fi gasite oricand). In plus, piata softului de aplicatii este in crestere rapida, ceea ce faciliteaza alegerea solutiilor convenabile pentru firmele interesate.

1.1.3. Clasificarea informatiilor

Diversitatea informatiilor, volumul lor in continua crestere, formele diferite de exprimare si alte considerente practice sunt argumentele care conduc la necesitatea clasificarii informatiilor. Cele mai utilizate criterii de clasificare intalnite in literatura de specialitate sunt:

forma de exprimare;

situarea in timp fata de fenomenele reprezentate;

continutul;

domeniul de activitate la care se refera.

1. Dupa forma de exprimare a fenomenelor pe care le reflecta, informatiile sunt:

Informatii cantitative;

Informatii calitative.

Informatiile cantitative pot fi analogice si numerice (digitale).

Informatia analogica este exprimata prin parametri cu variatie continua din cadrul proceselor tehnologice, asa cum sunt ei perceputi de dispozitivele tehnice de masura si control (presiunea, temperatura, viteza, tensiunea electrica etc.).

Informatia numerica (digitala) exprima aspectul cantitativ al fenomenelor si se prezinta sub forma de cifre, care se obtin prin masurare, numarare, cantarire sau calcul. Pe suportul tehnic, informatia se prezinta ca o succesiune de valori binare (0,1).

Informatia nenumerica (calitativa) este cea mai raspandita si se prezinta printr-o mare varietate de forme: concepte, liste bibliografice, texte, rapoarte etc.

In functie de suportul informational utilizat pentru redarea, transmiterea sau pastrarea acesteia, informatia calitativa poate fi: sonora, inclusiv verbala, scrisa, grafica (imagini fixe), video (imagini in miscare), sub forma undelor radio sau magnetice, sub forma codificata inregistrata pe benzi sau discuri magnetice, pe discuri optice sau magneto-optice.

2. Dupa situarea in timp fata de fenomenele reprezentate, distingem:

Informatii active (dinamice, operative);

Informatii pasive;

Informatii previzionale.

Informatiile active (dinamice, operative) reprezinta procese sau fenomene in curs de desfasurare.

Informatiile pasive se refera la procese sau fenomene care au avut loc si care s-au terminat. Ele sunt utile pentru conducerea proceselor si fenomenelor cu caracter repetitiv..

Informatiile previzionale sunt cele cuprinse in planuri si programe si comensureaza procese si fenomene ce se vor desfasura in viitor.

3. Dupa continut, pot fi:

Informatii elementare;

Informatii complexe;

Informatii sintetice.

Informatiile elementare sunt specifice sistemului operational in care se desfasoara nemijlocit activitatile economice si definesc operatii si fenomene indivizibile (datele din documentele primare).

Informatiile complexe sunt informatiile rezultate din agregarea informatiilor elementare pentru a caracteriza un proces sau un fenomen (nivelul productivitatii muncii, valoarea productiei marfa, costul productiei etc.).

Informatiile sintetice se obtin, de regula, prin aditionarea informatiilor elementare de acelasi tip (balante de verificare, bilant contabil etc.).

4. Dupa domeniul de activitate la care se refera, distingem:

Informatii tehnologice;

Informatii tehnico-stiintifice;

Informatii economice.

Informatiile tehnologice sunt utilizate pentru conducerea si dirijarea proceselor tehnologice industriale.

Informatiile tehnico-stiintifice sunt utilizate in domeniul cercetarii stiintifice si al proiectarii tehnologice.

Informatiile economice sunt instrumente de conducere nemijlocita a proceselor social-economice. Ele devin utile si eficiente numai in cadrul schimbului permanent de cunostinte intre oameni, situati pe diverse trepte ierarhice ale economiei. Informatiile economice prezinta cateva particularitati: volum si diversitate tipologica mare, prelucrari specifice relativ simple si cu mare frecventa (calcule aritmetice, sortari, grupari, comparari etc.), timp de valabilitate relativ redus.

Dupa sursele de provenienta distingem: informatii interne, externe, primare etc.

Dupa principiile de prelucrare in sistemele informatice pot fi: date aritmetico-logice, texte, documente grafice, secvente audio si secvente (clipuri) video.

Tehnologia informationala si impactul acesteia asupra organizatiilor

Unul dintre factorii care influenteaza evolutia societatii informationale este reprezentat de tehnologiile informationale.

Prin fuziunea informaticii cu telecomunicatiile, birotica, robotica s-a realizat un conglomerat de industrii si servicii cunoscute sub numele de tehnologie informationala (Information Technology) sau dupa alti autori tehnologie informationala si de comunicatii (Information and Communication Technology - ICT) sau noile tehnologii informationale (New Information Technology - NTI).

Astazi este recunoscuta de toata lumea importanta deosebita pe care o are informatia in dezvoltarea economica si sociala. Pentru a deveni utila in orice domeniu de activitate, informatia trebuie colectata, stocata, prelucrata si transmisa celor care au nevoie. Aici intervin tehnologiile informationale care au inregistrat in ultimele decenii progrese remarcabile, greu de controlat si care au provocat profunde transformari la nivelul societatii, al organizatiilor si al indivizilor. Utilizarea tehnologiei informationale amelioreaza oportunitatile in valorificarea informatiei si determina aparitia a noi abordari cu privire la ce este o organizatie si cum se comporta aceasta.

O definitie uzuala a tehnologiei informationale a fost data de Departamentul de Comert si Industrie al Marii Britanii care precizeaza ca tehnologiile informationale permit 'colectarea, prelucrarea, stocarea si transmiterea informatiilor sub forma de voce, imagine, text si numerica pe baza microelectronicii, prin intermediul combinarii informaticii cu telecomunicatiile'

O definitie mai cuprinzatoare considera tehnologia informationala o paradigma a dezvoltarii tehnico-economice ce include comunicatiile, fotonica, informatica, sistemele de fabricatie, retelele, softul, echipamentele de stocare a informatiei si memoriile.

Tehnologiile informationale cuprind procesele, metodele, tehnicile si operatiile necesare prelucrarii automate a datelor. Ele intrunesc un bogat set de functii, aspecte, activitati care pot fi grupate in urmatoarele categorii:

colectarea, reprezentarea, inregistrarea (scrierea) si identificarea (citirea) informatiilor;

organizarea in memorie si pastrarea informatiilor;

prelucrarea informatiilor;

cautarea si extragerea informatiilor;

transmiterea informatiilor;

securitatea informatiilor;

redarea informatiilor.

Tehnologiile informationale prezinta anumite particularitati

Sunt tehnologii multiforme care se pot adapta majoritatii activitatilor umane. Tehnologia informatica s-a pulverizat intr-o multitudine de activitati, ramuri industriale si servicii, marindu-si considerabil portofoliul de aplicatii;

Sunt tehnologii complexe in care serviciile ocupa o parte considerabila. Prin utilizarea acestora in cadrul unei organizatii, specialistii interni sau externi recurg foarte des la serviciile de asistenta. Acest lucru se intampla mai ales in faza de implementare, decat in faza operationala. Nevoile intreprinderilor si ale indivizilor se schimba, tehnologia progreseaza si campul de aplicare a tehnologiilor informationale se largeste continuu. In cazul achizitionarii unui produs complex, orice cumparator sau utilizator IT trebuie sa se informeze pentru a intelege tendintele si presiunile la care trebuie sa faca fata;

Sistemele informationale nu pot transforma singure maniera de functionare a unei organizatii, ele reprezinta doar un mecanism catalizator. Indivizii lucreaza cu tehnologiile informationale la toate nivelurile ierarhice pentru a-si realiza obiectivele propuse. Dar deseori acestia considera sistemele informatice ca fiind "cutia neagra" a organizatiei, neintelegand de fapt in totalitate rolul si avantajele utilizarii noilor tehnologii. De aceea, se impune o colaborare permanenta intre informaticieni si utilizatori la nivelul unei firme.

Schimbarile intervenite in tehnologiile informationale sunt rapide si au numeroase implicatii. Pentru a cunoaste mai bine aceste implicatii trebuie identificate caracteristicile globale ale noilor tehnologii informationale. In acest sens, Herbert Simon defineste urmatoarele caracteristici ale NTI

asigura accesibilitatea oricarei informatii sub forma verbala, simbolica, prin intermediul calculatorului;

pun la dispozitie capacitati mari de memorare pentru sistemele de prelucrare a informatiilor;

fac posibila utilizarea limbajului uman pentru interogarea sistemelor de prelucrare a informatiilor;

orice informatie care se dovedeste utila va putea fi transmisa in alt punct din acelasi sistem cu costuri scazute;

sistemele de prelucrare a informatiilor sunt din ce in ce mai capabile de a informa, de a sprijini procesul decizional si, mai mult, de a invata.

In prezent, doua schimbari esentiale se datoreaza utilizarii NTI

descentralizarea puterii informatice si a stocarii datelor si deplasarea catre utilizator;

utilizarea pe scara larga a telecomunicatiilor care face legatura electronica intre diferitele componente ale sistemelor informationale.

Un important rezultat al amplorii si dezvoltarii tehnologiei informationale il constituie generalizarea sistemelor informatice. Sistemele informatice constituie cadrul de patrundere si de aplicare a tehnologiei informationale in organizatii, dar nu numai, aceasta influentand evolutia si dezvoltarea sistemelor informatice. In acest sens, tehnologia informationala ar cuprinde, pe langa elementele care asigura colectarea, prelucrarea, stocarea si transmiterea informatiilor, si elementele teoretice si metodologice privind dezvoltarea sistemelor informatice.

In prezent se constata, ca urmare a dezvoltarii explozive a tehnologiei informationale, o incapacitate a firmelor de a beneficia pe deplin de facilitatile oferite de noile tehnologii. De asemenea, trebuie avut in vedere ca nu este suficienta simpla introducere a unor noi tehnologii, ci si formarea unei noi atitudini fata de utilizarea lor prin crearea unei arhitecturi informationale adecvate.

Progresul si ritmul de evolutie al tehnologiei este greu de anticipat astazi. Multi specialisti nu mai cred ca tehnologia informationala poate oferi un avantaj de durata, ea transformandu-se adesea intr-o necesitate strategica. Experienta multor intreprinderi a demonstrat ca ceea ce astazi reprezinta un avantaj fata de concurenta, maine poate fi o obligatie, o necesitate pentru a ramane in competitie. Din punct de vedere al activitatilor si proceselor economice, prima intrebare care trebuie pusa este daca tehnologia informationala poate sa sprijine procesele economice si daca da, in ce masura.

Tehnologiile informationale s-au dezvoltat ca raspuns la necesitatile de prelucrare a informatiilor, fenomen cauzat de industrializarea societatii. Astazi, putine aspecte ale vietii cotidiene au ramas in afara sferei de influenta a tehnologiei informationale, iar pentru organizatii ele reprezinta cu adevarat o miza strategica din care pot decurge numeroase avantaje concurentiale. Cadrul general de analiza a impactului tehnologiilor informationale asupra organizatiei economice este prezentat in fig. nr. 1.6

Fig. nr.1.6. Cadrul general de analiza a impactului organizational al tehnologiilor informationale

Unii specialisti atribuie un rol primordial tehnologiei informationale in schimbarea organizationala, neglijand aportul altor factori de mediu, adica factorii sociali, politici, economici. Intr-adevar, tehnologia informationala reprezinta cea mai importanta parghie in realizarea schimbarii, ea insa este completata de factorii organizationali, cum ar fi cultura organizationala (este necesara o cultura care sa fie dinamica si sa incurajeze initiativa si inovarea) si structura organizatorica (structura trebuie sa permita coordonarea si colaborarea interfunctionala), precum si de resursele umane (aceasta implica instruirea, motivarea, evaluarea si compensarea personalului).

