Bujia

Bujia

Bujia serveste la producerea scanteilor electrice, necesare aprinderii amestecului carburant. Scanteia se produce intre electrozii bujiei, aceasta fiind insurubata in chiuloasa motorului, intr-un orificiu filetat ce patrunde in camera de ardere a motorului.

Bujia ( fig 8. 13 ) este format dintr-un corp metalic1 prevazut cu o portiune filetata si un cap hexagonal pentru acctionare cu cheia. Pe corpul metalic este fixat unul din electrozii bujiei.

Acest electrod lateral 2 face contact cu masa prin intermediul corpului metalic al bujiei ce se insurubeaza in chiulasa motorului. Al doilea contact al bujiei, electrodul central 3, este fixat intr-un izolator 4, prins la randul sau in corpul metalic. Electrodul central are la capatul exterior borna de care se leaga fisa ce aduce cxurentul de inalta tensiune.

Pentru asigurarea etanseitatii camerei de compresie, intre corpul bujiei si chiulasa se aseaza o garnitura metalo - plastica 5

La unele constructii, etansarea se asigura prin suprafete conice.

Distanta intre electrozii bujiei este de 0,5. 0,7 mm.

Curentul adus prin fise trece de la electrodul central la electrodul lateral sub forma de scanteie si de aici ajunge prin corpul bujiei la masa. Fiind vorba de curent de inalta tensiune, izolatorul bujiei care este facut din portelan trebuie sa fie in buna stare, fara crapaturi sau fisuri, si curat, altminteri curentul trece direct la masa fara sa mai produca scanteia intre electrozi. Aceasta cu atat mai mult cu cat curentul circula mai greu prin gazele comprimate din camera de compresie decat prin aer.

Caracteristicile principale ale unei bujii sunt:

Ø    Diametrul si lungimea partii filetate ce se insurubeaza in chiulasa motorului.

Ø    Felul filetului

Ø    Valoarea termica a bujiei

Diamerul partii filetate poate fi de 10 . 12 mm sau 14 . 18 mm, dar cele mai des utilizate diametre sunt cele de 14 mm si 18 mm. Lungimea partii filetate este variabila si depinde de grosimea ciuloasei in care se insurubeaza bujia.

Valoarea termica a unei bujii reprezinta o cifra de comparatie care arata comportarea bujiei fata de solicitarea termica. Din punct de vedere al valorii termice, bujiile pot fi calde sau reci. La motoarele cu turatie mare si cu raport de compresie ridicat, se folosesc bujii reci, iar la motoarele cu turatie mica si cu raport de compresie scazut, se folosesc bujii calde, tipul respectiv de bujii fiind precizat de uzinele constructoare pentru fiecare tip de automobil.

Electrozii bujiei si varful interior al izolatorului sunt supusi incalzirii, datorita exploziei, la o temperatura foarte mare ( peste 1500 ^o C ). Aceste explozii se repeta foarte des, astfel incat incalzirea bujiei ar creste mereu, daca nu s-ar evacua in acelasi timp caldura pe care o inmagazineaza. Deoarece electrodul lateral este fixat de corpul metalic al bujiei, care la randul sau este in contact cu ciulasa ( in majoritatea cazurilor racita cu apa ), el se raceste mai usor decat electrodul central si astfel caldura inmagazinata de bujie trece, prin conductibilitate, spre chiulasa. In felul acesta temperatura bujiei nu se ridica peste 500 . 600 ^o C .

Cu cat partea interioara a izolatorului este mai lunga ( fig 8.14 a ) cu atat drumul de evacuare a caldurii este mai lung si, deci, cu atat electrodul central si varful interior al izolatorului se incalzeste mai mult. Aceste bujii se numesc bujii calde. Daca lungimea partii interioare a izolatorului este mica ( fig 8.14 b ), caldura se evacueaza mai usor, temperatura bujiei este mai mica, in acest caz fiind vorba de o bujie rece.

Daca bujia este bine aleasa din punc de vedere al valorii termice, atunci la mersul indelungat al motorului, cu putere mijlocie, temperatura interioara a bujiei trebuie sa sa fie de    500 . 600 ^o C. In acest caz, daca si amestecul carburant este normal cand se demonteaza si se examineaza bujia, ea se prezinta curata, cu izolatorul usor colorat in castaniu.

Cand amestecul carburant este prea bogat, bujia se prezinta afumata din cauza aprinderii incomplete a carburantului, carbonul nears depunandu-se ca o funingine pe bujie.

Daca bujia este prea calda, atunci electrodul central se incalzeste exagerat, pana la alb, putandu-se chiar topi. Daca in acest caz se intrerupe aprinderea, motorul va continua sa functioneze cateva secunde din cauza aprinderilor ce au loc de aceste puncte foarte calde ale bujiei.

Functionarea motorului cu bujii prea calde este defectoasa, deoarece aprinderile au loc mai devreme decat in momentul potrivit si nu sunt provocate de scanteie.

Daca bujia este prea rece, temperatura ei fiind prea mica, uleiul ce se depune cu timpul pe ea nu poate fi ars, ci numai carbonizat si, astfel, bujia este scoasa din functiune din cauza cocsarii sale, a umezirii cu ulei si a slabirii izolatiei, iar scanteia trece direct prin stratul de carbune cocsificat la masa. Se zice ca bujia este " ancrasata ". Ancrasarea se poate produce si in cazul in care bujia este bine aleasa, dar motorul este uzat si consuma ulei.

Valoarea termica a bujiilor se noteaza prin numere incepand de la 19 ( la bujiile cele mai calde ) si pana la 450 ( la bujiile cele mai reci ). Pentru motoarele moderne de automobile, valoarea termica a bujiei romaneasca este de 125 . 240.