CONJUNCTURA ECONOMICA A PIETEI OTELULUI

CONJUNCTURA ECONOMICA A PIETEI OTELULUI

1. Evolutia pietei otelului

2. Fuziuni pe piata mondiala a otelului

1. Evolutia pietei otelului

Productia mondiala de otel a inregistrat o evolutie deosebit de sustinuta in anii 1950-1970, dupa care in urmatoarele trei decenii, s-a observat o reducere accentuata a ritmului de crestere, in conditiile cresterii productiei mondiale de la 189 milioane tone in 1950, la 595 milioane tone in 1970 si la 848 milioane tone in 2000. Dupa o usoara scadere in 2001, incepand din 2002 productia mondiala de otel a inceput iar sa creasca. In 2001 primele 5 tari producatoare de otel in lume erau China 148,9 milioane tone, Japonia 102,9 milioane tone, SUA 90,1 milioane tone, Rusia 59 milioane tone si Germania 44,8 milioane tone. Din cele aproape 100 de tari producatoare de otel, primele 10 realizau in 2001, 65% din totalul mondial.

Cresterea productiei mondiale la aproape 900 milioane tone in 2002 s-a datorat in special evolutii deosebit de favorabile a siderurgiei in China, unde s-a manifestat si o importanta crestere a consumului de produse din otel (consumul a crescut in China in 2002 cu 14% fata de 1,2% in celelalte state).

In anul 2003 economia mondiala s-a confruntat in continuare cu ritmuri reduse de crestere a produsului intern brut (Germania, Franta, Italia, Marea Britanie, tari din America Latina, etc.). O evolutie deosebit de nefavorabila a economiei s-a inregistrat in special in prima jumatate a anului 2003. Ca urmare, cererea de produse siderurgice a fost slaba pe ansamblul anului 2003 in majoritatea statelor cu economie de piata, dar mai ales in primul semestru, cand preturile s-au situat la niveluri deosebit de scazute.

Trebuie aratat insa ca, in alte zone, economia a evoluat mai favorabil, iar cererea de metale a fost sustinuta ca, spre exemplu in China, unde in 2003 s-au inregistrat cresteri record ale consumului si productiei de otel; de asemenea, rezultatele favorabile in economie si in industria siderurgica au obtinut si celelalte tari asiatice, statele europene in tranzitie, tarile membre CSI si unele statele latino-americane. In acest context economic, productia mondiala de otel a inregistrat in anul 2003 un nivel record deosebit de ridicat, circa 960 milioane tone - cu 6,4% mai mult fata de 2002.

Majorarea puternica a productiei mondiale de otel in anul 2003 (cu aproximativ 60 milioane tone mai mult fata de 2002) s-a datorat in principal Chinei - care a realizat in plus circa 38,5 milioane tone si un ritm de crestere foarte ridicat (+21%).

Daca nu luam in calcul productia chineza, atunci productia de otel realizata de toate celelalte tari din lume se situeaza la 740 milioane tone in 2003 si 720 milioane tone in 2002 - rezultand o crestere moderata, de numai 2,7% in anul 2003.

Cresteri mai importante ale productiei de otel in 2003 au realizat si alte tari cu siderurgie dezvoltata: Rusia (+4,7%), Ucraina (+7,8%), Turcia (+11,1%), India (+10,3%), Brazilia (+5,1%), Mexicul (+8,4%), Marea Britanie (+11%), tarile central-europene (+7,7%).

In schimb, majoritatea principalelor state industrializate - care s-au confruntat cu grave fenomene negative in economie - au inregistrat scaderi sau cresteri foarte mici ale productiei de otel: SUA (+1%), Canada (-3,8%), Germania (-0,4%), Franta (-2,2%), Spania (-1,7%), Belgia (-1,7%).

De mentionat ca, pe ansamblul celor 15 tari ale Uniunii Europene, productia de otel a crescut nesemnificativ in anul 2003 (+0,8%) - aceasta situatie datorandu-se conjuncturii economice nefavorabile, in special in primul semestru al anului.

Pe regiuni, cele mai mari cresteri ale productiei in anul 2003 au realizat Asia (+12%), Orientul Mijlociu (+8%), tarile europene in tranzitie, inclusiv Turcia (+7,7%) si statele CSI (+6%). Singura zona la care productia a scazut este America de Nord (-0,2%).

Principalele zone producatoare de otel pe plan mondial in anul 2003:

Asia a realizat 427,6 milioane tone sau 44,5% din totalul mondial;

Uniunea Europeana (15) - a produs aproape 160 milioane tone (16,66%);

America de Nord (123,4 milioane tone sau 12,7%);

Comunitatea Statelor Independente - CSI ( a realizat 105,9 milioane tone, reprezentand 11% din productia mondiala);

celelalte state europene, inclusiv Turcia (circa 49 milioane tone, 5%);

America de Sud (42,7 milioane tone; 4,4%).   