Tehnologiile informationale ofera noi solutii in domeniul comunicatiilor, hardware, software, precum si in reproiectarea proceselor economice in intreprinderi.

Tendinta majora a comunicatiilor contemporane o constituie dezvoltarea comunicatiilor celulare si potentiala integrare a acestora cu retele digitale de servicii integrate, ceea ce duce la posibilitatea conectarii diferitelor echipamente: fax, video, PC-uri, statii de lucru ale retelelor locale (LAN).

Integrarea telecomunicatiilor cu tehnologia informatica a fost facilitata de dezvoltarea circuitelor integrate de tip ISDN - Integrated Digital Network (Retele integrate de servicii digitale), impreuna cu raspandirea retelelor de comunicatii locale, metropolitane si globale, a retelelor locale optice, retelelor locale fara fir (cablu).

In ceea ce priveste tendintele din domeniul hardware, acestea sunt prezentate in tabelul nr.1.1.

Tabel nr.1.1. Tendintele tehnologiilor hardware

Schimbarile in tehnologia informatica au fost generate de facilitati importante in ceea ce priveste depozitarea si accesarea datelor. Evolutia sistemelor de depozitare masiva a datelor, sistemele optice si magneto-optice faciliteaza constituirea si actualizarea unui volum imens de date, oferindu-le unor largi categorii de utilizatori la preturi foarte reduse, respectand totodata criteriile de securitate si confidentialitate pentru unele tipuri de informatii.

Prelucrarea neuronala , care ocupa pozitia de mijloc intre forma conventionala de lucru a calculatoarelor si cea de functionare a gandirii umane, are un urias potential de utilizare. Calculatoarele neuronale au extins aria de aplicare a calculatoarelor in domenii ca: recunoasterea caracterelor (propozitii si fraze scrise de mana), recunoasterea vocii umane, identificarea automata a componentelor de fabricatie si sunt in curs de extindere la activitati de tipul: automatizarea prelucrarii, traducerea automata dintr-o limba in alta, automatizarea asamblarii in procesul de manufacturare, verificarea documentelor.

Daca echipamentele si retelele reprezinta suportul fizic al oricarui sistem informatic, software-ul este suportul logic, prin intermediul caruia se organizeaza si se gestioneaza informatiile vehiculate. Din multitudinea coordonatelor pe care se deruleaza evolutia pe termen scurt si mediu a programarii calculatoarelor electronice, cele mai importante vizeaza urmatoarele domenii:

CAD (Computer Aided Design - proiectare asistata de calculator) /CAM (Computer Aided Manufacturing - fabricatie asistata de calculator) /CAE (Computer Aided Engineering) /CIM (Computer Integrated Manufacturing)

proiectarea asistata de calculator a sistemelor informatice (CASE)

arhitectura aplicatiilor sistem

sisteme de operare

programare orientata pe obiecte

sisteme de gestiune a bazelor de date

programare distribuita

prelucrari paralele

sisteme cu toleranta la erori

inteligenta artificiala: logica fuzzy, retele neuronale, sisteme expert, agenti inteligenti.

Schimbarile principale care influenteaza sensibil ciclul de dezvoltare al software-ului sunt legate de: programarea orientata pe obiect, baze de date obiectuale, medii de programare distribuita, inclusiv SGBD distribuite, sisteme expert. Aceste elemente coroborate cu evolutia catre sistemele cu arhitectura deschisa trebuie sa satisfaca toate cerintele utilizatorilor legate de securitatea si confidentialitatea datelor, legare in retele, acces distribuit, grafica, timp partajat, multiprogramare si multiprocesare.

Principalele tehnologii informationale care conduc intreprinderile spre modernitate, iar societatea spre globalizare sunt

1. Internetul-ul

Secolul nostru este teatrul unei evolutii tehnologice foarte rapide. Lumea a devenit din ce in ce mai "interconectata": puteti contacta o persoana dintr-o alta parte a globului de la telefonul aflat in masina d-voastra; datorita televiziunii puteti asista in direct la performantele atletilor din toata lumea; bursele de la Tokio, Paris si New York sunt legate printr-o retea telematica ceea ce permite efectuarea de investitii 24 de ore din 24 practic in lumea intreaga. Internetul, definit ca o retea a tuturor retelelor, este una din cele mai pasionante manifestari a acestui fenomen al societatii. El a revolutionat si a dinamizat toate activitatile economice dintr-o intreprindere, a stat si sta la baza altor tehnologii informatice. Intr-adevar, Internetul pune in relatie pe o scara larga oameni si calculatoare ce vorbesc un limbaj comun si care sunt racordati intre ei prin kilometri de cablu si de linii telefonice.

Internetul, loc de comunicatie, de schimb de idei si informatii se va dezvolta continuu si viitorul sau va depinde de utilizatorii sai. Ca urmare a globalizarii schimburilor si a cresterii importantei informarii, intreprinderea devine din ce in ce mai mult o utilizatoare a Internetului. In esenta, acesta are la baza retele de calculatoare dispersate la nivel mondial in toate colturile lumii, retele care comunica intre ele prin intermediul unui protocol (Internet Protocol - IP), usor de recunoscut indiferent de tipul echipamentelor (calculatoare) si de sistemul de operare utilizat.

Pe baza Internet-ului s-au dezvoltat o serie de aplicatii, precum: Intranet-ul, Extranet-ul, groupware-ul, EDI Internet, posta electronica, e-marketing, e-learning, discutii pe Internet (forumuri, grupuri de intalniri, grupuri de stiri), chat (discutii in timp real), comert electronic (e-commerce cu urmatoarele modele de afaceri: magazin electronic (e-Shop), aprovizionare electronica (e-procurement), licitatie electronica (e-auction), supermagazinul electronic (e-mall), piata unui tert (Third Party Marketplace), comunitati virtuale (Virtual Communities), conectari la distanta, telefonie, videoconferinte, universuri virtuale, captare de programe radio-tv, biblioteci digitale etc.

b. Recunoasterea optica a caracterelor (Optical Character Recognition) este utilizata in operatiile de digitizare a datelor de tip text. In scop comercial ea se foloseste pe scara larga in magazine la citirea codurilor de bare de pe diferite produse. Astfel, se obtin informatii cu privire la denumire, pret, raion de vanzare, taxele aferente (TVA, accize etc.), termen de valabilitate, producator etc. Daca la aceste informatii se adauga data vanzarii, casa si vanzatorul, precum si cumparatorul, atunci se obtine o imagine completa privind actul de vanzare-cumparare. Toate aceste informatii se transfera serverului central pentru inregistrare contabila, pentru luarea unor decizii etc.

c. Bancomatele (Automat Teller Machine - ATM) reprezinta tehnologia informatica si de comunicatii prin care cardul bancar este identificat si poate fi folosit pentru retragerea unei sume de bani sau efectuarea unor plati in conturi predefinite (telefonie, utilitati, magazine).

d. Sistemele electronice de realizare a intalnirilor faciliteaza intalnirea virtuala a membrilor unei comunitati sau unei echipe cu diferite prilejuri: conferinte, luarea unei decizii, simple discutii video etc. Aceasta tehnologie consta in digitizarea secventelor audio si video, compresia, criptarea, transmiterea, decriptarea, decompresia si vizualizarea acestora cu o viteza foarte mare folosind infrastructura de baza - Internet-ul.

e. Tehnologia groupware si gestiunea electronica a documentelor

Groupware reprezinta un model organizational aparut in anii '90 care are in vedere trei dimensiuni ale intreprinderii: managementul sau dimensiunea umana, organizarea sau dimensiunea organizationala, informatica sau dimensiunea tehnologica. Instrumentele groupware sunt aplicatii in retea care permit grupurilor de lucru sa colaboreze intr-o maniera facila . Lucrul in medii colaborationiste presupune lucrul cu documente in format electronic (creat sau digitizat prin scanare), folosind un software special care contine absolut toate componentele pentru lucrul de birou, la care se adauga si componenta de transmitere co-echipierilor (posta electronica, gestionar de documente).

f. Inteligenta artificiala si aplicatiile ei

Aceasta tehnologie informatica reuneste aplicatii ce vor cunoaste o extindere deosebit de mare in viitorul apropiat. In categoria aplicatiilor specifice inteligentei artificiale sunt incluse: sistemele inteligente, recunoasterea formelor, recunoasterea si intelegerea vorbirii, robotica, rezolvatoarele generale de probleme, invatamantul asistat de calculator si prelucrarea limbajului natural.

g. Tehnologia multimedia prevede reprezentarea in ansamblu a diferitelor tipuri de date Multimedia inseamna utilizarea calculatorului electronic pentru prezentarea informatiilor prin combinarea de texte, grafice, sunete, imagini statice, animate sau video, folosind instrumente care permit utilizatorului sa navigheze, sa interactioneze, sa creeze si sa comunice. Aceasta definitie cuprinde cele patru componente importante ale multimediei: calculatorul electronic, legaturile intre documente, numite link-uri, instrumente de navigare si metode de colectare, prelucrare si comunicare a datelor si ideilor.

Cele doua aspecte, fundamentale si concomitente, ale multimediei sunt integrarea diverselor documente si interactivitatea.

In literatura de specialitate, multimedia este considerat un concept aflat la intersectia mai multor domenii, ea combinand cele trei mari inovatii ale secolului: calculatorul electronic, telecomunicatiile si tehnica audiovizualului. In anii '70 multimedia era doar un cuvant care insemna audiovizual, in prezent ea devenind o tehnologie care a revolutionat domeniul calculatoarelor.

Calculatorul a trecut progresiv, de la rolul sau de mijloc de prelucrare a textelor, la cel de prelucrare a diverselor si complexelor date, precum imagini video, fotografii sau sunete. Calculatorul dirijeaza afisarea diferitelor documente, trateaza prioritatile, dupa cererile utilizatorilor si permite, deci, un parcurs interactiv in aplicatie. Folosirea tehnologiilor multimedia necesita dotarea calculatorului cu CD-ROM, difuzoare si placi audio, Video-CD, camera de luat vederi si placa video, in functie de aplicatiile utilizate.

Informatica sta la baza multimediei. Totusi multimedia nu constituie un domeniu particular al informaticii, ea nu este decat o prelungire logica si un rezultat al evolutiei tehnologice, atat a echipamentelor, cat si a programelor. Dezvoltarea acestei tehnologii a fost determinata de raspandirea, pe scara larga, a calculatoarelor personale, de dezvoltarea capacitatilor si performantelor componentelor si perifericelor calculatorului ce permit tratarea, depozitarea si distributia datelor multimedia, de realizarea de afisaje video de inalta calitate si generalizarea interfetelor grafice utilizator ce permit realizarea unor prelucrari alta data complexe si mai dificil de obtinut, de raspandirea si standardizarea placilor de sunet, de dezvoltarea tehnologiilor de stocare care au permis cresterea volumului de date (aparitia CD-ROM-ului si a altor suporti de stocare de mare capacitate). Multimedia s-a consolidat odata cu aparitia standardelor importante in materie de comunicatii si de comprimare/decomprimare a datelor, cu integrarea functiilor video si audio in componente electronice sau procesoare si servicii avansate de telecomunicatii prin satelit sau cablu, cu faimoasele 'autostrazi informationale'.

