NORME DE TEHNICA SECURITATII MUNCII CE TREBUIE RESPECTATE IN LABORATORUL DE "MASURARI ELECTRICE"

NORME DE TEHNICA SECURITATII MUNCII CE TREBUIE

RESPECTATE IN LABORATORUL DE "MASURARI ELECTRICE"

Trecerea curentului electric prin corpul omenesc se numeste electrocutare.

Pericolele pe care le prezinta curentul electric sunt:

- socul electric;

- arsurile si metalizarea pielii;

- incendiile si exploziile.

Primele doua dau cele mai numeroase accidente, deoarece ele afecteaza direct corpul omului; dintre acestea pericolul cel mai mare il constituie socul electric, care are loc la trecerea prin corpul omului a unui curent electric.

1. Efectele trecerii curentului electric prin corpul omului

In cazul unei electrocutari, curentul electric poate avea o actiune directa asupra inimii, asupra sistemului nervos sau concomitent asupra inimii si a sistemului nervos.

Prin actiunea curentului electric asupra inimii se produce fibrilatia inimii. In acest caz, contractarile si destinderile fibrelor muschiului inimii se produc foarte rapid (de cateva sute de ori pe minut) si dezordonat. Acest fenomen echivaleaza practic cu oprirea functionarii inimii. Electrocutarea poate fi mortala daca:

- inima se gaseste in circuitul curentului electric;

- curentul electric care s-a stabilit are o valoare mai mare de 50 mA;

- durata de actiune a curentului este mai mare decat 0,2 secunde.

Numeroase accidente prin electrocutare se datoresc actiunii curentului electric asupra sistemului nervos, ceea ce afecteaza in general functionarea respiratiei, pana la oprirea ei. In lucrarile clasice privind tehnica securitatii in instalatiile elctrice se indica valorile de 10 mA pentru curent alternativ si 50 mA pentru curentul continuu, ca limite superioare ale curentului nepericulos.

Intre 10 si 50 mA in curent alternativ, omul nu se mai poate elibera singur de sub actiunea curentului electric, deoarece se produc convulsii ale muschilor, care nu permit desprinderea de elementul sub tensiune atins. Aceasta faza este totusi foarte periculoasa, deoarece, daca omul nu este eliberat intr-un timp suficient de scurt, rezistenta electrica a corpului scade continuu, iar la curenti de peste 50 mA se poate produce moartea accidentatului prin afectarea sistemului nervos sau datorita fibrilatiei inimii.

Pericolul de electrocutare depinde de mai multi factori:

- valoarea curentului care s-a stabilit in corp;

- traseul curentului in corp;

- durata actiunii curentului asupra corpului omenesc;

- atentia omului in momentul atingerii;

- starea fizica a omului;

- frecventa curentului.

Curentul electric care se stabileste in corpul omenesc este factorul cel mai important. Valoarea curentului electric depinde de tensiunea la care este supus omul si rezistenta electrica a corpului omenesc in momentul atingerii.

2. Tensiunea la care este supus corpul omenesc

Incercarile de a se determina o limita superioara a tensiunilor nepericuloase si o limita inferioara a tensiunilor periculoase nu au dat rezultate.

Considerand valoarea de 50 mA ca fiind limita de la care curentul devine periculos (mortal), rezulta ca tensiunea de atingere de la incepe sa apara pericolul de electrocutare este:

,

considerand rezistenta electrica a corpului omenesc: R_om = 1000W

De aceea, tensiunile considerate nepericuloase sunt de 50V in curent continuu si 42V in curent alternativ.

Cu cat tensiunea la care este supus omul este mai mare cu atat socul electric este mai puternic, adica pericolul electrocutarii este mai mare. In consecinta, se cauta ca tensiunea de alimentare a echipamentului electric ca si tensiunile de atingere sau de pas care se pot produce in cazul unor defecte sa fie cat mai reduse.

3. Rezistenta electrica a corpului omenesc

Valoarea si caracterul rezistentei electrice a corpului omenesc, care se afla intre doua suprafete bune conducatoare de curent aflate sub tensiune, sunt determinate de tesutul muscular, de aparatul circulator, de organele interne si de sistemul nervos. Valoarea rezistentei electrice a corpului omenesc nu depinde numai de proprietatile fizice, ca in cazul corpurilor obisnuite; ea depinde de asemenea si de reactiile si procesele biofizice si biochmice foarte complicate care au loc in corp.

