INDICATORI DE PERFORMANTA ENERGETICA

INDICATORI DE PERFORMANTA ENERGETICA

Eficienta si respectiv ineficienta energetica nu pot fi masurate direct. Ele pot fi exprimate cu ajutorul unor indicatori de performanta, ale caror valori sunt comparate cu una sau mai multe valorile alese ca referinta. Nivelul de referinta al unui indicator poate fi, de exemplu, valoarea obtinuta utilizand cele mai bune tehnologii dezvoltate pe plan mondial, cea obtinuta utilizand doar acele tehnologii care s-au dovedit economic eficiente sau valoarea obtinuta prin prelucrarea rezultatelor proprii obtinute intr-o perioada anterioara. Referinta este aleasa de obicei in functie specificul si de interesele organizatiei care desfasoara sau patroneaza activitatea analizata.

Indicatorul de performanta energetica intrebuintat in special in cazul analizei proceselor de transformare a energiei este randamentul energetic. In energetica, randamentul este o marime adimensionala, ceea ce presupune ca atat efectul util cat si cel consumat sa fie de aceeasi natura si sa fie exprimate in aceeasi unitate de masura. In cazul proceselor de consum final, efectul consumat este un flux sau o cantitate de energie, in timp ce efectul util este prin definitie de alta natura. Din acest motiv, randamentul energetic este considerat un indicator specific de natura cantitativa potrivit pentru procesele de transformare a energiei si mai putin potrivit pentru cele de consum final.

Indicatorul de performanta fizic care caracterizeaza cel mai bine eficienta energetica a unui proces de consum final de energie este consumul efectiv de energie, absolut sau specific. Consumul specific este raportat la unitatea de masura a volumului acestei activitati. El reprezinta deci cantitatea de energie de un anumit fel sau suma cantitatilor de energie de orice fel necesare pentru realizarea unei singure unitati in care se exprima volumul activitatii analizate.

Utilizarea indicatorilor specifici de eficienta energetica elimina influenta modificarii volumului de activitate si a structurii productiei. In functie de modul de exprimare a marimilor care constitue sau intra in componenta indicatorilor de

preformanta energetica, acestia pot fi exprimati fizic (in unitati de energie) sau valoric (in unitati monetare).

In cazul unui singur fel de energie intrat in conturul de bilant si al unui singur produs principal, definitia consumului specific de energie este simpla si usor de aplicat. Daca din activitatea prestata in conturul dat ies doua sau mai multe produse principale, repartizarea consumului efectiv de energie intre acestea trebuie sa se faca dupa un anumit criteriu sau pornind de la o anumita ipoteza, in functie de specificul activitatii.

Situatia se complica de asemenea si in cazul in care in conturul dat intra mai multe forme de energie. In aceasta situatie, continutul efectiv de energie al fiecaruia dintre fluxurile intrate trebuie echivalat cu un singur fel de energie. In majoritatea cazurilor, energia echivalenta este energie primara (echivalent combustibil conventional). Raportul de echivalare este specific fiecarui caz in parte si trebuie bine justificat. Trebuie subliniat faptul ca cea mai buna echivalare este asigurata prin exprimarea valorica, in unitati monetare, a consumurilor de energie de orice

fel.

In urma echivalarii energetice a diferitelor forme de energie consumate rezulta un al doilea indicator fizic de performanta energetica si anume consumul echivalent de energie primara, absolut sau specific. Notand cu VA volumul activitatii, consumul specific echivalent de energie primara Cse se calculeaza cu relatia :

Cse = (Wrep +b* Wedu VA

In relatia de mai sus, b>1 este coeficientul de echivalare a energiilor direct utilizabile in energie primara. Consumul specific echivalent de energie primara este proportional in anumite conditii si cu o anumita marja de eroare cu principalul indicator valoric si anume cheltuielile specifice cu energia.

Consumul specific cumulat de energie primara, cunoscut si sub denumirea de energie inglobata sau de continut de energie al unui produs, caracterizeaza gradul de valorificare a resurselor energetice pentru un intreg lant tehnologic sau pentru un ciclu complect de fabricatie. Marimea sa poate include consumurile de energie primara aferente urmatoarelor componente :

obtinerea resurselor materiale consumate pe parcursul intregului lant tehnologic sau numai pentru o anumita parte a acestuia;

functionarea in conditii normale a tuturor instalatiilor si agregatelor incluse in conturul stabilit;

transportul resurselor materiale si produselor intermediare pana la locul de consum;

echivalentul in energie primara al uzurii mijloacelor fixe care contribuie, direct sau indirect, la realizarea produsului respectiv.

Calculul consumului cumulat de energie inglobata in unitatea de produs este cu atat mai complicat cu cat procesul sau lantul tehnologic este mai extins si include mai multe etape. Marimea consumului specific cumulat de energie primara exprima

intensitatea energetica a unui produs, a unei activitati, a unui intreg lant tehnologic, a unei filiere tehnologice, etc.

Toti indicatorii de performanta energetica se determina in urma intocmirii auditului energetic al procesului, alcatuit pe o perioada suficient de lunga, cel putin egala cu un ciclu de activitate, pentru ca valoarea astfel obtinuta sa aiba relevanta. Practica recomanda ca auditul sa fie intocmit pentru un an calendaristic sau financiar, cu exceptia cazurilor in care ciclul de activitate depaseste aceasta perioada.

Rezultatele astfel obtinute au un caracter cantitativ, reflectand consecintele primului principiu al termodinamicii. Pentru complectarea lor cu aspectele calitative absolut necesare unei analize tehnice este necesara recurgerea la bilantul exergetic. Bilanturile exergie-anergie pun in evidenta limitele capacitatii de transformare a unui tip de energie in altul si consecintele celui de-al doilea principiu al termodinamicii asupra eficientei energetice a conturului analizat. Din acest tip de bilant rezulta indicatorul numit randament exergetic.

Eficienta energetica a fost separata in mod artificial de rentabilitate in conditiile economiei socialiste de comanda. Diferenta intre preturile stabilite pentru diferitele produse prin planificare centralizata si costurile lor reale de productie sau de achizitie nu permitea stabilirea prin calcul a rentabilitatii reale a unei activitati sau a unei solutii tehnice. In aceste conditii, criteriile energetice de apreciere au permis compararea pe baze reale dar incomplecte a unor solutii tehnice sau a unor tehnologii. Ele au avut la baza o serie de indicatori fizici, absoluti sau specifici (randamente, consumuri efective, consumuri echivalente, consumuri cumulate, etc). Indicatorii tehnici reflecta numai partial eficienta cu care sunt valorificate resursele intrate intr-un contur dat.

In conditiile capitalismului si economiei de piata, eficienta energetica se exprima si se masoara in special cu ajutorul indicatorilor valorici. Principalul indicator valoric de eficienta energetica este valoarea specifica a facturii energetice sau cheltuielile specifice cu energia, marime raportata la unitatea de masura a volumului activitatii. Acesta este un indicator sintetic, care cumuleaza toate influentele consumului de energie asupra costului de productie. Trebuie subliniat faptul ca exprimarea valorica a indicatorilor de eficienta energetica are mai multa relevanta si este accesibila si unor persoane fara o pregatire tehnica de specialitate. Pe langa cheltuielile specifice cu energia pe unitatea de volum al activitatii prestate, exprimarea valorica a efectului consumat mai permite evidentierea unor aspecte semnificative de natura economico-financiara, legate de conceptul de eficienta energetica :

ponderea cheltuielilor cu energia in costurile totale de productie;

costul pierderilor de energie, al ineficientei sau/si al nerecuperarii res.