In acelasi timp, multimedia a devenit o adevarata industrie. Productia de documente multimedia este economica. Un CD-ROM este un suport cu mult mai ieftin pentru a contine o enciclopedie decat kilograme de hartie imprimata. In numeroase domenii, multimedia este deosebit de eficace. De exemplu, prezentarea unei intreprinderi este mult mai atragatoare daca ii integram comentarii sonore sau secvente video care prezinta un aspect particular legat de acea intreprindere. In plus, aceasta prezentare se poate face fara prezentator, cu ajutorul unui nod interactiv.

Daca multimedia se raspandeste, incet cu incet, asupra tuturor sectoarelor de activitate, marele public este si el vizat. Multimedia devine din ce in ce mai mult un serviciu pentru un public avid de a descoperi cat mai multa informatie, de diferite tipuri, prin intermediul televizorului sau monitorului, a sintetizatorului muzical sau a televiziunii interactive. Trecerea de la profesional catre marele public este facilitata si de generalizarea unor interfete utilizator prietenoase, asigurate in general prin simboluri recunoscute de intreaga lume: pictograme, optiuni de meniu, zone de dialog, butoane de control etc., mijloace prin care utilizatorului i se asigura un acces rapid la aplicatii informatice si la informatii inedite.

h. Alte tehnologii informationale

Se pot incadra aici toate tehnologiile moderne de proiectare asistata de calculator, semnatura digitala pentru care si in Romania s-a adoptat legislatia in domeniu, asa-zisele tehnologii calme, teleprezenta la locul de munca, calculatoarele Web, microsistemele etc

Aspecte privind organizarea si structurarea datelor

Dezvoltarea rapida si complexa a societatii a dus in mod inevitabil la o sporire insemnata a volumului de date, care tind sa aglomereze si sa blocheze canalele informationale, in aceeasi masura in care creste continuu nevoia de informatie. Orice organism economic se confrunta cu un volum mare de date, supus unor prelucrari relativ simple, dar cu un caracter repetitiv si cu o frecventa mare. In acelasi timp datele se caracterizeaza printr-o structura uniforma rezultata din structura documentelor primare specifice operatiilor economice. Toate acestea reprezinta, de fapt, restrictii in activitatea de structurare si organizare a datelor economice in sistemele informatice.

Organizarea datelor reprezinta procesul de identificare, definire, structurare si memorare a datelor . O buna organizare a datelor impune folosirea unor structuri care sa permita o prelucrare cu un cost cat mai redus. Pentru specificul activitatilor economice, fiecare nivel de abstractizare implica date elementare si date structurate.

1.3.1. Date elementare si date structurate

Data este un model de reprezentare a informatiei, accesibil unui anumit procesor (om, calculator, program), model cu care se va putea opera pentru a obtine noi informatii.

O data care apare ca o entitate indivizibila, atat in raport cu informatia pe care o reprezinta, cat si in raport cu procesorul care o prelucreaza se numeste data elementara. Data elementara poate fi privita ca model de reprezentare a informatiei la nivelul unui procesor uman (nivel logic) sau la nivelul reprezentarii interne, respectiv pe suport (nivel fizic).

Din punct de vedere logic, data poate fi reprezentata printr-un triplet de forma:

Identificatorul datei (numele) este un simbol asociat datei pentru a o putea distinge de alte date si pentru a se putea face referiri la ea in timpul procesului de prelucrare (de exemplu, codprod, denprod, um)

Atributele precizeaza proprietatile datei si determina modul in care poate fi ea tratata in procesul de prelucrare. Iata cateva exemple de atribute:

tipul datei care defineste apartenenta acesteia la o anumita clasa de date, in functie de natura si de domeniul valorilor luate. Se disting astfel date de tip numeric (intreg, real, complex), logic, sir de caractere.

precizia reprezentarii interne care defineste cat mai fidel reproduce modelul intern de reprezentare obiectul pe care il reprezinta. Precizia depinde de zona de memorie afectata datei. Ea poate fi simpla precizie sau dubla precizie.

valoarea initiala

modul de alocare a memoriei pe parcursul prelucrarii (static, dinamic).

Valorile datei pot fi precizate prin enumerare sau printr-o proprietate comuna si pot fi numere, valori logice, siruri de caractere. In functie de valoare, datele se clasifica in :

date variabile (variabile) - date care pe tot parcursul procesului de prelucrare pot lua orice valori din domeniul de definitie a datei;

date constante (constante) - date care pe parcursul procesului de prelucrare isi pastreaza aceeasi valoare din domeniul de definitie al datei.

Din punct de vedere fizic, o data elementara apare ca o zona de memorie sau de suport de o anumita marime, situata la o anumita adresa, in care se socheaza intr-o forma specifica valorile datei.

Principalele tipuri de date elementare sunt:

Tipul numeric care include numerele intregi, reale si complexe si asupra carora se pot realiza operatii de adunare, scadere, etc.;

Tipul logic (boolean) utilizat pentru precizarea starilor de adevar (TRUE, YES) sau neadevar (FALSE, NO) ale unui enunt. Asupra acestor date se pot efectua operatii logice: NOT, AND, OR;

Tipul caracter care reprezinta o succesiune de caractere alfanumerice asupra careia se pot defini operatii de concatenare, ordonare etc.;

Tipul pointer, adica date elementare ale caror valori sunt adrese, referinte pentru alte date.

In majoritatea aplicatiilor, datele se prezinta sub forma unor multimi sau colectii, a caror prelucrare nu poate fi conceputa fara o organizare corespunzatoare. Intre elementele unei colectii de date pot fi identificate si/sau introduse relatii care sa determine pe multimea respectiva o anumita structura. Natura relatiei poate diferi la diferite nivele de abstractizare in mod considerabil, putand fi o relatie de ordine in multimea elementelor colectiei, o relatie ce descrie mecanismul de acces la memorie. In acest mod se obtine tipul de data structurata sau structura de date. Structurile de date sunt colectii de date pe care s-a definit o structura si careia ii este specific un anumit mecanism de selectie si identificare a componentelor. O structura este o entitate de sine-statatoare, indentificabila prin nume, ale carei componente isi mentin proprietatile. Componentele unei structuri de date pot fi individualizate si selectate prin nume (identificatori) sau prin pozitia ce o ocupa in structura, conform cu relatia de ordine specificata.

Structurile de date pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

a.       dupa modul de selectare a componentelor:

structuri cu acces direct atunci cand o componenta poate fi selectata fara a tine seama de celelalte componente ale structurii

structuri cu acces secvential atunci cand localizarea unui element se face printr-un proces de parcurgere a mai multor componente, conform cu ordinea acestora.

b.      dupa suportul de memorie pe care se creeaza structura de date :

structuri de date interne (sir, masiv, inregistrare, liste, arbori)

structuri de date externe (fisiere, baze de date)

c.       dupa variabilitatea structurii:

structuri de date dinamice, care isi modifica pe parcursul prelucrarii structura

structuri de date statice, care pe tot parcursul existentei au acelasi numar de componente si in aceeasi ordine

Structurile dinamice, la randul lor, pot fi:

cu cardinalitate finita, daca au un numar limitat de componente

cu cardinalitate infinita, daca numarul de componente este nelimitat

Daca se grupeaza impreuna date structurate si se inzestreaza aceasta multime cu anumite operatii, atunci se obtine un tip de data structurata sau un tip de structura de date. Un tip de data structurata este deci o multime ordonata de date (elementare sau structuri de date) pe care s-a definit un grup de operatori de baza cu o anumita semantica.

Principalele tipuri de structuri de date pentru memoria interna sunt sirul, masivul, inregistrarea, listele liniare, arborii de date, iar pentru memoria externa sunt fisierele si bazele de date.

La orice nivel de abstractizare rezolvarea unei probleme, utilizand calculatorul electronic, implica atat date elementare, cat si date structurate. Componentele unei structuri de date pot fi date elementare sau la randul lor structuri de date. Daca toate componentele sunt de acelasi tip atunci structura de date este omogena. Definirea structurilor de date se bazeaza, in majoritatea aplicatiilor, pe structurile liniare, arborescente si de tip retea. Acestea sunt considerate structuri de baza, deoarece, prin combinarea lor convenabila, se pot construi structuri oricat de complexe.

Listele sunt structuri de date liniare, dinamice, recursive, cu componente omogene sau eterogene. Ca secvente finite de elemente, componentele pot fi date elementare sau date structurate. Listele pot fi de mai multe tipuri: liniare, circulare etc.

Prin lista liniara se intelege un sir de elemente in care distingem un prim si un ultim element, fiecare element in afara de acestea avand unic determinate un element care il precede si unul care ii succede; primul element are un unic element care ii succede, iar ultimul element are un unic element care il precede. Cele doua capete ale listei se numesc baza, respectiv varf.

Pentru definirea listelor liniare si a relatiilor de ordonare liniara sunt folosite variabile pointer, astfel incat elementele listei apar ca perechi sau triplete care, in afara elementului de data contin referinte ce indica locul succesorului, respectiv locul succesorului si predecesorului.

In practica se intalnesc urmatoarele tipuri de liste liniare:

Stiva sau lista LIFO este o lista asimetrica pentru care adaugarea, stergerea si consultarea se fac la un singur capat, respectiv la sfarsitul ei.

Coada sau lista FIFO este o lista asimetrica la care operatiile de consultare si stergere se realizeaza la inceputul listei, iar operatia de adaugare la sfarsitul listei.

Lista cu doua capete este o lista simetrica pentru care operatiile de adaugare, consultare si stergere se fac atat la inceputul, cat si la sfarsitul listei.

Lista circulara este o lista in care se modifica modul de inlantuire, punand la partea de legatura a ultimului element adresa primului element. Deoarece la aceste liste dispare distinctia dintre primul si ultimul element, se introduce un element special, numit cap de lista, care nu contine date. Capul de lista devine prim si ultim element si asigura posibilitatea de a parcurge lista in ambele sensuri.

Structura de tip arbore asigura ordonarea elementelor componente pe niveluri ierarhice. Exista un singur nod radacina si mai multe noduri cu un anumit numar de descendenti. Se intalneste in articolele dintr-un fisier.

Cele mai utilizate date structurate sunt:

articolul;

fisierul;

tabloul.

Articolul este o structura de tip arborescent ale carui campuri sunt descendentii radacinii (nivelul 1), subcampurile sunt descendentii campurilor (nivelul 2) s.a.m.d. Campurile unui articol pot fi date elementare sau grupuri de date de diverse tipuri. In principiu fiecare camp sau subcamp se defineste prin urmatoarele atribute:

nume - un cod unic de identificare;

tip - natura datei;

lungime - numarul total de caractere;

partea zecimala - se specifica numai pentru datele numerice.

De exemplu, articolul ARTSALAR poate avea urmatoarea structura:

Fig. nr. 1.7. Descrierea articolului ARTSALAR

Fisierul reprezinta un ansamblu organizat de articole cu aceeasi natura, dispuse pe un suport de inregistrare (de exemplu, fisierul FSAL cuprinde articolele ARTSALAR cu date privind salariatii unei organizatii).