Valoarea rezistentei electrice a corpului nu este aceeasi pentru oameni diferiti. Acelasi om nu are aceeasi rezistenta in diferite conditii si chiar in aceleasi conditii de atingere, dar cu locuri diferite ale suprafetei corpului.

Factorii de care depinde rezistenta corpului omenesc in momentul producerii unui soc electric sunt:

- tensiunea la care este supus corpul;

- locul de pe corp cu care omul a atins elementul de sub tensiune;

- suprafata de contact;

- umiditatea mediului inconjurator;

- durata de actiune a curentului.

Daca pielea este intacta si uscata, rezistenta electrica a corpului omenesc este de 20KW-40KW, 100KW si chiar 500KW

Daca pielea este zgariata sau umeda, rezistenta electrica a corpului omenesc scade pana la 600W sau chiar pana la 200W. Practic se considera ca rezistenta electrica a omului este de 1KW

Accidentele prin electrocutare se pot produce prin:

- atingere directa;

- atingere indirecta;

- atingerea simultana a doua puncte de pe sol aflate la potentiale electrice diferite

(tensiune de pas)

Mijloacele de baza pentru evitarea accidentelor prin electrocutare utilizate in laboratorul de masurari electrice sunt: utilizarea covoarelor electroizolante langa mesele de lucru, incaperea uscata cu umiditatea relativ redusa, lipsa agentilor corozivi si utilizarea unor mijloace suplimentare de protectie: manusi si galosi electroizolanti, etc.

Pentru evitarea electrocutarilor si pentu buna desfasurare a orelor de laborator se vor respecta urmatoarele reguli:

1) Starea fizica buna (odihnit, sanatos, fara sa fi consumat bauturi alcoolice);

2) Inainte de inceperea executarii montajului, sa ne convingem ca elementele cu care lucreaza nu se afla sub tensiune;

3) In mana sa aiba ambele capete ale unui singur conductor de legatura;

4) Sa se adopte o pozitie comoda de lucru;

5) Sa stea cu picioarele pe covoarele electroizolante;

6) Sa se evite atingerea cu orice parte a corpului a elementelor aflate sub tensiune;

7) Nu se va alimenta nici un montaj cu tensiune inainte de a fi verificat de catre conducatorul de lucrari;

8) Deplasarea studentului de la o lucrare la alta, in timpul orei, este interzisa;

9) Orice modificare in montaj se va efectua numai dupa ce acesta a fost scos de sub tensiune;

10) Nu vor fi admisi la lucrarile practice de laborator studentii care nu au fost instruiti din punct de vedere al protectiei muncii si nu au semnat in tabelul de instructaj; de asemenea nu sunt admisi la lucrarile de laborator studentii care nu si-au conspectat si nu cunosc lucarea de laborator, pentru a preintampina eventualele prejudicii pe linie de securitatea muncii si pe linie de manevrare a aparatelor;

11) In caz de incendiu sa deconecteze reteaua electrica si apoi sa anunte persoanele competente;

12) In caz de electrocutare, se va elibera cat mai repede accidentatul de sub tensiune (se deconecteaza tensiunea, se indeparteaza accidentatul si se cheama de urgenta un medic) si se va descheia la piept, procedand la respiratie artificiala;

13) Nu se admite intrarea studentilor in labotator dupa inceperea lucrarilor;

14) Studentii trebuie sa aiba un caiet personal de laborator, fara de care nu pot participa la lucrari, in care vor face conspectul lucrarii pe care urmeaza sa o execute, vor nota datele experimentale si vor efectua calculele;

15) Orice defectiune survenita in timpul lucrarilor, se aduce la cunostinta conducatorului de lucrari, iar deteriorarile de aparate sunt suportate de cei care le-au provocat;

16) Notarea datelor nominale inscrise pe aparate este foarte importanta si trebuie efectuata intotdeauna inainte de inceperea efectuarii montajului lucrarii, pentru o alegere judicioasa a lor, din punct de vedere al limitelor de masurare al aparatelor;

17) Se interzice depasirea valorilor nominale ale instrumentelor de masura. Aparatele vor fi puse pe domeniului valorilor maxime de masurare;

18) Se va urmari polaritatea instrumentelor de curent continuu, observand ca in momentul inchiderii circuitului, acestea sa nu devieze invers;