Principalele zece state producatoare de otel in 2003 au fost:

China (220,11 milioane tone; aproape 23% din productia mondiala);

Japonia (110,5 milioane tone; 11,5% din totalul mondial)

SUA (91,36 milioane tone, 9,5%);

Rusia (61,3 milioane tone, 6,39%);

Coreea de Sud (46,3 milioane tone, 4,8%);

Germania (44,8 milioane tone, 4,67%);

Ucraina (36,7 milioane tone, 3,8%);

India (31,78 milioane tone, 3,31%);

Brazilia (31,1 milioane tone, 3,24%).

Italia (26,74 milioane tone, 2,78%),

Evolutia productiei si consumului de otel in tarile UE (15). Consumul aparent de produse finite din otel pe ansamblul celor 15 tari membre UE a fost de 138,6 milioane tone in 2003, inregistrand o crestere de numai 0,4% fata de anul 2002 cand s-a cifrat la 138 milioane tone. De mentionat ca, in anul 2001, consumul aparent de otel a fost mai mare, de 140,5 milioane tone. Rezulta astfel ca, in 2002 si 2003 industria siderurgica din UE nu a inregistrat o redresare semnificativa - aceasta situatie datorandu-se fenomenelor de recesiune cu care s-au confruntat statele membre si majoritatea tarilor lumii.

In anul 2003, cererea de produse din otel pentru sectoarele industriale prelucratoare a inregistrat o evolutie mai putin favorabila - fiind mai redusa cu 1% fata de 2002. Singurele domenii la care cererea in 2003 nu a scazut si s-a mentinut aproximativ la nivelul anului 2002 au fost industriile constructiilor si autovehiculelor precum si unele sectoare prelucratoare din metalurgie.

Domeniile utilizatoare la care cererea de otel a scazut relativ accentuat au fost industriile de tevi si conducte (-6% fata de anul 2002), de bunuri de consum casnic (-4%), constructii navale (-2%), constructii de masini (-2%).

Importurile UE de produse din otel din tarile terte au crescut accentuat in anul 2003, cu 11,8% fata de 2002.

Exporturile UE de produse laminate din otel catre tari terte, au crescut in 2003 intr-un ritm mai mic decat importurile (+9,8%).

In anul 2003 productia de otel brut a celor 15 state membre UE a fost de circa 160 milioane tone de otel, inregistrand o crestere nesemnificativa (de sub 1%) fata de 2002.

Principalii factori de influenta au fost cererea slaba de consum intern in cea mai mare parte a tarilor cu siderurgie dezvoltata (Germania, Franta, Belgia, Suedia, Spania), precum si competitivitatea scazuta a produselor UE pe piata comunitara, cat si pe alte piete externe, ca urmare a aprecierii monedei euro fata de dolarul SUA.

In cadrul UE (15), productia de otel a evoluat diferentiat in anul 2003, astfel: a crescut in Marea Britanie (+11%), Finlanda (+19,1%), Olanda (+7,7%), Italia (+3%), Austria (+1,2%) si a scazut in Franta (-2,2%), Germania (-0,4%), Spania (-1,7%), Belgia (-1,9%), Suedia (-0,8%) si Luxemburg (-1,8%).

Se manifesta o permanenta preocupare a producatorilor de otel din UE pentru restructurare si modernizare, in scopul cresterii rentabilitatii si a calitatii produselor - in contextul unei concurente internationale tot mai puternice.

Se remarca totodata si interesul manifestat de siderurgistii comunitari pentru intensificarea procesului de regrupare si consolidare in industria otelului. In acest sens, se mentioneaza masurile luate de cele doua mari grupuri siderurgice din UE - Arcelor (nr.1 mondial) si Thyssen Krupp (nr.7 mondial) - de a actiona in comun in vederea eliminarii capacitatilor excedentare si a exercitarii unui control al ofertei si preturilor, pentru ca in final sa creasca eficienta si sa faca fata concurentei internationale. Oficialii subliniau ca vor lua masuri ferme de restructurare pentru rentabilizarea productiei in toate uzinele din tarile care apartin celor doua companii (Franta, Belgia, Luxemburg, Spania, Italia si Germania) vizand in special inchiderea capacitatilor nerentabile si reducerea fortei de munca excedentare. Astfel, compania Arcelor a anuntat ca inchide sectoarele siderurgice la cald din localitatile franceze Dunkerque, Mardyck (zona de nord), Desvres (Pas de Calais) si Montataire (Oise) pana in 2006, cu suprimarea a 1600 locuri de munca. La randul ei, compania Thyssen Krupp preconiza inchiderea combinatului siderurgic din localitatea Terni (Italia) - ceea ce presupune si reducerea fortei de munca cu circa 1000 de salariati. De mentionat ca cea de-a doua unitate siderurgica de la Terni - Uzina de oteluri speciale - nu va fi afectata de masurile de restructurare.

In acelasi timp se constata ca principalele companii siderurgice din UE sunt ingrijorate de extinderea si intarirea Grupului Ispat - LNM (nr.2 mondial), datorita faptului ca acesta a achizitionat in ultima perioada cele mai importante combinate si uzine siderurgice din centrul si estul Europei (Polonia, Cehia, Romania, Ungaria) - devenind astfel un puternic concurent pentru producatorii de otel comunitari.