Tabloul este o colectie de date de acelasi tip, aranjate intr-o structura rectangulara, cu una sau mai multe dimensiuni. Tablourile cu o dimensiune se numesc vectori, iar cele cu mai multe dimensiuni se numesc matrici sau masive. Pentru fiecare dimensiune se asociaza un indice ale carui valori sunt folosite pentru referirea elementelor tabloului.

Exemplu: T (i₁, i₂i_k), unde k reprezinta numarul de dimensiuni, iar i₁, i₂.i_k sunt elementele tabloului T. De exemplu, pentru introducerea notelor obtinute de studenti in cele 2 sesiuni, fiecare sesiune avand cate 5 examene, definim variabila Nota(2,5). Vom obtine un tablou de variabile astfel: Nota(1,1), Nota(1,2), Nota(1,3), Nota(1,4), Nota(1,5), Nota(2,1), etc.

Asupra structurilor de date se pot efectua atat operatii generale, cat si operatii specifice tipului structurii. Cele mai intalnite sunt:

Crearea se executa o singura data la inceputul ciclului de viata a structurii respective, presupunand memorarea structurii respective de date in forma initiala, pe suportul de memorie interna sau externa.

Actualizarea reprezinta operatia de aducere la zi a unei structuri de date create anterior si presupune:

adaugarea si/sau inserarea de noi elemente ale structurii;

modificarea valorilor unor elemente ale structurii;

stergerea fizica si/sau logica a unor elemente ale structurii.

Consultarea (exploatarea) asigura accesarea elementelor componente ale unei structuri in scopul prelucrarii sau vizualizarii acesteia.

Sortarea permite ordonarea crescatoare sau descrescatoare a elementelor unor structuri, dupa anumite criterii stabilite de utilizator, fiind o rearanjare fizica a acestora.

Separarea este desfacerea unei structuri in doua sau mai multe structuri.

Fuzionarea sau interclasarea este combinarea a doua sau mai multor structuri intr-o singura structura conform unor criterii.

Copierea presupune obtinerea unei dubluri, integrale sau partiale aleasa de utilizator.

1.3.2. Categorii de operatiuni definite asupra datelor

Prelucrarea datelor presupune parcurgerea unei succesiuni ordonate de operatii care actioneaza asupra valorilor acestora. Ele se pot grupa in urmatoarele categorii:

operatiuni de atribuire;

operatiuni de calcul;

operatiuni de decizie;

operatiuni de intrare /iesire;

operatiuni de transfer a controlului.

Operatiunile de atribuire sunt acelea prin care unei variabile i se atribuie o anumita valoare predefinita sau rezultatul evaluarii unei expresii.

Exemplu:

NOTA = 8

MEDIA=(NOTA1+NOTA2)/2

Operatiunile de calcul se definesc pe multimea numerelor reale. Dintre acestea fac parte operatia de adunare, scadere, inmultire, impartire, ridicare la putere, calculul unor expresii numerice etc. Ca operatori se utilizeaza:

pentru adunare;

- pentru scadere;

* pentru inmultire;

pentru impartire;

** pentru ridicare la putere.

De asemenea, in cadrul expresiilor se pot utiliza si parantezele, evaluarea acestora facandu-se dupa regulile din algebra.

Exemplu:

SALARIU NET = ((NRORLUCR * TARIFO) + SPORVECH) - IMPOZ

a = (b * c)**2 + 1650

Operatiunile de decizie sunt utilizate pentru a determina valoarea logica a unei propozitii (adevarat sau fals). Ele conditioneaza executarea unor operatiuni sau grupuri de operatiuni. Operatorii utilizati pentru scrierea conditiilor pot fi operatori relationali (=, >, <, ≠) si/sau operatori logici (NOT, AND, OR).

Exemplu:

IF STOCSIGURANTA < 5000 THEN

PRINT Este necesara reaprovizionarea"

ENDIF

Operatiunile de intrare/iesire vizeaza realizarea transferului de date intre memoria externa si cea interna si invers. Pentru optimizarea operatiei de intrare/iesire se interpun zone tampon (buffere) atat pentru intrare cat si pentru iesire. Cele mai utilizate operatii de intrare/iesire sunt cele de deschidere si inchidere a fisierelor si de citire si scriere date.

Operatiunile de transfer a controlului sunt operatii de salt si de apelare. Cele de salt au rolul de a preda controlul unei alte operatiuni decat cea imediat urmatoare, iar cele de apel, determina lansarea in executie a unor proceduri (grupuri de operatiuni), evitandu-se astfel descrierea lor de mai multe ori in cadrul algoritmului de rezolvare a problemei

1.3.3. Modele de structuri de date

In timp, organizarea datelor in sistemele de prelucrare automata a evoluat in functie de mai multi factori, dintre care cei mai importanti sunt:

performantele si puterea de prelucrare a calculatoarelor;

suporturile care stau la baza preluarii, stocarii, prelucrarii informatiilor;

evolutia componentei logice a sistemelor informatice si, in special, a limbajelor de programare de care depinde realizarea software-ului;

modul de prelucrare a datelor: pe loturi, on-line, in timp real;

nevoia crescanda si diversificata de informatii a utilizatorilor.

De modul cum sunt organizate datele depinde obtinerea informatiilor. De aceea, in orice sistem informational, datele trebuie organizate si structurate in mod logic asfel incat sa poata fi eficient prelucrate si gestionate.

Indiferent de modul in care va fi abordata societatea in viitor, datele-informatiile vor exista si, in consecinta, este necesar sa se apeleze la diferite metode de organizare a lor. La baza organizarii datelor se regasesc in principal doua modalitati: organizarea in fisiere si organizarea in baze de date. Ele se refera la modul in care datele sunt reprezentate pe suporturile de memorare, cu posibilitati de regasire automata.

Organizarea datelor in fisiere

Pentru primele generatii de suporturi tehnice metoda traditionala de organizare a datelor o constituie cea bazata pe fisiere.

Fisierul este un ansamblu organizat de date, omogen din punct de vedere al naturii si criteriilor de prelucrare, memorate pe suporturi tehnice de date de unde pot fi utilizate in procesul de prelucrare.

Asupra fisierelor se pot realiza urmatoarele operatii de baza:

crearea, adica operatia prin care inregistrarile logice sunt transpuse pe suportul tehnic de date;

actualizarea care este constituita din operatii de adaugare, modificare si stergere;

consultarea care este operatia de regasire a inregistrarilor;

sortarea, adica ordonarea crescatoare sau descrescatoare a articolelor dupa anumite criterii stabilite de utilizator;

separarea, adica desfacerea unui fisier in doua sau mai multe fisiere

fuzionarea, adica combinarea a doua sau mai multor fisiere intr-unul singur conform unor criterii;

copierea care presupune obtinerea unei dubluri a fisierului

Orice fisier poate fi privit sub dublu aspect:

logic sau functional, care priveste latura semantica, deci informationala a datelor ce compun fisierul;

fizic, care este strict legat de reprezentarea datelor pe suportul fizic si de modul de organizare a acestuia.

Din punct de vedere logic, un fisier este alcatuit dintr-o multime de articole (inregistrari logice), din campuri de date (grupate sau negrupate) si din caractere.

Articolul este o grupare de date asociate ce formeaza o entitate referita printr-un identificator. De regula, acest identificator trebuie sa sugereze continutul informational al inregistrarii logice (de exemplu, articolul ARTSALAR contine date privind salariatii unei intreprinderi). Caracteristicile inregistrarilor logice sunt: lungimea (numarul caracterelor continute) care poate fi variabila sau fixa si formatul (fix: toate inregistrarile au aceeasi lungime; variabil: inregistrarile au lungimi diferite).

Campul de date este o entitate de date constand dintr-un numar de caractere, cuvinte sau coduri, tratate impreuna ca un tot unitar. Campurile care se refera la aceeasi entitate (de exemplu, NRMARCA, NUMESAL, SALBAZA etc) formeaza un articol. In functie de natura datelor pe care le inmagazineaza, campurile pot fi numerice, alfanumerice, logice, data calendaristica etc.

Caracterul este elementul de baza, indivizibil al datelor dintr-un fisier (o cifra, o litera, un caracter special).

Exemplu:

Fig. nr. 1.8. Descrierea articolului ARTPROD

Sub aspect fizic, fisierul se defineste in functie de suporturile tehnice de date utilizate. Necesitatea organizarii datelor pe suporturi tehnice (discuri magnetice, benzi magnetice, discuri optice etc) deriva din caracterul limitat al memoriei interne a unui calculator. Este greu de pastrat in memoria interna atat programele de aplicatii, datele de prelucrat, cat si rezultatele prelucrarilor. Solutia o reprezinta organizarea de fisiere pe suporturi externe, de unde prin proceduri speciale de intrare/iesire si in functie de cerintele utilizatorului, sunt transferate in memoria interna

1.3.3.1.1. Accesul si organizarea fisierelor

Organizarea fisierelor inseamna definirea regulilor de dispunere fizica a articolelor pe suport. Metodele de organizare a fisierelor sunt de doua tipuri: clasice (elementare) si mixte (derivate). Metodele clasice de organizare sunt organizarea secventiala, organizarea directa, organizarea secvential-indexata, organizarea relativa.

Organizarea secventiala presupune dispunerea articolelor pe suport unele dupa altele, in ordinea obtinerii lor, dupa criterii stabilite de utilizator.

Consultarea fisierelor secventiale se poate face prin citirea articolelor in ordinea in care apar pe suport, accesul fiind secvential. Ca urmare, timpul de acces este destul de ridicat, actualizarea fiind greoaie si lenta.

Aceste fisiere sunt recomandate atunci cand prin program se prelucreaza toate articolele continute sau un numar mare al acestora. Fisierele secventiale se utilizeaza si ca fisiere de salvare/arhivare. Avantajul lor consta in faptul ca pot fi organizate pe orice tip de suport (adresabil sau nu, reutilizabil sau nu).

O operatie tipica pentru fisierele secventiale este sortarea. Sortarea reprezinta rearanjarea unui fisier secvential la nivel fizic intr-un alt fisier secvential, dupa un anumit criteriu aplicat unei parti a articolelor (de obicei un camp), parte numita cheie de sortare. Sortarea poate fi efectuata dupa mai multe chei. In acest caz, prima cheie este cea care hotareste ordinea si numai daca doua articole au aceeasi valoare pentru aceasta, se ia in considerare a doua cheie, pe urma a treia cheie, etc. Din aceasta cauza cheile se numesc chei primare, secundare, tertiare etc.

Fisierele secventiale se pot concatena, adica din doua fisiere se poate obtine un al treilea fisier, sortat in aceeasi ordine.

Organizarea directa (selectiva) stocheaza si gestioneaza inregistrarile pe suport pe baza unor procedee de repartizare (randomizare). Plecand de la un element al inregistrarii, numit cheie de repartizare, se calculeaza adresa de dispunere pe suport pe baza unei formule. Aceeasi formula este aplicata atat la dispunerea pe suport, cat si la cautarile ulterioare. Adresa de pe suport se determina astfel pe baza algoritmului de randomizare, folosind o functie A=F(k), unde k reprezinta un element al inregistrarii.

Organizarea directa este specifica suporturilor adresabile si asigura consultarea si actualizarea rapida a fisierelor.