19) Dupa inchiderea circuitului, se va urmari imediat ca deviatiile aparatelor de masura sa nu depaseasca valorile maxime admise;

20) In montajul lucrarii, aparatele se vor lega intr-o ordine logica, pentru o citire si manevrare comoda;

21) Se vor evita conexiunile incrucisate, pentru a se putea verifica usor montajul si a nu se produce confuzii;

22) La executarea montajului se va face mai intai montarea aparatelor care se leaga in serie, apoi se va face legarea aparatelor in paralel;

23) Se va face verificarea cordoanelor de conexiune, care trebuie sa fie in stare buna, cu izolatia intacta, bornele izolate, papucii sudati. Este interzisa executarea montajului cu legaturi improvizate;

24) Legarea cordoanelor de conexiune la aparate se va face in mod corespunzator, astfel ca bananele sa nu joace in bucse, papucii sa fie bine stransi la borne (cu partea bombata a papucului in sus), pentru a nu produce scurtcircuite sau electrocutari in cazul desfacerii lor accidentale;

25) Se interzice manevrarea simultana a aparatelor dintr-un montaj sub tensiune, de catre mai multe persoane. Acestea se vor manevra de catre o singura persoana, pe rand.

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE PRIN ELECTROCUTARE

a) Scoaterea victimei de sub curent

Atingerea partilor conducatoare de curent ce se gasesc sub tensiune, provoaca in majoritatea cazurilor, o contractare brusca si involuntara a muschilor. Din aceasta cauza, degetele - in cazul in care victima tine conductorul in maini - se strang asa de tare, incat declestarea devine imposibila.

Daca victima ramane in atingere cu partile conducatoare de curent, atunci este necesar sa se stie si sa se tina minte ca fara aplicarea masurilor de protectie, atingerea omului aflat sub curent este periculoasa pentru viata celui care intervine. Prima actiune de intreprins este deconectarea partii din instalatia de care este prinsa victima, tinand seama ca:

- in cazul in care victima se gaseste la o inaltime oarecare, deconectarea instalatiei si eliberarea victimei de sub curent poate sa provoace caderea ei de la inaltime si in acest caz trebuie luate masurile ce garanteaza protectia victimei impotriva caderii; in alt caz, o deconectare nechibzuita poate sa cauzeze un rau mai mare decat cel provocat de curentul electric;

- in caz de deconectare pot fi stinse concomitent si luminile si atunci trebuie luate masuri pentru a avea la indemana surse de iluminat (felinare, faclii, lanterne electrice, felinare cu acumulatoare, etc.), fara sa se intarzie din aceasta cauza deconectarea instalatiei si masurile de prim ajutor pentru victima.

In cazul cand deconectarea instalatiei nu poate fi efectuata suficient de repede, atunci trebuie luate masurile de separare a victimei de partile conducatoare de curent de care este agatata si anume:

- La joasa tensiune:

Pentru separarea victimei de partile conducatoare de curent sau a conductorului electric de victima, trebuie sa se faca uz de: o haina uscata, un bat de lemn, o scandura sau oricare alt material asemanator neconductor de electricitate si in stare uscata. Nu se vor folosi in aceste cazuri obiecte sau materiale metalice sau umede. Pentru ca victima sa fie separata repede de partile conducatoare de curent, se poate trage de haina victimei, daca este uscata si departata de corp (de poalele hainei), evitand in acelasi timp atingerile de obiectele metalice inconjuratoare si de partile corpului victimei neacoperite cu haine.

Nu se recomanda sa se traga victima de picioare fara o izolatie prealabila buna pentru mainile salvatorului, deoarece incaltamintea poate fi umeda, iar cuiele batute si ochiurile pentru sireturi sunt bune conducatoare de electricitate. In cazul in care, in vederea salvarii, este nevoie sa se atinga victima pe partile corpului ce nu sunt acoperite cu haine, trebuie sa se puna manusi si galosi de cuciuc sau sa se infasoare mainile cu un fular uscat, cu o sapca de postav, cu maneca ori pulpana propriei haine uscate etc., sau acoperind victima cu o haina de cauciuc sau cauciucata, sau cu o simpla bucata de stofa uscata. Se mai poate interveni, stand cu picioarele pe o scandura uscata sau pe oricare alt asternut uscat, neconducator de curent electric, pe o legatura sau pe un pachet de haine.

