Structura si topologia retelei de comunicatii

Structura si topologia retelei de comunicatii
    Termenul de topologie de retea se refera la dispunerea fizica in teren a elementelor care compun reteaua de comunicatie sau reteaua de calculatoare. Topologia este termenul standard folosit cand se fac referiri la configuratia spatiala a retelei. Termeni sinonimi: dispunere fizica, proiect, diagrama, harta.
    Topologia unei retele afecteaza direct performantele acesteia. Alegerea unei topologii in detrimentul alteia influenteaza tipul de echipament necesar, caracteristicile echipamentului, extinderea retelei, modul in care este administrata reteaua. Topologiile diferite necesita metode de comunicatie diferite iar aceste metode au o mare influenta in retea.
    Structura topologica a unei retele de comunicatii este prezentata in figura 5.1.

JE-jonctiune exterioara J- jonctiune C- centru de comutatie

RC- retea de comunicatie T-terminale R- retea totala
Fig. 5.1. Structura topologica a unei retele de comunicatii

Functiile elementelor componente :
a) terminalele executa procesele de aplicatie pentru utilizatori;
b) centrul de comutatie executa comutatia (stabilirea de conexiuni permanente, semipermanente sau temporale);
c) jonctiunea realizeaza legaturile intre centrele de comutatie;
d) jonctiunea exterioara realizeaza legaturile cu alte retele.
    Din punct de vedere al administrarii retelei trebuie subliniat ca terminalele nu intra in responsabilitatea operatorului de retea (nu asigura numai transportul informatiei). Linia punctata delimiteaza reteaua propriu-zisa (subreteaua de transport sau comunicatie) care nu include terminalele.
    Topologiile sunt influentate de caracterul legaturilor realizate (punct la punct intre doua terminale sau cu difuziune intre un terminal si altele) cat si de tipurile de comutatie (telefonica, de date, etc.). In cadrul subretelei de comunicatie un centru de comutatie (C) poate executa mai multe tipuri de legaturi (criteriul de clasificare este raportul legaturii cu terminalele conectate in acel centru: locale, de tranzit, de intrare, de iesire).

a) locala;
b) de intrare;
c) de iesire;
d) de tranzit (intre doua jonctiuni).
Fig. 5.2. Tipuri de legaturi obtinute intr-un comutator
Principalele topologii utilizate pentru reteaua de comunicatii sunt:
a) plasa (interconectare totala);
b) retea poligonala (inel);
c) retea in arbore cu 1, 2, 3 nivele.
In retelele mari exista structuri topologice mixte.