In celelalte state europene, inclusiv Turcia productia pe ansamblu a evoluat favorabil, situandu-se pe total zona in anul 2003 la 48,5 milioane tone (+7,7% fata de 2002).

Cele mai mari cresteri ale productiei de otel a inregistrat Turcia (+11,1%), urmata de Polonia (+8,1%), Slovacia (+7,3%), Cehia (+4,3%) si Romania (5%). Singura tara din regiune care a realizat o scadere a productiei este Ungaria (-3,1%).

De mentionat ca Turcia, care a produs peste 18 milioane tone de otel in 2003, reprezinta o piata potentiala foarte importanta de import pentru produse siderurgice - avand in vedere ritmul inalt de dezvoltare a unor sectoare consumatoare de otel, cum sunt autovehiculele, infrastructura, constructiile navale etc.

Productia de otel pe ansamblul statelor membre CSI a fost de 105,9 milioane tone in anul 2003, inregistrand o crestere de 6% in comparatie cu 2002.

Principala tara cu siderurgie dezvoltata din zona, Rusia, a produs in anul 2003 circa 61,4 milioane tone otel - cu 4,7% mai mult fata de 2002. Celelalte state din regiune au realizat urmatoarele productii, in 2003: Ucraina - 36,7 milioane tone (+7,8%); Kazahstan - 4,9 milioane tone (+1,4%); Bielorusia - 1,6 milioane tone (+7,8%); Moldova - 875.000 tone si Uzbekistan - 500.000 tone.

America de Nord a produs pe ansamblul zonei, in anul 2003, circa 123,4 milioane tone otel brut - cu 0,2% mai putin fata de 2002 - fiind singura regiune la care productia a scazut fata de anul precedent.

Diminuarea productiei pe ansamblul continentului s-a datorat in principal evolutiei mai putin favorabile a siderurgiei in SUA (productia s-a diminuat cu 1%) si in Canada (-3,8). A treia tara cu siderurgie dezvoltata din zona, Mexicul, a realizat in schimb o crestere importanta a productiei in anul 2003 (+8,4%).

In ceea ce priveste SUA, principala tara producatoare de otel din zona si a treia in lume, a realizat 91,36 milioane tone in 2003 - cu aproape 1 milion tone otel mai putin fata de 2002.

Statele din America de Sud au produs in total circa 42,7 milioane tone otel in 2003 (+4,5% mai mult ca in 2002). Daca avem in vedere si productia Mexicului de 15,24 milioane tone (+8,4% mai mult ca in 2002), atunci productia de otel a continentului latino-american se ridica la aproape 60 milioane tone in anul 2003.

Asia continua sa fie de departe principala zona siderurgica din lume, care a realizat 427,6 milioane tone otel in anul 2003 (+12%) - reprezentand aproape 45% din productia mondiala. O remarca importanta, consta in faptul ca peste 50% din productia de otel a zonei este realizata de China, care este si principalul producator mondial. Celelalte tari producatoare din zona sunt: Japonia, care a produs in 2003 circa 110,5 milioane tone otel - situandu-se pe locul doi in lume, Coreea de Sud (cu o productie de 46,3 milioane tone), India (31,8 milioane tone) si provincia chineza Taipei (18,9 milioane tone).

De fapt, in topul principalelor opt tari producatoare de otel din lume, patru state sunt din continentul asiatic (China, Japonia, Coreea de Sud    si India) - constituind in acest fel principalul centru siderurgic al lumii, care influenteaza semnificativ piata mondiala a otelului.

China a realizat in anul 2003 o productie record, de peste 220 milioane tone otel - inregistrand o crestere deosebit de ridicata (+21,2%). De fapt, China, inregistreaza din anul 1996 ritmuri foarte inalte de crestere a productiei de otel - situandu-se permanent pe locul unu in lume. Se remarca faptul ca, in 2003, China a realizat aproape de 2 ori productia de otel a Japoniei - tara care ocupa locul doi mondial. Majoritatea expertilor apreciaza o evolutie sustinuta a siderurgiei chineze si in viitor - aceasta ca urmare a programelor nationale care prevad ritmuri inalte de crestere economica pana in 2010.

Cererea de produse siderurgice a evoluat favorabil pe ansamblul anului 2003 - ca urmare a majorarii puternice a consumului in China, precum si in alte zone unde cererea s-a situat la niveluri relativ ridicate (America Latina, Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est si Europa de rasarit). In Uniunea Europeana, cererea de consum a fost slaba, iar, in SUA, s-a inregistrat o tendinta de redresare, mai ales in ultimul trimestru al anului.

In acest context conjunctural, preturile au inregistrat cresteri in anul 2003 - ele fiind mai mari in ultimele luni ale anului.

Totodata se remarca faptul ca preturile au atins un nivel deosebit de ridicat spre finele anului 2003, comparativ cu trimestrul I din 2002 cand conjunctura pe piata otelului a fost foarte nefavorabila, in special in prima jumatate a anului.