De asemenea se mai recomanda sa se foloseasca, pe cat posibil, numai o singura mana. In cazul curentului de joasa tensiune, atunci cand curentul trece la pamant prin corpul victimei si aceasta strange in mod convulsiv in maini un conductor, se poate realiza ca printr-o operatie mai simpla sa se opreasca trecerea curentului prin corpul victimei, separand-o de pamant (de exemplu, prin impingerea sub victima a unei scanduri uscate sau prin ridicarea picioarelor victimei de la pamant cu ajutorul unei franghii sau al unei haine uscate), decat sa se staruie in incercarile de a desprinde mana, respectandu-se totusi cu aceasta ocazie masurile de precautie atat fata de salvator, cat si fata de victima. In caz de nevoie, trebuie sa fie taiati conductorii de joasa tensiune cu ajutorul unui topor cu coada de lemn uscat, cu un cleste izolat sau cu un alt dispozitiv prevazut cu izolatie corespunzatoare.

- La inalta tensiune:

Pentru separarea victimei de partile conducatoare de curent, trebuie ca salvatorul sa-si puna cizmele de cauciuc in picioare si in maini manusile de cauciuc pentru curentul electric de inalta tensiune, apoi actioneaza cu ajutorul unei bare sau al unui cleste izolat in raport cu tensiunea respectiva.

b) Primul ajutor

In cazul accidentarilor prin electrocutare, victima poate prezenta urmatoarele semne:

- in cazurile usoare, accidentatul simte o intepatura dureroasa la locul de contact, unde poate aparea o mica arsura;

- in cazurile mai grave se produc tulburari respiratorii si ale inimii si chiar oprirea respiratiei si a inimii, iar daca contractia muschilor dureaza mai mult, electrocutatul se asfixiaza si se invineteste, astfel ca inima bate foarte repede. In aceste cazuri apar arsuri nedureroase, care pot sa fie adanci sub piele, fara ca sa se observe la suprafata, sau se umfla pielea. Uneori locul de contact se innegreste, in cazurile de electrocutare la curent de inalta tensiune;

- electrocutatul, constient, simte dureri la nivelul inimii, este agitat si nelinistit.

Acordarea primului ajutor este in functie de starea in care se gaseste victima dupa scoaterea de sub influenta curentului electric. Masurile de prim ajutor in caz de electrocutare sunt:

- in toate cazurile de electrocutare, chiar si in cele in care victima nu pare sa aiba nimic, se va chema de urgenta, in mod obligatoriu, medicul de la cea mai apropiata unitate medico-sanitara;

- cand si-a pierdut cunostinta, insa isi mentine respiratia si inima continua sa bata, accidentatul va fi intins pe o suprafata neteda si i se va desface imbracamintea la piept si la gat. Se vor lua masuri pentru supravegherea libertatii cailor respiratorii (i se va sustine maxilarul inferior, i se va impinge capul pe spate). Se va da accidentatului sa miroase o solutie de amoniac, se va stropi cu apa (nu aruncata din gura) si se vor face frectii pentru incalzirea corpului;

- in cazul in care accidentatul respira prost sau nu respira, i se va face respiratie artificiala cu metoda "gura la gura" sau "gura la nas", iar in cazul ca inima nu bate, se va face masajul inimii;

- electrocutatului care este constient i se va da sa bea 200 ml de apa in care s-au pus 6-7 g de bicarbonat de sodiu;

- victima care nu mai da semne de viata, cu bataile inimii si pulsul absent, nu trebuie considerata moarta, uneori fiind vorba de o moarte aparenta, ci i se va face imediat respiratie artificiala care se va aplica in mod permanent pana la sosirea medicului.

Aplicarea masurilor de prim ajutor, este important sa se efectueze imediat si daca este posibil chiar la locul accidentului; victima se va transporta in alt loc numai in cazul in care pericolul continua sa ameninte atat pe accidentat cat si pe salvator. Daca se efectueaza transportul victimei la o unitate medico-sanitara, este necesar ca pe tot timpul transportului sa se continue in bune conditii masurile de prim ajutor. In cazul producerii de rani, fracturi si luxatii sau hemoragii, se vor aplica masurile corespunzatoare acestor stari.

