VERIFICAREA INSTALATIILOR ELECTRICE

VERIFICAREA INSTALATIILOR ELECTRICE

1. Instalatiile electrice trebuie sa fie verificate in timpul executiei si inainte de punerea in functiune de catre executant conform ghidului, GP 052, normativelor C 56, PE 116, NSSMUEE 111 si CEI 60364-6-61.

2. In timpul executiei se face o verificare preliminara. Dupa executarea instalatiei electrice se face verificarea definitiva, inainte de punerea in functiune, pe baza dosarului de instalatii de utilizare prezentat la furnizorul de energie electrica.

3. Verificarea preliminara consta din:

- verificarea inainte de montaj a continuitatii electrice a conductoarelor;

- verificarea dupa montaj a continuitatii electrice a instalatiei, inaintea acoperirii cu tencuiala sau a turnarii betonului de egalizare sau de rezistenta;

- verificarea calitatii tuburilor ce se monteaza in cofraje;

- verificarea aparatelor electrice.

De asemenea, de la caz la caz, in proiectul de executie se vor stabili lucrari de verificare preliminara dictate de specificul constructiei sau al modului de executie (continuitatea si corecta pozare a tuburilor montate in cofraj inaintea turnarii betonului, prevederea golurilor si sliturilor necesare executarii instalatiei electrice etc.).

4. Verificarea definitiva cuprinde:

- verificari prin examinare vizuala;

- verificari prin incercari.

5. Verificari prin examinari vizuale se executa pentru a stabili daca instalatiile electrice corespund proiectului si notelor de santier emise pe durata executiei, atunci cand este cazul. Astfel, se urmareste daca:

- au fost aplicate masurile pentru protectia impotriva socurilor electrice prin atingere directa (de ex. distantele prescrise, barierele, invelisurile, etc.) prevazute in proiect;

- au fost instalate barierele contra focului sau alte elemente care trebuie sa impiedice propagarea focului;

- alegerea si reglajul dispozitivelor de protectie s-a executat corect, conform proiectului;

- dispozitivele de separare si comanda au fost prevazute si amplasate in locurile corespunzatoare;

- materialele, aparatele si echipamentele au fost alese si distributiile au fost executate in conformitate cu conditiile impuse de influentele externe;

- culorile de identificare a conductelor electrice au fost folosite conform conditiilor din normativ;

- conexiunile conductoarelor au fost realizate corect;

- materialele, echipamentele si utilajele au fost amplasate astfel incat sunt accesibile pentru verificari si reparatii, asigura functionarea fara pericole pentru persoane si instalatii.

Verificarile prin incercari, se efectueaza de preferinta in urmatoarea ordine:

- continuitatea conductoarelor de protectie si a legaturilor echipotentiale principale si suplimentare (art. 8.);

- rezistenta de izolatie a conductoarelor (art. 9.);

- separarea circuitelor (art. 10.);

- rezistenta pardoselilor (art. 11.);

- protectia prin intreruperea automata a alimentarii (art. 12. si ghidul GP 052);

- incercari functionale pentru echipamente neasamblate in fabrica (art. 13.).

7. Verificarea lucrarilor ascunse se face pe parcursul executarii acestora conform art. 5 si art. 6 si se consemneaza in procese verbale care se vor atasa la procesele verbale de receptie.

8. Incercarea continuitatii conductoarelor de protectie si a legaturilor de egalizare a potentialelor, se efectueaza cu o sursa de tensiune de 4 - 24 V (in gol) in c.c. sau c.a. si un curent de minimum 0,2 A.

9. Rezistenta de izolatie a instalatiei electrice se masoara:

a) intre conductoarele active luate doua cate doua;

b) intre fiecare conductor activ si pamant.

Rezistenta de izolatie se masoara in c.c. cu tensiunile de incercare avand valorile din tabelul 1. si un curent de 1 mA. Valorile rezistentei de izolatie masurate trebuie sa fie cel putin egale cu cele din tabelul 1.