Evolutia preturilor si costurilor de productie

la produsele laminate la cald, in rulouri

Sursa: International Steel Review, decembrie 2003, (dupa www.meps.co.uk)

Astfel, specialistii englezi de la Institutul de Consultanta UK Steel Meps arata ca pretul mediu mondial la produsele din otel laminate la cald in rulouri s-a situat la circa 360 dolari/tona in ultimele luni ale lui 2003, inregistrand    o crestere de 10% fata de inceputul anului 2003 si de 50% in comparatie cu luna ianuarie 2002. De asemenea, preturile pentru table si laminate la rece in rulouri au avut aceeasi tendinta - crescand cu 35% in 2003 si cu 45% in ultimii doi ani (ianuarie 2002 - decembrie 2003). Preturile s-au majorat si la produsele lungi din otel, cu mentiunea ca, pentru profile usoare, cererea a fost mai favorabila in China si in Orientul Mijlociu.

In acelasi timp, expertii remarca faptul ca, in anul 2003, costurile de productie au crescut intr-o masura insemnata - ceea ce a determinat realizarea de profituri mici sau chiar pierderi de catre multe companii siderurgice.

La cresterea cheltuielilor de productie a contribuit si majorarea preturilor la materiile prime (deseuri, minereu de fier, cocs etc.), asa cum se observa in tabelul urmator.

Totodata, expertii arata ca, in 2003, costurile medii de productie (ex. works) au fost de circa 265 dolari/tona - in timp ce companiile din unele tari (Brazilia, Coreea de Sud, Rusia, Ucraina, Africa de Sud, Taiwan si China) au realizat costuri scazute (in medie de 200 dolari/tona), fapt care le-au permis sa vanda la preturi reduse. De remarcat insa ca multe din aceste tari dispun de resurse insemnate de materii prime si energie, precum si de forta de munca ieftina.

Evolutia preturilor la principalele materii prime,

utilizate in fabricarea otelului

Nota: - deseuri grele din otel: livrari US Midwest;

- minereu de fier: CVRD sinter marunt, FOB Brazilia, livrari in Europa, in dolari/tona 100% fier;

- Cocs siderurgic: pret de export, FOB, porturi China.

Sursa: James F.King - Global steel industry analysis, 24-X-2003.

Se mentioneaza insa, ca o parte din cresterea preturilor de comercializare se datoreaza si devalorizarii puternice a dolarului - avand in vedere ca majoritatea tranzactiilor de produse siderurgice se efectueaza in dolari SUA.

In anul 2004 productia mondiala de otel brut a trecut de pragul de 1 miliard de tone (circa 1055 milioane tone) cu o crestere de aproape 9% fata de anul 2003 conform datelor furnizate de International Iron and Steel Institute. Cel mai inalt nivel a fost atins de China - 272,5 milioane tone, cu o crestere care a depasit 23%.

China este urmata de Japonia (113 milioane tone), SUA (98,5 milioane tone), Rusia (64.3 milioane tone), Coreea de Sud (47,5 milioane tone) si Germania (46,4 milioane tone). India ocupa pozitia a noua, cu un nivel al productiei de 32,6 milioane tone, ceea ce reprezinta o crestere cu doar 3,7% fata de anul precedent.

In timp ce China a inregistrat in ultimii 6 ani un plus de 158 milioane tone de otel brut, si care reprezinta 57% din cresterea productiei mondiale de otel, India a inregistrat o crestere suplimentara a productiei interne de otel cu doar 9 milioane tone

Evolutia productiei de otel in 2004 fata de 2003

Sursa: II SI, Bruxeles, febr.2005.

Evenimente care au marcat piata otelului in 2004 sunt:

- la 10 martie 2004, la Washington, a avut loc o intalnire a consumatorilor, producatorilor, centrelor de servicii, analistilor si procesatorilor de deseuri feroase din SUA. Temele discutate au fost cresterea preturilor produselor siderurgice si necesitatea interventiei guvernului. De mentionat ca, mereu, guvernul intervine in activitatea comertului cu otel, iar anul trecut a fost si ultimul scandal, atunci cand s-au luat masuri protectioniste pentru otelul american. Seful Comisiei pentru Intreprinderi Mici, Donald Manzullo, a convocat audierile, deoarece contribuabilii din circumscriptia sa au sustinut ca eliminarea tarifelor ar duce la scaderea preturilor intr-un moment cand, la nivel mondial, preturile cresc. In lista de motive sustinuta in fata comisiei, principalele puncte au fost urmatoarele: pretul materiilor prime in crestere, slabiciunea dolarului, infrastructura subfinantata a SUA si presupusa subventionare a industriei prelucratoare din China. In numele International Steel Group ISG, Wilbur Ross a sustinut ideea de a se constitui un program de asigurare a micilor producatori impotriva fluctuatiei pretului otelului si al altor materiale pentru care nu exista burse de marfuri. Micii producatori americani s-au opus controlului exportului de deseuri feroase, deoarece China ar putea adopta masuri de "razbunare" cu cocsul, reducand exporturile in SUA. Mai mult, s-a cerut ca si acordurile comerciale SUA-China sa intre mai repede in vigoare.