RESPIRATIA ARTIFICIALA

a) Conditii ce trebuie respectate la executarea respiratiei artificiale

Respiratia artificiala se va executa numai in cazurile in care victima nu respira deloc sau respira foarte greu, rar, cu sughituri, ca un muribund sau daca respiratia devine din ce in ce mai greoaie. Executarea respiratiei artificiale trebuie sa fie inceputa imediat ce victima a fost scoasa de la locul accidentului si va fi continuata fara intrerupere pana la revenirea la normal a respiratiei sau pana cand exista semne neindoielnice de moarte reala, constatata numai de catre personalul medico-sanitar.

In cazul in care dupa cateva minute de la revenirea respiratiei se observa ca victima nu mai respira, se va relua imediat respiratia artificiala. In tot timpul executarii respiratiei artificiale, se va observa atent fata accidentatului si miscarile toracelui (pieptului). Pentru dovedirea existentei respiratiei se va pune un fir de material textil in dreptul gurii sau nasului victimei, observandu-se miscarile firului.

In cazul ca se observa o miscare a buzelor sau a pleoapelor, sau o miscare a laringelui (marul lui Adam), facand impresia ca victima inghite, atunci trebuie verificat daca nu cumva accidentatul face o respiratie independenta, in care caz se va sista respiratia artificiala. La executarea respiratiei artificiale se vor lua urmatoarele masuri:

- victima va fi culcata pe spate, dar avand dedesubt o patura, haina;

- victima va fi eliberata in mod rapid de toate partile de imbracaminte care ii impiedica respiratia: gulerul camasii, fularul, cravata, cureaua sau bretelele de la pantaloni;

- se vor scoate din gura victimei obiectele care impiedica respiratia (chiar si protezele dentare);

- in cazul in care gura este inclestata, se va deschide prin impingerea in jos si in afara a maxilarului inferior (a barbiei). Aceasta manevra se face prin asezarea celor patru degete de la ambele maini in spatele colturilor maxilarului inferior (a barbiei) si apasandu-se apoi cu degetele mari de la ambele maini pe marginea osoasa a maxilarului inferior, care se impinge in afara si in jos, astfel ca dintii de la maxilarul inferior sa fie adusi inaintea dintilor maxilarului superior;

- se vor evita miscarile rapide si bruste, pentru a nu se produce fracturi sau luxatii; de asemenea nu se va apasa puternic pe burta, pentru a nu produce impingerea alimentelor din stomac spre gura, ceea ce ar putea astupa caile respiratorii;

- in cazul in care nu se reuseste desclestarea gurii prin metoda aratata mai sus, atunci se introduce o lama metalica subtire dar rezistenta, sau o coada de lingura, intre dintii de la colturile gurii si se ridica incet, pentru a nu rupe sau ranii dintii ori mucoasa gurii, continuandu-se manevra cu ambele maini, pana la declestarea gurii; nu se vor introduce obiecte metalice sprijinite pe dintii din fata, caci acestia se pot rupe si se pot produce raniri ale limbii si ale gurii;

- trebuie avut grija in mod permanent sa nu se produca o eventuala racire a corpului accidentatului, in care scop sub victima se va pune o patura, manta, haine sau alte materiale sau obiecte textile groase, iar accidentatul, va fi invelit. In cazul in care este posibil, victima va fi incalzita, punandu-i-se pe cap si pe picioare sticle cu apa fierbinte, caramizi sau pietre incalzite, bine invelite sau acoperite pentru a nu putea produce arsuri. Toate aceste operatii se vor produce repede, fara a se intrerupe respiratia artificiala.

b) Metode de respiratie artificiala

Metodele de respiratie artificiala sunt urmatoarele:

- metoda "gura la gura";

- metoda "gura la nas";

- metoda Silvester;

- metoda Schafer;

- metoda Nielsen;

- metoda Howard.

Aceste metode se aplica fiecare in parte, de la caz la caz, in functie de starea victimei.

Metoda "gura la gura"

Victima se culca pe spate, iar salvatorul se aseaza de o parte sau de alta a corpului acesteia, impingand cu una dintre maini fruntea accidentatului, iar cealalta mana introducand-o sub ceafa pe care o ridica cu putere. Salvatorul trage aer in piept, se apleaca pe victima si incepe insuflarea de aer, astfel ca aerul din plamanii sai sa treaca in cei ai victimei, fapt care va fi urmarit in mod permanent si atent de catre salvator.