O forma deosebita a organizarii directe este organizarea relativa. Un fisier de organizare relativa are urmatoarele caracteristici:

se poate organiza numai pe suporturi adresabile;

suprafata de memorare este impartita in unitati adresabile, numite casete, de dimensiuni fixe si numerotate crescator, de la 0 la n. Fiecare zona (caseta) poate contine sau nu un articol. Orice articol poate fi identificat prin numarul de ordine al casetei corespunzatoare, numar ce se numeste cheie relativa

accesarea articolelor se poate face secvential, direct (aleator) sau dinamic.

Spre deosebire de fisierele secventiale, care au articolele aranjate compact, cele relative pot avea zone neutilizate intre articole. Corespondenta dintre articole si numerele de caseta se realizeaza prin formule matematice, numite formule de randomizare sau repartizare.

Organizarea secvential-indexata are o larga utilizare in practica deoarece permite atat accesul secvential, cat si accesul direct. Suporturile utilizate trebuie sa fie adresabile. Fisierele indexate sunt ansambluri de articole logice asezate unul dupa altul in ordinea crescatoare sau descrescatoare a valorii cheii de articol. Cheia de articol este un camp sau rezultatul evaluarii unei expresii de campuri din structura articolului fisierului indexat. Fisierele index inlatura limitele fisierelor prezentate anterior:

la fisierele secventiale accesarea greoaie datorita timpului de raspuns mare;

la fisierele relative folosirea ineficienta a suprafetei de memorare.

Prin operatia de indexare, fisierului i se ataseaza un tabel in care sunt pastrati indecsii - informatii auxiliare pe baza carora sunt reperate rapid articolele fisierului. Astfel, un fisier index este alcatuit de fapt din doua fisiere:

fisierul propriu-zis de date in care inregistrarile sunt ordonate crescator sau descrescator, dupa cheia de articol (cheia de indexare);

fisierul index care are un numar de inregistrari egal cu numarul inregistrarilor din fisierul de date. Fiecare inregistrare contine valoarea campului cheie a articolului din fisierul de date, plus adresa fizica de pe suport (numar cilindru, numar pista, numar sector) a acelei inregistrari.

La consultarea fisierului se parcurge mai intai secvential tabela de indecsi. Cand valoarea cheii de cautare devine egala cu valoarea cheii din index se preia adresa din index si astfel se ajunge la inregistrarea de pe suport.

Consultarea articolelor din fisierele index poate fi realizata secvential sau direct.

Prin mod de acces se intelege tehnica de regasire a inregistrarilor continute intr-un fisier. Accesul poate fi: secvential, direct (selectiv, aleator) si dinamic.

Accesul secvential presupune regasirea inregistrarilor in ordinea in care acestea au fost dispuse pe suportul tehnic. Pentru a localiza inregistrarea n este necesara parcurgerea tuturor celor n-1 inregistrari precedente. Orice tip de fisier poate fi accesat secvential. Astfel, fisierele secventiale sunt accesate articol cu articol, cele relative sunt accesate in ordinea casetelor, cele goale fiind sarite, cele indexate sunt accesate in ordinea indexului activ (un fisier poate avea asociate mai multe fisiere index, din care numai unul este activ la un moment dat).

Accesul direct (aleator) permite identificarea directa a inregistrarilor prin intermediul unei adrese indicate prin cheia stabilita de utilizator. Se aplica suporturilor adresabile.

Accesul dinamic imbina metodele anterioare, operatiunea realizandu-se in doua etape:

pozitionarea directa pe o anumita inregistrare a fisierului;

consultarea secventiala a urmatoarei inregistrari.

In functie de modul de organizare se pot utiliza unul sau mai multe moduri de acces. Relatia dintre modul de organizare si cel de acces este prezentata in tabelul nr. 1.2.

Tabelul nr.1.2. Corespondenta mod de organizare a fisierelor - mod de acces

Baze de date, banci de date si depozite de date

Pe masura evolutiei sistemelor de prelucrare automata a datelor si, in mod special, a componentei hardware si software, dar si ca urmare a cresterii volumului datelor de prelucrat s-a dezvoltat un nou concept, cel al bazelor de date. El isi face aparitia in a doua parte a anilor '60, aducand un element de noutate, respectiv existenta unui fisier de descriere globala a datelor, ceea ce asigura independenta datelor de programe si invers, fisier denumit dictionar de date (vezi figura nr. 1.9). La momentul respectiv, in cadrul sistemelor informatice implementate in intreprinderi, informatiile erau organizate in fisiere de date (secventiale, indexate etc.) create cu ajutorul unor programe scrise in limbaje din generatia a III-a: COBOL, FORTRAN etc.

Principiul fundamental al bazelor de date il constituie unicitatea informatiilor, adica orice informatie este inregistrata o singura data si poate fi utilizata ori de cate ori este nevoie de catre diferiti utilizatori si in diferite momente.

O baza de date este un ansamblu de date ce poate fi intrebuintat de mai multi utilizatori avand viziuni diferite asupra acestora. Ea reprezinta un ansamblu structurat de fisiere care grupeaza datele prelucrate in aplicatiile informatice ale unei persoane, grup de persoane, intreprinderi, institutii etc., ansamblu partajat intre mai multi utilizatori in mod concurent si competitiv.

Fig. nr. 1.9. Structura unei baze de date

Formal, baza de date poate fi definita ca o colectie de date aflate in interdependenta, impreuna cu descrierea structurii si a relatiilor dintre ele. Intr-o abordare mai analitica, o baza de date este un ansamblu de date structurate, coerente, neredundante, independente de orice program specific de aplicatii, direct accesibile dupa criterii multiple.

In functie de tipurile de structura abordate si conceptia de definire a relatiilor dintre colectiile de date, putem avea:

baze de date ierarhice (modelul ierarhic) care opereaza cu multimi de date structurate arborescent;

baze de date tip retea (modelul retea) care opereaza cu multimi de date structurate in retea;

baze de date relationale (modelul relational) care opereaza cu multimi de date structurate pe baza teoriei matematice a relatiilor dintre ansambluri.

baze de date obiectuale in proiectarea carora sunt avute in vedere conceptele abordarii obiectuale care tine seama de aspectele statice si dinamice ale obiectelor.

Abordarea datelor in contextul bazelor de date se face pe trei niveluri, considerate niveluri de abstractizare:

Nivelul fizic sau intern este nivelul elementar la care pot fi considerate datele si se refera la modul in care sunt stocate datele pe suporturi - disc magnetic, banda magnetica, disc optic etc. La acest nivel structura datelor este foarte detaliata si se concretizeaza in schema interna.

Nivelul conceptual sau logic este nivelul imediat superior celui fizic, corespunde administratorului bazei de date care proiecteaza structura bazei de date. Asigura o viziune globala. La acest nivel structura bazei de date se concretizeaza in schema conceptuala

Nivelul extern este ultimul nivel de abstractizare la care poate fi descrisa o baza de date. Recurgerea la acest nivel de abstractizare se face pentru simplificarea interactiunii utilizator-baza de date. Acest nivel corespunde utilizatorilor care pot avea viziuni diferite asupra bazei de date pe baza unor subscheme proprii. Se urmareste satisfacarea cerintelor tuturor utilizatorilor in conditiile unei redundante minime si controlate a datelor.

Vazuta prin prisma celor trei niveluri, baza de date poate fi reprezentata ca in figura nr. 1.10.

Fig. nr. 1.10. Nivele de abstractizare a datelor in bazele de date

Includerea in baza de date a descrierii structurii acesteia o deosebeste calitativ de fisierele de date, deoarece prin aceasta se asigura independenta datelor din baza fata de programele de aplicatii si invers. Posibilitatea modificarii structurii la un nivel, fara a afecta structura celorlalte niveluri este intalnita sub numele de autonomia datelor stocate in baza de date, prezenta sub doua forme:

autonomia fizica, adica posibilitatea modificarii structurii bazei de date la nivel intern, fara a fi necesara schimbarea structurii conceptuale si refacerea programelor de prelucrare a datelor. Asemenea modificari sunt necesare pentru ameliorarea performantelor de lucru (viteza de acces, marimea fisierelor etc.). Autonomia fizica este cea care asigura si portabilitatea bazei de date de pe un sistem de calcul pe altul fara modificarea schemei conceptuale si a programelor;

autonomia logica se refera la faptul ca modificarea schemei conceptuale a bazei de date nu necesita si refacerea programelor de prelucrare, autonomie mai greu de realizat datorita dependentei programelor de structura logica a datelor.

Practic, baza de date elimina sau reduce dezavantajele organizarii in fisiere:

un grad redus de redundanta a datelor si eliminarea, in mare masura, a inconsistentei datelor;

actualizarea facila a datelor;

instrumente pentru realizarea de interogari - obtinerea facila a informatiilor ad-hoc;

reducerea costurilor;

suport pentru standardizare;

partajarea datelor intre toti utilizatorii carora le sunt necesare, cu asigurarea securitatii datelor prin mecanisme de securitate.

Bazele de date sunt concepute pentru a prelucra un volum mare de date. Gestiunea acestora impune nu numai o structurare riguroasa a datelor, dar si o rationalizare a procedurilor de acces si prelucrare. Pentru a putea fi exploatata de catre utilizatori o baza de date trebuie sa aiba asociat un set de programe, numit generic sistem de gestiune a bazelor de date care sa permita exploatarea rationala a datelor continute. Obiectivul esential al unui sistem de gestiune a bazelor de date este, deci, furnizarea unui mediu eficient, adaptat utilizatorilor care doresc sa consulte sau sa actualizeze informatiile continute in baza de date.

Sistemul de gestiune a bazelor de date reprezinta un ansamblu coordonat de programe care permite descrierea, memorarea, manipularea, interogarea si tratarea datelor continute intr-o baza de date. El trebuie, de asemenea, sa asigure securitatea si confidentialitatea datelor intr-un mediu multi-utilizator.

In general, in arhitectura unui SGBD intra cel putin 5 clase de module:

programe de gestiune a bazei de date care realizeaza accesul fizic la date ca urmare a unei comenzi primite printr-un program de aplicatii sau interactiv prin intermediul ecranului.;

limbajul de definire/descriere a datelor (LDD) care permite traducerea (prin compilare sau interpretare, dupa caz) si descrierea naturii datelor si a legaturilor lor logice fie la nivelul global (sub forma schemei conceptuale), fie la nivelul specific fiecarei aplicatii (sub forma schemei externe sau sub-schemei);

limbajul de manipulare a datelor (LMD) care permite gestionarea si actualizarea datelor dintr-o baza de date;

utilitare de intretinere a bazei de date care permit gestionarea de catre un operator a bazei de date si care pot efectua urmatoarele operatii : crearea versiunii initiale a bazei de date si incarcarea acesteia folosindu-se fie o copie creata anterior, fie date neorganizate, crearea si actualizarea jurnalelor tranzactiilor realizate asupra bazelor de date, reorganizarea bazei de date pentru recuperarea spatiului vid, restaurarea bazei de date dupa un incident logic sau fizic, cu refacerea starii existente anterior acestuia, realizarea diverselor statistici ce permit cunoasterea activitatii si utilizarii bazei de date etc

componente de control a programelor de aplicatii care constituie mijloace de prevenire si corectare a anumitor erori ce pot sa apara in conditii "multi-utilizator".

Modulele enumerate interactioneaza cu o serie de componente fizice ale bazei de date:

Fisierele de date care reprezinta suportul propriu-zis al bazei de date;

Dictionarul de date ce inregistreaza informatii relative la structura bazei, fiind solicitat in toate operatiunile de consultare si actualizare;

Indecsii, intr-un numar suficient de mare pentru cresterea vitezei de acces la date.