In CSI, preturile de export au ramas ferme, cererea fiind inca sustinuta in afara Asiei. In Asia, achizitiile au incetinit dramatic. Tablele s-au vandut cu 405 $ tona FOB (e pretul pe malul ucrainean), la Marea Neagra, pretul a fost de 415 $ pe tona FOB, iar in Extremul Orient, preturile au fost cu 15-20 de dolari mai mari, datorita transportului din Siberia. Noile piete in 2004 au fost in Orientul Mijlociu si in Africa Occidentala. Deocamdata preturile s-au mentinut, dar sunt amenintate de exporturile in China.

Produsele late au fost livrate din CSI in SUA si Turcia la preturi de pana la 645 dolari/tona FOB pentru banda la rece si pana la 700 de dolari tona pentru banda la cald.

In Vietnam, Ministerul Comertului a luat masuri de ameliorare a situatiei determinate de lipsa otelului de pe piata, anuland taxele vamale la importul de otel, incepand cu 1 martie 2004. Initial Vietnamul a aplicat taxe de 10% pentru tabla din afara Asiei, 5% pentru cea din Asia, 40% pentru otel de constructii din afara Asiei. A fost motivul pentru care laminatorii au protestat si, in plus, a deranjat proiectele de constructii publice.

In Thailanda, s-a intamplat cam acelasi lucru. Consumatorii au cerut guvernului anularea sau reducerea semnificativa a taxelor anti-dumping introduse in mai 2003 pentru importul din 14 tari. Cererea a fost motivata de preturile mari ale produselor siderurgice, care au dus la costuri mari de fabricatie pentru automobile, aparatura electrica si instalatiile de climatizare.

In China s-a produs un fenomen de suprasarcina in siderurgie. In comunicatul de presa din 10 martie 2004, Guvernul central chinez a declarat ca nu va mai emite licente pentru construirea de noi uzine siderurgice si va impune alte restrictii pentru a descuraja alte investitii in siderurgie. Printre acestea se enumara: anularea reducerii taxelor pentru energia acordata companiilor chineze, controlul inchirierii terenurilor pentru siderurgie si restrictionarea sprijinului financiar pentru dezvoltarea companiilor de stat. Au fost desfiintate si reducerile acordate pentru cumpararea de uzine si echipamente din strainatate. Nu se stie, insa, pana unde va merge guvernul chinez, pentru ca, deocamdata, companiile majore isi continua netulburate activitatea. Oricum, China nu se comporta niciodata previzibil si atitudinea ei influenteaza intreaga piata mondiala.

In anul 2005 productia Chinei s-a situat in jurul a 315-325 milioane tone, iar consumul in jurul a 330-340 milioane tone.

Piata europeana. Pe cele mai multe dintre principalele piete europene a existat o tendinta accentuata de schimbare brusca a preturilor, mai ales la produsele plate, in special la rulourile laminate la cald, rulourile laminate la rece si tablele mijlocii si intr-o oarecare masura la benzile acoperite. Aprecierea euro in 2004, comparativ cu dolarul (in medie 1,33 dolar/euro) a condus la preturi ridicate pentru productia interna, ceea ce a incurajat importurile ieftine, in special de fier beton. Impactul cursului de schimb a avut ca efect reducerea exporturilor Uniunii Europene.

Piata americana. Piata Americii de Nord a fost afectata mai degraba de o alta repriza de crestere a preturilor la deseurile feroase, inclusiv pentru cele ale minereurilor de fier si ale carbunilor cocsificabili. Compania NUCOR, liderul mini-otelariilor, a anuntat pentru 2005 o crestere marginala a preturilor la otelul beton, barele comerciale si profilele pentru constructii. Cum importurile SUA din anul 2004 au depasit nivelul din anul 2003, cumparatorii si-au mai putut pastra stocurile si au permis ca cererea sa fie satisfacuta intr-o masura mai mica din sursele interne. Incertitudinea privind intarirea dolarului in urmatoarele luni a generat achizitii speculative pe piata SUA.

Piata asiatica. Pietele asiatice se aflau in 2005 in faza de ajustare de dupa tsunami. Se astepta o cerere masiva de otel pentru constructii in Indonezia, Thailanda si Malaezia si partial in India. Constructiile, cu consum mare de otel, au avut prioritate fata de industriile cu un consum de otel mai putin intensiv.

Pretul produselor lungi pe piata asiatica a fost scazut, fiind influentat de exporturile chinezesti.

Cererea din China pentru importurile de laminate la rece a fost mare. Pentru China oferta companiei POSCO (Coreea de Sud) pentru laminate la rece a fost la un pret de 720 dolari/tona, FOB.

Coreea de Sud a cautat de asemenea clienti si din Japonia in scopul cresterii preturilor la export la laminatele la cald si la rece, in medie cu 50 dolari/tona. Brazilia oferea sleburi la un pret de 500 dolari/tona, FOB.

