Masurarea impedantelor - Elemente generale

Masurarea impedantelor - Elemente generale

Impedanta (Z) a unui dipol (fig.8.31, a) se defineste ca fiind raportul dintre tensiunea (U) si curentul (I) la bornele acestuia, adica , si poate fi exprimata analitic atat in coordonate rectangulare:

(8.34)

cat si in coordonate polare (fig.8.31, b):

(8.35)

Metodele fundamentale de masurare a lui Z sunt: metode ce fac apel la punti pentru masurarea componentelor R si X, in coordonate rectangulare si metode ce utilizeaza impedantmetre pentru masurarea modului (Z) si a argumentului (), in coordonate polare.

Observatie

Exprimarea analitica a impedantei in forma (8.34) este comoda numai cand elementele R si X sunt in serie. Cand R si X sunt in paralel este mai utila exprimarea sub forma de admitanta: .

In cazul unui condensator si a unei bobine modelate in schema derivatie, de exemplu, expresiile lui sunt de forma:

Interesul inginerului electronist pentru masurarea impedantelor deriva din urmatoarele cerinte practice:

1. Masurarea impedantei unui subansamblu (bobina, transformator, etc.) construit in scopul verificarii coordonatei cu parametrii proiectati.

Toate componentele pasive (R, L, C) utilizate in electronica sunt fabricate cu anumite tolerante; cum aceste componente sunt numeroase intr-un circuit electronic, se poate intampla ca, prin cumularea acestor tolerante, parametrii reali ai circuitului sa se indeparteze mult de cei proiectati si circuitul respectiv sa nu functioneze corect, sau chiar deloc. De aceea, la realizarea circuitelor electronice (profesionale) proiectate este recomandabil ca plantarea componentelor sa fie precedata de masurarea acestora.

3. Masurarea impedantelor intereseaza si in depanare: pentru depistarea condensatoarelor strapunse, rezistentelor arse, bobinelor intrerupte, etc.