Banca de date reprezinta un sistem de colectii de date aflate in interdependenta, impreuna cu descrierea datelor si a relatiilor dintre ele si cu sistemul de programe pentru gestiunea datelor care asigura independenta programelor aplicative fata de modul de structurare a datelor, o redundanta minima si controlata in memorarea lor, precum si un timp minim de raspuns la solicitarile utilizatorilor . Ea reprezinta un ansamblu de informatii organizate, inregistrate pe suporturi magnetice sau optice care pot fi consultate local sau la distanta prin intermediul calculatoarelor si a retelelor de comunicatie. Deoarece permit accesul unui mare numar de utilizatori la datele stocate bancile de date sunt considerate sisteme de documentare.

In unele lucrari, banca de date este redusa la doua componente: baza de date si SGBD-ul asociat. Alti autori extind notiunea de banca de date, care ar ingloba: baza de date, sistemul de gestiune a bazei de date, sistemul electronic de calcul, echipamentele de teleprelucrare, programele de aplicatii, sistemul de operare, utilizatorii.

Daca in anii '70 si la inceputul anilor '80, notiunea cvasi-utilizata era cea de banca de date, in lucrarile din ultimii ani, termenul devine din ce in ce mai putin invocat, majoritatea lucrarilor de profil, ca si toti marii furnizori de software fac trimitere, aproape exclusiv, la notiunile de baza de date si SGBD.

Depozitul de date reprezinta o alta directie de dezvoltare si evolutie a bazelor de date. El desemneaza o baza de date special conceputa pentru analiza datelor si suportul deciziilor, prin consolidarea tuturor datelor intreprinderii.

Conceptul de depozit de date a aparut la sfarsitul deceniului 8, dar s-a conturat si dezvoltat in anii '90. Conceptul datawarehouse (depozit de date) este definit de William Inmon (vicepresedintele firmei Prism Solution) ca fiind o "colectie de date destinate fundamentarii deciziei manageriale, colectie care este tematica, integrata, plasata intr-un context temporal si permanenta".

Deosebirile fata de o baza de date sunt urmatoarele:

scopul pe care il au datele stocate - acestea nu sunt utilizate in scop operational, ci pentru sarcini analitice, de la identificarea unui nou segment de piata pana la brainstorming;

daca o baza de date este utilizata pentru prelucrarea tranzactiilor on-line, depozitele de date se bazeaza pe prelucrarea analitica on-line, o noua aplicatie strategica;

daca o baza de date inregistraza si raporteaza ce s-a intamplat, un depozit de date arata si de ce.

Patru elemente determinante caracterizeaza depozitul de date:

datele stocate privesc o functiune sau un proces din intreprindere (sunt orientate pe subiect);

datele sunt integrate si redefinite penteu a putea fi exploatate;

informatiile sunt conservate mai multi ani, acesta reprezentand un atu al depozitelor de date (se asigura continuitatea si comparabilitatea);

datele nu pot fi modificate sau sterse.

Datele organizate in depozite provin din datele preluate din sistemul operational, din datele de arhiva (in perioada de constituire a depozitului), precum din surse externe (baze de date publice, date din recensaminte, date de prognoza economica etc.). Utilizarea depozitelor de date se concretizeaza in extragerea unor rapoarte (la cerere sau pe baza unui abonament cu o anumita periodicitate), extragerea unor date pentru a putea fi utilizate de aplicatiile de birotica (programe de calcul tabelar, procesoare de texte, programe de prezentare etc.), dar mai ales pentru a putea fi utilizate in aplicatii specializate de analiza. Pentru realizarea unor analize economice complexe sunt oferite instrumente de analiza ce pot fi clasificate in doua categorii: mineritul in date "data mining" si analiza multidimensionala, referita prin OLAP (On Line Analytical Processing). Data mining reprezinta o tehnica care vizeaza descoperirea unor sabloane semnificative in colectiile de date. Instrumentele de analiza on-line (OLAP) permit aflarea raspunsurilor la intrebari ce au de obicei un caracter multidimensional (de exemplu: Care este contributia la vanzarile saptamanale totale a produselor informatice vandute prin magazinele situate in regiunea Moldova intre 10 si 20 septembrie?).

Pentru realizarea unui depozit de date sunt necesare sapte categorii de instrumente:

Instrumente pentru modelarea datelor ce permit persoanelor implicate in realizarea depozitelor de date sa determine continutul fiecarei date, semnificatia acesteia, care sunt celelalte date cu care interactioneaza si cine o utilizeaza.

O enciclopedie a metadatelor (metadate = date despre date) ce pastreaza informatii relevante despre fiecare data a depozitului: ce reprezinta, tipul ei, ce inseamna, unde se gaseste, cum poate fi accesata, formatul sau etc.;

Baza de date - nucleu care constituie "inima" depozitului;

Instrumente pentru transportul datelor utilizate pentru a muta copii ale datelor din sistemul operational (tranzactional) in depozitul de date si a le insera in locul potrivit;

Instrumente pentru extragerea, rafinarea si standardizarea (normalizarea datelor) menite sa asigure "curatarea" datelor la preluarea lor in depozit: identificarea si contopirea multiplelor inregistrari care se refera la aceeasi informatie, ajustarea eventualelor lungimi diferite ale unei aceleiasi date, uniformizarea prescurtarilor.

Middleware - un set de resurse care asigura conectivitatea in cadrul retelelor de calculatoare, necesare cand datele sunt preluate din mai multe baze sau cand baza de date este distribuita pe mai multe noduri ale retelei de calculatoare a organizatiei.

Instrumente ce asigura accesul utilizatorilor la datele de care au nevoie.

Pentru a explora datele din depozit utilizatorii dispun de instrumente specializate. Cele mai simple sunt instrumentele pentru interogare si raportare, cunoscute si din SGBD-uri. Pe langa acestea, mai sunt necesare o serie de instrumente pentru administrarea depozitului, asigurarea replicarii si sincronizarii intre mai multe baze de date, dezvoltarea aplicatiilor ce utilizeaza depozitul de date etc.

Au fost prezentate doar cateva aspecte privind diferitele modalitati de organizare a datelor la nivelul unui sistem informatic. Nu poate fi data o solutie ideala. Personalul implicat in realizarea unui sistem este cel care trebuie sa stabileasca modalitatea optima de organizare a datelor in functie de specificul organizatiei, marimea sistemului si, in primul rand, de cerintele utilizatorilor.

Informatica si informatica utilizatorului final

Una din caracteristicile fundamentale ale epocii actuale o reprezinta explozia informationala determinata de cresterea ritmului de dezvoltare a societatii si de avantul fara precedent al stiintei si tehnicii. Prelucrarea electronica a datelor a fost si devine tot mai mult o necesitate stringenta pentru toate domeniile activitatii umane. Astfel, informatica - stiinta culegerii, transmiterii, stocarii si prelucrarii automate a datelor - patrunde, pe zi ce trece, in tot mai multe sfere de activitate, generalizandu-se.

Se considera ca aparitia informaticii constituie cea de-a cincea descoperire venita in sprijinul omului pentru a lua decizii. Cele cinci momente care au marcat evolutia civilizatiei umane sunt urmatoarele:

aparitia limbajului articulat, ca principal mijloc de comunicare intre oameni;

inventarea scrisului prin care se compenseaza limitele memoriei biologice;

realizarea tiparului care a pus bazele memoriei sociale constituita din carti si publicatii;

utilizarea sistemelor de telecomunicatii care inlatura limita determinata de distanta;

aparitia calculatoarelor electronice care permit culegerea, prelucrarea si transmiterea informatiilor facilitand realizarea dezideratelor activitatii de informare.

Daca primele calculatoare electronice apar in deceniul 5 al secolului XX, termenul de informatica apare abia in 1962 si provine din literatura franceza. Notiunea de informatica a fost creata prin asocierea cuvintelor informatie si automatica: INFORmation si autoMATIQUE.

Prima definitie a informaticii apartine Academiei Franceze care in 1966 preciza ca informatica este "stiinta prelucrarii rationale, indeosebi prin masini automate, a informatiei considerata ca suport al cunoasterii umane si al comunicarilor in domeniile tehnice, economice si sociale"

Din definitia informaticii se desprind cel putin trei caracteristici ale acesteia:

- prelucrarea rationala bazata pe legi generale si pe anumite tehnici proprii cercetarii operationale, programarii liniare, teoriei algoritmilor etc.;

- prelucrarea logica si automata prin intermediul masinilor electronice, acesta reprezentand aspectul fundamental al informaticii;

- universalitatea informaticii, adica posibilitatea de cuprindere a tuturor domeniilor de activitate.

In dictionarul de informatica, definitia data este urmatoarea: informatica reprezinta o activitate pluridisciplinara, avand ca scop initial elaborarea de metode noi, inclusiv sisteme automate pentru distribuirea informatiei tehnico-stiintifice, studiind procesele de comunicatie in colectivitatile stiintifice si industriale si urmarind dezvoltarea unor tehnici si sisteme pentru organizarea, memorarea si distribuirea mai eficienta a informatiei

Pe masura dezvoltarii ei, informatica a capatat noi valente, iar domeniile sale de utilizare s-au extins continuu. Specialisti din toate sferele de activitate: tehnica, economica, sociala etc., vorbesc de informatica lor specifica si incearca a lega tot mai mult informatica de domeniul lor de activitate, considerand-o ca o informatica particulara. Lucru posibil, deoarece informatica este o stiinta universala care se conduce dupa legi generale aplicabile in toate domeniile de activitate. Astfel, a ajuns sa se vorbeasca de 'informatica industriala', 'informatica medicala', 'informatica economica' etc.

Informatica economica reprezinta un ansamblu de mijloace tehnice (bazate pe calculator) si umane destinate culegerii, stocarii, prelucrarii si transmiterii informatiilor in scopul eficientizarii managementului, a altor activitati economice din firme, precum si a planificarii afacerilor

La sfarsitul anilor '70, odata cu proliferarea microinformaticii a aparut un nou concept: informatica utilizatorului final Prin noile instrumente de lucru disponibile pe microcalculatoare (programe de calcul tabelar, procesoare de texte, limbaje de interogare a bazelor de date), utilizatorul lucreaza direct cu sistemele de calcul, fara a recurge la intermediari.

In informatica clasica, bazata pe o organizare centralizata, intre utilizatori si calculator se interpuneau alte categorii de personal (operatorii de date, analistii de sistem, informaticienii). Astazi, utilizand microcalculatoarele si programe foarte usor de utilizat, orice economist, indiferent de compartimentul (finante, contabilitate, marketing etc) in care isi desfasoara activitatea si nivelul ierarhic la care se afla, vine in contact direct cu datele legate de operatiunile pe care le gestioneaza. Cu actualul suport din partea tehnologiilor informationale, utilizatorii pot cauta si extrage informatiile necesare fundamentarii deciziilor, pot procesa documente, transmite electronic documente, consulta banci de date, ba chiar pot crea programe de aplicatii de mai mare sau mai mica anvergura.