Pentru anul 2005 se aprecia ca cererea de otel pe plan mondial se va mentine in continuare favorabila chiar daca ritmul cresterii economice in China se va diminua usor. Pe zone geografice s-a estimat o tendinta de crestere sustinuta a cererii de otel, in special in Asia (Japonia, China, Coreea de Sud, dar mai ales in tarile afectate de cutremurul catastrofal din decembrie 2004).De asemenea, s-a prevazut o evolutie favorabila a cererii si in tarile Uniunii Europene, in Rusia, Ucraina, in SUA si in multe state din America Latina (Brazilia, Mexic, Argentina, Venezuela).

Potrivit expertilor Institutului International al Otelului (IISI), cererea mondiala de produse finite din otel a crescut moderat in anul 2005 si s-a situat la circa 1 miliard tone, cu 2,7% mai mult fata de anul 2004.

De mentionat ca ritmul de crestere de numai 2,7%, realizat in 2005, este mult mai redus decat cel inregistrat in 2004, cand a fost de 9,66%.

China a consumat si in 2005 cea mai mare cantitate de produse din otel, circa 300 milioane tone, intr-un ritm de crestere ridicat (+10,3%), ritm care este insa mai mic fata de cel din 2004 care a fost foarte inalt (+14%).

O remarca importanta care se poate face, consta in aceea ca majorarea cererii mondiale de otel, in 2005, cu 26,6 milioane tone, s-a datorat Chinei - aceasta realizand un spor al consumului chiar mai ridicat, de 28 milioane tone. in acest fel, celelalte tari ale lumii (mai putin China) au inregistrat un consum mai redus in 2005, de 698 milioane tone (-1,4% fata de anul 2004).

De fapt, scaderi ale consumului de otel in 2005 au inregistrat tarile din Europa si America de Nord (in special Germania, Franta, SUA) precum si Rusia si Coreea de Sud.

Singura regiune geografica la care consumul a crescut semnificativ in anul 2005 a fost Asia (+6%), cea mai mare parte din aceasta crestere datorandu-se Chinei.

Analistii economici au considerat ca 2005 a fost un an bun pentru siderurgisti, iar preturile produselor din otel nu au inregistrat scaderi semnificative, fata de nivelurile foarte ridicate din anul 2004.

Specialistii englezi au apreciat ca preturile otelului vor continua sa scada si la inceputul anului 2006. Astfel, preturile la exportul UE de benzi laminate la cald, pentru livrarile din ianuarie 2006, s-au diminuat cu 5 - 10 euro/tona - in principal ca urmare a volumului ridicat de stocuri. Reduceri de preturi s-au efectuat si la livrarile UE de produse plate laminate la rece pentru trimestrul I - 2006; astfel, preturile au fost mai mici cu circa 20 euro/tona. De asemenea, au fost prevazute scaderi de preturi, pentru trimestrul I -2006, de circa 10 euro/tona, la exportul Turciei de produse plate laminate la cald in rulouri, precum si la benzile zincate.

Preturile au scazut la inceputul anului 2006 si pe pietele din SUA, in special la produsele plate laminate la cald si la rece.

Pe ansamblul anului 2006, tendinta de scadere moderata a preturilor s-a mentinut, fara a fi vorba de reduceri importante de preturi - avand in vedere ca la majoritatea produselor din otel, preturile se situeaza deja la niveluri scazute.

Pentru 2006 perspectivele evolutiei cererii de produse din otel au fost mai favorabile, specialistii de la IISI prognozand un volum al consumului aparent de otel de 1040 - 1055 milioane tone, cu un ritm de crestere relativ ridicat (intre 4,0 si5,5%).

La baza  prognozei cererii de otel pentru 2006 realizata de IISI, a stat aprecierea unei evolutii favorabile a economiei mondiale in special in tarile dezvoltate.

Conform datelor publicate de Institutul International al Fierului si Otelului in 2006 productia mondiala de otel a crescut cu 8,8% fata de 2005, totalizand 1239,5 milioane tone.

Cea mai importanta crestere a fost inregistrata de China, care a produs 418,8 milioane tone, acoperind 33,8% din productia mondiala.

In total, Asia acoperea in 2006, 53,7% din productia mondiala, cu 12,6% mai mult ca in 2005.

Cei mai mari producatori, in 2006, au fost: China cu 418,8 milioane tone, Japonia cu 116,2 milioane tone, SUA cu 98,5 milioane tone. Europa, conform datelor IISI, a produs in 2006, 354,4 milioane tone, cu 6,2% mai mult ca in 2005; UE-25 a furnizat 198,4 milioane tone, cu 5,9% mai mult ca in 2005.

America de Nord a produs 131,5 milioane tone, iar America de Sud 45,3 milioane tone.