Pentru a impiedica iesirea aerului prin nas in timpul insuflarii salvatorul isi poate aplica obrazul pe narile accidentatului sau ii va strange narile cu degetele mainii pe care o tine asezata pe frunte. Dupa insuflare salvatorul isi ridica capul pentru a face posibila iesirea aerului din plamanii accidentatului. Manevra de insuflare se executa de 12 - 14 ori pe minut, mentinandu-se victima tot timpul cu capul in pozitia indicata mai sus. Cu ocazia efectuarii metodei, se poate aplica pe gura victimei o batista.

Metoda "gura la nas"

Victima sta culcata pe spate, iar salvatorul impinge cu o mana fruntea accidentatului, iar cealalta mana o aseaza sub barbia victimei pe care o ridica. Dupa ce isi umple plamanii cu aer, salvatorul prinde cu gura sa nasul accidentatului, efectuand apoi insuflarea si urmareste cu privirea sa miscarile toracelui. Aceste miscari ale toracelui nu se produc daca aerul insuflat a iesit in afara (pe langa gura sau nas) sau capul are o pozitie defectuoasa care nu permite insuflarea, ori un corp strain astupa drumul aerului prin caile aeriene inspre plamani. Insuflarea se va face de 12 - 14 ori pe minut. Dupa insuflare, nasul victimei se lasa liber, pentru a permite expiratia (scoaterea aerului din plamanii accidentatului). La scurt dupa executarea metodei, accidentatul isi reia miscarile de respiratie, care la inceput au aspectul unui suspin neregulat si sunt superficiale, astfel ca respiratia artificiala trebuie continuata. Cu ocazia efectuarii acestei metode, se poate aplica pe nasul victimei o batista sau o bucata de tifon.

Metoda Silvester

Accidentatul este asezat pe spate, pe o suprafata tare, cu umerii ridicati pe un sul introdus sub victima la nivelul umerilor. Sulul poate fi facut dintr-o patura, haine sau alte materiale moi. Salvatorul se aseaza in genunchi in spatele capului victimei si prinde cu amandoua mainile incheieturile mainilor accidentatului pe care le incruciseaza pe piept si totodata executa o apasare pe piept. Acesta este timpul expirator, adica momentul cand aerul este dat afara din plamani si care trebuie sa dureze cam 2 secunde.

Dupa aceasta pozitie, bratele sunt duse intr-o miscare de rotire de la vertical la orizontal, ceea ce va deschide cutia toracica realizandu-se timpul inspirator, adica de patrundere a aerului in plamani. Metoda se aplica cu miscari energice, fara a fi repezite si brutale, numarandu-se cate 15 miscari pe minut. In cazul in care exista doi salvatori, fiecare sta pe un genunchi de fiecare parte a victimei, actionand in acelasi timp si dupa aceeasi numaratoare. Daca exista si al treilea salvator, acesta va tine scoasa in afara limba victimei. Limba poate fi scoasa in afara si-n lipsa unui al treilea salvator, in care scop ea este infasurata cu o bucata de tifon, panza etc, al caror capete se trec in jurul gatului victimei si se leaga la spate. Daca metoda se executa in mod corect, se aude un sunet produs de aerul ce trece prin traheea accidentatului in momentul apasarii cutiei toracice si a eliberarii de aceasta apasare. In situatia ca nu se produce nici un sunet, inseamna ca limba a cazut si impiedica trecerea aerului, in care caz limba va trebui scoasa mai mult in afara. Aceasta metoda nu se aplica celor care au suferit fracturi de mebru superior (umar, brat sau mana).

Metoda Schafer

Victima este asezata pe burta, cu bratele intinse inainte si cu capul asezat intre ele. Salvatorul incaleca deasupra bolnavului sub soldurile sale aplicand palmele sale deschise pe baza toracelui victimei. Din aceasta pozitie, salvatorul apasa cu ambele palme folosind si greutatea corpului sau, in mod progresiv inainte si de jos in sus, prin aceste miscari realizandu-se timpul expirator, care trebuie sa aiba o durata de circa 2 secunde. Dupa ce salvatorul ajunge in pozitia sa de la inceput, el permite revenirea la normal a toracelui victimei. Metoda nu poate fi aplicata in cazul in care accidentatul are bratul fracturat.