Informatica utilizatorului final reprezinta utilizarea directa si efectiva a calculatorului de catre utilizatorul final. Aceasta nu inseamna disparitia centrelor (oficiilor) de calcul din intreprinderi, ci reorientarea acestora, iesirea din incaperile speciale si difuzia in toate birourile si compartimentele functionale. Transferul a avut loc deoarece oficiile de calcul ale intreprinderilor nu au posibilitatea de a dezvolta atatea aplicatii cat sa satisfaca toate cerintele informationale ale utilizatorilor. Actualmente, datorita metodologiilor si instrumentelor utilizate in dezvoltarea de aplicatii-program, intre cerintele utilizatorilor si implementarea aplicatiilor cerute exista un decalaj ce variaza, in general, de la doi la cinci ani. In al doilea rand, aparitia si extinderea utilizarii unor echipamente puternice, pe care se poate executa programe cu o interfata prietenoasa, generalizarea limbajelor de interogare a bazelor de date, a instrumentelor pentru analiza datelor au adus la indemana utilizatorilor instrumente care, in trecut, pentru a fi create si puse in functiune, necesitau un imens volum de timp si bani. Utilizatorii au acces nu numai la propriile echipamente, aplicatii si date, ci si ale grupului de lucru, compartimentului functional sau ale intregii intreprinderi in care-si desfasoara activitatea.

Sisteme informationale si sisteme informatice

Supravietuirea societatilor comerciale intr-un mediu concurential atat de puternic (la care trebuie sa se adapteze continuu) este conditionata si de obtinerea de informatii vitale cu privire la piata (dinamica, dimensiuni, structura), la competitie, surse de aprovizionare, piete de desfacere, public tinta. Acest lucru este posibil doar prin intermediul unui sistem informational bine organizat care sa permita obtinerea de informatii reale in timp util.

1.5.1. Sistemul informational si rolul sau in cadrul organismelor economice

Sistemul informational al unei intreprinderi sufera modificari in timpul ciclului sau de viata, modificari legate de schimbarile ce se petrec in interiorul ei, cat si in mediul extern. Sistemele tind sa se extinda si sa se formalizeze pe masura ce organizatia devine tot mai complexa.

Sistemul informational reprezinta un cadru organizat format dintr-un ansamblu de resurse care asigura colectarea, controlul si gestionarea datelor prin parcurgerea unor etape succesive in scopul furnizarii informatiilor, printr-o retea de comunicatii, diferitilor utilizatori pentru ca acestia sa isi realizeze obiectivele propuse

O alta definitie prezinta sistemul informational ca fiind totalitatea metodelor, procedeelor si mijloacelor utilizate in culegerea, stocarea, prelucrarea, analiza si transmiterea datelor pentru fundamentarea si urmarirea deciziilor la toate nivelurile unei entitati economico-sociale

Sistemul informational poate fi asemanat unei retele de comunicatii deoarece asigura caile prin care informatia ajunge in orice punct al intreprinderii si chiar din exteriorul ei. Sistemul ca retea de comunicatii are doua aspecte :

unul informal (conversatiile, discutiile dintre salariati si manageri), dand nastere la sistemul informational informal;

unul formal (activitati ce se desfasoara pe baza unor proceduri prestabilite), rezultand sistemul informational formal.

Deseori, sistemul informational al unei intreprinderi este denumit si sistem de prelucrare a datelor . In acest context, este necesara stabilirea diferentei intre notiunea de data si cea de informatie. Astfel, datele sunt concepute ca un set de caractere care sunt memorate si prelucrate si care constituie intrari in sistemul informational, iar informatiile se refera la iesirile proceselor de prelucrare a datelor, procese concepute sa satisfaca din punct de vedere informational persoanele ce le vor folosi pentru luarea deciziilor.

Sistemul informational este cel care transforma intrarile (input-uri) in iesiri (output-uri), trei etape fiind implicate in procesul de transformare (figura nr. 1.11):

etapa intrarii in sistem sau colectarea datelor;

etapa prelucrarii sau procesarea datelor;

etapa iesirilor din sistem sau generarea informatiilor.

Fig. nr. 1.11. Componentele generale ale unui sistem informational

Finalitatea sistemului informational este furnizarea de informatii sub o forma direct utilizabila, la momentul oportun, in scopul asigurarii unei bune functionari a sistemului operational, precum si a luarii deciziilor la diferite niveluri.

Utilizatorii informatiilor generate de sistemul informational se impart in doua categorii :

• utilizatori interni - managerii si salariatii;
• utilizatorii externi - creditori, furnizori, clienti, actionari, organisme ale statului.

Un sistem informational are nevoie de resurse ca sa functioneze. Resursele pot fi materiale, financiare, umane. Sistemele informationale sunt descrise in functie de resursa predominanta pe care o poseda. Astfel, daca domina :

• resursa umana atunci sistemul se numeste sistem informational manual
• resursa materiala (echipamente) acesta se numeste sistem informational automat;
• calculatoarele si echipamentele se numeste sistem informational computerizat sau sistem informatic.

Sistemele informationale realizeaza cinci functiuni sau sarcini :

1. Colectarea datelor care presupune parcurgerea mai multor pasi :

"atragerea" (culegerea) datelor, precum si masurarea lor;

inregistrarea datelor prin scrierea lor in documentele sursa;

validarea datelor pentru asigurarea acuratetii lor;

clasificarea datelor;

transmiterea datelor spre locurile de prelucrare.

2. Prelucrarea datelor ce are ca scop transformarea acestora in informatii :

transcrierea datelor pe alte documente;

gruparea datelor pe tranzactii similare

sortarea datelor dupa una sau mai multe caracteristici;

calcularea si compararea datelor cantitative.

3. Gestionarea datelor:

memorarea datelor in baze de date si fisiere;

actualizarea datelor pentru reflectarea ultimelor evenimente;

restaurarea datelor prin accesare si sortare.

4. Controlul si securitatea datelor care presupune validarea datelor (amintita anterior), autorizarea, verificarea si revizia lor
5. Generarea (producerea) informatiilor in scopul folosirii de catre utilizatori care presupune:

raportarea prin pregatirea rapoartelor cu ajutorul datelor prelucrate si/sau stocate; deseori este necesara analiza si interpretarea lor

comunicarea, adica transmiterea efectiva catre utilizatori.

Misiunea sistemului informational este de a sprijini procesele decizionale si operationale cu informatii corecte in timp real, asigurand o buna comunicare intre diferite niveluri ierarhice de supervizare, atat pe orizontala, cat si pe verticala, contribuind astfel la imbunatatirea activitatii firmei, a calitatii si performantei produselor realizate .

Orice organism economic se compune din trei sisteme :

sistemul de conducere (decizional)

sistemul condus (operational);

sistemul informational.

Sistemul informational detine un rol esential in functionarea unui organism economic, constituind elementul de legatura intre sistemul de conducere si sistemul condus . Schematic, legaturile si functiile acestor sisteme sunt prezentate in figura nr.1.12 :

Fig. nr.1.12. Modelul sistemic al intreprinderii

Sistemul operational reprezinta sediul activitatii productive a intreprinderii. Aceasta activitate consta in transformarea resurselor sau fluxurilor primare, fluxuri care pot fi financiare, de materiale, de personal, de active si, in fine, fluxuri informationale. Privitor la cele informationale, acestea cuprind, din categoria informatiilor, numai pe acelea care sunt "informatii-materii prime", in sensul ca nu sunt legate direct de conducerea intreprinderii. Foartea adesea, in sectorul tertiar, transformarea acestui tip de fluxuri reprezinta principala activitate a intreprinderii (firme de tele-marketing, brokeraj etc.). Prin urmare, in aceste cazuri, sistemul operational poate fi asimilat unui sistem ce transforma informatii, altfel spus, sistemelor informationale de productie.

Sistemul de conducere este sediul activitatii decizionale a intreprinderii. Activitatea decizionala este, de fapt, asigurata de catre toti "actorii" din intreprindere, la diferite nivele, de la cei ce-si desfasoara activitatea in sistemul operational, pana la conducerea de varf. Prin activitatea decizionala, intreprinderea este reglata, condusa si adaptata mediului concurential. Acest sistem primeste informatii despre sistemul operational si actioneaza prin decizii asupra acestuia.

Sistemul informational este cel care asigura functionarea sistemului de conducere, prin realizarea cuplajului sistem de conducere - sistem operational. El cuprinde ansamblul informatiilor, fluxurilor si circuitelor informationale, precum si totalitatea mijloacelor, metodelor si tehnicilor prin care se asigura prelucrarea informatiilor necesare sistemului de conducere . Toate informatiile obtinute de sistemul informational provin din analiza sistemului operational si a mediului, cu luarea in calcul a elementelor trecute, a situatiei actuale sau a situatiei probabile.

Odata cu sporirea complexitatii activitatilor informationale s-a apelat la mijloace tehnice perfectionate, ultimele si cele mai performante fiind calculatoarele electronice. Astfel, sistemele informationale devin sisteme informatice.

Sistemul informatic apare ca o componenta a sistemului informational in care mijloacele tehnice de prelucrare sunt reprezentate de calculatoarele electronice.

Sub impactul noilor tehnologii informationale, sistemele informationale " au o noua fata ". Cuvintele cheie sunt :

Retele integrate de servicii digitale ( ISDN = Integrated Service Digital Network ) care asigura transmiterea vocii, a datelor si a imaginilor in miscare prin intermediul liniilor telefonice

Posta electronica ( e- mail ), prin care se realizeaza comunicarea intre doua sau mai multe persoane, prin intermediul mesajelor scrise;

Voice-mail-ul, care presupune transmiterea mesajelor vocale prin intermediul retelelor de calculatoare;

Serviciile multimedia, care integreaza comunicatiile in banda larga, prin intermediul tehnologiei de transfer asincron (Asynchronous Transfer Mode);

Telefonia mobila, prin care se poate comunica la distanta fara a mai fi necesara existenta cablurilor telefonice;

Comunicatiile prin satelit, ce permit captarea de emisiuni TV, schimbul de informatii fara a mai fi necesara cablarea;

Schimbul electronic de informatii, transferul electronic de fonduri, comertul electronic , afacerile electronice.

1.5.2. Clasificarea sistemelor informationale

Se disting doua obiective esentiale ale sistemelor informationale: sprijinirea procesului decizional si coordonarea intr-un sistem cu mai multe niveluri. Din acest punct de vedere majoritatea autorilor sunt de acord cu urmatoarea clasificare a sistemelor informationale:

sisteme informationale pentru prelucrarea tranzactiilor (Transaction Processing Systems - TPS);

sisteme informationale pentru conducere (Management Information Systems - MIS);

sisteme de sprijinire a deciziilor (Decision Support Systems - DSS);

sisteme informationale pentru conducerea executiva (Executive Information Systems - EIS).

Sistemele informationale pentru prelucrarea tranzactiilor preiau datele generate de activitatea entitatii economico-sociale in bazele de date interne si constituie infrastructura urmatoarelor niveluri ale sistemelor informationale. In faza de inceput a dezvoltarii activitatilor de informatizare apare (la mijlocul anilor '50) notiunea de sisteme de prelucrare a tranzactiilor destinate nivelului operational, avand ca principal obiectiv culegerea datelor despre tranzactiile economice, validarea datelor si inregistrarea lor. Ele se adresau in primul rand domeniului contabilitatii care opera cu un volum mare de date, dar dispunea si de un sistem propriu de verificare a corectitudinii rezultatelor obtinute. In timp aceste sisteme si-au largit aria de activitate si asupra altor domenii, respectiv marketing, personal, productie, creante, datorii etc. Astfel, TPS urmareste activitatile si operatiile curente ale unei activitati, cum ar fi: receptia materialelor, stabilirea stocurilor de materiale, fluxul lor, obtinerea si desfacerea produselor, salarii, trezorerie etc., traversand granita dintre intreprindere si mediul sau pentru obtinerea informatiilor necesare celorlalte sisteme. Sarcinile si scopurile acestor sisteme sunt puternic definite si structurate.