Africa a produs 18,5 milioane tone, cu 3,3 % mai mult ca in 2005, iar Orientul Mijlociu 15,4 milioane tone cu 0,8% mai mult ca in 2005

2. Fuziuni pe piata mondiala a otelului

In luna octombrie 2004, a luat fiinta un nou gigant in domeniul otetului - Compania Mittal Steel. Noul lider mondial Mittal Steel Company a luat fiinta prin fuziunea a trei societati mari producatoare de otel: Ispat International (indo-olandeza), LNM (Lakshmi N. Mittal, miliardar indian cu resedinta in Marea Britanie) si firma americana International Steel Group (ISG).

Cifra de afaceri a grupului Mittal este de 31,5 miliarde dolari (24,6 miliarde euro). In anul 2005, Compania Mittal a produs 63 milioane tone de otel. Mittal are astfel o capacitate de productie de 70 milioane tone.

De mentionat ca familia proprietarului grupului LNM detine 77% din compania Ispat, din care face parte si combinatul siderurgic de la Galati.

Noua companie Mittal Steel este cotata la Bursa din New York, precum si la Bursa din Amsterdam si este controlata de grupul LNM Holdings care detine 88% din actiunileMittal.

Totodata, compania Mittal Steel este prezenta in 14 tari si are in total 165.000 salariati.

Unii experti din grupul Arcelor (UE), apreciaza ca foarte importante si achizitiile facute in ultimii ani de catre LNM prin cumpararea unui numar mare de active din siderurgia poloneza, ceha si romana. Astfel, presedintele Arcelor, Guy Doll a declarat ca priveste cu satisfactie noile fuziuni care conduc la consolidarea industriei siderurgice care este in prezent foarte fragmentata. In urmatorii 10 ani, este posibil sa asistam la formarea a 5 sau 6 'grupuri mondiale' care sa produca fiecare 80 - 100 milioane tone otel anual a spus Doll.

La finele lunii ianuarie 2006, grupul Mittal Steel o facut o oferta ostila in valoare de 18,6 miliarde euro pentru preluarea rivalului sau european Arcelor. Grupul condus de Lakshmi Mittal a apreciat ca aceasta oferta ar putea da nastere liderului absolut pe piata otelului, cu o capacitate anuala de productie de peste 100 milioane tone si o capitalizare de piata de aproape 40 miliarde dolari. Aceasta oferta s-a lovit insa de opozitia echipei de conducere de la Arcelor si a autoritatilor din Luxemburg, Franta si Spania, ingrijorate de posibilitatea inchiderii unor capacitati de productie in cazul in care Mittal va prelua Arcelor.

Consiliul de Administratie (CA) al numarului doi mondial al otelului, Arcelor, a respins in unanimitate propunerea grupului Mittal Steel, pe care a considerat-o ostila, si a recomandat actionarilor Arcelor sa nu isi vanda titlurile catre Mittal. Consiliul de Administratie al Arcelor a considerat ca cele doua grupuri nu impartasesc nici aceeasi viziune strategica, nici acelasi model de dezvoltare, nici macar aceleasi valori. Un mariaj cu Arcelor ar fi reprezentat cea mai mare fuziune realizata vreodata in sectorul siderurgic, cu o cifra de afaceri, combinata, de 69 miliarde de dolari in 2005, 12% din piata mondiala si peste 250.000 de angajati.

● Actualul grup Arcelor a luat fiinta in 2002 prin fuziunea a trei societati siderurgice europene: Acelaria (Spania), Arbed (Luxembueg) si Usinor (Franta). Totodata, Arcelor a preconizat dublarea productiei sale (50 milioane tone in 2005) pana in anul 2012. Arcelor este lider pe piata vest-europeana, in timp ce Mittal controleaza continentul nord american, dar si alte zone.

Arcelor SA, cel mai mare producator de otel din Europa si al doilea producator mondial dupa Mittal, a achizitionat la inceputul anului 2006, 88,4% din actiunile producatorului canadian de otel Dofasco, care produce anual aproximativ 5,5 milioane tone otel, principalii sai clienti fiind constructori auto americani. Prin preluarea acestei firme, capacitatea de productie anuala a grupului Arcelor ar creste cu aproximativ 10 procente pana la 55 milioane tone. Compania europeana intentioneaza sa-si extinda oferta de preluare. Oferta de 4,87 miliarde dolari (4,08 miliarde euro) a Arcelor este parte a strategiei de stapanire a pietei de otel pentru automobile din America de Nord. Arcelor a informat ca va delista actiunile Dofasco de la bursa din Toronto.

Anterior, ThyssenKrupp, cel mai mare producator de otel din Germania si numarul 10 mondial, a anuntat ca a renuntat sa-si majoreze oferta de preluare pentru Dofasco, in consecinta Arcelor ramanand singur in cursa.

Fiecare dintre cele doua companii europene vroia sa preia cel mai mare producator de otel din Canada pentru ca astfel sa cucereasca o cota de piata importanta in America de Nord, cea mai mare piata mondiala a otelului datorita numerosilor constructori auto si producatori de echipamente auto implantati in aceasta regiune.