Tabelul 1.

Valorile rezistentei de izolatie

Daca instalatia are in componenta dispozitive electronice, se masoara rezistenta de izolatie intre conductoarele de faz si conductorul neutru, legate impreuna si pamant.

Toate masuratorilor se fac cu instalatia deconectata de sursa de alimentare.

10. Separarea de protectie a unor circuite fata de altele si fata de pamant se verifica prin masurarea rezistentei de izolatie, in conditiile din tabelul 1., receptoarele fiind conectate in masura posibilitatilor.

11. Rezistenta de izolatie a pardoselii se va masura in toate cazurile in care se impune ca pardoseala sa fie izolanta. Se va masura rezistenta pardoselii in cel putin trei locuri, unele dintre ele fiind la cca. 1 m de la elementul conductor accesibil in incapere. Daca mai exista suprafete de podea importante in incapere se va masura si rezistenta lor.

Masurarea rezistentei se face cu doi electrozi in forma de disc, cu diametrul de 250 mm, avand o greutate de 40 kg fiecare, amplasati la distanta de 0,8 m. Intre electrozi si pardoseala se aseaza o panza bine udata cu diametrul minim 270 mm. Se masoara rezistenta intre cei doi electrozi.

Masurarea rezistentei pardoselii se efectueaza in curent continuu la tensiunea de 500 V (daca tensiunea nominala a instalatiei este mai mica de 500 V) si de 1000 V (daca tensiunea nominala a instalatiei este mai mare de 500 V).

Rezistenta de izolatie masurata intre electrozi trebuie sa fie de cel putin 50 k pentru tensiunea normala de 500 V si de cel putin 100 k pentru o tensiune normala mai mare de 500V, in orice punct de masurare.

12. Verificarea protectiei prin intreruperea automata a alimentarii se face:

- verificandu-se functionarea dispozitivelor de protectie prin simulari de defecte;

- verificandu-se continuitatea electrica a legaturilor de protectie;

- verificandu-se valoarea rezistentei de dispersie a prizei de pamant.

Rezistenta de dispersie a prizei de pamant (naturala, artificiala sau complexa) se masoara conform prevederilor din prescriptiile specifice (STAS 12604/5 si CEI 60364-6-61).

13. Ansamblurile de aparate care nu au fost montate in uzina ci pe santier (aparataj, motoare, comanda etc.) se supun unor incercari functionale pentru a verifica daca ele au fost corect montate.

Ele se supun unor incercari dielectrice pentru a se constata daca se produc strapungeri sau conturnari.

Tensiunea de incercare in curent alternativ este data in tabelul 2. pentru valori ale tensiunii de izolare cuprinse intre 60 V si 1000 V. Ea se aplica intre conductoarele active si masa la inceput cu 50% din valoare si apoi se creste pana la 100% si se mentine timp de un minut. Echipamentele se supun incercarii inaintea legaturii lor definitive in instalatia eletrica.

Tabelul 2.

Valorile tensiunii de incercare

14. Daca o instalatie electrica a suferit modificari partiale, se admite ca inainte de darea in functiune sa se verifice numai partea modificata din instalatie, iar pentru instalatia existenta sa se prezinte ultimele buletine.

15. La verificarea instalatiilor eletrice ale constructiilor trebuie sa se respecte si prevederile din 'Normativul privind verificarea lucrarilor de constructii si instalatiile aferente' - indicativ C 56 si 'Ghidul criteriilor de performanta pentru instalatii electrice'.

La verificarea sistemelor de protectie impotriva socurilor electrice, trebuie respectate si prevederile din seria SR CEI 60364-4, din normativul PE 116 si NSSMUEE 111.

1 In vederea punerii sub tensiune, la terminarea lucrarilor se efectueaza controlul executiei instalatiilor electrice. Acest control se finalizeaza printr-un certificat, care constituie componenta dosarului instalatiei de utilizare ce se depune la operatorul de retea.