Lipirea

Lipirea

Lipirea este procesul tehnologic de imbinare la cald a doua piese metalice - numite metale de baza - aliate in stare solida, cu ajutorul unui metal de ados topit, numit aliaj pentru lipit. Aliajul pentru lipit intrebuintat are intotdeauna o temperatura de topire mai joasa - cu cel putin 50 ⁰C - decat a metalelor de baza.

In timpul lipirii se produce o dizolvare si difuzie reciproca intre metalele de baza si aliajul pentru lipit care trebuie sa dizolve bine metalele de baza, sa se intinda usor pe suprafata lor si sa adere cat mai bine de aceasta. In plus, aliajul pentru lipit trebuie sa indeplineasca si unele conditii economice: sa fie ieftin si usor de obtinut.

Procedeele de lipire pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

dupa temperatura de topire:

a)      lipire moale - aliajele de lipit au temperatura mai mica de 450 ⁰C (de obicei sub 200 ⁰C) - aliaje pe baza de staniu, plumb, cadmiu, indiu, zinc s.a.. Fluxurile au rolul de a proteja metalul de baza si aliajul pentru lipit impotriva oxidarii, sa reduca oxizii, sa contribuie la aderenta marginilor cu aliajul pentru lipit si sa imbunatateasca acoperirea suprafetei pieselor. Fluxurile des utilizate sunt sub forma: compusilor organici - colofoniul (sacazul), stearina etc. - compusilor    neorganici - acidul clorhidric, clorura de amoniu (tipirig), clorura de zinc. Dupa lipire fluxurile neorganice terbuie indepartate de pe suprafata metalului deoarece pot produce o coroziune rapida.

b)      lipire tare - aliaje de lipit cu temperatura de topire mai mare de 450 ⁰C (de obicei peste 600 ⁰C) - aliaje pe baza de cupru, aluminiu, zinc, aur, argint, platina s.a. Fluxurile utilizate sunt: boraxul, acidul boric, fluoruri, cloruri etc. sub forma de praf, pasta, solutii lichide.

dupa forma    imbinarii in:

a)       lipire prin depunere, la care aliajul de lipit este introdus in rostul imbinarii;

b)       lipire capilara, la care aliajul de lipit patrunde singur in rostul imbinariiprin fenomenul de capilaritate.

dupa modul de incalzire al pieselor metalice in:

a)       lipire cu incalzire locala, pentru care are loc numai o incalzire partiala a pieselor in jurul imbinarii (recomandabila pentru piese mari);

b)       lipire cu incalzire partiala cand se incalzeste intreaga piesa (recomandabila pentru piese de dimensiuni mici).

In Fig. 1.6. se prezinta modul de realizare a imbinarii cap la cap prin lipire la cablurile optice pe suport metalic [5].

Se considera in general ca orice abatere a caracteristicilor unei lipituri de la cele ale unei conexiuni prin lipire "ideale" poate fi considerata ca defect. Principalele defecte, usor vizibile, se pot include in urmatoarele:

defecte de forma (de ex. punti, "stalactite" etc.). Puntile realizate la o conexiune prin lipire, apar atunci cand surplusul de aliaj de lipit conduce la formarea unei conexiuni electrice nedorite cu alte terminale. Se considera un defect major. "Stalactitele" se datoreaza excesului de aliaj, se prezinta sub forma unei prelungiri conice si se considera un defect major doar daca prin forma lor conduc la atingerea accidentala a altor terminale.

defecte de aspect (umectare necorespunzatoare etc.);

defecte datorate fabricatiei sau prelucrarii cablajelor imprimate (exfoliere, gaurire necorespunzatoare etc.). Tensiunile interne rezultate in material in urma prelucrarilor constituie punctual de plecare al unor defecte prin oboseala ale imbinarilor lipite. Aceasta impune sa se dea o atentie deosebita acestui aspect.

defecte de montaj (terminale scurte ale componentelor etc.);

alte defecte. Lipiturile false constau in neindeplinirea rolului acesteia (mecanic si electric) cu toate ca aspectul sau pare normal. Acest lucru se datoreaza fie unei insertii incorecte a terminalului (Fig. 1.6.  a), fie ca terminalul este prea scurt (Fig.  .  b).

Lipiturile "reci" constituie un defect major dar remedierea lor este simpla. Suprafata acestor lipituri este cu asperitati. Cauza acestei lipituri este cantitatea de caldura insufficient aplicata.

Lipiturile "galbene" isi au numele din ingalbenirea lipiturii. Cauza acestui efect are la baza peliculele de flux ramase pe suprafata lipiturii. Ingalbenirea lipiturii se poate realiza si datorita unei temperaturi de lucru prea ridicate care conduce la formarea unui oxid de Sn. Se considera un efect minor.

Fig.  .

a)     b)

Fig.  .