Aceasta este prima tranzactie majora derulata de Arcelor pe piata din America de Nord, dupa ce rivalul Mittal a devenit liderul mondial de pe piata otelului prin preluarea firmei americane International Steel Group si achizitionarea celei mai mari otelarii din Ucraina, Kryvorizhstal, pentru 4,1 miliarde euro.

● Specialistii apreciaza ca pe continentul asiatic este iminenta aparitia unui mare producator, principalul lider pe aceasta piata fiind compania sud-coreeana Posco. Presedintele acesteia a recunoscut faptul ca, in prezent, piata otelului sufera din cauza fragmentarii si a subliniat necesitatea consolidarii. De altfel, din planul de investitii pe termen mediu si lung, reiese clar intentia companiei Posco de a se extinde in afara granitelor. Obiectivele sale vizeaza atingerea capacitatii de productie de 45 milioane tone pe an, fata de 31 milioane tone in 2005. Aceste obiective insa nu includ fuziuni cu principalii producatori din Japonia, deoarece legislatia nipona anti-trust interzice aceste fuziuni.

Este posibil ca in viitor legislatia sa se modifice in Japonia si sa asistam la importante fuziuni, care sa aiba loc mai intai intre companiile siderurgice japoneze.

In India, productia de otel este in crestere iar principala companie detinuta de stat este pregatita pentru privatizare.

In ceea ce priveste China, aceasta tara, cu o populatie de 1,26 miliarde de locuitori, realizeaza in prezent o cantitate mare de otel (un sfert din productia mondiala), insa industria este foarte faramitata si slab dotata tehnologic.

Pana in prezent nu s-au luat masuri concrete in China, pe linia concentrarii si consolidarii siderurgiei, care sa duca la cresterea calitatii si rentabilitatii, cu toate ca exista o mare companie Shanghai Baosteel (care ocupa locul 6 in lume, cu o productie de circa 21 milioane tone otel in 2005). Se mentioneaza ca Baosteel, colaboreaza cu Thyssen Krupp din Germania in domeniul otelului inoxidabil si al sectorului auto si cu compania Arcelor in domeniul auto si al produselor cositorite.

O alta zona importanta pe piata otelului este Rusia, cu principalele companii Evraz Holding si Severstal, care au colaborari insemnate cu alte societati europene si asiatice. Cat priveste perspectivele siderurgiei in regiune, parerile sunt inca impartite si nu exista o pozitie comuna a marilor companii pe linia concentrarii si consolidarii.

● In legatura cu America de Nord, principalul producator US Steel (locul 7 in lume, cu o productie de 20 milioane tone otel in 2005), are planuri de viitor pentru extinderea prin fuziuni si achizitii, atat in SUA, cat si in China, India, America de Sud sau Europa de Vest.

Trebuie remarcat insa ca exista un impact negativ asupra celorlalte firme producatoare de otel din SUA, ca urmare a formarii gigantului Mittal Steel, deoarece acesta din urma va avea o mare influenta asupra evolutiei preturilor la produsele din otel.

Este de retinut ca tot mai multi oficiali din domeniul industriei otelului, recunosc ca viitorul acestei industrii va sta in consolidare, in extinderea activitatii la nivel mondial.

Primele zece companii producatoare de otel, pe plan mondial detin impreuna circa 30% din productia realizata in lume. Aceasta arata preocuparea tot mai sustinuta a producatorilor de otel pentru a se reorganiza, in vederea consolidarii, prin achizitii sau fuziuni.

Principalele zece companii producatoare de otel in anul 2005

Sursa: Financial Times, Marea Britanie, din 30.09.2005 si 31.01.2006,

Mittal si Arcelor s-au inteles asupra fuziunii in iunie 2006, noua entitate urmand sa fie numita Arcelor Mittal. Aceasta fuziune do nastere celui mai mare producator de otel la scara mondiala, cu o productie de trei ori mai mare decat a celui mai apropiat concurent. La inceputul acestui an Arcelor Mittal, cel mai mare producator de otel din lume cu 330.000 de angajati, in mai mult de 60 de tari, a format, cu grupul saudit Bin Jarallah, o companie cu capital mixt, pentru construirea unui laminor de tevi fara sudura. Acordul a fost semnat pe 14 februarie 2007 si stabileste ca Arcelor Mittal detine 51% din companie, iar Bin Jarallah Group detine restul de 49%. Aceasta din urma este o companie specializata in proiectarea si constructia laminoarelor in Arabia Saudita. Compania nou formata va avea sediul in nordul orasului Al Jubail din Golful Persic. Laminorul va avea o capacitate de 500.000 tone anual. Aproape doua treimi din productie vor fi folosite in industria petroliera. Semifabricatele pentru laminor vor fi livrate de la otelariile din grupul Arcelor Mittal. Constructia este planificata sa inceapa in primul trimestru din 2008 si se va finaliza in ultimul trimestru din 2009. Arcelor Mittal urmareste prin acest proiect o oportunitate strategica de a patrunde in Orientul Mijlociu, in special in Arabia Saudita, care este o piata infloritoare, acces la liniile maritime internationale prin Golful Persic si o apropiere de sursele de ener