Sistemele informationale pentru conducere (MIS) pleaca de la TPS si sintetizeaza informatiile sub forma de rapoarte periodice intr-un format predefinit si greu de modificat. De obicei, aceste rapoarte sunt destinate frecvent, dar nu exclusiv, nivelurilor intermediare de conducere si au ca finalitate controlul. Sistemele informationale pentru conducere au aparut la inceputul anilor '60 pentru a servi activitatilor de luare a deciziilor administrative dintr-o intreprindere, de supraveghere si control. Informatiile necesare pot fi din trecut, prezent si viitor, din mediul intern si extern al unitatii. Sistemul pune la dispozitia conducerii rapoarte privind activitatea curenta a unitatii, bazandu-se pe informatiile obtinute de la sistemul de prelucrare a tranzactiilor si din mediul in care unitatea isi desfasoara activitatea (sub aspectul concurentei, legislatiei etc.). Aceste rapoarte pot avea caracter planificat, obtinute periodic, rapoarte obtinute la cerere, rapoarte cu caracter exceptional, raspunzand cerintelor "conducerii prin exceptie" si rapoarte previzionale, asistand conducerea la aflarea raspunsului la intrebari de genul "What.. If..?" (Ce se intampla. daca.?), fiind orientate spre activitatea interna a intreprinderii si mai putin spre mediul sau extern. In legatura cu modul de abordare a acestui sistem au aparut o serie de divergente ce privesc tratarea lui sau nu ca pe un concept larg care include toate sistemele informationale ce sprijina diferitele domenii functionale sau ca acel sistem specific realizarii functiei conducerii tactice a intreprindeii, componenta a intregului sistem informational.

Dar nu intotdeauna rapoartele oferite de MIS sunt suficient de relevante pentru luarea deciziilor, mai ales la nivelurile superioare. De aceea, s-au dezvoltat sistemele de sprijinie a deciziilor (DSS). Extinderea lor s-a datorat atat progreselor inregistrate de tehnologiile informatice, cat si de tehnicile de modelare din anii '70 si '80. In general exista mai multe DSS intr-o intreprindere. Sistemele de sprijinire a deciziilor la nivelurile superioare de conducere sunt denumite sisteme informationale pentru conducerea executiva (EIS). Acestea integreaza informatii ce provin din surse interne si externe si permit managerilor de a controla si dispune de informatii importante pentru luarea deciziilor, informatii prezentate intr-un mod personalizat.

Sistemele de sprijinire a procesului decizional au aparut la inceputul anilor '70 pentru a usura procesul decizional prin preluarea unei parti din efortul organelor decizionale. Ele sunt concepute pentru a permite decidentilor sa-si utilizeze judecata si intuitia pe parcursul unui proces ad-hoc si interactiv de modelare analitica referitor la o decizie particulara (decizie nestructurata sau semistructurata

Sistemele de informare a top managerilor (EIS) s-au dezvoltat la mijlocul anilor '80 si servesc executivului in adoptarea deciziilor cu caracter nestructurat. Sistemul presupune o mare comunicare cu mediul exterior, fiind orientat mai mult spre fenomenele din exterior, dar face apel si la informatiile furnizate de celelalte sisteme. El ofera informatii in momentul in care sunt solicitate (ad-hoc) si se bazeaza pe o interactivitate ridicata. Problemele la care trebuie sa raspunda sunt de genul: Care sunt concurentii cei mai puternici? Care este impactul inflatiei asupra strategiei intreprinderii? Care este cifra de afaceri necesara pentru obtinerea rsurselor de finantare a investitiilor? Care este activitatea cea mai rentabila?

La mijlocul anilor 1980 apar si sistemele expert - Expert Support Systems (ESS), prin care se valorifica si se prelucreaza cunostintele umane, ceea ce a determinat ca aceste sisteme sa mai fie numite si Knowledge Work Systems. Aceste sisteme pot fi regasite pe orice nivel al conducerii - operativ, tactic, strategic - insufland astfel opinia ca sistemele expert ar fi doar o extensie a sistemelor de sprijinire a deciziilor.

Tot in aceasta perioada apar sistemele de automatizare a muncii la birou - Office Automation Systems (OAS) care se preocupa de tratarea comunicatiei umane.

In general, sistemul informational al intreprinderii nu este o constructie uniforma, ci este format din diferite subsisteme intre care exista anumite relatii. Corespunzator domeniului functional din structura organismului economic in care se utilizeaza, sistemele informationale pot fi grupate conform fig. nr. 1.13.

Principala dificultate a abordarii sistemului informational in functie de compartimentele functionale ale intreprinderii tine de imposibilitatea trasarii unei granite, fie si aproximative, intre informatiile aferente fiecarui compartiment. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vanzarilor, in care aceleasi date intereseaza compartimentele vanzare-marketing, financiar, contabilitate, personal-salarizare, productie si chiar proiectare. Cea mai mare parte a informatiilor acopera doua sau mai multe compartimente ale intreprinderii.

Fig. nr.1.13. Structurarea functionala a sistemelor informationale

Contabilitatea constituie exemplul celui mai vechi si mai raspandit subsistem informational al intreprinderii. In aceasta linie de gandire se incadreaza si un raport al Asociatiei Americane de Contabilitate (American Accounting Association) care precizeaza ca "in mod esential, contabilitatea este un sistem informational. Mai mult, ea este o aplicare a teoriei generale a informatiei la problema eficientei gestiunii economice" si o defineste ca fiind "procesul de identificare, masurare si comunicare a informatiei economice pentru a permite judecati si decizii documentate din partea utilizatorilor informatiei" .

Dupa mijloacele utilizate, sistemele informationale sunt clasificate conform tabelului nr. 1.3.

Sarcinile mai putin structurate, gen pregatire si preluare date, revin componentelor manuale sau sistemelor expert. Sistemele informatice clasice au avut in vedere mai ales operatiile repetitive, bine structurate, respectiv prelucrarea datelor, stocarea si gestionarea acestora pentru a furniza informatii pertinente. Ulterior, prin sisteme suport pentru decizii si, mai apoi, prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obtinute si, in mod efectiv, luarea deciziilor a facut obiectul integrarii in sistemele informatice.

Dupa categoriile de utilizatori in sistemele informationale pot fi identificate tipurile de sisteme precizate in tabelul nr. 1.4.

Informatiile necesare conducerii sunt in functie de nivelul conducerii si de posibilitatea de structurare a situatiilor decizionale la care managerii trebuie sa faca fata. Spre exemplu, nivelul strategic cere rapoarte mai sumare, ad-hoc, neprogramate si previzioanale, ca si date externe pentru sustinerea planificarii nestructurate si a responsabilitatilor de conducere generala a activitatii. Nivelul operational necesita rapoarte interne regulate, ce contin date detaliate, actuale sau istorice pentru sustinerea contolului structurat al operatiilor cotidiene.

In procesul decizional este necesara atat gestionarea informatiilor istorice, cat si a celor de previziune. Informatiile previzionale ajuta conducerea sa defineasca tendintele viitoare si impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate, in timp ce informatiile istorice permit analiza performantelor trecute ale intreprinderii si evaluarea acestora. Totusi, conducerea trebuie sa primeasca nu numai informatii interne; de multe ori sunt foarte relevante si indispensabile informatiile externe. In sfarsit, cerintele informationale ale conducerii depind in mod esential de nivelul de conducere. Astfel, activitatile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic, nivelul tactic si nivelul operational. La nivel strategic sunt definite strategiile, politicile si obiectivele de ansamblu ale intreprinderii cu ajutorul unei planificari strategice pe termen lung. Managerii supravegheaza, de asemenea, randamantul strategic al intreprinderii si evolutia sa globala. La nivel tactic sunt elaborate planuri, bugete pe termen scurt si mediu, se definesc politicile, procedurile si obiectivele subunitatilor intreprinderii, sunt stabilite modul de achizitionare si alocare a resurselor. La nivel operational sunt elaborate planurile pe termen scurt. Managerii utilizeaza resursele si executa sarcinile dupa procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor si a programelor de productie stabilite echipelor de lucru ale intreprinderii.

Caracteristicile informatiei pe cele trei nivele ale conducerii sunt prezentate in tabelul nr. 1.5.

Fig. nr.1.14. Caracteristicile informatiei pe nivele de conducere

Sursa: O'Brien, Les systemes d'information de gestion, De Boeck Univesity, Montreal, 1995, p. 368

Tabelul nr.1.3. Clasificarea sistemelor informationale dupa mijloacele utilizate

Sursa: Airinei, D. s.a., Introducere in informatica economica, Editura Sedcom Libris, Iasi, 1999, p.49

Tabelul nr.1.4. Clasificarea sistemelor informationale dupa categoriile de utilizatori

Sursa Airinei, D. s.a., Introducere in informatica economica, Editura Sedcom Libris, Iasi, 1999

Exista tipuri de sisteme informationale destinate numai unei anumite categorii de utilizatori, ce se regasesc la un anumit nivel, cum sunt sistemele de prelucrare a tranzactiilor, sistemele de informare pentru conducere si sistemele informationale ale conducerii executive si tipuri de sisteme care sprijina utilizatorii aflati in niveluri diferite sau in departamente diferite, ca sistemele birotice, sistemele de sprijinire a deciziilor si sistemele expert

Tabelul nr.1.5. Caracteristicile informatiilor pe nivele de decizie

Tab. nr.1.6. Categoriile de sisteme informationale si gradul de sprijinire a procesului decizional

1.5.3. Sistemul informatic

Sistemul informatic este partea componenta a sistemului informational care asigura prelucrarea rationala si eficienta a datelor indeosebi cu ajutorul echipamentelor electronice de calcul si, in primul rand, al calculatoarelor electronice.

Evolutia galopanta a tehnologiilor informatice din ultimii ani a condus la automatizarea unei parti considerabile a sistemului informational care se localizeaza nu numai la faza de prelucrare, ci si la fazele de preluare a datelor si de valorificare a informatiilor obtinute. Astfel sistemul informational devine, din ce in ce mai mult, un sistem informatic , desi inca nu se poate pune un semn de egalitate intre cele doua tipuri de sisteme deoarece:

in partea formala a sistemelor informationale raman inca sarcini manuale importante: preluari date, interpretare rezultate etc.;

partea neformala a unui sistem informational ramane aproape exclusiv manuala;

exista alte instrumente neinformatice care indeplinesc functii in interiorul sistemului informational: copiatoare, mijloace audio-vizuale, telefaxuri.

Notiunea de sistem informatic este legata de informatizarea activitatii organizatiei, adica de folosirea resurselor informatice pentru organizarea si administrarea informatiilor. Informatizarea transforma sistemele informationale manuale in sisteme informatice prin:

substituirea mijloacelor de lucru (automatizarea sarcinilor);

miniaturizarea echipamentelor, reducerea timpilor de lucru, eliminarea erorilor, prelucrarea unui volum mare de date si distribuirea eficienta a informatiilor;

ameliorarea performantelor prin introducerea sistemelor interactive;

calitatea prezentarii informatiilor;

comunicarea extinsa datorata interconexiunii generalizate.