Metoda Nielsen

Accidentatul este asezat pe burta, cu capul putin rotit intr-o parte, cu bratele alungite inainte si cu antebratele incrucisate inaintea capului. Salvatorul se aseaza in genunchi, in continuarea capului victimei si aplica mainile sale sub umerii accidentatului, exercitand o apasare progresiva in acest loc timp de aproape 2 secunde si realizand astfel activarea respiratiei. Apoi apuca bratele victimei imediat deasupra coatelor si se lasa pe spate tragand de brate intr-o directie verticala pentru ca dupa o perioada de circa 2 secunde, coatele victimei sa fie puse in pozitia de la inceput. Aceasta metoda se aplica de circa 15 ori pe minut.

Metoda Howard

Victima este asezata pe spate, cu bratele alungite de-a lungul capului. Salvatorul se aseaza in genunchi, procedand ca in cazul metodei Schafer, adica apasand cu palmele deschise ale mainilor sale pe baza toracelui, numarand la apasarea si la ridicarea palmelor.

Masajul inimii se executa in felul urmator:

Accidentatul este asezat pe spate si pe un plan tare. Salvatorul se aseaza de o parte sau de alta a pieptului victimei (ramane in picioare daca victima este culcata pe un pat sau pe o masa sau sta in genunchi daca accidentatul este culcat pe jos) si aplica palma deschisa a unei maini, iar deasupra ei pe cealalta, pe partea de jos a sternului si executa apasari puternice, deplasand acest os cu 2 - 3 cm. Pentru aceste miscari are nevoie de oarecare forta, din care cauza va folosi si greutatea corpului sau. Apasarea se va executa numai cu podul palmei, nu si cu degetele mainii, pentru a nu provoca fracturi ale coastelor, dupa care manevra palma se va tine slab lipita de piele, fara apasare. Aceste miscari se vor executa in numar de 50 pe minut, salvatorul numarand "una mie unu", "una mie doi" s.a.m.d. Eficacitatea masajului se controleaza de alta persoana prin numararea pulsului la nuvelul arterelor carotide si la arterele femuriale. In cazul ca pulsul nu se simte se va rari numarul de miscari de masaj al inimii. Aceasta eficacitate se mai poate controla prin faptul ca:

- mucoasele si pielea isi reiau culoarea lor normala;

- pupilele se micsoreaza;

- respiratia spontana reapare;

- victima da semne de trezire din starea de inconstienta.

Masajul inimii se opreste la intervale de 2 - 3 minute si se controleaza pulsul. In cazul ca nu se simte pulsul, masajul se va continua timp de 45 minute, dupa care timp se considera ca nu mai este posibila revenirea la normal a victimei. Intrucat, in cele mai multe cazuri, oprirea batailor inimii este legata si de tulburari de respiratie, trebuie actionat in acelasi timp atat asupra inimii cat si asupra respiratiei, in care scop se vor aplica urmatoarele:

In cazul in care exista un singur salvator:

- se vor executa trei insuflari corecte prin metoda respiratiei artificiale "gura la gura" sau metoda "gura la nas";

- se va continua apoi cu 15 apasari pe minut de masaj al inimii;

In cazul in care exista doi salvatori:

- un salvator va executa trei insuflari corecte prin metoda respiratiei artificiale "gura la gura" sau metoda "gura la nas", luand in acelasi timp si pulsul la artera carotida pentru a controla eficacitatea masajului inimii;

- al doilea salvator va executa 15 apasari de masaj al inimii si in acelasi timp va numara cu glas tare pentru ca manevrele efectuate de cei doi sa nu se suprapuna.

IMPORTANT DE RETINUT !

In cazul unei victime cu oprirea batailor inimii, odata cu inceperea masajului inimii, se va chema un medic prin alta persoana iar accidentatul nu va fi parasit, masajul inimii continuand sa se execute si in tot timpul in care victima se transporta la o unitate medico-sanitara. Daca in acelasi timp exista si oprirea respiratiei se va executa concomitent cu masajul inimii si respiratia artificiala, deoarece aplicarea unei metode fara cealalta nu are nici o valoare, pentru salvarea victimei. Cel mai adesea inima se opreste din cauza asfixiei si de aceea o inima care are batai slabe revine la normal doar prin executarea respiratiei artificiale.