Asamblari prin sudare

Asamblari prin sudare

Asamblarea prin sudarea este operatia tehnologica prin care se realizeaza imbinarea nedemontabila a doua sau mai multe piese metalice, cu sau fara material de adaos, prin topire sau prin presiune.

Materialul supus operatiei de sudare reprezinta materialul de baza.

Materialul ce urmeaza a fi topit alaturi de marginile materialului de baza in procesul de sudare este materialul de adaos.

In urma solidificarii baii de metal topit din zona supusa incalzirii, aflata in vecinatatea marginilor pieselor, rezulta cordonul (cusatura) de sudura.

Socul termic din zona de imbinare a pieselor sudate modifica compozitia chimica, respectiv structura metalurgica a imbinarii si provoaca tensiuni remanente.

Aceste tensiuni interne provoaca deformarea pieselor si a cordonului de sudura.

In functie de calificarea muncitorului in timpul sudarii pot aparea diferite defecte cum ar fi: pori, incluziuni nemetalice, fisuri, etc.

Elemente caracteristice comportarii constructiilor sudate:

• Ruperea fragila este ruperea fara deformare plastica a imbinarilor sudate, produsa la solicitari cu valori sub limita admisa. Pentru a preveni amorsarea si propagarea fisurilor, se determina preventiv sensibilitatea la fisurare a imbinarilor sudate in laborator prin incercari fizico-mecanice specifice.
• Tehnologic, aptitudinea otelurilor de a realiza imbinari de buna calitate o reprezinta sudabilitatea. Aprecierea ei se face in functie de continutul de carbon si de elementele de aliere din care este constituit otelul. O dato cu cresterea procentului de carbon si al elementelor de aliere, sudabilitatea se inrautateste. In acest context otelurile se clasifica in:
• greu sudabile
• limitat sudabile (oteluri pentru arcuri)
• satisfacator sudabile
• perfect sudabile (otelurile carbon)

Clasificarea asamblarilor sudate:

• dupa grupa procedeului de sudare:
• imbinari obtinute prin topire
• imbinari obtinute prin presare
• dupa modul tehnologic de asamblare a elementelor, cat si dupa felul zonelor de contact:
• suduri cap la cap
• suduri in colt

• dupa continuitate:
• continue
• discontinue (cu cordoane de suduro date din loc in loc)

• dupa forma rostului /prelucrarea marginilor piesei

• dupa pozitia in care se executa
• orizontala
• verticala
• peste cap

Avantaje si domenii de utilizare:

• fata de asamblarile nituite asamblarile sudate folosesc complet sectiunea pieselor prin eliminarea gaurilor, lipsa zgomotului, etanseitate sporita, economie de material prin eliminarea niturilor cca. 10-50%
• se pot obtine ansambluri cu forme complexe
• pret de cost mai mic prin cresterea productivitatii muncii
• independenta mare in conceptia constructiva
• posibilitatea automatizarii si semiautomatizarii.

Dezavantaje

• sunt mai sensibile la solicitari variabile si vibratii
• calitatea sudurii nu este mereu uniforma
• zona sudurii si cea de trecere au structuri diferite de cea a materialului de baza, favorizand aparitia tensiunilor remanente
• executia si controlul sudurilor se face de multe ori cu metode si mijloace costisitoare
• necesita utilizarea dispozitivelor de pozitionare.